Pamantul este plat. Scurta istorie a secolului XXI [2 ed.] 9789734604364 [PDF]

Economie şi societate

Contribuţia traducătorilor: Dan Nicolae Popescu - capitolele 8-15, mulţumiri Dorin Nistor - introducere, capitolele 1-3 Mirela Mircea - capitolele 6-7 Raluca Mărincean - capitolele 4-5

Thomas L. Friedman, The World /s Fiat. A Brief History of the Twenty-first Century, Farrar, Straus and Giroux, New York, 2006 Copyright© 2005, 2006 by Thomas L. Friedman © 2007 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere www.polirom.ro Editura POLIROM laşi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266, 700506 Bucureşti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: FRIEDMAN, THOMAS L. Pământul este plat : scurtă istorie a secolului XXI/ Thomas L. Friedman; trad. de Dan Nicolae Popescu, Dorin Nistor, Mirela Mircea, Raluca Mărincean; pref. de Daniel Dăianu. - laşi: Polirom, 2007 ISBN 978-973-46-0436-4 I. li. III. IV. V.

Popescu, Dan Nicolae (trad.) Nistor, Dorin (trad.) Mircea, Mirela (trad.) Mărincean, Raluca (trad.) Dăianu, Daniel (pref.)

32.01(100)"20" 338(100)"20" Printed in ROMANIA

Thomas L. Friedman V

Scurtă istorie a secolului XXI Traducere de Dan Nicolae Popescu, Dorin Nistor, Mirela Mircea, Raluca Mărincean Prefaţă de Daniel Dăianu

POLIROM 2007

Cuprins Cât de „plat" este Pământul (Daniel Dăianu) Introducere la ediJia actualizată şi adăugită

7 17

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT I. În timp ce dormeam

2. Cele zece forţe care au făcut Pământul plat Factorul de aplatizare nr. I - 09. li. I989 Factorul de aplatizare nr. 2 - 09.08. I995 Factorul de aplatizare nr. 3 - Software-ul de automatizare a fluxurilor de lucru Factorul de aplatizare nr. 4 - Uploading-ul Factorul de aplatizare nr. 5 - Externalizarea (outsourcing-ul) Factorul de aplatizare nr. 6 - Offshoring-ul Factorul de aplatizare nr. 7 - Lanţurile de aprovizionare Factorul de aplatizare nr. 8 - Internalizarea (insourcing-ul) Factorul de aplatizare nr. 9 - ln-formarea Factorul de aplatizare nr. JO - Steroizii

. 56 . 56 . 62

3. Tripla convergentă

169

4. Marea (dis)cernere

193

75 . 88 112 120 131 143 150 158

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT 5. America şi liberul-schimb

215

6. Intangibilii

226

7. Lucrurile optime

245

8. Criza tăcută

262

9. Acesta nu este un test

291

ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI PĂMÂNTUL PLAT 319

10 . Fecioara din G uadalupe COMPANIILE ŞI PĂMÂNTUL PLAT

345

li . Cum fac fată companiile GEOPOLITICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT 12. Lumea neaplatizată

371

13. G lobalizarea regională

409

14. Teoria Dell de prevenire a conflictelor

418

CONCLUZIE. IMAGINAŢIA 15. 9/11 versus 1119

441

Mulţumiri

459

Index

461

Cât de „plat" este Pământul În primele săptămâni ale anului 2007, media internaţională a comentat in extenso achiziţia făcută în Europa de compania indiană Tata Steel prin preluarea concernului anglo-olandez Corus. După ce Mittal (un grup industrial bine cunoscut românilor) a preluat - după o mare frământare în cercurile politice şi de afaceri europene - controlul asupra companiei siderurgice Arcelor, valul de expansiune externă a companiilor indiene a continuat. Potrivit unor estimări, anul 2006 consemnează pentru prima dată o valoare mai mare a achiziţiilor externe făcute de grupuri indiene decât cea a achizitiilor făcute de firme străine în India I Cu câţiva ani în urmă, fiind profesor invitat la UCLA, în SUA, am participat la o prezentare făcută de un fost executiv al firmei Procter & Gamble, Gurcharan Das, cărtii sale India Unbound (India dezlănţuită)2, care încerca să explice fermentul intelectual şi fortele care au permis ţării sale o decolare economică fulgurantă în deceniul trecut. Exemplele de mai sus sunt din industria grea, tradiţională, drept fiind însă că fără oţel nu se poate concepe civilizaţia industrială. Dar firme indiene excelează şi pe piaţa internaţională în programare (software), în industria IT, în general. India s-a alăturat altui gigant economic în devenire din Asia - mă refer la China, care de mai bine de două decenii înregistrează rate de expansiune medie a Produsului Intern Brut de peste 9% anual (în 2006, peste 10%). Asia (şi aici nu trebuie să subestimăm Coreea de Sud, Singapore, Taiwan etc.) devine pe zi ce trece pol de gravitaţie economică în lume, la care se raportează celelalte zone, fie că este vorba de Statele Unite sau de Europa . Goldman Sachs poate numărul unu între băncile de afaceri - consideră că în câteva decenii China va depăşi SUA ca putere economică. Însă ţările asiatice nu numai copiază şi inovează - ele şi inventează. Ajunge să vedem care este situatia noilor patente omologate în lume pentru a vedea tendinţele. Prezenţa oamenilor de ştiinţă asiatici în reviste de specialitate cu notorietate mondială, ca şi creşterea cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare (R&D) sunt indicii grăitoare. Giganţii economici în devenire evocaţi mai sus sunt puşi tot mai mult sub lupa analizei retrospective şi prospective. Aceasta face Thomas Friedman în Pământul este plat, ce continuă lexusul şi măslinul, lucrare publicată în 1999. Pe de o parte, Friedman încearcă să desluşească mai bine resorturi tehnologice - precum Internetul - ale noului val de globalizare. Pe de altă parte, el examinează mişcarea plăcilor tectonice economice în spaţiul mondial, emergenţa unor puteri globale. I. ,,Why Indian companies are setting their sights on western rivals", Financial Times, 7 februarie 2007, p. 9. 2. Gurcharan Das, India Unbound: The Social and Economic Revolution from lndependence to the Global Information Age, Anchor Books, New York, 2000.

CÂT DE „PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

Friedman este unul dintre cei mai cunoscuti editorialişti de la The New York Times, una dintre cele mai (dacă nu cea mai) de luat în seamă publicatii în lumea unde presa este liberă 1 Cu îndemânare şi utilizând întelepciunea (cunoştintele) unor interlocutori de vază, cu facto logie demonstrativă abundentă, autorul îşi clădeşte un eşafodaj argumentativ serios. Cei zece „aplatizatori" prezentati în prima parte a cărtii stau la baza matricei de explicare a Big Bang-ului indus de noile tehnologii ale informatiei şi comunicării. După Friedman, noile tehnologii au spart zăgazuri care, de secole, împărteau lumea în civilizatia occidentală, bogată şi puternică/ dominatoare, şi restul, adică cei înapoiati . Deşi, în opinia mea, nu suficient de explicit, cartea observă o schimbare dramatică (cu o foarte probabilă accentuare în anii ce vin) în economia mondială - o schimbare ce afectează ierarhii între {ări şi grupuri de {ări. Friedman întelege complexitatea proceselor desfăşurate în spatiul global ; el nu simplifică, ci încearcă să împletească dimensiunea economică a fenomenelor examinate cu aspectele sociale, culturale... Sunt necesare câteva observatii privind aparitia noului pol de putere economică în Asia, în afara Japoniei. Acum câteva decenii, Jean-Jacques Servan-Schreiber a făcut vâlvă în Europa cu cartea Le Defi Americain (Sfidarea americană). Acelui val de europesimism i-a luat locul eurooptimismul din ultimul deceniu al secolului trecut. Americanii vorbeau atunci de Fortăreata Europa (Fortress Europe)2 , ca acum un nou val de europesimism să însotească extinderea Uniunii3 şi să provoace căutările de politică publică incluse în Agenda Lisabona4 Am putea spune că avem de-a face cu cicluri atitudinale inerente, ce trebuie puse în relatie cu dinamica fluctuantă a economiilor pe perioade lungi5 Dar argumentul este firav. Un aspect inedit astăzi este plasarea jocului economic într-o arie mult extinsă, prin aparitia unor noi actori mari, care exportă o gamă tot mai largă de bunuri şi servicii cu valoare adăugată mare ceea ce Friedman numeşte „tripla convergentă" (capitolul 3). Această situatie face să trepideze multi politicieni şi oameni de afaceri europeni şi din Statele Unite, întrucât este pentru prima dată în istoria economică modernă când sute de milioane de oameni trec de la un nivel de subdezvoltare în spatiul economic mondial ce contează, în conditiile în care jocurile nu sunt neapărat cu sumă nenulă. Teoria conventională a comertului international, a specializării potrivit avantajelor com parative, spune că toti participantii la schimb au de câştigat, chiar dacă nu în mod egal. I. Editorialele semnate de Thomas Friedman apar şi în lnternational Herald Tribune, care, de când Washington Post a renun{at la participa{ia în ac{ionariat, a devenit un alter ego interna{ional al marelui cotidian newyorkez. 2. Vezi Lester Thurow, Head to Head: The Coming Economic Battle Among Japan, Europe, and America, MIT Press, Cambridge, I 993; şi Paul Kennedy, The Rise and Fal/ of Great Powers, Yale University Press, New Haven, 1992. 3. Nicoals Baverez, La France qui tombe, Perrin, Paris, 2003; Jean-Paul Fitoussi, La Politique de l 'impuissance, Arlea, Paris, 2005; raportul comisiei conduse de Michel Camdessus, Vers une nouvelle croissance pour la France, La Documentation Fran�aise, Paris, 2004. Multe discu\ii a iscat în Germania H.-W. Sinn cu Ist Deutschland noch zu retten ? , Ullstein, Miinchen, 2004. Mai pu\in pesimist este Peter Bofinger în Wir sind besser als wir glauben. Wohlstand filr alte, Pearson Studium, Miinchen, 2005. Majoritatea lucrărilor contrastează cu optimismul lui Jeremy Rifkin, The European Dream, Tarcher/Penguin, New York, 2004. 4. Program de politică publică adoptat de Consiliul European la Lisabona în 2000, care urmăreşte revigorarea ştiin\ifică, tehnologică şi economică a Uniunii Europene din perspectiva concurentei globale, a ascensiunii tărilor asiatice. 5. A nu se confunda cu ciclurile foarte lungi, seculare, de tip Kondratiev (statistician rus care a murit în Gulag şi care a evidentiat regularităti în statistica evolutiei economice pe termen foarte lung). Joseph Schumpeter, mare economist, născut la V iena şi emigrat în SUA în perioada interbelică, a legat ciclurile lungi de străpungeri tehnologice majore.

CÂT DE „PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

Realitatea este însă mai complexă, relevând asimetrii flagrante, procese cumulative, echilibre multiple. De aici şi controversele majore privind rundele de liberalizare comercială (vezi blocajul Rundei de la Doha), distincţia între „comert liber" (free trade) şi „comerţ corect" (fair trade). Adeseori, cei puternici predică ceea ce nu practică. Iar dacă mai adăugăm con siderente de ordin strategic, ecuaţia comertului mondial devine supercomplicată. Friedman îl aminteşte pe Jagdish Bhagwati, profesor la Universitatea Columbia din New York, un susţi nător fervent al comerţului descătuşat, şi readuce totodată în discuţie actualitatea teoriei ricardiene a avantajelor comparative. Este adevărat că India şi China capitalizează penetraţia pe pieţele din SUA şi Europa valorificând avantaje comparative. Dar China, în special, învăţând din experienţa Japoniei şi Coreei de Sud, a combinat în strategia de dezvoltare iniţiată după 1978 reforme în spiritul economiei de piaţă cu controlul public în diverse sectoare. Din acest punct de vedere, un Joseph Stiglitz 1, un Dani Rodrik 2 au mai multe de spus pentru explicarea ascensiunii economice a Asiei decât Bhagwati. Friedman constată că în primii ani ai deceniului trecut unele ţări au crezut că simpla privatizare, liberalizare a comerţului şi dereglementare a utilităţilor publice ar asigura succesul ; viaţa arată însă că este nevoie de reforme profunde, ceea ce înseamnă transformarea sistemului de educaţie, moderni zarea metodelor de guvernanţă şi o infrastructură adecvată. Trebuie luptat împotriva corupţiei şi a reţelelor care încearcă să menţină statul captiv, însă problema depăşirii subdezvoltării nu se poate rezuma la asem*nea eforturi. Există multă corupţie în China, India, în Asia, în gene ral - şi totuşi, acolo se înregistrează progrese care uimesc lumea. Deci există şi altceva care explică cocteilul de ingrediente ce permite dezvoltarea economică rapidă şi durabilă. Teama cetăţeanului vest-european de Polish plumber (instalatorul polonez) este numai o faţetă a unui proces de anvergură globală. Larry Summers, un economist american de vârf şi fost secretar la Trezorerie în a doua administraţie Clinton, vorbeşte despre teama clasei mijlocii din ţările bogate 3 , care îşi vede pericl*tate veniturile în condiţiile în care, pe piaţa muncii globale, oferta aproape s-a dublat în ultimele două decenii . Calcule ale profesorului Richard B. Freeman (de la Universitatea Harvard) - pe care îl menţionează şi Friedman demonstrează o presiune majoră în jos asupra salariilor multor lucrători din industrie şi servicii în ţările bogate, această presiune fiind un efect al progresului economic formidabil al Chinei şi, de dată mai recentă, al Indiei în condiţiile noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale (aici pot fi menţionate Brazilia şi Rusia, ultima cu şcoli excepţionale de matematică şi fizică). Orice economist ştie că, la acelaşi stoc de capital, o ofertă de forţă de muncă considerabil sporită exercită presiune în jos asupra salariilor, alte condiţii fiind neschimbate. Unii explică inegalităţile de venituri în creştere din ţările avansate din punct de vedere industrial prin noile tehnologii, care ar favoriza lucrătorii cu pregătire superioară (high skill)4 globalizarea fiind pusă pe plan secundar. Dar această teză nu lămureşte de ce slujbe high skill pleacă în număr tot mai mare îndeosebi către Asia. În plus, nu se clarifică cum este posibil să ai o creştere economică durabilă (de-a lungul deceniilor) într-un spaţiu global cu presiuni 1. Vezi Joseph Stiglitz, Making Globa/ization Work, W.W. Norton, New York, 2006. 2. Vezi Dani Rodrik, The New Global Economy and Developing Countries: Making Openness Work, Overseas Development Council, Washington, D.C., 2000; şi „Goodbye Washington Con sensus, Helio Washington Confusion? ", Journal of Economic Literature, XLIV (4), decembrie 2006. 3. Lawrence Summers, ,,The global middle cries out for reassurance", Financial Times, 30 octom brie 2006. 4. Ben Bernanke, preşedinte al FED (Banca Centrală a Statelor Unite), îmbrăţişează această teză (vezi şi „The new Luddites", Financial Times, 8 februarie 2007).

CÂT DE „PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

competitive din ce în ce mai sporite. Pot Statele Unite şi tările Uniunii E uropene să-şi transfere resurse umane către zonele de high skill cu o viteză corespunzătoare şi, ceea ce pare să conteze tot mai mult, poate fi accelerată activitatea de cercetare şi dezvoltare (R&D) pentru a mentine marje de competitivitate fată de cei ce vin din urmă? Aceasta îmi pare a fi întrebarea-cheie pentru întelegerea perspectivelor jocului economic mondial. China şi India posedă tehnologii nucleare şi spatiale (aici trebuie mentionate şi Japonia, Rusia, Brazilia), devin lideri în tehnologiile informatiei - se vorbeşte chiar despre China că ar fi pe cale să devină „atelierul lumii" în secolul XXI (cum a fost Marea Britanie în secolul al XIX-iea). Friedman se sprijină pe dialogul cu un alt economist de renume, Paul Romer, când subliniază rolul mănunchiului de „aplatizatori" care au condus la formarea platformei de conectivitate, de informare rapidă şi potentare a inovatiei spre toate azimuturile. Î n ştiinta economică se vorbeşte despre „bunuri complementare", care pot conduce la salturi excep tionale de productivitate prin funcţiile lor conjugate, prin sinergii. Teoria endogenă a creşterii economice, ce datorează mult lui Romer, explică de ce, în anumite circ*mstante, randamentele pot creşte în pofida restricţiilor materiale şi de capital. Pertinente sunt referirile la procesul educational, care joacă un rol major în aparitia randamentelor crescătoare, în inventare şi inovare ca procese. Dar educatia depăşeşte sfera propriu-zisă a economicului, domeniu asupra căruia voi reveni. În fond, societatea bazată pe cunoaştere (knowledge-based society) înseamnă, esentialmente, educatie ! C ontextualizarea istorică este un merit al cărtii lui Friedman. Cunoscutul politolog Michael Sandei apare în text cu sublinierea că „aplatizarea" ce se observă ca urmare a noului val de globalizare nu ar fi ceva nou în istorie ; Karl Marx ar fi fost primul care a evidentiat expansiunea capitalismului, în mod implacabil, către o piată globală, ce doboară bariere şi creează lanturi de producţie şi consum la nivel mondial. Friedman remarcă incisivitatea analizei lui Marx din Manifestul Partidului Comunist, de unde citează pasaje cu privire la forta de expansiune a capitalului (păcat că Marx nu a avut aceeaşi clarviziune în descifrarea metabolismului sistemului comunist, pentru care a pledat). Afirmam că noul val de globalizare este inedit prin rezultanta actiunii conjugate a „aplatizatorilor" în secolul al XIX-iea, jocul economic global a rămas, prin excelentă, unul eurocentric (chiar dacă zorii aparitiei Statelor Unite pe firmamentul economiei mondiale erau vizibili) , rămânând unul centrat pe lumea occidentală şi în cea mai mare parte a secolului XX. Nu de putine ori, extrapolările sunt înşelătoare. Şi nu este clar dacă China va putea stăpâni o inevitabilă deschidere politică, ceea ce i-ar putea atenua elanul economic din ultimele două decenii. Acestea sunt probleme legitime, care ar necesita o analiză suplimentară - de tipul celei întreprinse de Will Hutton, într-o recentă lucrare privind China 1 , sau de Jacques Attali2 Însă faptul istoric remarcabil al ascensiunii economice a Asiei rămâne, cu implicatii de natură economică, geopolitică şi ecologică. Să intrăm putin în analiza socialului întreprinsă de Friedman. Sunt două trasee care ar sustine tezele din carte. Unul priveşte formarea unei psihologii colective care, după Friedman, este tributară materialismului, consumului excesiv, gratificatiei instantanee - toate având influente nefaste asupra productivitătii la nivelul societătii. Într-un fel, se reclamă o întoarcere la valori morale care par să nu mai dirijeze conduita în viată a numeroşi indivizi din SUA şi din E uropa. Se simte parcă în narativul lui Friedman teza spengleriană a conditiilor ce pot conduce la declinul unei civilizatii. E ste amintit aici David Landes, cu rolul culturii în I. Will Hutton, The Writing on the Wali. Why We Must Embrace China as a Partner or Face lt as an Enemy, The Free Press, New York, 2006. 2. Jacques Attali, Une breve histoire de l'avenir, Fayard, Paris, 2006.

CÂT DE „PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

dezvoltarea economică 1 - şi, fără a fi invocati, Max Weber, Emile Durkheim şi altii ca ei ne fac semn printre rânduri. Mai sunt dragostea de carte, munca asiduă, curiozitatea şi pasiunea îmbrătişate (Friedman adună un coeficient de curiozitate cu unul de pasiune în ecuatia performantei individuale) la o scară îndestulătoare, pentru a asigura competitivitatea societă tilor occidentale, în conditiile noului val de globalizare ? Friedman este ambivalent în această privintă. El indică o serie de fenomene de deteriorare a procesului educational în sistemul public şi privat american ; Shirley Ann Jackson (preşedintă a reputatei organizatii The Ame rican Association for the Advancement of Science - AAAS) este citată cu observatia că există deja o „criză", care este însă una tăcută ; iar miza pe imigranti de valoare nu mai este de asumat ca în deceniile trecute. Şi în tările europene există o îngrijorare tot mai mare fată de procesul educational. Friedman evidentiază virtuti ale sistemului american, dar şi vulnerabi lităti în creştere, manifestându-se critic la adresa administratiei Bush în domeniul politicii fată de educatie, şi nu numai . Totodată, el subliniază puncte forte în educatia din China şi India, accentul pus pe inginerie, ştiintele tehnice şi ale naturii. Nu mai este un secret că există în India (în zona Bangalore, de pildă) şcoli de înalte studii tehnice care rivalizează cu faimosul MIT (Massachusetts Institute of Technology). India şi China s-au trezit şi fiindcă noile tehnologii informationale şi comunicationale scot din partială „adormire" pregătirea ştiintifică şi tehnică a unor tineri foarte dotati. Aceştia, pentru a se realiza, nu mai trebuie să emigreze. Aici cred că rezidă una dintre cheile de întelegere a ascensiunii formidabile a Chinei şi Indiei : educaţia bună a zeci (poate chiar sute) de milioane de tineri, dintre care unii sunt excepţionali şi care, în noile conditii, pot să-şi pună la treabă inteligenta. Bătăliile economice ale viitorului vor fi câştigate tot mai puţin de avocati şi detinători de diplome MBA. O întrebare firească : Cum este posibil ca, în lumea subdezvoltată, să se creeze la cât mai multi copii şi tineri şanse rezonabile de a învăta în mod corespunzător ? China şi India par să fi reuşit într-o măsură considerabilă. Este evident că în acest domeniu intervine o politică publică viguroasă, care trebuie să corecteze din imperfectiunile pietei, alături de ambitie şi eforturi individuale extraordinare. În ultimă instantă, individul sfinteşte locul ! Consider că India datorează performantele înalte din industria IT şi serviciilor conexe nu în primul rând limbii engleze, ci mai ales atenţiei pe care succesiunea de guverne de după independentă a acordat-o educatiei . Poate că şi moştenirea administratiei publice britanice coloniale a jucat un rol pozitiv. Este de presupus că, după disparitia comunismului în Cuba, resursele umane cu educatie bună din acea tară vor fi descătuşate ca performantă. Friedman subliniază rolul elitelor politice şi administrative în formularea unei strategii de dezvoltare. Acolo unde nu se dezvoltă şi operează o meritocratie, societatea nu poate beneficia de o politică publică ce stimulează progresul. El îi admiră pe „mandarini", acolo unde aceştia fac treabă bună. Nu am început cu întrebarea centrală pe care o suscită cartea p*rnind de la titlul ei. În capitolul 12 autorul recunoaşte că şi-a permis o licentă în alegerea titlului cărtii ; admite că lumea nu este plată şi că, deşi crede în forta deterministă a progresului tehnologic, nu crede însă în determinismul istoric. Altfel spus, ,,aplatizatorii" operează cu intensitate, însă viitorul este deschis. Afirmatia din acest capitol este esentială pentru interpretarea mesajului cărtii. Îmi permit să fac unele observatii în această privintă. Este adevărat că multe zeci de milioane de chinezi şi indieni câştigă mult mai bine decât cu două decenii în urmă, dar inegalităţile economice sunt în creştere în cele două tări (în India, şi înainte de avântul economic din deceniul trecut inegalitătile erau incredibile). Dacă admitem că ceea ce numim coeziune l . David Landes, The Wea/th and Poverty of Nations W.W. Norton & Company, New York, 1 999.

Why Some A re So Rich and Some So Poor,

CÂT DE „PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

socială are importanţă pentru tesutul, stabilitatea societătii, evolutia polarizării veniturilor nu este deloc neglijabilă. Un neoliberal, un fundamentalist al pietei ar spune că acestea sunt aiureli, că numai creşterea economică contează etc. Să fie oare aşa ? Dacă India şi China sunt excluse din eşantionul care măsoară creşterea economică agregată a ţărilor sărace, vedem că inegalitătile s-au accentuat în ultimele două decenii în lume ; polarizarea veniturilor s-a accentuat şi în ţările bogate. Dacă aşa stau lucrurile, atunci despre ce „aplatizare" vorbim ? Când coeficientul Gini (ce măsoară inegalitatea de venituri) creşte în mod dramatic şi în ţări bogate, şi în tări sărace, atunci câtă relevanţă are indicatorul agregat al venitului pe cap de locuitor ? Paul Krugman, unul dintre vârfurile noii generatii de economişti americani, remarca recent „urâtenia" luptei politice din ţara sa (American politics is ugly these days 1 ) , pe care o pune în legătură cu polarizarea veniturilor ; el aduce în discuţie rolul jucat de preşedintele Franklin D. Roosevelt, prin politica New Deal, în crearea unor institutii progresiste ale societăţii americane moderne, dar care ar fi fost erodate în ultimele două decenii. Politica ,,Noii Frontiere" (New Frontier) a preşedintelui J. F. Kennedy, precum şi măsurile de promo vare a „Societăţii Bune" (Great Society) ale preşedintelui Lyndon Johnson se înscriu în tradiţia politicii New Deal. În ţările Uniunii Europene, clivajele sociale încurajează extremismul, fragilizează procesul politic democratic. Ceea ce francezii numesc Les exclus (cei excluşi, marginalizaţi) protestează, uneori violent, în afara regulilor jocului democratic. Am văzut că şi în tările din Europa Centrală, nou-intrate în Uniune şi unde ratele de creştere economică au fost relativ înalte (cu o medie anuală de 5-6%, fată de media de 1, 5-2% în „miezul" Uniunii), frustrările cresc şi nu puţini sunt cetătenii care acuză polarizarea veniturilor. Dacă privim aşadar coeziunea socială ca fiind importantă în metabolismul societătii, atunci „aplatizarea" reclamă o interpre tare pe măsură. Pe acest fir al raţionamentului ajungem la scrutarea capitalismului contem poran, la aspecte de ordin etic şi moral, la interjocul între principii de eficientă economică şi cele de justiţie socială. Prea mulţi, chiar şi dintre economişti, ignoră/uită că Adam Smith (considerat părintele ştiinţei economice) a fost profesor de ştiinte morale la Universitatea din Glasgow, că în afară de Avu/ia NaJiunilor a scris şi Teoria sentimentelor morale. Oameni politici şi de stat responsabili reclamă o politică publică la nivel global care să nu neglijeze sărăcia abjectă din numeroase ţări (vezi dezastrul economic şi social din Africa2) , bolile contagioase etc. Avem Internet î n expansiune prin numărul d e utilizatori, dar şi numărul statelor eşuate (jailed states) creşte. Avem o suită de probleme globale ce par să împovăreze capacitatea omenirii de a răspunde în mod eficace - de pildă, încălzirea globală. Asistăm la erodarea, uneori voită, a capacităţii instituţiilor multilaterale de a face „guvernanta globală" Friedman se referă la asem*nea aspecte, deşi, cred, nu în suficientă măsură. În opinia mea, el alocă puţin spatiu examinării consecintelor geopolitice ale noului val de globalizare, care pot fi dramatice. Stiglitz are, după mine, dreptate când subliniază asimetria dintre globalizarea economică şi cea politică, prin aceasta din urmă înţelegând şi funcţionarea instituţiilor mul tilaterale 3 Dar este posibilă o simetrie între cele două procese ? Chiar Uniunea Europeană, care poate fi văzută ca o „globalizare regională", are mari dificultăţi în a adânci integrarea, în a-şi gestiona complexitatea în creştere. În schimb, ar fi posibilă o îmbunătătire a funcţionării institutiilor multilaterale, care trebuie să ajute la gestionarea problemelor globale. Forumul de la Davos din 2007 a adus obsesiv în dezbatere deficitul de guvernantă globală, accentuat l . Paul Krugman , ,, Do not fear the hatred " , lnternational Herald Tribune, 27-28 ianuarie 2007. 2. Vezi Jeffrey Sachs , The End of Poverty Economic Possibilities for Our Time, The Penguin Press, New York, 2005 . 3. Joseph Stiglitz, op. cit. , p. 291.

CÂT DE „PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

de o anumită atitudine a actorilor cu alonjă globală - fiind vorba, în primul rând, de Statele Unite. Şi recrudescenta naţionalismului, în diverse forme (inclusiv sub mantia „patriotismului economic" în ţări ale Uniunii Europene sau exprimând mândria resuscitată a unor popoare), merge împotriva logicii globalizării. William Pfaff, un alt editorialist emblematic de la The New York Times, a scris o carte - aş spune profetică - în acest sens, Mânia naţiunilor , în primii ani ai deceniului trecut 1 Elementele de dezordine din lume, în contrast cu „Noua Ordine Mondială" ( The New World O rder) anuntată de preşedintele George H. W. Bush în debutul deceniului trecut, ca întruchipare a unei Pax Amaericana după căderea Cortinei de Fier, l-au făcut pe Robert Kaplan să vorbească despre „Anarhia care va veni" ( Th e Coming Anarchy 2) ; el se plasa astfel la antipozi în raport cu lumea anticipată de Francis f*ckuyama în Sfârşitul Istoriei3 Anii din urmă îi dau dreptate lui Kaplan, care a intuit bine limitele unei politici de exportare a democratiei (vezi situatia dezastruoasă din Irak), mulţimea de state eşuate, proliferarea armelor nucleare, a conflictelor în spatiul global, din varii motive. Este mentalul colectiv, chiar acolo unde toleranta face parte dintr-un ethos cu rădăcini adânci în funcţionarea societătii liberale, pregătit să accepte intrări masive de imigranţi pe fondul îmbătrânirii populaţiei, al crizei sistemelor asistentiale ? Intervin aici şi accente de xenofobie, care nu ocolesc nici societăţile cele mai liberale şi unde imigrantii sunt în număr mare - exemplul cel mai la îndemână fiind SUA, o iară formată de imigranti 4 Ascensiunea economică a Chinei şi Indiei, care detin peste 1/ 3 din populatia globului, ridică mari semne de întrebare privind ecologia planetei . Raportul Meadows din 1972, al Clubului de la Roma, a fost considerat alarmist de nu putini oameni politici şi, mai ales, de firmele multinationale din industriile masiv poluante. În acei ani, China şi India erau „adormite" Calcule elementare arată ce spectru planează asupra echilibrelor ecologice dacă miliarde de oameni ar consuma energie şi resurse materiale neregenerabile, ca pe continentul nord-ameri can şi în Europa bogată . Statele Unite rămân cel mai mare emitător de C02 în atmosferă, având o răspundere extraordinară în impunerea unei alte atitudini în relatia dintre om şi natură. Raportul elaborat de echipa condusă de fostul economist-şef al Băncii Mondiale, Nick Stern, şi dat publicitătii la începutul anului 2007 spune multe în această privintă. Când cei mai puter nici se fac că nu văd sau nu internalizează amenintări globale, soarta tuturor este în cumpănă. Î şi poate permite omenirea aşa ceva ? Friedman a avut numeroase editoriale în acest sens5 Încotro se îndreaptă omenirea, din acest punct de vedere ? lată o întrebare la care Friedman ar putea răspunde într-o carte viitoare. El scrie mult în The New York Times cu privire la starea ecologică a planetei şi se numără printre cei care pledează în favoarea unei politici ferme de conservare a energiei (temă prezentă în ultimul raport privind starea natiunii, în SUA). Să ne gândim şi la situatia resurselor de apă potabilă pe glob, la deşertificarea generată de încălzirea globală, la epidemii (vezi gripa aviară). Acestea şi altele pot împinge comunităti, I. William Pfaff, The Wrath of Nations Civilization and the Furies of Nationalism , Simon and Schuster, New York, 1993. 2. Robert Kaplan, The Coming Anarchy Shattering the Dreams of the Post Cold War, Random House, New York, 2000 (cartea dezvoltă tezele dintr-un faimos articol apărut în Foreign Affairs în 1994). 3. Francis f*ckuyama, The End of History , The Free Press, New York , 1990. 4. Samuel Huntington, Who A re We ? The Challenges to A merica 's National ldentity , Simon and Schuster, New York, 2004. Huntington (autorul faimoasei Ciocniri a civiliza/ii/or) este îngrijorat de disparitia moştenirii „anglo-protestante" în aluatul cultural american. 5. Vezi şi Thomas L. Friedman, ,, Running on empty " , lnternationa/ Herald Tribune, 27-28 ianuarie 2007.

CÂT D E „ PLAT" ESTE PĂMÂNTUL

state la conflicte majore, inclusiv de ordin militar. Dacă adăugăm la aceste surse de conflict ,,ciocnirea civilizatiilor" , terorismul, care sunt alimentate de disonante cognitive (culturale) , fundamentalism religios, resentimente de natură etnică şi sentimente de umilintă (subliniate de Friedman când descrie situatia din lumea arabă) , inegalităti economice, de luptă pentru resurse naturale şi chiar supravietuire, avem motive să fim neliniştiti. S impla creştere a interdependentelor economice - Friedman vorbeşte în acest sens de o „Teorie Dell1 a prevenirii conflictelor" - nu poate oferi polita de asigurare de care omenirea are nevoie. Să medităm asupra unui alt val intens de globalizare, în secolul al XIX-iea (în epoca victoriană) , care a fost urmat de protecţionism în creştere şi de două războaie mondiale, pentru a extrage lecţia ce se impune. G lobalizarea trebuie să fie gestionată pentru a aduce mai mult bine decât rău2 . S ă trag linie : Pământul nu este şi nu poate deveni plat - dar poate fi/deveni mai bun. Daniel Dăianu

1 . Dell este numele unei companii americane de vârf, producătoare de computere. 2. Vezi şi George Soros, The A ge of Fallibility Consequences of the War on Terror, Public Affairs, New York, 2006 (trad . rom., Epoca failibilităJii. ConsecinJele luptei împotriva terorii, Editura Pol i rom, laşi, 2007) .

Pentru Matt, Kay şi pentru Ron

Introducere la ediţia actualizată şi adăugită* La ce bun efortul de a scrie o ediţie actualizată şi adăugită a cărţii de faţă la numai un an de la publicarea ei ? Nu pot da decât un răspuns scurt : pentru că pot şi pentru că este necesar. Mai exact, datorită impresionantelor forte tehnologice descrise aici, industria editorială a progresat şi în prezent este posibil să refaci o carte destul de uşor. lată ce am vrut să spun prin faptul că pot. Cât despre faptul că este necesar, am trei motive : mai întâi, forţele care au aplatizat Pământul nu s-au oprit odată cu publicarea cărţii de faţă în aprilie 2005 şi am dorit să le ţin evidenta şi să le includ în teza mea generală . În al doilea rând, am vrut să răspund la una din întrebările pe care mi le-au pus cel mai adesea părintii în timp ce călătoream prin ţară pentru a vorbi despre carte : ,, Bine, domnule Friedman, mulţumim că ne-aţi spus că Pământul e plat - dar eu ce le spun acum copiilor ? " Astfel, cititorii vor afla mai multe despre educaţie şi despre Pământul plat în noua ediţie a lucrării. În ultimul rând, multe comentarii de la cititori şi critici mi s-au părut serioase şi utile, aşa că am vrut imediat să le includ pe cele mai bune în carte. Desigur, într-o bună zi mă voi opri din scris. Însă deocamdată mă bucur de şansa de a împărtăşi lucrurile pe care le-am aflat - ceea ce a devenit extrem de simplu odată cu aplatizarea lumii, lucru pentru care sunt recunoscător. Thomas L. Friedman Washington, D . C. Ianuarie 2006

Farrar, Straus and Giroux, New York, 2 006 (n.ed.).

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

In timp ce dormeam Înălţi m i l e Voastre , în cal itatea d u m neavoastră de creşt i n i catolici şi prinţi care i u besc şi propovă du iesc sfâ nta cre d i nţă creşti n ă , care se îm potrivesc cu înverş u n a re dogmei l u i Ma homed şi a tuturor idolatri lor şi e reticilor, aţi hotă rât să mă trim iteţi pe m i n e , Cristofor Col u m b , în ţări le mai sus pomen ite ale l nd i ilor, pentru a-i vedea pe cârmu itori i , oam e n i i şi meleag urile d e acolo, pentru a le cunoaşte firea şi pentru a găsi calea de a-i converti l a sfânta noastră cred i n ţă ; m a i m u lt, aţi dat poru ncă să n u p u rced pe uscat către Răsărit, a ş a cum se obişnu ieşte, c i spre Apus, într-o d i recţie în care n u avem nici o dovadă că s-ar fi îndreptat cineva vreodată . (d i n j u rn a l u l l u i C ristofor Col u m b , în timpul călătoriei d i n 1 492)

Nimeni nu-mi mai dăduse astfel de instructiuni pe un teren de golf : ,,Să tinteşti ori spre Microsoft, ori spre IBM " Stăteam la primul reper al Clubului de Golf KGA din centrul oraşului Bangalore, în sudul Indiei , când partenerul meu de joc a arătat cu degetul spre două clădiri strălucitoare din sticlă şi metal , aflate la distantă, în spatele primei zone verzi . Clădirea firmei Goldman Sachs nu era încă terminată, al tfel ar fi putut arăta spre ea, având astfel o tintă triplă. HP şi Texas lnstruments îşi aveau birourile în spatele traseului dintre a noua şi a zecea gaură. Şi încă nu era totul . Marcajele de la repere erau de la Epson, firma producătoare de imprimante, iar unul dintre băietii noştri de mingi purta o şapcă de la 3M . Dacă ieşeai de acolo, puteai să vezi unele semne de circulatie sponsorizate tot de Texas lnstruments, iar un panou publicitar de la Pizza Hut arăta o pizza aburindă deasupra căreia scria ,,Gigabites of Taste ! " Fără îndoială, nu mă aflam în Kansas. Şi nici în India nu-mi părea că aş fi . Să fi fost Lumea Nouă, Lumea Veche sau Lumea Viitoare ? Venisem în Bangalore, o adevărată Silicon Valley a Indiei, pentru a face, precum Columb, propriile mele descoperiri . Columb a navigat pe corăbiile Nina , Pinta şi Santa Maria , în căutarea unui drum mai scurt spre India, îndreptându-se spre vest, peste Atlantic, pe ceea ce credea el că este o cale deschisă spre lndiile de Est - în loc să treacă prin sud şi prin est, înconjurând Africa, aşa cum încercau exploratorii portughezi din acea vreme. India şi fermecătoarele Insule din est ale Mirodeniilor erau faimoase pe atunci pentru aurul, perlele , pietrele pretioase şi mătasea lor - un

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

adevărat izvor de bogăţii neînchipuite. Găsirea unei scurtături pe mare către India într-o perioadă în care puternicii musulmani ai vremii au închis drumurile pe uscat dinspre Europa a fost un prilej , atât pentru Columb, cât şi pentru monarhia spaniolă, de a se îmbogăţi şi de a deveni mai puternici . Pe când se pregătea de plecare, Columb a presupus, probabil , că Pământul este rotund şi de aceea era sigur că poate ajunge în India prin vest. Cu toate acestea, a calculat greşit distanţa . A crezut că Pământul este o sferă mai mică decât e în realitate. De asem*nea, nu s-a gândit că va da peste alte pământuri înainte de a ajunge în Indii . Şi totuşi i-a numit pe băştinaşii întâlniţi în Lumea Nouă „ indieni " La întoarcere, le-a putut spune protectorilor săi , regele Ferdinand şi regina Isabela, că poate confirma faptul că Pământul e rotund, chiar dacă nu găsise India. Am p*rnit spre India luând-o prin est, via Frankfurt. Am călătorit cu Lufthansa, la business class . Ştiam exact în ce direcţie merg, mulţumită hărţii GPS afişată pe un ecran ieşit din braţul lateral al fotoliului pe care stăteam în avion. Am aterizat în siguranţă şi fără întârziere. Şi eu am întâlnit oameni cărora li se spunea indieni . Şi eu eram în căutarea bogăţiilor Indiei . Columb căuta bogăţii brute - metale preţioase, mătase şi mirodenii -, surse de avere ale vremurilor sale. Eu eram în căutare de bogăţii virtuale, de capacităţi intelectuale, voiam să aflu algoritmi complicaţi , să găsesc experţi , centrale de telefonie, protocoale de transmisie de date, inovaţii în ingineria optică - surse de avere ale vremurilor noastre . Columb n-a avut nici o reţinere în a-i face sclavi pe indienii cu care s-a întâlnit, creându-şi o resursă de forţă de muncă. Eu am vrut doar să înţeleg de ce indienii pe care i-am întâlnit lucrau pentru noi , de ce deveniseră o resursă atât de importantă pentru externalizarea muncii în domeniul serviciilor şi tehnologiei informaţiei din America şi din alte ţări industrializate. Columb avea mai bine de o sută de oameni pe cele trei corăbii ale sale ; eu eram însoţit doar de o echipă mică de la Discovery Times, echipă care încăpea confortabil în două dubiţe rablagite, conduse de indieni în picioarele goale. Atunci când, ca să spunem aşa, am ridicat ancora, şi eu am crezut că Pământul este rotund, dar ceea ce am întâlnit în adevărata Indie mi-a zdruncinat profund convingerile. Columb a dat de America printr-o întâmplare, crezând că a descoperit o parte din India. Eu chiar am găsit India, dar am crezut că mulţi oameni pe care i-am întâlnit acolo sunt americani . Unii chiar şi-au luat nume americane, iar alţii imitau cu mare măiestrie accentul american la centralele de telefonie şi tehnicile de afaceri americane la laboratoarele de software . Columb a relatat în faţa regelui şi a reginei că Pământul este rotund şi a rămas în istorie ca fiind primul care a descoperit aşa ceva. Eu m-am întors acasă şi i-am împărtăşit descoperirea mea în şoaptă numai soţiei. ,, Scumpo" , i-am destăinuit, ,,cred că Pământul este plat". Cum am ajuns la o asem*nea concluzie ? Pot să spun că totul a început în sala de conferinţe a lui Nandan Nilekani, la compania lnfosys Technologies Limited. Infosys este una dintre bijuteriile domeniului tehnologiei informaţiilor din India, iar Nilekani , directorul executiv al companiei, este una dintre cele mai preocupate şi mai respectate personalităţi ale industriei indiene. Împreună cu echipa de la Discovery Times, am

ÎN TIMP CE DORMEAM

venit cu maşinile în campusul companiei Infosys, cam la 40 de minute de centrul oraşului Bangalore, pentru a face un tur al complexului şi pentru a-i lua un interviu lui Nilekani . În campus se intră pe o stradă plină de gropi, vaci sfinte, cărute trase de cai şi ricşe motorizate, toate înghesuindu-se pe lângă maşinile noastre. Totuşi, de îndată ce treci de portile companiei Infosys te afli într-o altă lume . O piscină enormă, precum cele pe care le vezi în statiunile de vacantă, tronează între pietre rotunde şi peluze atent îngrij ite, în apropierea unui teren imens de exersare a loviturilor de golf. Sunt o grămadă de restaurante şi un club de fitness nemaipomenit. Clădirile din sticlă şi otel par să răsară în fiecare săptămână ca ciupercile după ploaie. Unele dintre ele sunt ocupate de angajati ai Infosys care produc software pentru companii americane şi europene ; în altele se află centrele de comandă ale unor companii multinationale americane - şi europene - din toate domeniile, de la operatiuni de întretinere a calculatorului până la proiecte specifice de cercetare şi preluarea apelurilor telefonice directionate acolo din toate colturile lumii . Măsurile de sigurantă sunt drastice, came rele de luat vederi supraveghează căile de acces, iar dacă lucrezi pentru American Express, nu vei putea intra în clădirea care găzduieşte serviciile şi cercetările com paniei General Electric. Tineri ingineri indieni , bărbati şi femei , se deplasează febril de la o clădire la alta, cu ecusoanele de identificare fluturându-le pe piept. Am văzut unul care părea că s-ar pricepe să-mi calculeze impozitele. Am mai văzut o femeie care părea că-mi poate demonta calculatorul într-o clipită. Şi încă una care părea că ar fi proiectat de una singură calculatorul cu pricina ! După ce ne-a acordat un interviu , Nilekani a condus echipa noastră de televiziune într-un tur al centrului de conferinte globale - epicentrul industriei indiene de exter nalizare. Era o sală imensă, cu panouri de lemn, semănând cu un amfiteatru de la o facultate de drept membră a Ivy League. La un capăt se afla un ecran mare cât peretele, iar deasupra, pe tavan, erau camere de luat vederi pentru teleconferinte. ,,Iată şi sala noastră de conferinte, echipată cu ceea ce, după toate probabilitătile, este cel mai mare ecran din Asia - patruzeci de monitoare digitale [puse cap la cap] " , a explicat Nilekani cu mândrie, arătând înspre cel mai mare televizor cu ecran plat pe care îl văzusem vreodată. Infosys, ne-a spus el , poate găzdui o şedintă a participan tilor cu pozitii-cheie din întregul lant global de aprovizionare, pentru orice proiect, în orice moment, pe acel ecran imens . Astfel , proiectantii americani puteau fi văzuti pe ecran, discutând cu programatorii lor indieni şi cu producătorii asiatici laolaltă . „Avem posibilitatea de a discuta de aici , în direct, cu cineva din New York, din Londra, din Boston sau din San Francisco . Implementarea poate să aibă loc în Singapore, aşa că persoana de contact de acolo se poate afla şi ea în direct pe ecran . . . Iată ce înseamnă globalizarea" , a spus Nilekani . Deasupra ecranului se găseau opt ceasuri care reflectau, practic, ce ritm al muncii au cei de la Infosys : unul neîntre rupt. Pe ceasuri scria Statele Unite Vest, Statele Unite Est, GMT, India, Singapore, Hong Kong, Japonia şi Australia . „ Externalizarea este doar o părticică din ceea ce se întâmplă acum în lume " , a explicat Nilekani . ,, În ultimii [câtiva] ani s-a investit masiv în tehnologie, mai ales în perioada de explozie a Internetului , când se cheltuiau sute de milioane de dolari pe

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

conexiunile de bandă largă în jurul lumii, pe cabluri subacvatice şi altele de acest gen. " În acelaşi timp, a adăugat el , calculatoarele s-au ieftinit şi au devenit accesibile oricui , apărând astfel o explozie de software - e-mail, motoare de căutare precum Google şi software brevetat care poate fragmenta orice lucrare, trimiţând o parte din ea la Boston, una la Bangalore şi una la Beijing , înlesnind astfel procesul de dezvoltare la distanţă. Atunci când toate acestea s-au pus cap la cap în jurul anului 2000, a mai spus Nilekani, ele au dat naştere unei „platforme unde munca intelec tuală, capitalul intelectual putea fi furnizat de pretutindeni . Putea fi demontat, furnizat, distribuit, produs şi reasamblat - ceea ce a generat un nou stadiu al libertăţii în muncă, mai ales în munca intelectuală . . . Iar ceea ce vezi în Bangalore în prezent este apogeul unui întreg care înglobează tot ce am descris mai devreme" Şedeam pe o canapea în afara biroului lui Nilekani , aşteptând ca echipa de televiziune să-şi instaleze camerele. La un moment dat, rezumând implicaţiile celor spuse mai înainte, Nilekani a rostit o propoziţie care mi-a rămas în minte. Mi-a spus : ,,Tom, terenul de joc este în curs de nivelare" Voia să spună că ţări precum India sunt mai mult ca oricând capabile să concureze pe plan global în domeniul tehnologiei informaţiei - iar America ar face bine să se pregătească pentru aşa ceva. Americii i se va arunca mănuşa, dar, insistă el, îi va face bine, pentru că întotdea una ne descurcăm cum trebuie doar atunci când ne confruntăm cu greutăţile. În timp ce părăseam campusul Infosys hurducat de maşină pe drumul de întoarcere către Bangalore, nu puteam să-mi scot din cap chestia cu „ Terenul de joc este în curs de nivelare". Ceea ce spune de fapt Nandan, m-am gândit eu, este că terenul de joc se apla tizează. Hmmm . . . Se aplatizează ? Am tot cugetat la acest cuvânt o vreme şi, aşa cum se întâmplă cu astfel de revelaţii, mi-am dat seama dintr-o dată : Dumnezeule, îmi spune că Pământul e plat ! Iată-mă în Bangalore - la mai bine de cinci sute de ani după ce Columb a călătorit dincolo de orizont folosind tehnologia rudimentară de navigaţie a vremii şi s-a întors cu bine pentru a dovedi , fără nici o urmă de îndoială, că Pământul e rotund - iar unul dintre cei mai inteligenţi ingineri, instruit în cel mai prestigios institut tehnic din India şi ajutat de tehnologiile cele mai modeme, îmi spunea că, de fapt, Pământul este plat la fel de plat ca şi ecranul pe care poate găzdui o şedinţă a întregului său lanţ global de aprovizionare. Mai interesant este că Nilekani vorbea despre o astfel de evoluţie despre faptul că Pământul a devenit plat ! - ca şi cum ar fi ceva de bun augur, o nouă piatră de hotar a progresului omenirii şi o şansă nemaipomenită pentru India şi pentru restul lumii. Aşezat pe unul din locurile din spate ale dubiţei, am mâzgălit în agenda mea trei cuvinte : ,, Pământul este plat". Imediat ce le-am scris, mi-am dat seama că era mesa jul subliminal a tot ceea ce văzusem şi auzisem în Bangalore pe parcursul a două săptămâni de filmare. Terenul global de joc al concurenţei era în curs de nivelare. Pământul devenea plat. De îndată ce am ajuns la această concluzie, m-am entuziasmat şi m-am îngrozit totodată. Entuziasmat era jurnalistul din mine, fiindcă găsisem un fundament pentru

ÎN TIMP CE DORMEAM

a întelege mai bine titlurile gazetelor de dimineată şi pentru a explica ce se petrece în prezent în lume. Desigur, Nandan avea dreptate : acum putem coopera şi concura în timp real cu mult mai multi oameni din alte colţuri ale lumii, în diferite domenii şi în relatii mai strânse decât în oricare altă perioadă istorică - folosindu-ne de calculatoare, e-mail, retele cu fibră optică, teleconferinte şi software-uri noi şi dina mice . Este exact ceea ce descoperisem în călătoria mea spre India şi mai departe. Este, de fapt, şi subiectul cărtii de fată . Când începi să consideri Pământul ca fiind plat sau, cel putin, în curs de aplatizare, aproape totul devine mai logic. Şi eu eram bucuros, pentru că aplatizarea lumii înseamnă să conectăm toate centrele de informatii de pe planetă la o singură retea globală, ceea ce - dacă nu se interpun politica şi terorismul - ar putea genera o nouă eră a prosperitătii , inovatiilor şi colaborării între companii , comunităti şi indivizi . Dar ideea că Pământul este plat m-a umplut de groază, atât pe plan personal , cât şi profesional . Personal , mă îngrozea faptul evident că nu numai programatorii şi obsedatii de calculatoare au puterea de a colabora în activitătile lor într-o astfel de lume. Puteau să o facă şi membrii Al-Quaeda sau alte retele teroriste. Terenul de joc nu este netezit doar ca să atragă şi să facă mai puternic un grup nou de persoane inovatoare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul unui grup nou alcătuit din bărbati şi femei care au căzut pradă mâniei, frustrării şi umilintei . Pe plan profesional , revelatia că Pământul este plat era alarmantă pentru că mi-am dat seama că aplatizarea respectivă se petrecuse în timp ce dormeam , iar eu o ratasem . De fapt, nu dormeam , dar eram ocupat cu alte treburi . Înainte de 11 sep tembrie 2001 mă concentrasem pe urmărirea globalizării şi exploatarea tensiunii dintre fortele „ Lexus" de integrare economică şi fortele „măslinului " legate de pro blemele de identitate şi nationalism - de aici şi cartea mea din 1 999 The Lexus and the Olive Tree . Dar după evenimentele de la 11 septembrie, măslinul m-a sleit de puteri . Mi-am petrecut aproape tot timpul bătând drumurile lumii arabe şi musul mane. În decursul anilor respectivi am pierdut urma globalizării . Î n februarie 2004 , cu prilejul călătoriei mele î n Bangalore, am regăsit acea urmă. Chiar atunci mi-am dat seama că se întâmplase ceva foarte important, în timp ce eu mă concentram asupra livezilor de măslini din Kabul şi Bagdad . Globalizarea ajunsese într-un stadiu absolut nou . Dacă pui laolaltă The Lexus and the Olive Tree şi cartea de fată, argumentul istoric aproximativ la care vei ajunge este că au existat trei ere ale globalizării . Prima este cuprinsă între 1492 - când Columb a ridicat ancora, deschizând o rută a comerţului între Lumea Veche şi Lumea Nouă - şi, aproximativ, 1 800 . Aş numi această eră Globalizarea I .O . Ea a tacut ca lumea să scadă în dimen siuni , de la mare la medie . Globalizarea I .O a însemnat ţări şi putere. Adică, în timpul Globalizării I . O , cel mai important factor al schimbării , forţa dinamică din spatele procesului de integrare globală, era câtă putere - a muşchilor, a vântului, câti cai putere sau, mai târziu, câte utilaje cu motoare cu abur - avea tara ta şi cât de inventiv o puteai folosi . În timpul acestei ere, tările şi cârmuitorii lor (deseori însufletiti de religie , de imperialism sau de amândouă) au avut initiativa dărâmării zidurilor şi alcătuirii unei lumi unite, stimulându-se astfel integrarea globală. În timpul Globa lizării I . O, întrebările-cheie erau : Unde se situează tara mea în competitia şi în

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

oportunităţile globale ? Cum mă pot dezvolta la scară globală şi cum pot colabora cu alţii prin intermediul ţării mele ? A doua mare eră, Globalizarea 2 . 0 , a durat aproximativ din anul 1 800 până în 2000, fiind întreruptă de Marea Depresiune şi de primul şi al doilea război mondial . Această eră a făcut ca lumea să scadă în dimensiuni de la medie la mică. În timpul Globalizării 2 . 0 , cel mai important factor al schimbării, forţa dinamică din spatele procesului de integrare globală, era constituit din companiile multinaţionale. Acestea s-au dezvoltat la scară globală pentru pieţe şi forţă de muncă, iniţiate de expansiunea societăţilor pe acţiuni cu mai mulţi proprietari din Olanda şi din Anglia şi de revoluţia industrială. În prima jumătate a erei, integrarea globală a fost stimulată de costurile de transport tot mai mici, mulţumită motorului cu aburi şi căilor ferate, iar în a doua jumătate, de costurile tot mai mici ale telecomunicaţiilor - graţie răspândirii telegrafului, telefoniei , calculatoarelor, a sateliţilor, a cablului cu fibră optică şi a primei versiuni de Internet. În această eră am fost martori la naşterea şi dezvoltarea unei economii globale , în sensul că au existat suficiente transferuri de bunuri şi informaţii de la un continent la altul pentru a putea vorbi de o piaţă globală, cu arbitraj global în privinţa produselor şi a muncii lor. Forţele dinamice caracteristice acestei ere au fost inovaţiile din domeniul utilajelor şi echipamentelor - de la vapoa rele cu aburi şi căi ferate, la început, până la telefoane şi calculatoare superperfor mante în final . Întrebările-cheie ale vremii erau : Unde se situează compania mea în economia globală ? Cum profită ea de oportunităţile care i se oferă ? Cum mă pot dezvolta la scară globală şi cum pot colabora cu alţii prin compania mea ? The Lexus and the Olive Tree s-a referit cu precădere la apogeul Globalizării 2 . 0 , eră în care zidurile au început să se prăbuşească peste tot în lume , iar integrarea - şi partea ei negativă - a ajuns la un nou nivel . Dar, deşi zidurile cădeau, încă mai existau multe obstacole în calea integrării globale nefragmentate. Amintiţi-vă, când Bill Clinton a fost ales preşedinte în 1 992 , nimeni din afara guvernului şi a comunităţii academice nu avea e-mail, iar pe când scriam The Lexus and the Olive Tree , în 1 998 , Internetul şi comerţul pe Internet abia începuseră să se dezvolte . Ei bine, s-au dezvoltat - ca şi alte lucruri care se închegau în timp ce eu dor meam. Şi iată de ce susţin în cartea de faţă că în jurul anului 2000 a început o nouă eră : Globalizarea 3 . 0. Ea a făcut ca Pământul să ajungă foarte mic şi, în acelaşi timp, a netezit şi terenul de joc. Şi în vreme ce forţa dinamică a Globalizării I .O era globalizarea ţărilor, iar forţa dinamică a Globalizării 2 . 0 era globalizarea companii lor, Globalizarea 3 . 0 este caracterizată de o forţă care îi asigură unicitate , şi anume puterea nou-descoperită a indivizilor de a colabora şi de a concura pe plan global . Iar fenomenul care le oferă indivizilor şi micilor grupuri posibilitatea şi energia de a conlucra la scară globală atât de lesne şi de armonios este ceea ce eu numesc platforma lumii plate , pe care o descriu amănunţit în cartea de faţă. Am să vă dau un indiciu : platforma lumii plate este rezultatul convergenţei dintre computerul personal (care a permis oricărui individ să devină autorul propriului conţinut în formă digitală) cu cablul cu fibră optică (ce a facilitat dintr-odată accesul indivizilor respectivi din toată lumea la un conţinut digital tot mai vast, pentru un preţ de nimic)

ÎN TIMP CE DORMEAM

şi cu dezvoltarea software-ului de automatizare a procedurilor de afaceri (care a permis indivizilor din toată lumea să colaboreze în legătură cu acelaşi conţinut digital de oriunde, fără a ţine seama de distanţele dintre ei) . Nimeni nu s-a aşteptat la această convergenţă. Ea a avut loc pur şi simplu - în jurul anului 2000. Î n acel moment, oamenii din toată lumea au început să se trezească şi să conştientizeze că aveau mai multă putere ca niciodată să se dezvolte pe plan global ca indivizi ; era necesar să se vadă pe ei înşişi ca indivizi în concurenţă cu alţi indivizi de pe toată planeta, având mai multe oportunităţi de a lucra unii cu ceilalţi , nu numai de a concura. În consecinţă, acum fiecare trebuie şi poate să întrebe : Unde mă situez eu ca individ în concurenţa globală şi în oportunităţile momentului şi cum pot să colaborez personal cu alte persoane pe plan global ? Însă Globalizarea 3 . 0 diferă de celelalte două ere nu numai prin modul în care a micşorat şi aplatizat Pământul , ci şi prin modul în care a dat putere indivizilor. De asem*nea, este diferită şi prin faptul că Globalizările 1 .0 şi 2 . 0 au fost stimulate în primul rând de indivizi şi afaceri din Europa şi America. Chiar dacă în secolul al XVIII-iea China avea cea mai dezvoltată economie din lume, ţările, companiile şi exploratorii din Vest erau cei care se implicau cel mai mult în globalizare şi în modelarea sistemului . Dar de aici înainte lucrurile nu vor mai sta deloc astfel . Datorită faptului că Globalizarea 3 . 0 micşorează şi aplatizează Pământul , ea va fi pusă tot mai mult în mişcare nu numai de indivizi , ci de un grup mult mai divers de indivizi care nu sunt nici occidentali şi nici albi . Indivizii din orice colţ al lumii plate capătă putere. Globalizarea 3 .0 face ca tot mai mulţi oameni să fie gata de acţiune şi veţi putea vedea toate culorile curcubeului uman prinse în horă . (În vreme ce o asem*nea capacitare a indivizilor de a acţiona la scară globală este cea mai importantă nouă trăsătură a Globalizării 3 .0 , companiile - mari sau mici au fost şi ele capacitate în timpul acestei ere. Voi discuta ambele aspecte în detaliu mai târziu, în cartea de faţă . ) N u mai este cazul s ă menţionez c ă î n legătură c u tot ceea c e a m spus până acum nu înţelesesem prea multe în momentul în care părăseam biroul lui Nandan din Bangalore. Dar, în timp ce stăteam în seara respectivă pe balconul camerei mele de hotel şi mă gândeam la aceste schimbări , am ştiut un lucru : că vreau să las totul la o parte şi să scriu o carte care să mă ajute să înţeleg cum s-a desfăşurat procesul de aplatizare şi care ar putea fi urmările sale pentru ţări , companii şi indivizi . Aşa că am sunat-o pe soţia mea, Ann, pentru a-i spune : ,, Voi scrie o carte intitulată Pămân tul este plat". Ea s-a amuzat, dar a fost şi curioasă în acelaşi timp - să zicem că mai mult amuzată decât curioasă ! În cele din urmă am reuşit să-i captez atenţia , ceea ce, sper, se va întâmpla şi în cazul tău, dragă cititorule. Voi începe prin a te purta către începuturile călătoriei mele spre India şi spre alte locuri din Orient, şi să-ţi povestesc despre întâlnirile care m-au făcut să cred că Pământul nu mai este rotund, ci plat. Jaithirth „Jerry " Rao s-a numărat printre primele persoane pe care le-am cunoscut în Bangalore - şi nu petrecusem cu el mai mult de câteva minute până să-mi spună că poate să se ocupe de calcularea impozitelor pe care trebuia să le plătesc şi de alte

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

probleme de contabilitate pe care le mai aveam - chiar din Bangalore. Nu, mulţumesc, i-am răspuns cu îndoială în glas, am deja un contabil în Chicago. Jerry doar a zâmbit. Din politeţe, nu mi-a spus că probabil el era deja contabilul meu sau, mai degrabă, contabilul contabilului meu, graţie exploziei externalizării serviciilor de pregătire a operaţiilor financiare. ,,Chiar în clipa de faţă, roţile sunt puse în mişcare" , a spus Rao, născut în Mumbai, fostul Bombay. Firma sa din India, MphasiS , are o echipă de contabili indieni capa bili să execute operaţii de contabilitate externalizate din orice stat din America şi din guvernul federal . ,, Suntem asociaţi cu o serie de firme de contabilitate mici şi mij locii, acreditate, din America. " „ Vrei să spui, ca şi contabilul meu ? " , l-am întrebat. ,, Exact" , mi-a răspuns el zâmbind . Compania lui Rao a introdus pe piaţă un software de automatizare a fluxu rilor de lucru cu un format standardizat care face ca externalizarea serviciilor de calculare a impozitelor pe venit să fie ieftină şi simplă. Întregul proces începe, mi-a explicat Jerry, cu un contabil din Statele Unite care introduce declaraţiile mele de venit, formularele W-2 , W-4 şi 1099, bonusurile primite şi situaţia acţiunilor deţi nute - absolut totul - într-un server care se găseşte în California sau în Texas. ,,Dacă respectivul contabil doreşte să desfăşoare operaţiile în altă ţară, ştiind că preferi să nu ţi se facă cunoscut numele de familie sau codul numeric personal [social security number, în original - n. t. ] , nu va transmite aceste informaţii" , a spus Rao . ,,Contabilii din India culeg informaţiile brute direct din serverul din America (folosind o parolă) , după care îţi vor completa formularele, iar tu vei rămâne anonim . Toate datele rămân in Statele Unite , în conformitate cu regulile de confidenţialitate . . . Luăm foarte în serios protejarea informaţiilor personale şi confidenţialitatea. Contabilul din India poate să vadă datele pe monitor, dar nu le poate descărca sau lista la imprimantă programul nostru nu îi permite aşa ceva . În cel mai rău caz le-ar putea memora, dacă ar avea intenţii rele. Contabililor nici măcar nu li se permite să aibă la ei hârtie şi pix atunci când lucrează la completarea declaraţiilor. " Am rămas cu gura căscată văzând cât de mult avansase această formă de externa lizare a serviciilor. ,,Completăm anual câteva mii de declaraţii de venit" , a spus Rao . Mai mult : ,,Contabilul tău acreditat din America nici măcar nu trebuie să fie în biroul său . Poate să stea la plajă în California şi să ne trimită un e-mail în care să spună : «Jerry, tot te pricepi tu la declaraţiile din statul New York, aşa că fă-le pe ale lui Tom . Iar tu, Sonia, împreună cu echipa ta din Delhi , le veţi face pe cele din Washington şi Florida» . Apropo, Sonia lucrează în casa ei din India, fără cheltuieli indirecte (care ar trebui plătite de companie) . «Cât despre celelalte, fiindcă sunt foarte complicate, le voi face chiar eu» " În 2003 , aproximativ 25 . 000 de declaraţii de venit din Statele Unite au fost făcute în India . Numărul lor a crescut în 2004 la 100 . 000, iar în 2005 , la 400. 000 . În zece ani, ai putea spune, contabilul tău a externalizat întregul proces de pregătire primară a operaţiilor de calculare a impozitelor pe venit - dacă nu şi mai multe. ,,Cum ai ajuns să lucrezi la aşa ceva ? " , l-am întrebat pe Rao. „ Eu şi prietenul meu olandez, Jeroen Tas, lucram în California, la compania Citigroup" , mi-a explicat el . ,,Eram şeful lui şi, într-o zi, întorcându-ne cu avionul

ÎN TIMP CE DORMEAM

de la New York, i-am spus că aveam de gând să îmi dau demisia, iar el mi-a răspuns că dorea să facă acelaşi lucru. Aşa că ne-am spus : «Ce-ar fi să începem o afacere proprie ? » . Astfel că, prin 1 997- 1 998, am alcătuit un plan de afaceri pentru asigu rarea unor solutii sofisticate de Internet pentru companii mari . Cu toate acestea, acum doi ani am fost la o conferintă de tehnologie în Las Vegas şi am fost abordat de câteva firme de contabilitate medii (americane) , ai căror reprezentanti mi-au spus că nu-şi pot permite operatii de calculare a unor impozite mari în India, pe când companiile mari puteau, iar ei (cei din companiile medii) doreau să le-o ia cumva înainte. Aşa că am dezvoltat un software numit VTR - Virtual Tax Room pentru a înlesni externalizarea calculelor de impozitare a veniturilor pentru firmele medii de contabilitate" Astfel de firme medii „beneficiază de un teren mai nivelat, de care au fost privati până acum" , a spus Jerry. ,, Dintr-odată au obtinut accesul la aceleaşi avantaje pe care le-au avut tot timpul companiile mari . " Oare acesta să fie mesajul către americani - ,, Mamă, nu-ti lăsa copiii să ajungă contabili" ? - l-am întrebat. Nu chiar, a spus Rao . ,, Noi am preluat munca de jos. Ai idee de ce anume este nevoie pentru calcularea impozitelor pe venit ? Foarte putină muncă creativă. Este ceea ce ajunge în altă tară" ,,Şi în America ce rămâne ? " am întrebat. „Contabilul care vrea să rămână pe piată în America se va concentra asupra proiectării de strategii creative şi complexe, precum minimalizarea obligatiilor fiscale prin efectuarea de acţiuni legale permise sau evitarea plătii impozitelor şi coordonarea relatiilor cu clientii" , spuse el . ,, El/ea le va spune clientilor : «Munca de jos va fi tăcută cât se poate de eficient în străinătate . Noi o să stăm de vorbă despre felul în care îti vom administra proprietătile şi despre ceea ce vei face pentru copiii tăi . Doreşti să-ti laşi nişte bani în depozite ? » . Este vorba despre conversatii plăcute şi utile cu clientii, nu să alergi de colo-colo ca o curcă beată, din februarie până în aprilie, şi deseori solicitând o amânare până în august pentru că nu ai petrecut destul timp stând de vorbă cu clientii . " Luându-ne după un eseu din gazeta Accounting Today (din 7 iunie 2004) , se pare că viitorul va fi exact aşa. L. Gary Boomer, expert contabil şi director executiv al Boomer Consulting în Manhattan (Kansas) , spunea : ,, Sezonul trecut de impozite a generat peste 100 .000 de declaratii externalizate de venit şi s-a extins acum de la declaratii individuale la depozite, parteneriate şi corporatii . . . Principalul motiv pentru care industria a fost capabilă să se dezvolte atât de rapid în ultimii trei ani sunt investitiile pe care astfel de companii (cu capital străin) le-au tăcut în sisteme, procese şi perfecţionări " În India apar anual cam 70 . 000 de absolventi de contabi litate, a adăugat el , dintre care multi merg să lucreze pentru firme indiene locale pentru salarii care încep de la 100 de dolari pe lună . Cu ajutorul comunicatiilor de mare viteză, perfecţionărilor riguroase şi formularelor standardizate, aceşti tineri indieni pot fi relativ repede transformati în operatori de contabilitate primară de tip occidental , la un pret mult mai mic. Unele firme de contabilitate din India se vând

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

unor firme din America prin intermediul teleconferinţei, pentru a nu mai face drumul până acolo . Boomer conchide : ,, Profesia de contabil suferă transformări . Cei care nu lasă în urmă trecutul şi se împotrivesc schimbărilor riscă să nu aibă nici un viitor. Cei care pot crea valoare prin talentul de a conduce, prin relaţii şi prin creativitate vor schimba radical industria şi vor întări relaţiile cu clienţii pe care îi au deja" Adică îmi spui , i-am zis lui Rao, că indiferent de profesia pe care o ai - doctor, avocat, arhitect, contabil - , dacă eşti american, ai face bine să te pricepi la partea demonstrativă a serviciilor, deoarece orice poate fi transformat în conţinut digital poate fi extemalizat fie celui mai inteligent, fie celui mai ieftin producător, sau ambi lor. Rao răspunse : ,,Cu toţii trebuie să ne axăm exact pe propria valoare adăugată". Dar dacă sunt doar un contabil mediu ? Să zicem că am urmat cursurile unei universităţi de stat. Am absolvit cu o notă medie şi, în cele din urmă, am devenit expert contabil . Să zicem că lucrez într-o firmă mare de contabilitate şi execut multe operaţii standard. Rareori am ocazia să mă întâlnesc cu clienţii. Sunt ţinut în umbră . Am , totuşi , un salariu decent, iar firma este, în principiu , mulţumită de mine. Într-un astfel de sistem, ce se va întâmpla cu mine ? „ Bună întrebare" , a spus Rao . ,, Hai să nu ne amăgim. Ne aflăm în mijlocul unor transformări tehnologice majore, iar atunci când trăieşti într-o societate unde ele ating forme extreme (precum în America) , nu putem să ajungem uşor la un răspuns. E simplu să facem preziceri în cazul cuiva care trăieşte în India. În zece ani şi noi vom face multe lucruri care se fac acum în America . Putem să ne prezicem viitorul . Dar suntem în urma voastră. Voi sunteţi cei care daţi formă viitorului . America se află întotdeauna pe coama următorului val creativ . . . Aşadar este greu să te uiţi în ochii unui astfel de contabil şi să-i spui ce se va întâmpla în viitor. Nu ar trebui să subestimăm aceste lucruri . Trebuie să le facem faţă şi să vorbim despre ele cu sinceritate. Orice activitate în care putem digitiza şi defragmenta lanţul valoric şi în care putem muta munca din loc în loc va fi mutată din loc în loc. Unii ar putea să-ţi spună : «Mă rog , dar n-o să-mi poţi servi o friptură» . E adevărat, dar pot să-ţi rezerv o masă aflându-mă în orice colt al lumii , în caz că restaurantul respectiv nu are o persoană care să se ocupe de aşa ceva . Putem spune : «Da, domnule Friedman, vă putem oferi o masă lângă fereastră» . Cu alte cuvinte, există porţiuni ale activităţii de a servi cina în oraş pe care le putem fragmenta şi externaliza. Dacă te întorci la manualele de economie, vei găsi scris acolo că bunurile sunt comercializate, dar serviciile sunt consumate şi produse în acelaşi loc. Şi că nu poţi exporta o tunsoare. Însă ne apropiem de aşa ceva în ceea ce priveşte programarea la frizer. Ce fel de tunsoare doreşti ? Pe care frizer îl preferi ? Toate acestea îşi vor găsi rezolvarea într-o centrală telefonică de departe. " Pe la sfârşitul conversaţiei noastre, l-am întrebat pe Rao ce planuri are. Avea foarte multă energie . Mi-a spus că era în tratative cu o companie israeliană care avansase mult în tehnologia compresiei care să permită transferuri mai uşoare şi mai bune a tomografiilor prin Internet, ca să poţi obţine părerea unui alt doctor din alt colt de lume.

ÎN TIMP CE DORMEAM

La câteva săptămâni după discuţia mea cu Rao, am primit următorul e-mail de la Bill Brody, preşedintele Universităţii Johns Hopkins, pe care tocmai îl intervieVc:1sem pentru cartea de faţă : Dragă Tom, voi susţine un discurs la o sesiune de perfecţionare continuă pentru medici radiologi (şi eu am fost medic radiolog). . . Am dat peste o situaţie fascinantă care, am crezut, ar putea să te intereseze. Tocmai am aflat că în multe spitale mici şi în câteva spitale medii din Statele Unite radiologii externalizează citirea tomografiilor doctorilor din India şi din Australia ! Evident, aşa ceva se întâmplă, în mare parte, noaptea (şi poate în week enduri), când radiologii nu au suficient personal care să acopere toată activitatea din spital. În timp ce unii radiologi folosesc teleradiologia pentru a trimite imaginile de la spital la casele lor (sau la Vail, sau la Cape Cod, presupun) pentru a le interpreta şi a da diagnostice non-stop, se pare că spitalele mai mici trimit tomografiile radiologilor din străinătate. Avantajul este că în Australia sau în India este zi atunci când aici este noapte - activitatea de noapte este astfel dusă la capăt mai prompt prin trimiterea imaginilor în celălalt capăt al lumii . De vreme ce tomografiile (şi filmele RMN) sunt deja în format digital şi sunt disponibile într-o reţea cu protocol standardizat, imaginile pot fi vizualizate fără probleme în orice colţ al lumii . . . Îmi imaginez că radiologii de la celălalt capăt . .. trebuie să se fi instruit în Statele Unite, unde şi-au luat şi diplomele şi titlurile aferente . . . Grupurile din afară care asigură astfel de interpretări peste program sunt numite „păsări de noapte" de către radiologii americani care îi angajează. Toate cele bune, Bill

Slavă Domnului că sunt jurnalist şi nu contabil sau radiolog . În cazul meu nu va putea exista externalizare - chiar dacă unii dintre cititorii mei şi-ar dori ca articolele mele să fie trimise prin Coreea de Nord . Sau, cel puţin, aşa crezusem până atunci . După care am auzit de operaţia Reuters din India. N-am avut timp s ă vizitez birourile agenţiei Reuters din Bangalore, dar am reuşit să îl contactez pe Tom Glocer, directorul executiv al Reuters, pentru a afla diverse informaţii legate de activitatea lui . Glocer este un pionier al externalizării elementelor din lanţul de furnizori ai ştirilor. Cu 2. 300 de jurnalişti împrăştiaţi în toată lumea, 1 97 de birouri care deservesc o piaţă ce include agenţi ai emitenţilor de titluri de valoare, comercianţi de instrumente derivate, agenţi de bursă, ziare, radio, televiziune şi distribuţie prin Internet, Reuters a trebuit întotdeauna să satisfacă o audienţă foarte complexă. Totuşi , după explozia Internetului , când mulţi dintre clienţii săi au devenit foarte atenţi la preţuri , Reuters a început să-şi pună întrebări în legătură cu raportul preţ-eficienţă : Unde trebuie să ne plasăm oamenii pentru noul lanţ global de furnizare a ştirilor ? Şi putem oare să desfacem în bucăţi munca unui jurnalist astfel încât să păstrăm o parte în Londra, una în New York şi alta în India ? Glocer a început prin a analiza cea mai elementară funcţie a agenţiei Reuters, şi anume aceea de a oferi în orice clipă ştiri de ultimă oră în legătură cu câştigurile companiilor şi evoluţiile aferente ale afacerilor. ,,Exxon îşi face câştigurile publice, iar noi trebuie să le punem cât mai repede pe toate ecranele din lume : «Exxon a câştigat 39 de cenţi în acest trimestru, faţă de 36 de cenţi în trimestrul trecut» . Competenţele de bază aici sunt rapiditatea şi acurateţea" , a explicat Glocer. ,,Nu ai

.\ l

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

de tăcut cine ştie ce analize complicate. Tot ce trebuie să facem este să obtinem ştirile principale cât mai repede posibil . Ştirea trebuie să apară la o secundă după ce compania a tăcut informatia publică, iar tabelul care arată istoria recentă a câştigu rilor trimestriale, după câteva secunde . " Acest gen de ştiri de ultimă oră reprezintă pentru industria ştirilor ceea ce vanilia este pentru industria înghetatei - o marfă de bază care poate fi produsă practic ori unde în lumea plată . Munca intelectuală cu valoare adăugată reală apare în urmă toarele cinci minute. Asta se întâmplă atunci când ai nevoie de un jurnalist care ştie să obtină un comentariu de la companie, de la cei mai de seamă analişti din domeniu , şi chiar câteva cuvinte din partea concurentei , pentru a da o anumită formă raportului de câştiguri . ,,Acolo este nevoie de un set de abilităti jurnalistice superioare - cineva cu multe relatii pe piată, cineva care să ştie cine sunt cei mai buni analişti şi care a invitat la prânz pe cine trebuie" , a spus Glocer. Explozia dot-com şi aplatizarea lumii l-au obligat pe Glocer să regândească modul în care Reuters distribuie ştirile - dacă putea să desfacă în bucăti functiile unui jurnalist şi să le trimită pe cele cu o valoare adăugată mică în India. Principalul său obiectiv era reducerea suprapunerii cheltuielilor pe care Reuters le tăcea pentru salarii şi, în acelaşi timp, păstrarea cât mai multor slujbe bune de jurnalişti . ,,Aşa că primul lucru pe care l-am tăcut" , a spus Glocer, ,,a fost să angajăm, ca experiment, şase reporteri în Bangalore. Am zis să-i lăsăm să facă titlurile ştirilor, tabelele şi celelalte lucruri pe care le puteau face din Bangalore" Nou-angajatii indieni aveau studii de contabilitate şi erau instruiti de Reuters, dar li se plăteau salarii la standard local , plus primele şi concediile. ,, India este un izvor nesecat de recrutare a oamenilor - nu numai cu abilităti tehnice, dar şi cu abili tăti financiare" , a spus Glocer. Atunci când o companie îşi face publice câştigu rile, în primul rând le transmite mai departe presei - către Reuters, Dow Jones şi Bloomberg - , pentru ca ştirile să fie transmise publicului . ,, Primim datele în stare brută" , a spus el , ,,după care începe cursa pentru a vedea cât de repede le putem transforma în ştiri . Bangalore are cel mai bun suport de transmisie a datelor din lume şi, chiar dacă există o mică întârziere - o secundă sau mai putin - la primirea informatiilor acolo, se pare că poti să te afli în Bangalore şi să primeşti varianta electronică a unui comunicat de presă pe care să îl transformi într-o ştire la fel de uşor precum o poti face în Londra sau New York" Cu toate acestea, diferenta este că salariile şi costurile cu chiria în Bangalore sunt de peste cinci ori mai mici fată de cele din capitalele occidentale mai sus mentionate. În vreme ce economia şi aplatizarea lumii au fortat agentia Reuters să aleagă o asem*nea variantă, Glocer a încercat să transforme necesitatea într-o virtute. ,,Sun tem de părere că putem scăpa de ştirile devenite marfă uzuală şi le putem procesa eficient altundeva în lume" , a spus el , ,,dându-le jurnaliştilor de tip clasic de la Reuters pe care compania îi poate păstra şansa de a se concentra asupra unui jurnalism şi a unei analize de o mai mare valoare adăugată şi care să îi împlinească mai mult pe plan personal " ,, Să zicem că eşti jurnalist în New York. Cum te vei simti mai împlinit - transformând comunicatele de presă în nişte coloane pe monitor sau tăcând analiză ? " , a întrebat Glocer. Evident, preferabilă este varianta a doua. De

ÎN TIMP CE DORMEAM

asem*nea, externalizarea buletinelor de ştiri în India îi permite agentiei Reuters să extindă aria de relatare la companii mai mici, companii în care Reuters nu şi-a permis înainte să angajeze jurnalişti bine plătiti din New York. Acum, cu reporterii indieni plătiti cu salarii mai mici , reporteri care pot fi angajati în număr mare la pretul unui reporter din New York, acest lucru se poate face din Bangalore. În vara anului 2004 , Reuters ajunsese la 300 de angajati , având ca obiectiv ulterior angajarea unui număr total de 1 . 500 de oameni . Unii au vechime la Reuters, fiind trimişi să instruiască echipele din India, unii sunt reporteri care se ocupă de ştirile de ultimă oră legate de câştigurile companiilor, dar cei mai multi sunt jurnalişti care efec tuează o analiză ceva mai specializată a datelor - tot felul de calcule - pentru ofertele de actiuni . „ Multi dintre clientii noştri procedează la fel " , a spus Glocer. ,, În cercetările din domeniul investitiilor a fost necesară evitarea unor costuri enorme, astfel că foarte multe firme folosesc munca în schimburi în Bangalore pentru a face analiza primară a companiilor. " Până nu demult, marile firme de pe Wali Street au efectuat cercetări în investiţii cheltuind milioane de dolari pe analişti celebri şi punând o parte a salariilor lor pe socoteala departamentelor de brokeraj , care au împărtăşit analizele şi celor mai buni clienţi ai lor, iar altă parte erau bine plătite din segmentul lor de investitii bancare, care uneori folosea un set de analize bine tăcute ale unei companii pentru a-şi atrage clienţi . În urma investigatiilor efectuate de către Eliot Spitzer, procurorul general al statului New York, în legătură cu practicile de pe Wali Street, care generaseră câteva scandaluri , investitiile bancare şi brokerajul au devenit două activităti distincte - astfel încât analiştii nu vor mai face reclamă exagerată compa niilor pentru a obtine de la ele investiţii bancare. Însă, drept rezultat, marile firme de pe Wali Street au fost nevoite să reducă drastic costurile cercetărilor de piată, ele fiind acoperite numai de către departamentele lor de brokeraj , stimulând astfel externalizarea unei părti din activitatea de analiză în locatii precum Bangalore. Pe lângă faptul că au ajuns să plătească un analist din Bangalore cu 1 5 . 000 de dolari pe an, fată de 80.000 , cât ar fi fost salariul unui analist în New York sau Londra, Reuters a descoperit că angajatii din India se pricep foarte bine la finante şi sunt extrem de motivaţi . De asem*nea, Reuters a deschis un centru de dezvoltare software în Bangkok, deoarece se pare că acolo există un teren propice de recrutare a personalului necesar în domeniu trecut cu vederea de toate companiile din Occident care vânau talente în Bangalore. O asem*nea tendinţă îmi provoacă sentimente contradictorii . Datorită faptului că mi-am început cariera ca reporter de agentie de presă pentru United Press Inter national , îi înteleg foarte bine pe colegii mei de breaslă şi cunosc presiunea profe sională şi financiară la care sunt supuşi în munca lor. Însă UPI s-ar fi putut dezvolta în prezent ca agentie de presă - ceea ce nu este, de fapt - dacă ar fi fost în stare să externalizeze afacerile sale de o importantă mai mică atunci când mi-am început activitatea de reporter în Londra, acum 25 de ani . „ Cu personalul este o problemă delicată" , a spus Glocer, care a redus numărul de personal de la Reuters cu aproape un sfert, fără a-i afecta prea mult pe reporteri . „Personalul de la Reuters întelege că toate eforturile au ca obiectiv asigurarea

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

supravieţmrn şi prosperitătii companiei . În acelaşi timp, aceştia nu sunt numai reporteri, ci şi persoane foarte inteligente. Ei observă că şi clientii noştri procedează exact la fel şi înteleg mersul lucrurilor. . . Este foarte important să fii cinstit cu oamenii în legătură cu ceea ce faci şi cu motivul pentru care o faci , fără a îndulci mesajul . Cred cu tărie în lecţia economiei clasice în legătură cu transferul muncii acolo unde poate fi tăcută cel mai bine . Totuşi, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că în unele cazuri unii muncitori nu îşi vor putea găsi prea uşor de lucru . În cazul lor este necesară reinstruirea şi o siguranţă socială adecvată. " În efortul de a trata deschis cu personalul de la Reuters, David Schlesinger, actualul redactor-şef coordonator al companiei, a trimis tuturor angajatilor din depar tamentul editorial un memoriu care cuprindea următorul fragment : OFF-SHORING DE NEVOIE Am crescut în New London, Connecticut, oraş care era un centru important al pescuitului de balene în secolul al XIX-iea. În anii ' 60 şi ' 70 balenele dispăruseră de mult, iar principalii angajatori din zonă aveau legături cu armata - ceea ce nu era o surpriză în vremea războiului din Vietnam. Părintii colegilor mei de clasă lucrau la Electric Boat, în Marină şi la Paza de Coastă. Economiile provenite din banii alocati apărării au schimbat din nou regiunea, ea fiind acum foarte cunoscută datorită cazinourilor Mohegan Sun şi Foxwoods şi cercetătorilor farmaceutici de la Pfizer. Aşa cum au dispărut locurile de muncă, aşa au apărut altele în loc. Abilitătile vechi au fost înlocuite de altele noi. Regiunea s-a schimbat, iar oamenii s-au schimbat şi ei. Desigur, aşa ceva nu se întâmpla doar în New London . Atâtea centre de panificatie şi-au văzut morile închizându-se, atâtea oraşe axate pe industria de încăltăminte au fost martorele declinului acestei industrii ; câte oraşe care erau centre importante ale industriei textile îşi cumpără acum pânza din China ? Schimbarea e grea. Cel mai dificil de acceptat este pentru cei luati prin surprin dere. Sau pentru cei care nu prea pot să se schimbe. Totuşi, schimbarea este firească, are loc de când lumea şi este importantă. Prezenta dezbatere despre off-shoring este foarte delicată. Însă dezbaterea legată de munca transferată în India, China şi Mexic nu este cu nimic deosebită de cea despre producţia de submarine care se muta din New London, de cea de încăltăminte care pleca din Massachusetts sau cea din domeniul textilelor, care lăsa în urmă Carolina de Nord . Munca se face acolo unde poate fi făcută cât mai eficient şi mai practic. Este ceea ce va ajuta în cele din urmă toate oraşele din lume precum New London, New Bedford sau New York, chiar mai mult decât le ajută pe cele ca Bangalore sau Shenzhen. Le ajută pentru că eliberează oamenii şi capitalul în vederea unei munci mai deosebite şi mai sofisticate şi pentru că oferă şansa de a se ajunge la produsul finit mai ieftin, beneficiarii fiind atât clientii, cât şi corporatia. Cu sigurantă este dificil pentru unii să se gândească la faptul că tocmai munca „lor" pleacă în altă parte, fiind efectuată la mii de kilometri depărtare de către cineva care câştigă cu câteva mii de dolari mai putin pe an. Însă a venit vremea să ne gândim în aceeaşi măsură şi la şansă, şi la efort, la fel cum a venit vremea să ne gândim în aceeaşi măsură la nevoia de off-shoring şi la oportunităti . .. Fiecare persoană, la fel ca şi fiecare corporatie, trebuie să aibă grijă de destinul său economic, tot aşa cum au făcut şi părintii noştri pe când munceau la moară, la magazinul de încăltăminte sau în fabrică.

ÎN TIMP CE DORMEAM

,, V-a luat foc monitorul ? " Ştiţi cum se aude într-un call-center din India ? În timp ce filmam documentarul despre externalizare, am petrecut o seară împreună cu echipa de televiziune la call-center-ul „ 24/7 Customer" din Bangalore. Este ceva între un cămin studenţesc şi o bancă cu multe telefoane care strânge bani pentru un post local de televiziune. Există câteva camere în care se află câte douăzeci şi ceva de angajaţi - cam 2 . 500 în total - care lucrează la telefoane. Unii sunt cunoscuţi ca operatori de „exterior" , care vând orice, de la cărţi de credit la minute pe telefon. Alţii se ocupă de apelurile pentru „ interior" - de la găsirea bagajelor pierdute pentru pasagerii liniilor aeriene din Statele Unite şi din Europa până la rezolvarea problemelor legate de calculatoare pentru consumatori americani care nu ştiu pe ce lume trăiesc. Apelurile sunt trans ferate aici prin satelit şi prin cablu subacvatic cu fibră optică. Fiecare etaj vast al unui call-center este alcătuit din „fa*guri " de birouaşe cubice . Tinerii lucrează în echipe restrânse sub firma companiei al cărei suport telefonic îl asigură. Astfel , într-un colt ar putea fi grupul de la Dell, în altul ar putea flutura steguleţul de la Microsoft. Condiţiile lor de muncă sunt asemănătoare cu cele de la orice companie de asigurări . Deşi sunt sigur că există call-center-uri unde se munceşte ca la ocnă, 24/7 nu este deloc aşa . Cei mai mulţi tineri cu care am stat de vorbă îşi dau tot salariul - sau măcar o parte din el - părinţilor. De fapt, mulţi dintre ei au un salariu iniţial mai mare decât salariul pe care îl aveau părinţii lor înaintea pensionării . Pentru slujbe de început din economia globală e cât se poate de bine. Mă plimbam prin jurul secţiunii Microsoft pe la şase seara (după fusul orar din Bangalore) , când aproape toţi tinerii de care vorbesc îşi încep ziua de muncă (ce coincide cu dimineaţa în America) , şi l-am întrebat pe un tânăr expert în calculatoare ceva simplu : Care este recordul centrului pentru cea mai lungă convorbire telefonică menită să-l ajute pe un american oarecare să scape din hăţişul propriului software ? Fără să stea prea mult pe gânduri , mi-a răspuns : ,, Unsprezece ore" ,,Cum, unsprezece ore ? " , am exclamat eu . ,, Chiar aşa" , a spus el . Nu aveam cum să verific dacă era adevărat sau nu , însă chiar poţi auzi fragmente de conversaţii ciudat de cunoscute în timp ce te plimbi pe palierul de la 24/7 şi asculţi peste umărul vreunui operator care îşi vede de treabă. Iată o mostră din ceea ce am auzit în seara respectivă, în timp ce filmam pentru Discovery Times. Frag mentul ar trebui citit, dacă vă ajută imaginaţia, cu vocea unuia care are accent indian şi încearcă să imite accentul unui american sau al unui englez . De asem*nea, imaginaţi-vă că indiferent cât de nepoliticoasă, nemulţumită, iritată sau răstită ar fi vocea de la celălalt capăt al liniei telefonice, tinerii indieni despre care vorbeam sunt întotdeauna dezarmant de politicoşi . O peratoarea : ,, Bună ziua, aş putea vorbi cu i-a trântit telefonul în nas. )

? " (P ersoana de la capătul celălalt tocmai

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Operatorul : ,,Departamentul comercial, mă numesc Jerry, cu ce vă pot fi de folos ? " (Operatorii indieni îşi aleg singuri nume vestice. Ideea este, desigur, de a-i face pe clientii americani sau europeni să se simtă mai în largul lor. Cei mai multi dintre tinerii indieni cu care am discutat nu erau deloc jigniti, ci au luat-o ca pe un amuzament. În vreme ce doar câtiva au optat pentru numele de Susan sau Bob, alţii s-au arătat cu adevărat creativi.) Operatoare din Bangalore stând de vorbă cu un american : ,,Numele meu este Ivy Timberwoods şi v-am sunat pentru. . . " Operatoare din Bangalore încercând să obtină codul numeric personal al unui american : ,, Îmi puteti spune ultimele patru cifre ale codului numeric personal ? ". Operatoare din Bangalore care îndrumă pe cineva de parcă s-ar afla în Manhattan şi se uită de sus, de Ia fereastră : ,, Da, avem o filială la interseqia dintre Seventy-fourth şi Second Avenue, una la intersectia dintre Fifty-fourth şi Lexington. . . " Operator din Bangalore vânzând un card de credit pe care, personal, nu şi l-ar putea permite niciodată : ,, Acest card vine cu una dintre cele mai scăzute rate procentuale anuale. . . " Operatoare din Bangalore încercând să-i explice unui american cum a greşit la contul de cecuri : ,,Cecul cu numărul 665 cu o valoare de 81 de dolari şi 55 de cenţi. Oricum vi se va percepe taxa de 30 de dolari. Mă înţelegeţi ? " Operatoare din Bangalore după ce i-a arătat unui american cum să rezolve o chichiţă la calculatorul său : ,,Nici o problemă, domnule Jassup. Vă multumesc pentru timpul acordat. Toate cele bune. La revedere" Operatoare din Bangalore după ce i s-a trântit telefonul în nas : ,, Alo ? Alo ? " Operatoare din Bangalore cerându-şi scuze pentru că a sunat pe cineva din America prea devreme : ,,E doar un apel de telemarketing. Vă voi suna mai târziu, spre seară. . . ". Operator din Bangalore chinuindu-se din greu şi rară prea mult succes să vândă o carte de credit pentru o linie aeriană unei persoane din America : ,, Doamnă Bell, să fie oare din cauză că aveţi prea multe cărţi de credit sau pur şi simplu nu vă place să călătoriţi cu avionul ? " Operatoare din Bangalore încercând să-i explice unei americance cum să scape de o defeqiune majoră a calculatorului ei : ,, Încercati să daţi fie pe memory okay, fie pe memory test . . . " Operator din Bangalore confruntându-se cu aceeaşi problemă : ,, În regulă, haideţi să apăsăm tasta 3 şi apoi Enter . . . " Operatoare din Bangalore încercând să ajute o americancă ce nu mai rezistă să vorbească la telefon nici măcar o secundă : ,,Da, doamnă, înţeleg că acum vă grăbiţi. Eu doar încercam să vă ajut . . . " Operatoare din Bangalore căreia i se trânteşte din nou telefonul în nas : ,, Da, deci Ia ce oră ar fi bin. . . ? " Aceeaşi operatoare din Bangalore după ce i s-a trântit din nou telefonul în nas : ,, Vai, d-nă Kent, dar nu e nici. . . " Aceeaşi operatoare din Bangalore după ce i s-a trântit din nou telefonul în nas : ,, Ca măsură de siguranţă. . . Alo ? " Aceeaşi operatoare din Bangalore uitându-se spre noi : ,, Azi am o zi foarte proastă ! ". Operatoare din Bangalore încercând să ajute o americancă ce se confruntă cu o problemă de care n-a mai auzit niciodată : ,,Care spuneaţi că e problema cu aparatul dvs. , doamnă ? V-a luat foc monitorul ? "

ÎN TIMP CE DORMEAM

În prezent, aproximativ 245 . 000 de indieni răspund la telefoane sau iniţiază ape luri pentru a cere date despre cărţile de credit ale oamenilor, pentru a vinde telefoane mobile la preţuri mici sau pentru a avertiza în legătură cu depăşirea datei scadente a unei facturi . Astfel de call-center-uri oferă slujbe prost plătite şi fără nici un fel de prestigiu în America, dar atunci când sunt transferate în India, ele devin slujbe bine plătite şi bine văzute. Sentimentul de solidaritate profesională de la 24/7 şi de la alte centre pe care le-am vizitat este destul de puternic, iar tinerii abia aşteptau să ne poves tească despre conversaţiile stranii pe care le-au avut cu americani care au format numărul 1 -800-HELP crezând că vor vorbi cu cineva aflat în vecinătate, nu la celă lalt capăt al lumii . C . M . Meghna, operatoare la 24/7 , mi-a spus : ,, Foarte mulţi clienţi m-au sunat, punându-mi întrebări care nu aveau nici o legătură cu produsul pe care îl promovăm. Unul sună pentru că şi-a pierdut portofelul, altul că vrea pur şi simplu să stea de vorbă cu cineva . Iar eu le spun : «În regulă, poate că ar trebui să căutaţi [portofelul] pe sub pat sau în locurile în care îl ţineţi de obicei» , iar el îmi răspunde : «Bine, vă mulţumesc foarte mult pentru ajutor» " Nitu Somaiah : ,,Odată, un client m-a cerut în căsătorie " Sophie Sunder lucra l a departamentul d e bagaje pierdute d e l a Delta : ,, Îmi amin tesc că m-a sunat o doamnă din Texas şi plângea la telefon. Făcuse o escală între două zboruri şi îşi pierduse geanta în care se aflau rochia de mireasă a fiicei sale, precum şi verigheta acesteia . Mi-a părut atât de rău pentru ea, dar nu puteam face nimic, nu aveam nici o informaţie care să o ajute " ,,Majoritatea clienţilor sunt deja puşi pe harţă" , a mai spus Sunder. ,, Primul lucru care le iese din gură este : «Unde mi-e geanta ? Să-mi aduceţi geanta imediat ! » . Iar noi trebuie să răspundem : «Mă scuzaţi , aţi putea să-mi spuneţi numele şi prenumele dumneavoastră ? » . «Dar geanta mea unde-i ? » Unii mă întreabă din ce ţară sunt. Iar eu trebuie să le spun adevărul , aşa că le zic că sunt din India . Unii cred că este vorba de statul american Indiana, nu de India ! Alţii nici măcar nu ştiu unde se află India. Le spun că este ţara de lângă Pakistan. " Deşi marea majoritate a apelurilor sunt repetitive şi plictisitoare, concurenţa pentru astfel de slujbe este acerbă - nu numai pentru că sunt bine plătite, ci pentru că poţi lucra noaptea şi poţi merge şi la şcoală în timpul zilei, astfel că ele reprezintă nişte pietre de hotar în dezvoltarea unui nivel de trai mai ridicat. P. V. Kannan, director executiv şi cofondator al companiei 24/7 , mi-a explicat cum stau lucrurile : ,, În prezent avem peste 4 . 000 de asociaţi împrăştiaţi prin Bangalore, Hyderabad şi Chennai . Ei p*rnesc de la un salariu net de 200 de dolari pe lună, după care, în şase luni , pot ajunge la 300-400. De asem*nea, acoperim costurile de transport, masa de prânz şi cina. Oferim asigurări de viaţă şi asigurări medicale pentru toată familia angajatului , precum şi alte beneficii" Aşadar costul total al fiecărui operator este de fapt de aproximativ 500 de dolari pe lună la început, apropiindu-se de 600 sau 700 de dolari după şase luni . De ase menea, fiecare are dreptul la bonusuri de performanţă care îi permite să câştige, în unele cazuri, echivalentul a încă unui salariu de bază. ,,În jur de 10-20 % dintre asociaţii noştri urmează cursuri de zi la facultăţi de afaceri sau de informatică" , a

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

spus Kannan, adăugând că mai mult de o treime urmează cursuri postuniversitare în aceleaşi domenii , chiar dacă ele nu se finalizează cu obţinerea vreunei diplome. ,,În India, foarte mulţi oameni merg la şcoală până aproape de treizeci de ani - perfecţio narea personală este importantă şi puternic încurajată de părinţi şi de companii . Noi sponsorizăm un program MBA [Master of Business Administration] cu cursuri de zi care au loc în fiecare weekend. Fiecare angajat lucrează opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, cu două pauze de câte 1 5 minute şi una de o oră pentru prânz sau cină . " Nu este de mirare că centrul de telefonie 24/7 primeşte cam 700 de cereri de angajare pe zi, dar numai 6 % dintre solicitanţi sunt angajaţi . lată câteva fragmente dintr-o şedinţă de recrutare de personal pentru call-center la un colegiu de fete din Bangalore : Recrutant 1 „ Bună dimineaţa, fetelor" Clasa (la unison) : ,,Bună dimineaţa, doamnă". Recrutant 1 „ Am fost angajaţi de către companiile multinaţionale de aici să operăm recrutări pentru ele. Clienţii pentru care recrutăm personal astăzi sunt cei de la Honeywell . Şi cei de la America Online" Tinerele - în număr mare - s-au aşezat la rând cu cererile în mână şi au aşteptat să fie intervievate de recrutant la o masă de lemn. Iată cum au decurs câteva interviuri : Recrutant 1 : ,, Ce fel de slujbă ai dori să obţii ? " Candidat 1 „Mi-aş dori să fie ceva legat de contabilitate, unde să mă pot per fecţiona, unde să am şansa de a-mi face o carieră" Recrutant 1 „Trebuie să fii mai încrezătoare atunci când vorbeşti . Eşti foarte emotivă. Vreau să mai analizezi puţin acest aspect, iar după aceea să ne cauţi". Recrutant 2 (către altă candidată) : ,, Spune-mi mai multe despre tine " Candidat 2 : ,,Am luat SSC-ul cu notă foarte bună. Şi de al doilea P am trecut la fel de bine . De asem*nea, în ultimii doi ani am adunat un total de 70 % " (Este vorba de echivalentele sistemului de evaluare şi al bacalaureatului din America, în jargon indian. ) Recrutant 2 : ,,Mai uşor. Nu te emoţiona. Relaxează-te" Următorul pas pentru candidaţii care sunt angajaţi la call-center este programul de instruire, ei fiind plătiţi să urmeze cursurile. Acesta combină cursurile de specia litate în care cursantul învaţă cum să se ocupe de fiecare operaţie a companiei pentru care răspunde la apelurile telefonice cu aşa-numitele cursuri de „neutralizare a accen tului " Acestea sunt şedinţe care durează o zi întreagă, cu un profesor care îi învaţă pe tinerii indieni cum să-şi ascundă accentul indian atunci când vorbesc în engleză şi să-l înlocuiască cu accent american, canadian sau britanic - în funcţie de interlocu tori . Mi se oferea un spectacol destul de ciudat. Clasa la care am asistat era instruită să folosească un accent american neutru, aşa cum se vorbeşte în centrul Statelor Unite. Studenţilor li se cerea să citească în mod repetat un singur paragraf fonetic menit să-i înveţe cum să pronunţe t-ul mai moale sau cum să pronunţe litera r. Profesoara lor, o fermecătoare tânără însărcinată în luna a opta, îmbrăcată într-un sari indian tradiţional , trecea cu uşurinţă de la accentul britanic la cel american sau

ÎN TIMP CE DORMEAM

canadian, arătându-le cum se citeşte un paragraf menit să scoată în evidenţă partea fonetică. Le spunea studenţilor : ,, Vă amintiţi cum v-am spus în prima zi că ameri canii pronunţă !-ul aproape ca pe d ? Nu îl pronunţă clar şi definit, ca britanicii. Aşa că nu voi spune - aici vocea îi deveni tăioasă şi clară - Betty bought a bit of better butter sau Insert a quarter in the meter. Aş spune - vocea îi deveni mai moale, adoptând accentul american - Insert a quarter in the meter sau Betty bought a bit of better butter. Aşa că voi citi eu o dată, după care citim împreună, bine ? Thirty little turtles in a bottle of bottled water. A bottle of bottled water held thirty little turtles. lt didn 't matter that each turtle had to rattle a metal ladle in order to get a little bit of noodles " „ Ia să vedem, cine vrea să citească primul ? " a întrebat profesoara. Fiecare student a încercat să citească cu accent american paragraful greu de pronunţat. Unii au reuşit din prima, iar alţii, ei bine, să zicem că dacă ţi-ar fi răspuns la telefonul pe care l-ai fi dat companiei Delta pentru bagaje pierdute, n-ai fi spus că sunt din Kansas City. După ce am ascultat cum se poticnesc prin lecţia de fonetică preţ de vreo jumătate de oră, am cerut permisiunea profesoarei de a le oferi studenţilor o versiune autentică de vreme ce sunt din Minnesota, chiar din Midwest, şi încă vorbesc ca un actor din filmul Fargo . Desigur, a spus ea. Aşa că am citit următorul paragraf : A bottle of bottled water held thirty little turtles. lt didn 't matter that each turtle had to rattle a metal ladle in order to get a little bit of noodles, a total turtle delicacy. . . The problem was that there were many turtle battles for less than oodles of noodles. Every time they thought about grappling with the haggler turtles their little turtle minds boggled and they only caught a little bit of noodles . Studenţii au reacţionat cu entuziasm. Era prima dată când primeam ovaţii pentru faptul că vorbisem cu accent de Minnesota. În aparenţă, ideea de a sugera altora să-şi schimbe accentul pentru a putea concura într-o lume mai plată este dezagreabilă. Dar înainte să o critici, trebuie să-ţi imaginezi cât de doritori sunt aceşti copii să scape de poziţia cea mai de jos din clasa de mijloc a societăţii şi să avanseze. Dacă o mică modificare de accent este preţul pe care trebuie să-l plătească pentru a urca pe scara socială, atunci aşa să fie - spun ei. ,, Este un mediu foarte stresant" , afirmă Nilekani , directorul executiv al Infosys, care mai conduce şi un mare call-center. ,, Este vorba de 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Munceşti fără încetare. " Dar mediul de muncă, a insistat el , ,,nu are de-a face cu tensiunea înstrăinării, ci cu aceea a succesului . Angajaţii se confruntă cu greutăţile succesului , cu traiul sub presiune. Nu este vorba că trebuie să-şi facă griji că se vor confrunta sau nu cu greutăţi". Este exact sentimentul pe care l-am avut când am vorbit cu operatorii din call -center. Ca orice explozie de modernitate, externalizarea pune sub semnul întrebării norme tradiţionale şi moduri de viaţă. Însă indienii educaţi au fost traşi înapoi ani de-a rândul atât de sărăcie, cât şi de o birocraţie socialistă, încât mulţi dintre ei sunt cât se poate de pregătiţi să suporte programul . Ca să nu mai spun că le este mult mai uşor şi mai bine să muncească din greu în Bangalore decât să-şi facă bagajul şi să încerce un nou început în America. Acum, că Pământul e plat, ei pot rămâne în India

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

să câştige un salariu decent şi să nu se îndepărteze de familie, prieteni , hrană şi cultură. La sfârşitul zilei, astfel de slujbe îi fac de fapt să se simtă şi mai indieni . Anney Unnikrishnan, şef de personal la 24/7 , a spus : ,,Am terminat Şcoala de Administrare a Afacerilor şi îmi amintesc că am dat testul de absolvire, după care m-am înscris la Purdue University. Dar n-am putut să merg fiindcă era prea scump . Nu îmi permiteam să plătesc taxele. Acum pot, însă văd că multă industrie americană şi-a făcut loc aici, în Bangalore, şi nu prea mai e cazul să merg eu acolo. Pot lucra pentru companii multinationale rămânând chiar aici . Astfel voi putea să-mi mănânc în continuare orezul şi sambar-ul [o mâncare traditională din India] . Nu trebuie, cum ar veni , să învăt să mănânc salată şi carne rece de vită . Voi continua să mănânc mâncarea mea indiană şi voi lucra în continuare pentru o companie multinatională. Pentru ce să plec în America ? " Nivelul de trai relativ ridicat de care se poate bucura ea acum - o maşină şi un apartament mic în Bangalore - este bun şi pentru America. Uitându-te la centrul de telefonie 24/7 , vei vedea că toate computerele au sisteme de operare Windows. Cipurile sunt proiectate de Intel . Telefoanele sunt de la Lucent. Sistemele de aer conditional sunt fabricate de Carrier şi până şi sticlele de apă sunt de la co*ke. În plus, 90 % din numărul de acţiuni ale 24/7 sunt detinute de investitori americani . Aşa se explică de ce, în ciuda faptului că Statele Unite au pierdut în ultimii ani o serie de posturi axate pe prestări servicii în favoarea Indiei , exporturile totale de la com paniile cu capital american - marfă şi servicii - către India s-au ridicat de la 2 , 5 mi liarde de dolari în 1 990 la 5 miliarde de dolari în 2003 . Astfel , chiar cu externalizarea anumitor posturi de prestări servicii din Statele Unite către India, economia în plină dezvoltare a Indiei generează o cerere tot mai mare de bunuri şi servicii americane . Uite aşa se întoarce roata. Acum nouă ani, când Japonia îi făcea zile fripte Americii cu industria de automo bile, am scris un editorial despre cum jucam cu fiica mea, Orly, un joc de geografie pe calculator care se numea „ Unde în lume se află Carmen Sandiego ? " Încercam să o ajut dându-i un indiciu prin care îi sugeram că ar putea-o găsi pe Carmen în Detroit, aşa că am întrebat-o : ,, Unde se fabrică maşini ? " Iar ea, fără să clipească, mi-a răs puns pe dată : ,,În Japonia" Of ! Ei bine, mi-am amintit de povestea asta în timp ce vizitam Global Edge, o firmă indiană de software din Bangalore. Directorul de vânzări al companiei, Rajesh Rao, mi-a spus că tocmai vorbise la telefon cu vicepreşedintele unei companii americane pentru a pune pe roate o afacere . De îndată ce domnul Rao s-a prezentat ca fiind reprezentantul unei firme de software din India, vicepreşedintele companiei ameri cane i-a spus „Namaste " , o formă hindusă de salut foarte des folosită. Domnul Rao a spus : ,,Acum câtiva ani , nimeni din America nu voia să vorbească cu noi . Acum nu-şi mai dau rând " Iar câtiva chiar ştiu să salute ca un indian sadea. Aşa încât, dacă voi avea o nepotică şi îi voi spune într-o bună zi că plec până în India, oare mă va întreba : ,,Bunicule, acolo unde se face software-ul ? " ? !

ÎN TIMP CE DORMEAM

Nu , drăgută, încă nu . Fiecare produs nou - de l a software ş i până la lucruşoarele fără importanţă - trece printr-un ciclu care începe cu cercetarea primară, apoi cea aplicată, apoi investiţiile, dezvoltarea, testarea şi fabricarea, după care urmează dis tribuirea, suportul şi apoi procesul de inginerie extinsă care să adauge noi îmbună tăţiri produsului . Fiecare dintre aceste faze e specializată şi unică, şi nici India, nici China, nici Rusia nu au atâtea talente care să ducă până la capăt întregul ciclu al produsului pentru o mare companie multinaţională americană . Însă aceste ţări îşi dezvoltă cercetarea şi capacităţile de dezvoltare într-un ritm constant, pentru a se ocupa de cât mai multe astfel de faze. Şi tot aşa, vom vedea într-adevăr începutul a ceea ce Satyam Cherukuri de la Sarnoff, o firmă de cercetare şi dezvoltare americană, a numit „globalizarea inovaţiei" şi sfârşitul vechiului model de administrare singulară americană sau europeană a tuturor elementelor ciclului de dezvoltare a unui produs din propriile resurse. Tot mai multe companii americane şi europene externalizează Indiei, Rusiei şi Chinei sarcini importante de cercetare şi dezvoltare. Potrivit biroului IT al guvernului de stat din Karnataka, acolo unde se află Bangalore, unităti indiene ale companiilor Cisco Systems, Intel , IBM , Texas Instru ments şi GE au înaintat o mie de cereri de brevetare la Oficiul pentru Invenţii şi Mărci din Statele Unite. Numai Texas Instruments a acordat 255 de brevete americane operaţiilor sale din India. ,,Echipa Intel din Bangalore dezvoltă cipuri de microproce soare pentru tehnologia broadband wireless de mare viteză, care vor fi lansate pe piată la sfârşitul anului 2006" , s-a spus într-o declaratie de la sfârşitul anului 2004 a biroului IT din Karnataka ; iar „ la Centrul de Tehnologie John F. Welch al compa niei GE, inginerii dezvoltă noi idei pentru motoare de avion, sisteme de transport şi materiale plastice" Într-adevăr, de-a lungul anilor, GE a transferat frecvent înapoi în India ingineri indieni care lucrau pentru ei în SUA , pentru a integra întregul său efort de cercetare globală . Acum GE a ajuns să trimită în Bangalore şi oameni de alte naţio nalităţi . Vivek Paul este preşedintele Wipro Technologies, o altă companie tehnolo gică indiană de elită, dar este stabilit în Silicon Valley pentru a fi cât mai aproape de clientii americani ai Wipro . Înainte să vină la Wipro, Paul s-a ocupat de afacerea cu tomografe a companiei GE din afara oraşului Milwaukee . În acea vreme, avea un coleg francez care se ocupa de afacerea cu generatoare de curent electric pentru tomografele din afara Frantei. „Recent am dat nas în nas cu el " , a spus Paul , ,, şi mi-a zis că se mutase în India pentru a coordona cercetările companiei GE în domeniul înaltei energii" I-am spus lui Vivek că mă bucur enorm să aud că un indian care a condus afa cerile cu tomografia computerizată din Milwaukee, dar acum se ocupă cu consultanţa în Silicon Valley, îmi povesteşte de fostul său coleg francez care s-a mutat în Bangalore pentru a lucra la GE. Ei, asta da lume plată ! De fiecare dată când am impresia că am găsit cea mai de jos şi mai obscură slujbă care ar putea fi externalizată în Bangalore, dau peste alta . Prietenul meu Vivek Kulkarni a condus oficiul de stat din Bangalore responsabil cu atragerea de investitii globale în tehnologie avansată. După ce s-a retras de acolo în 2003 , a pus bazele unei

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

companii numite B2K, cu o diviziune numită Brickwork, care le oferă directorilor executivi de pe plan global care sunt foarte ocupati propriii lor asistenti în India. Să zicem că eşti la conducerea unei companii şi că ti s-a cerut să ţii un discurs şi o prezentare în PowerPoint peste două zile. ,,Asistentul tău executiv de la distanţă" din India, repartizat de Brickwork, va face în locul tău toate cercetările, va alcătui prezentarea în PowerPoint şi îţi va trimite totul prin e-mail peste noapte, astfel încât tu să ai totul pe birou în ziua respectivă. ,, Îi poţi da asistentului tău de la distanţă sarcina atunci când pleci de la serviciu la sfârşitul zilei în New York City, iar ea va fi gata a doua zi dimineaţă" , a explicat Kulkarni . ,, Datorită diferenţei de fus orar faţă de India, asistenţii pot lucra la sarcina respectivă în timp ce tu dormi şi o vor termina până dimineaţa" Kulkarni mi-a sugerat să angajez un asistent la distanţă din India, care să-mi facă toate cercetările pentru cartea de faţă . ,,Te-ar putea ajuta cu sugestii privitoare la cărţile pe care vrei să le citeşti . Atunci când te trezeşti , poţi găsi rezumatul cărţii respective la adresa ta de e-mail. " (l-am spus că nimeni n-ar fi mai bun pentru aşa ceva decât asistenta mea, Maya Gorman, care stă la câtiva paşi de mine ! ) Să ai propriul asistent la distanţă te costă între 1 . 500-2 .000 de dolari pe lună şi, ţinând cont de baza de recrutare a absolvenţilor indieni de unde se aprovizionează Brickwork, capacitatea intelectuală pe care o poţi închiria la un raport adecvat preţ -calitate este substanţială. După cum se spune în materialele promoţionale de la Brickwork, ,, varietatea talentelor din India oferă companiilor accesul la un spectru larg de profesionişti . În plus , pe lângă tinerii absolvenţi , aproximativ 2 , 5 milioane pe an, foarte multe persoane casnice calificate îşi fac apariţia pe piaţa muncii " Mai mult, acolo se specifică faptul că şcolile de afaceri din India scot în jur de 89 .000 de absolvenţi MBA pe an. „ Am avut parte de reacţii minunate " , a spus Kulkarni , care are clienţi proveniţi din două domenii principale. Unul este cel al consultanţilor din serviciile medicale, care deseori au nevoie de multe calcule şi prezentări în PowerPoint. Celălalt, a adău gat el , sunt băncile de investiţii americane şi companiile de servicii financiare, care deseori au de făcut broşuri de prezentare ce conţin grafice ilustrând beneficiile unei oferte publice iniţiale sau ale unei propuneri de fuziune. În cazul unei fuziuni, Brickwork va pregăti acele secţiuni ale raportului care au de-a face cu condiţiile şi tendinţele generale de piaţă, acolo unde majoritatea investigaţiilor pot fi adunate de pe Internet şi rezumate într-un format standard . ,, Stabilirea preţului afacerii respective se va face chiar de către specialiştii în investiţii bancare " , a spus Kulkarni . ,, Noi facem munca de jos, iar ei se ocupă de lucrurile care necesită experienţă şi judecată critică, aproape de piaţă. " Cu cât echipa lui de asistenţi la distanţă este implicată în mai multe proiecte, cu atât aceştia adună mai multe cunoştinţe. Au o foarte mare ambiţie să-şi îmbunătăţească şi capacitatea de rezolvare a problemelor, a mai spus Kulkarni . ,,Trebuie să înveţi permanent. Viaţa este un nesfârşit examen. Învăţarea nu are graniţe . Nu există limită în ceea ce poate face un om. " Spre deosebire de Columb, eu nu m-am oprit doar la India. După ce am ajuns acasă, m-am hotărât să continui explorarea Orientului pentru a găsi şi mai multe semne că Pământul este plat. Aşa că după India a urmat curând Tokyo, unde am

ÎN TIMP CE DORMEAM

avut şansa de a-i lua un interviu lui Kenichi Ohmae, faimosul fost consultant al McKinsey & Company în Japonia. Ohmae a plecat de la McKinsey şi şi-a p*rnit propria afacere, Ohmae & Associates. Cu ce se ocupă ? Nu mai fac consultantă, a explicat Ohmae . Acesta a iniţiat o campanie de externalizare a slujbelor japoneze de joasă calificare call-center-urilor din China unde se vorbeşte japoneza. ,,Cum ? " , am întrebat. ,,Chinezilor ? Nu cumva Japonia a colonizat cândva China, lăsându-le chinezilor un gust amar ? " Ba da, a zis Ohmae, dar a explicat că japonezii au lăsat în urmă un număr mare de vorbitori de j aponeză care au păstrat o parte din cultura acestei ţări , de la sushi la karaoke, în nord-estul Chinei , mai ales în zona oraşului Dalian. Acest oraş a devenit pentru Japonia ceea ce Bangalore a devenit pentru America şi pentru celelalte ţări vorbitoare de limbă engleză : un centru principal al externalizării . Chinezii s-ar putea să nu ierte niciodată Japonia pentru ce le-a făcut în secolul trecut, dar sunt atât de concentraţi să ocupe primul loc în lume în secolul viitor, încât sunt gata să-şi reîmprospăteze cunoştinţele de limbă japoneză şi să primească toată munca pe care j aponezii o pot externaliza. ,,Recrutarea este destul de simplă" , a spus Ohmae la începutul anului 2004 . „ Cam o treime din populaţia regiunii [din jurul oraşului Dalian] au învăţat japoneză în liceu , ca a doua l imbă de studiu . Astfel îşi fac apariţia companiile japoneze despre care vorbeam. " Compania lui Ohmae are ca sarcină principală prelucrarea înregis trărilor de date în China, unde angajaţii chinezi preiau documentele japoneze scrise de mână care vin prin e-mail, scanate sau prin fax din Japonia în Dalian, redac tându-le în caractere japoneze şi introducându-le într-o bază de date digitală. Această companie a creat un software care preia datele ce urmează a fi introduse şi le frag mentează în pachete. Acestea pot fi trimise în China sau în Japonia pentru a fi redactate, în funcţie de specialitatea cerută, şi apoi reasamblate la baza de date a companiei , în sediul ei din Tokyo . ,,Avem capacitatea de a repartiza sarcina persoanei care cunoaşte cel mai bine zona . " Compania lui Ohmae are chiar contracte cu mai bine de 70. 000 de casnice, unele specialiste în terminologie medicală sau de drept, care să facă înregistrările de date de acasă . Firma s-a diversificat recent, iniţiind activităţi de proiectare asistată de calculator pentru o companie japoneză care se ocupă cu construcţia de locuinţe . ,,Atunci când negociezi cu clientul din Japonia pentru construcţia unei case " , a explicat el , ,, faci o schiţă a parterului - majoritatea companiilor respective nu folosesc calculatoare" Astfel, planurile desenate de mână sunt trimise pe cale electronică în China, unde sunt transformate în proiecte digitale, care ulterior sunt trimise prin e-mail înapoi la firma japoneză de construcţii , care le transformă la rândul ei în proiecte de execuţie. ,,I-am luat pe cei mai eficienţi operatori de date din China" , a spus Ohmae, ,, aceştia ajungând să proceseze acum 70 de case pe zi " Chinezi care fac schiţe computerizate pentru casele japonezilor la aproape 70 de ani după ce o armată japoneză rapace a invadat China, lăsând în urmă multe case făcute una cu pământul . Poate că mai este loc de speranţă în această lume plată . . . Trebuia neapărat să văd cu ochii mei oraşul Dalian, acest Bangalore al Chinei, aşa că am purces tot mai departe, spre răsărit. Dalian nu te impresionează doar prin

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

faptul că este o citadelă chineză. Cu bulevardele sale largi, cu spaţiile verzi minunate şi cu reteaua sa de universităţi, colegii tehnice şi un vast parc software , Dalian ar ieşi în evidenţă în Silicon Valley. Mai fusesem acolo în 1 998 , dar de atunci s-a construit atât de mult, încât acum totul era de nerecunoscut. Dalian, oraş situat cam la o oră de zbor spre nord-estul Beijingului, simbolizează rapiditatea cu care marile oraşe mo deme ale Chinei - şi încă mai există unele înapoiate şi într-o stare jalnică - încearcă să pună mâna pe afaceri cum ar fi centre de cunoaştere, nu doar de producţie. Fir mele de pe clădiri spun totul : GE, M icrosoft, Dell, SAP, HP, Sony şi Accenture ca să pomenim doar câteva nume - , toate îşi fac aici munca de culise pentru a-şi sprijini operaţiunile din Asia, precum şi cercetările şi dezvoltarea de noi software-uri . Fiind aproape de Japonia şi Coreea, fiecare situându-se cam la o oră de zbor, datorită marelui număr de vorbitori de j aponeză, datorită amplei extinderi a Interne tului , parcurilor şi unui teren de golf de talie mondială (toate fiind pe gustul lucrăto rilor intelectuali) , Dalian a devenit o locaţie atractivă pentru externalizarea japoneză. Firmele j aponeze pot angaja trei ingineri de software chinezi la preţul unui inginer japonez şi mai au de unde să plătească o sală plină de operatori de call-center (cu un salariu iniţial de 90 de dolari pe lună) . Nu e de mirare că aproximativ 2 . 800 de companii din Japonia şi-au stabilit centre de operaţii aici sau au făcut echipă cu parteneri chinezi . „ Am adus mulţi americani în Dalian şi cu toţii s-au mirat cât de rapid se dezvoltă economia Chinei în domeniul tehnologiei de vârf" , a spus Win Liu, directorul proiectelor SUA/UE ale DHC , una dintre cele mai mari firme locale de software din Dalian, care s-a extins de la 30 la 1 . 200 de angajaţi în şase ani . ,,Americanii nu-şi dau seama cât a fost de greu. " Dinamicul primar al Dalianului , Xia Deren, în vârstă de 49 de ani , este fost rector de universitate. (Pentru un sistem autoritarist comunist, China se descurcă foarte bine cu promovarea oamenilor în funcţie de performanţele de care sunt în stare. Cultura meritocratică mandarină este încă foarte profundă. ) În timp ce stăteam la o cină chinezească tradiţională cu zece feluri de mâncare la un hotel local , primarul mi-a spus cât de departe ajunsese Dalianul şi unde avea de gând să-l ducă în viitor. ,,Avem 22 de universităţi şi colegii în care învaţă mai bine de 200 .000 de studenţi" , a explicat el . Mai mult de jumătate sunt absolvenţi de inginerie sau de ştiinţe, dar chiar şi cei cu alte specializări , cum ar fi istoria sau literatura, sunt îndrumaţi să studieze încă un an japoneza, engleza şi informatica, pentru a-şi găsi mai lesne un loc de muncă. Primarul a estimat că mai mult de jumătate dintre locuitorii Dalianului au acces la Internet de la birou, de acasă sau de la şcoală . „ Antreprizele japoneze de aici au p*rnit iniţial cu o serie de activităţi de procesare a datelor" , a adăugat primarul , ,, iar de acolo au ajuns la cercetare şi dezvoltare de software . . . Acum un an sau doi , companiile de software din Satele Unite au încercat, de asem*nea, să externalizeze proiectarea de software în oraşul nostru . . . Ne apropiem de indieni şi, treptat, îi ajungem din urmă. Exporturile de software [din Dalian] au crescut cu 50 % anual . Iar China devine acum ţara cu cel mai mare număr de absolvenţi de universitate. Deşi, în general , engleza noastră nu este atât de bine pusă

ÎN TIMP CE DORMEAM

la punct precum cea a indienilor, avem o populatie mai mare, aşa încât avem de unde alege cei mai buni studenti care să exceleze în limba engleză" Oare pe locuitorii Dalianului nu-i deranjează să lucreze pentru japonezi, al căror guvern încă nu şi-a cerut scuze oficial pentru războiul pe care l-au purtat împotriva Chinei ? ,, Nu vom uita niciodată de războiul istoric care a avut loc între cele două natiuni " , a răspuns el , ,,dar când vine vorba de economie, ne concentrăm doar asupra proble melor economice - mai ales dacă este vorba de afacerea externalizării software-ului . Dacă firmele din Statele Unite şi Japonia îşi fabrică produsele în oraşul nostru, considerăm că este un lucru bun. Tinerii noştri încearcă să învete japoneza, să stăpâ nească acest instrument pentru a putea concura cu omologii lor japonezi în speranta obtinerii unor slujbe bine plătite în viitor" Apoi primarul a adăugat : ,, Eu cred că tinerii chinezi sunt mai ambitioşi decât japonezii sau americanii în ultimii ani , dar le lipseşte totuşi ambitia de care a dat dovadă generatia mea. Noi , înainte de a intra la colegii sau facultăti , eram trimişi în zone rurale îndepărtate , în fabrici şi în unităti militare, şi am trecut prin multe greu tăti - aşa că, în ceea ce priveşte spiritul de a depăşi obstacolele şi de a le face fată, generatia noastră trebuia să aibă mai multă ambitie decât au tinerii în prezent" Primarul Xia descria lumea într-o manieră cât se poate de sinceră şi, deşi anumite aspecte se pierd din cauza traducerii , el a vorbit la obiect - aşa cum ar trebui să o facă şi americanii : ,, Regula economiei de piată" , mi-a explicat funcţionarul comu nist, ,,este că dacă undeva se află cele mai bogate resurse umane şi cea mai ieftină fortă de muncă, regiunea respectivă va atrage, fireşte, întreprinderi şi afaceri " În ceea ce priveşte producţia, a subliniat el , ,,chinezii au început prin a fi angajaţi , lucrând pentru marile fabrici străine, iar în câtiva ani , după ce am învătat toate etapele şi procesele implicate, ne putem deschide propriile firme . Cu software-ul se va întâmpla acelaşi lucru . . . Mai întâi , tinerii noştri vor fi angajati de străini , după care ne vom deschide propriile companii . E ca şi cum ai ridica o clădire. Astăzi voi , Statele Unite, sunteti proiectantii şi arhitecţii , iar tările în curs de dezvoltare sunt zidarii. Sperăm totuşi că într-o bună zi vom fi şi noi arhitecţii" Căutările mele au continuat - în est şi în vest. Prin vara anului 2004 , mă aflam în concediu în Colorado . Auzisem despre o linie aeriană cu preturi foarte mici, numită JetBlue, care fusese lansată în 1 999 . Habar n-aveam care erau rutele lor, dar trebuia să călătoresc cu avionul între Washington şi Atlanta şi, nereuşind să merg la ora la care îmi convenea, m-am hotărât să-i sun pe cei de la JetBlue şi să văd ce zboruri efectuează. Mărturisesc că aveam şi un alt motiv să-i sun. Auzisem că JetBlue îşi externalizase întregul sistem de rezervări unui număr de casnice din Utah şi voiam să văd dacă e adevărat. Aşa că am sunat la departamentul rezervări şi am avut cu un agent următoarea conversatie : „ Bună ziua, mă numesc Dolly. Cu ce vă pot fi de folos ? " mi-a răspuns o voce de bunicută. „Aş dori să călătoresc de la Washington în Atlanta" , i-am spus. ,, Aveti zboruri pe această rută ? "

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

,,Nu, îmi pare rău, dar nu avem. Doar de la Washington până la Fort Lauderdale" , a spus Dolly. ,, Dar de la Washington la New York ? " , am întrebat. ,,Îmi pare rău, nu zburăm pe această rută. De la Washington avem zboruri către Oakland şi Long Beach" , a spus Dolly. „Auziţi, aş putea să vă întreb ceva ? Chiar sunteţi acasă ? Am citit undeva că agenţii de la JetBlue lucrează numai de acasă. " „ Da" , mi-a răspuns Dolly cu o voce nespus de veselă. (Mai târziu, cei de la JetBlue mi-au confirmat că numele ei complet este Dolly Baker. ) ,,Stau în birou la mine acasă, la etaj , şi mă uit pe geam la o frumoasă zi cu soare. Chiar acum cinci minute m-a mai sunat cineva şi mi-a pus aceeaşi întrebare - i-am răspuns şi mi-a zis : «Bine, credeam că îmi veţi spune că vă aflaţi în New Delhi» . " ,, Unde locuiţi ? " , am întrebat. ,,În Salt Lake City, Utah" , a spus Dolly. ,,Avem o casă cu două niveluri şi îmi place foarte mult să lucrez de aici, mai ales iarna, când afară ninge, iar eu stau la etaj , în biroul meu . " ,,Cum aţi tăcut să obţineţi o astfel de slujbă ? " , am întrebat. „ Ştiţi dumneavoastră, ei nu dau anunturi" , a spus Dolly cu o voce cât se poate de amabilă. ,,Totul se transmite din gură în gură . Eu am lucrat pentru guvernul regional , m-am pensionat şi [după ceva vreme] m-am gândit că e cazul să fac altceva , iar slujba actuală mă mulţumeşte nespus . " David Neeleman, fondatorul şi directorul general executiv al JetBlue Airways Corp . , a găsit un nume pentru o astfel de afacere. Îi spune homesourcing (externali zare la domiciliu) . În prezent, JetBlue are 400 de agenţi de rezervări , precum Dolly, care lucrează de acasă, în regiunea Salt Lake City, efectuând rezervări - pe lângă supravegherea copiilor, exerciţii fizice, scrierea unui roman şi gătitul cinei. După câteva luni, l-am vizitat pe Neeleman la sediul JetBlue din New York, iar el mi-a explicat avantajele homesourcing-ului, pe care tot el l-a iniţiat la Morris Air, prima sa afacere în domeniul liniilor aeriene . (Compania respectivă a fost cumpărată de Southwest . ) ,, Aveam 250 de angajaţi care lucrau de acasă, efectuând rezervări pentru Morris Air" , a spus Neeleman. ,,Erau cu 30 % mai productivi - tăceau cu 30 % mai multe rezervări doar pentru că erau mai mulţumiţi . Erau mai loiali şi pierderile de personal erau tot mai mici. Aşa că, atunci când am p*rnit compania JetBlue, am spus : «Absolut toate rezervările vor fi tăcute de acasă» . " Neeleman avea şi un motiv personal pentru aşa ceva. El este mormon şi crede că societatea va merge mai bine dacă mai multe mame pot sta acasă cu copiii şi au în acelaşi timp şansa de a câştiga un salariu . Aşa că şi-a stabilit sistemul de rezervări la domiciliu în Salt Lake City, unde marea majoritate a femeilor sunt de confesiune mormonă şi multe dintre ele sunt mame care stau acasă cu copiii . Agenţii de rezervări de la domiciliu lucrează 25 de ore pe săptămână şi trebuie să vină la biroul regional al JetBlue din Salt Lake City doar patru ore pe lună, pentru a învăţa lucruri noi şi pentru a primi informaţii despre ce se mai întâmplă în companie . ,,Niciodată nu vom recurge la externalizarea către India" , a spus Neeleman. „Calitatea pe care o putem obţine aici este net superioară . . . [Angajatorii] vor mai

ÎN TIMP CE DORMEAM

degrabă să externalizeze slujbe în India decât în propria ogradă - or, aşa ceva eu nu pot să înţeleg . Ei probabil sunt de părere că oamenii trebuie neapărat să stea în fata lor sau în fata vreunui şef pus de ei . Cu productivitatea pe care o obţinem aici avem mai mult profit chiar decât dacă am plăti salarii mai mici în India. " Un articol din Los Angeles Times despre JetBlue (9 mai 2004) a consemnat faptul că „ în 1 997 , 11 ,6 milioane de angajaţi din Statele Unite lucrau la domiciliu, cel puţin o parte din timp . În prezent, s-a ajuns la 23,5 milioane - 1 6 % din forţa de muncă americană. (În acelaşi timp, numărul celor care lucrează pe cont propriu, deseori de la domiciliu, a crescut în aceeaşi perioadă - de la 1 8 milioane la 23 , 4 . ) Pentru unii, homesourcing-ul şi externalizarea nu sunt neapărat strategii de concurenţă, pe cât sunt variaţiuni pe aceeaşi temă : insistenta constantă a Americii corporatiste de a scădea preturile şi de a spori eficienta, indiferent de rezultat" Sunt exact învătămintele pe care le-am tras din călătoriile mele : homesourcing-ul în Salt Lake City şi externalizarea în Bangalore sunt doar două fete ale aceleiaşi monede : contractarea . Iar ceea ce mai aflam nou era măsura în care acum companiile şi indivizii pot contracta munca pretutindeni . Mi-am continuat călătoriile. În toamna anului 2004 , l-am însotit pe preşedintele Grupului de Consilieri Militari , generalul Richard Myers, într-un tur al zonelor fierbinţi din Irak . Am vizitat Bagdadul , centrul american de operatiuni militare din Fallujah şi tabăra Unitătii Expeditionare nr. 24 a Puşcaşilor Marini (MEU 24) din vecinătatea provinciei Babil , în inima aşa-zisului Triunghi Sunnit al Irakului . Această bază militară temporară este ca un fel de Fort Apache , în mijlocul unei populatii musulmane destul de ostile. În vreme ce generalul Myers se întâlnea cu diferiti ofiteri şi făcea recrutări , eu puteam să merg de capul meu prin bază, ajungând în cele din urmă la centrul de comandă, unde privirile mi-au fost imediat atrase de un televizor cu ecran mare şi plat. Pe ecran rula un fragment live care părea să provină de la o cameră aşezată la înăltime . Aceasta arăta câtiva oameni mişcându-se în jurul unei case. De asem*nea, pe partea dreaptă a ecranului se afla o fereastră activă de chat în care părea că se discută scena de pe ecran. „ Ce-i acolo ? " , l-am întrebat pe un soldat care supraveghea cu grijă toate imaginile de pe un laptop . Mi-a explicat că este o dronă US Predator - un avion mic, fără pilot, cu o cameră de luat vederi foarte performantă - care zbura deasupra unui sat irakian în zona de operaţiuni a unităţii mai sus menţionate şi transmitea imagini şi informaţii în timp real în laptopul său şi pe ecranul plat. Drona respectivă era „pilotată" şi manipulată de un expert de la baza fortelor aeriene Nellis din Las Vegas, Nevada. Chiar aşa, drona de deasupra Irakului era de fapt ghidată de la distantă, din Las Vegas. În acelaşi timp, imaginile video pe care le transmitea erau urmărite simultan de MEU 24, de Comandamentul Central al Forţelor Armate din Tampa, de centrul regional de operatiuni CentCom din Qatar, de Pentagon şi, probabil , şi de CIA . Diferiţi analişti din toate colţurile lumii purtau o conversaţie online în legătură cu interpretarea a ceea ce se petrecea acolo şi cu măsurile care trebuiau luate . Conver saţia lor era cea care se derula pe partea dreaptă a ecranului . Înainte să apuc să-mi exprim mirarea, un alt ofiţer care călătorea cu noi m-a lăsat cu gura căscată, spunându-mi că această tehnologie „aplatizase " ierarhia militară,

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

oferind atât de multe informaţii ofiţerilor din poziţii neimportante şi chiar recrutului care lucra la computer, dându-i puterea de a lua decizii în legătură cu informaţiile pe care le aduna. Deşi sunt sigur că nici un comandant secund n-ar putea deschide focul într-o luptă fără să-şi consulte superiorii , zilele în care doar cei mari aveau la înde mână toate informaţiile au trecut. Câmpul de luptă este în curs de aplatizare. I-am povestit cele de mai sus prietenului meu Nick Bums, ambasadorul Statelor Unite la NA10 şi un fan înrăit al echipei de fotbal american Red Sox . Nick mi-a spus că fusese la centrul de operaţiuni CentCom din Qatar în aprilie 2004, după ce primise informaţiile necesare de la generalul John Abizaid şi de la echipa sa. Aceştia stăteau la masă faţă în faţă cu Nick, având patru ecrane plate în spatele lor. Primele trei arătau imagini de la înălţime primite în timp real , din diferite zone ale Irakului, de la dronele Predator. Ultimul , la care se concentra Nick, arăta un meci dintre Yankees şi Red Sox. Pe un ecran se lupta Pedro Martinez cu Derek Jeter, iar pe celelalte trei se lupta Jihadul cu Prima Cavalerie.

„Platburgeri" şi cartofi prăjiti Mi-am continuat drumul până acasă la mine, în Bethesda (Maryland) . În vreme ce mă adunam şi eu după această călătorie prin lume, totul mi se învârtea în minte. Abia ajunsesem acasă, că tot mai multe semne ale aplatizării au început să-mi bată la uşă. Unele erau sub forma titlurilor din ziare care ar speria orice părinte preocupat de poziţia pe care o va ocupa copilul său care este acum student. De exemplu, Forrester Research Inc. estima că mai bine de 3 milioane de servicii şi munci calificate se vor muta în străinătate până în 201 5 . Dar am rămas uimit când am citit un articol din 1 9 iulie 2004 al publicaţiei International Herald Tribune, intitulat „ Want Fries With Outsourcing ? " ( ,, Doriţi şi cartofi prăjiţi cu externalizarea ? ") . leşi de pe autostrada US Interstate Highway 5 5 lângă Cape G irardeau, M issouri, şi, pe străduţa care duce spre un McDonald's, chiar lângă autostradă, vei avea parte de un serviciu rapid şi prietenos, chiar dacă persoana care îţi preia comanda nu este în local sau nici măcar în M issouri. P ersoana respectivă se află într-un call-center în Colorado Springs, la o distantă de mai bine de 900 de mile ( 1. 45 0 km) depărtare, având o legătură cu clientul şi cu angajaţii care se ocupă de mâncare printr-o linie de transmitere a datelor cu mare viteză. Chiar şi unele slujbe de la restaurante, se pare, nu sunt imune la exter nalizare. P roprietarul restaurantului de la Cape G irardeau, Shannon Davis, a legat restaurantul respectiv, împreună cu alte trei dintre cele douăsprezece francize McDonald' s, la un call-center condus de un alt francizor la M cDonald' s, Steven Bigari. A făcut-o din acelaşi motiv pentru care şi alţi proprietari au adoptat strategia cu call-center-uri : costuri mai mici, viteză mai mare şi mai puţine greşeli. L iniile de telecomunicaţii ieftine, rapide şi de încredere permit celor care preiau comenzile în Colorado Springs să converseze cu clienţii din M issouri, să le facă o fotografie instan tanee în format electronic, să le arate comanda pe un ecran pentru a se asigura că este

ÎN TIMP CE DORMEAM

corectă, după care transmit comanda şi fotografia clientului la bucătăria restaurantului. Fotografia este distrusă de îndată ce comanda a fost onorată, a spus Bigari. Cei care îşi iau hamburgerii nu ştiu niciodată că detaliile comenzilor lor traversează două state şi ajung înapoi înainte ca ei să apuce să parcheze maşina în fata ghişeului de servire. Davis a spus că visase să facă aşa ceva de mai bine de zece ani. ,,De-abia aşteptam" , a adăugat el. Bigari, creatorul call-center-ului pentru restaurantele sale, l-a servit bucuros în schimbul unei mici sume pentru fiecare tranzaqie.

Articolul mai specifică faptul că reprezentanţii corporaţiei McDonald's au spus că ideea de call-center li s-a părut îndeajuns de interesantă încât să înceapă un test cu trei magazine de lângă sediul lor din Oak Brook (Illinois) , utilizând un alt sofwa re decât cel pe care îl folosea Bigari . ,,Jim Sappington, vicepreşedinte al McDonald' s p e probleme d e informatică, a afirmat c ă este mult, mult prea devreme s ă îţi dai seama dacă ideea de call-center va funcţiona la toate cele 1 3 .000 de restaurante McDonald's din Statele Unite . . . Cu toate acestea, francizorii a două restaurante McDonald's, altele decât cele ale lui Davis, au externalizat preluarea comenzilor direct de la maşina clientului lui Bigari , în Colorado Springs. (Celelalte restaurante sunt în Brainerd, M innesota, şi Norwood, Massachusetts. ) Foarte important pentru succesul sistemului, a spus Bigari, este modul în care se face asocierea dintre client şi fotografia acestuia ; sporind precizia, sistemul face să scadă numărul de plângeri şi, în consecinţă, creşte viteza serviciilor. În afacereafast-food, timpul chiar înseamnă bani : o întârziere în ceea ce priveşte timpul de procesare a unei comenzi , fie şi de numai cinci secunde, este semnificativă" , se consemnează în articol . ,,Bigari a spus că, prin banda dublă de pe drumul care duce la ghişeu, a redus timpul de procesare a unei comenzi cu ceva mai mult de 30 de secunde, adică, în medie, un minut şi 5 secunde. E mai puţin de jumătatea timpului de două minute şi 36 de secunde pe care îl ia, în medie, procesarea unei comenzi la toate celelalte restaurante McDonald's, aceste francize numărându-se printre cele mai rapide din ţară, după cum arată QSRweb.com, sit care se ocupă cu aşa ceva . Acum, ghişeele sale unde se poate comanda direct din maşină fac fată la 260 de automobile pe oră, după cum spune Bigari, cu 30 mai multe decât înainte de deschiderea call-center-ului . . . Deşi opera torii săi câştigă, în medie, cu 40 de centi pe oră mai mult decât angajaţii săi din restaurante, el a redus costurile generale ale muncii cu 1 % , deşi vânzările la ghişee au crescut. . . Teste făcute de alte companii au scos la iveală faptul că la ghişeele lui Bigari există erori de mai puţin de 2 % din totalul comenzilor fată de proporţia de 4 % care exista înainte ca acesta să deschidă call-center-u1 , a afirmat Bigari" Bigari „este atât de entuziasmat de ideea call-center-ului " , se afirmă în articol , „ încât nu o mai foloseşte doar la ghişeele unde se preiau comenzi, la cele 7 restaurante care folosesc sistemul . În timp ce încă oferă servicii la ghişeu în restaurantele respec tive, majoritatea clienţilor comandă acum prin intermediul call-center-ului , folosind telefoane cu cititoare de carduri de credit aflate chiar la mesele din restaurant" Şi am tot mers spre est, până în sufrageria mea unde, într-o zi , Ann, soţia mea, învăţătoare la clasa întâi , mi-a arătat un articol despre felul în care copiii şi părintii americani recurg la indieni pentru meditaţii online. Un raport al Associated Press de la Cochin (India) , din octombrie 2005 , ne spune întreaga poveste :

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

C âteva stele încă mai sclipesc pe cerul de cerneală dinaintea zorilor, când Koyampurath Namitha ajunge la serviciu la periferia liniştită a unui oraş din sudul Indiei. E ste abia 4.30 dimineaţa când ea îşi bea cafeaua pe fugă şi se alătură celor aproape 30 de colegi, fiecare aşezându-se într-un birou mic de formă cubică, în care se află un calculator cu căşti şi microfon. La peste 7. OOO de mile distanţă, în G lenview (Illinois) , pe lângă Chicago, este seară, iar John Princeton, un băiat de 1 4 ani, şade în picioarele goale la calculatorul său, gata să-şi înceapă lecţia de geometrie de o oră . Elevul de clasa a noua îşi pune căştile cu microfon şi deschide un software care îi va face legătura prin Internet cu profesoara lui, Namitha, aflată la multe fusuri orare distanţă . Sistemul se numeşte e-tutoring - încă un exemplu care arată cât de moderne au ajuns comunicaţiile - , iar o mulţime de asiatici educaţi şi cu salarii mici împing tot mai departe graniţele externalizării şi îşi croiesc drum prin micile detalii din viaţa americanilor, de la înlocuirea unui card de credit pierdut la citirea unei tomografii şi până la acordarea de ajutor atunci când ţi se defectează calculatorul. Princeton este unul dintre miile de elevi de liceu americani care recurg la meditatori din India. ,,Bună, Princeton, ce mai faci ? Cum te-ai descurcat la test ? " , întreabă Namitha. ,,Bună ziua, bine" , răspunde Princeton. ,,Am făcut bine la test. " Namitha lucrează pentru o companie care se numeşte Growing Stars, cu sediile în Cochin şi Fremont (California) . Princeton şi sora lui de 12 ani, Priscilla, se întâlnesc separat, pe Internet, de două ori pe săptămână, cu profesorul lor de matematică . Conversatia de curtoazie se încheie repede şi pe monitorul lui Princeton apar pe dată nişte exerciţii de geometrie. Profesorul şi elevul vorbesc unul cu celălalt, tastează mesaje şi folosesc „creioane" digitale pentru a lucra la probleme, pentru a scoate în evidenţă reprezentări grafice şi pentru a şterge greşelile. Princeton mâzgăleşte pe ceva ce pare un mouse pad mult prea folosit şi totul îi apare Namithei pe monitor. De asem*nea, el poate folosi un scanner pentru a trimite copii după temele sau paginile din manual pe care nu le-a înţeles. „Poftim" , spune Princeton, în timp ce încep o lecţie despre tot felul de concepte cum ar fi liniile paralele sau unghiurile complementare, în casa familiei sale, o casă confortabilă şi liniştită de la marginea oraşului. . . Primele afaceri cu e-tutoring au început cu mai puţin de trei ani în urmă şi deja mii de profesori din India pregătesc elevi din Statele Unite la matematică, biologie sau engleză pentru aproximativ 15-20 de dolari pe oră, mult mai puţin decât cei 40-10 0 de dolari pe oră percepuţi de profesorii din SUA... M ama lui Princeton, Bessy P iusten, este mulţumită de rezultate, afirmând că, de aproape doi ani de când copiii ei au început pregătirea online, au primit la şcoală numai note de 9 şi 10. La sfârşitul şedinţei de pregătire, Namitha îi dă ca temă lui Princeton câteva probleme pe care să le rezolve până la următoarea lor întâlnire. ,,Iar temă ? Haideţi ! " , protestează Princeton. ,, Bine, fie. Dar viaţa ar fi mult mai frumoasă fără teme" , spune el.

Deşi eram deja la mine acasă, mă tot deplasam spre est - în Washinton DC , în centru, chiar lângă biroul meu . Într-o după-amiază, în toamna anului 2005 , m-am dus să-i iau un interviu ataşatului comercial , ambasadorul Rob Portman, al cărui consilier, Amy M . Wilkinson, membru al Casei Albe, mi-a spus o poveste foarte neobişnuită despre Pământul plat. Statele Unite şi Omanul tocmai finalizaseră negocie rile pentru un acord de liber-schimb în scopul eliminării listelor de produse importate sau exportate pentru care trebuie să se plătească taxe vamale şi a barierelor comerciale între cele două natiuni . Totuşi, a fost neobişnuit faptul că Portman a încheiat acordul

ÎN TIMP CE DORMEAM

prin intermediul unei teleconferinte cu Maqbool Bin Ali Sultan, ministrul Comertului şi Industriei al Omanului, care a participat din Muscat, capitala tării. Ce ar putea fi mai plat, m-am întrebat, decât un acord de liber-schimb încheiat prin intermediul unor ecrane plate ? Domnişoara Wilkinson m-a informat ulterior : ,,În sala noastră de conferinte se aflau aproximativ 30 de reprezentanti ai presei înarmati cu blocnotesuri . Ambasadorul Portman stătea în picioare pe un podium în fată. Imaginea sa era proiectată pe un ecran dual digital de videoconferinte. Ministrul Comertului şi Industriei din Oman, precum şi o serie de reprezentanti ai presei tării respective erau proiectati pe cealaltă jumătate a ecranului . Ambasadorul Portman a tăcut câteva afirmatii . La fel şi ministrul din Oman. Apoi şedinta a rămas deschisă întrebărilor. Cei de la presa din Statele Unite l-au bombardat pe Portman cu întrebări . Am tăcut o pauză şi am întrebat dacă cei din Oman aveau întrebări . Ei i-au pus întrebări ministrului lor. Apoi a început un schimb de opinii atunci când un reporter american a pus aceeaşi întrebare ambasadorului Portman şi ministrului Maqbool Bin Ali Sultan. Schimbul a continuat cu întrebările presei americane adresate ministrului din Oman şi viceversa. Şedinta s-a încheiat cu un gest de strângere de mână „ virtuală" pe care l-au tăcut ambii oficiali . Acesta a părut oarecum amuzant, trezind câteva chicote, dar, se pare, a avut efect pentru toată lumea . Procesul în sine a implicat mai multi oameni decât dacă echipele ar fi trebuit să călătorească spre o destinatie sau spre cealaltă . Conectarea digitală a eliminat oboseala şi i-a multumit pe toti cei aflati în jurul «mesei virtuale» " Unele semne de aplatizare întâlnite acasă n-aveau deloc de-a face cu economia. Cu o lună înainte de alegerile din 2004 apărusem la show-ul matinal de duminică pe CBS News numit Face the Nation şi găzduit de jurnalistul expert Bob Schieffer. CBS fusese în centrul atentiei în ultimele săptămâni datorită raportului lui Dan Rather de la 60 Minutes despre serviciile Gărzii Nationale Aeriene a preşedintelui George W. Bush, servicii despre care s-a aflat în cele din urmă că se bazează pe documente fictive. După show-ul din acea duminică, Schieffer a mentionat că i se întâmplase un lucru tare ciudat cu o săptămână înainte . Când a ieşit de la CBS , un tânăr reporter îl aştepta pe trotuar. Nu era ceva neobişnuit, pentru că aşa cum se întâmplă la toate show-urile matinale de duminică, retelele principale de televiziune CBS , NBC , ABC , CNN şi Fox - trimit întotdeauna echipe la studiourile celelalte pentru a prinde câte un interviu la ieşire cu oaspetii emisiunilor respective. Însă tânărul cu pricina, a explicat Schieffer, nu era de la o televiziune mare. S-a prezentat politicos, spunând că este reporter pentru un Web site numit InDC Journal , şi a întrebat dacă ar putea să-i adreseze câteva întrebări . Schieffer, şi el politicos din fire, a fost de acord . Tânărul l-a intervievat cu un aparat pe care Schieffer nu l-a putut recunoaşte şi i-a cerut permisiunea să-i facă o fotografie. Cum, o fotografie ? Schieffer a observat că tânărul nu avea nici un aparat de fotografiat la el . De fapt, nici nu avea nevoie. Şi-a întors telefonul mobil pe partea cealaltă şi l-a fotografiat. „ Aşa că am venit a doua zi şi m-am uitat pe situl respectiv, unde mi-am găsit fotografia şi interviul , în legătură cu care existau deja trei sute de comentarii " , a spus Schieffer, care, deşi era în temă cu jurnalismul online, rămăsese foarte surprins

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

de modul incredibil de rapid, ieftin şi fără a implica mai multe persoane în care tânărul îl pusese în centrul atenţiei . Povestea m-a pus p e gânduri, aşa încât i-am luat urma tânărului de l a InDC Journal . Numele său este Bill Ardolino şi este un tip foarte profund . I-am luat şi eu un interviu online - cum altfel ? - şi am început prin a-l întreba ce fel de echipament folosea ca unic reprezentant pe teren al reţelei/ziarului . „Am folosit un MP3 player cu reportofon digital (cu dimensiunile de aproximativ 5 x 8 cm) pentru a face înregistrarea şi un telefon mobil cu cameră foto digitală pentru a-i face fotografia" , a spus Ardolino . ,, Nu e la fel de atrăgător ca un aparat care le încorporează pe toate (telefon, aparat de fotografiat şi reportofon) , dar este totuşi o mărturie a omniprezenţei şi stadiului de miniaturizare la care a ajuns tehno logia. Port tot timpul cu mine prin Washington echipamentul respectiv, pentru că nu se ştie niciodată. Mai surprinzător este cât de prompt în reacţii a fost domnul Schieffer după ce un străin i-a sărit în faţă să-i pună tot felul de întrebări . M-a copleşit pur şi simplu . " Ardolino a spus că MP3 player-ul l-a costat cam 1 25 de dolari . ,,În principiu, el redă muzică" , a explicat el , ,,însă are încorporat din fabrică un reportofon digital care creează un fişier audio cu extensia WAV care poate fi descărcat apoi într-un computer. . . În principiu, limita de preţ pentru a practica un jurnalism ce necesită echipament portabil este [acum] în jur de 100-200 până la 300 de dolari dacă adaugi aparatul de fotografiat, între 400 şi 500 de dolari dacă mai pui şi un reportofon bun şi un aparat de fotografiat performant. [Dar] 200 de dolari îţi ajung să-ţi faci treaba" Oare ce îl îndemnase să devină propria-i reţea de ştiri ? ,,Faptul că sunt jurnalist independent este un hobby care a luat naştere în urma ne mulţumirii faţă de culegerea de informaţii de către presă într-o manieră părtinitoare, incompletă, selectivă şi/sau incompetentă" , a explicat Ardolino, care se consideră un „ libertar de centru-dreapta" ,,Jurnalismul independent şi ruda sa blogging-ul [jurnal pe Internet - n. t. ] sunt expresii ale forţelor pieţei - anumite nevoi nu mai sunt satisfăcute de sursele de informaţii actuale. Am început să fac fotografii şi să iau interviuri de la grupările din Washington DC care sunt împotriva conflictelor armate deoarece media reprezenta într-o manieră total greşită natura grupărilor care organi zau întrunirile - marxişti iremediabil i , susţinători expliciţi şi impliciţi ai terorii etc. Iniţial am ales să folosesc umorul ca dispozitiv, dar de atunci mi-am schimbat strate gia. Am mai multă putere, puterea de a-mi scoate mesajul la lumină ? Da. Interviul cu Schieffer chiar a adus sitului aproximativ 25 . 000 de accesări . De când am început şi până acum, ziua mea de glorie a fost atunci când am ajutat la rezolvarea cazului «Rathergate» . . . I-am luat un interviu primului expert juridic în legătură cu ştirea lui Dan Rather despre Garda Naţională, iar după 48 de ore au apărut alţi reprezentanţi de la The Washington Post, Chicago Sun- Times , Globe , NYT etc. Ritmul culegerii şi corectării informaţiilor în cazul ştirii postului CBS despre memoriul falsificat a fost uimitor" , a continuat el . ,, Nu a fost doar faptul că CBS a refuzat să colaboreze în vreun fel după aceea, ci aşa-zisa lor neputinţă de a face faţă valului de investigatori a fost pusă sub semnul întrebării . Viteza şi transparenţa acestui mijloc de comunicare sunt net superioare vechiului proces . . . Am 29 de ani

ÎN TIMP CE DORMEAM

şi sunt director de vânzări ; toată viaţa mi-am dorit să-mi câştig existenţa din scris, dar am urât convenţiile publicistice ale Associated Press. După cum îi place să spună expertului în blogging Glenn Reynolds, blog-urile au oferit oamenilor şansa de a nu mai urla în faţa televizorului, ci de a-şi spune părerea. Cred că sunt un fel de clasă socială care conlucrează cu presa (deseori fiind cu ochii pe ea sau oferind informaţii la prima mână) şi pot funcţiona ca jurnalism şi sistem de proliferare a comenta riilor care să ofere noi mijloace pentru dobândirea succesului . La fel ca şi alte aspecte ale temei pe care aţi abordat-o în cartea dumneavoastră, există părţi bune şi rele ale dezvoltării . Dezbinarea presei are ca rezultat foarte multă incoerenţă sau cunoaştere selectivă (uitaţi-vă la polarizarea ţării noastre) , dar, pe de altă parte, descentralizează puterea şi oferă o garanţie mai solidă că întregul adevăr se află acolo . . . undeva . . . în bucăţi . " În orice zi te poţi întâlni cu astfel de poveşti - poveşti care îţi spun că vechile ierarhii sunt aplatizate, că terenul de joc se nivelează şi că oamenii care înţeleg o astfel de transformare îşi pot exercita mai multă putere decât niciodată . Frunză ream ediţia din 25 iunie 2005 a ziarului Financial Times, când un titlu mi-a reţinut atenţia : ,,Google Lures More Talent" ( ,,Google atrage tot mai multe talente " ) . Arti colul părea suficient de obiectiv, descriind în amănunt cum Google reuşise să-l angajeze pe celebrul tehnolog Louis Monier, care plecase de la eBay, unde conducea departa mentul de tehnologie avansată . Dar m-am oprit pe dată la un paragraf din mijlocul articolului : ,, Dl Monier dezvăluie motivele sale [pentru care a plecat de la eBay] într-un schimb de mesaje pe e-mail cu blogger-ul John Battelle, care a împrăştiat ştirea pe situl său battellemedia. com" Cu alte cuvinte, unul dintre cei mai cunoscuţi blogger-i, al cărui domeniu de expertiză este Google, a făcut povestea publică, iar marele Financial Times a fost nevoit să citeze Web site-ul respectiv, făcut de un singur om, pentru a avea exclusivitate asupra ştirii . Micah L. Sifry, expert al interactiunii dintre politică ş i tehnologie, a rezumat adecvat fenomenul într-un eseu în The Nation (22 noiembrie 2004) : ,,Era politicii de sus în jos - unde campaniile, instituţiile şi jurnalismul erau comunităţi restrânse, controlate de un capital greu de acumulat - a luat sfârşit. Ceva mult mai dezlănţuit, mult mai antrenant şi infinit mai mulţumitor pentru fiecare participant îşi face apariţia alături de vechea ordine " Am dat cazul Schieffer-Ardolino şi cel al ziarului Financial Times doar ca două exemple ale modului în care aplatizarea lumii a avut loc mai alert şi a schimbat reguli, roluri şi relaţii mai repede decât poate ştiinţa socială să perceapă. Şi, cu toate că ştiu că e un clişeu, trebuie totuşi să spun : Încă n-aţi văzut nimic. După cum voi detalia în următorul capitol , intrăm într-o etapă în care vom fi martorii digitizării , virtualizării şi automatizării a aproape orice. Câştigurile în productivitate vor fi colosale pentru ţările, companiile şi indivizii care vor putea asimila noile instrumente tehnologice. Şi mai intrăm într-o etapă în care mai mulţi oameni decât în oricare alt moment din istoria lumii vor avea acces la astfel de instrumente - ca inovatori, colaboratori şi, vai , chiar ca terorişti . Spui că vrei o revoluţie ? Ei bine, adevărata revoluţie a informaţiilor este pe cale să înceapă. Eu o numesc Globalizarea 3 .0 pentru că a urmat după Globalizarea 2 .0, însă cred că această nouă eră a globalizării

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

se va dovedi a fi atât de diferită în intensitate, încât va fi privită, în timp, ca o diferentă de esenţă. De aceea am supus atentiei ideea că Pământul nu mai este rotund, ci plat. Oriunde îti întorci privirea, ierarhiile sunt provocate de jos în sus sau se transformă din structuri organizate ierarhic de sus în jos în altele mai orizontale, orientate mai mult spre colaborare. „ Globalizare este cuvântul pe care l-am inventat pentru a descrie relatiile în schimbare dintre guverne şi marile afaceri " , a spus David Rothkopf, fost funcţionar în Departamentul pentru Comert din timpul administratiei Clinton şi actual consilier particular pe probleme de strategie. ,, Dar ceea ce se petrece în prezent este un feno men mult mai amplu şi mai profund . " Nu este vorba doar de felul în care comunică guvernele, afacerile şi indivizii , nu doar de felul în care interacţionează organizatiile, ci de aparitia unor modele sociale, politice şi de afaceri inedite. ,,Este vorba despre lucrurile care influentează anumite aspecte profunde şi esentiale ale societătii până la natura contractului social " , a adăugat Rothkopf. ,,Ce se întâmplă dacă entitatea politică în care te afli nu mai e compatibilă cu o slujbă care se produce în spatiul virtual sau care nu mai poate cuprinde muncitori ce colaborează cu alti muncitori din diferite colturi ale lumii, sau nu mai detine un control real asupra produselor fabricate simultan în mai multe locatii ? Cine reglementează munca ? Cine o impozitează ? Cine ar trebui să beneficieze de pe urma impozitelor respective ? " Sunt convins că dacă Pământul va continua să se aplatizeze, procesul în sine va fi văzut în timp ca una dintre acele schimbări fundamentale sau ca un moment hotărâtor, aşa cum s-a întâmplat după inventarea tiparului de către Gutenberg , după aparitia statului-natiune sau după Revolutia Industrială - toate fiind fenomene care, Ia vremea lor, a specificat Rothkopf, au adus schimbări în rolul indivizilor, al formelor de guvernare, al modului în care se făceau afacerile şi se purtau războaiele, în formele pe care le luau religia şi arta şi în modul în care erau concepute ştiintele şi cercetarea, ca să nu mai spunem de etichetele politice pe care noi , ca civilizatie, ni le-am atribuit nouă şi duşmanilor noştri . ,,Există în istorie anumite puncte-pivot sau momente de răscruce care sunt mai importante decât altele, pentru că schimbările pe care le-au produs au fost atât de cuprinzătoare, complexe şi atât de greu de prezis în momentul respectiv " , a spus Rothkopf. Dacă perspectiva acestei aplatizări - şi toate presiunile, dislocările şi oportunitătile care o însotesc - îti dau o stare de nesigurantă în ceea ce priveşte viitorul , nu eşti singurul şi chiar ai dreptate. De fiecare dată când civilizatia a trecut printr-o revolutie tehnologică majoră, lumea s-a schimbat profund şi tulburător. Însă, în ceea ce pri veşte aplatizarea lumii, există ceva ce va fi diferit din punct de vedere calitativ fată de celelalte ere : viteza şi complexitatea cu care se instalează . Introducerea tiparului a avut loc pe parcursul a câteva zeci de ani şi, mult timp , a afectat doar o mică parte a planetei . La fel s-a întâmplat şi cu Revolutia Industrială. În schimb, procesul de aplatizare are loc cu o viteză incredibilă şi afectează direct sau indirect mult mai multi oameni de pe planetă dintr-odată. Cu cât această tranzitie spre o nouă eră este mai rapidă şi mai complexă, cu atât mai mare este pericolul unei dezbinări , în comparatie cu un transfer ordonat de putere de la vechii câştigători la cei noi . A ltfel spus, experientele companiilor de tehnologie avansată din ultimii zeci de ani care nu au fost în stare să dirijeze schimbările rapide care au apărut pe piaţă

ÎN TIMP CE DORMEAM

datorită unor astfel de forte ar putea fi un avertisment pentru toate afacerile, instituţiile şi statele naţionale care se confruntă cu aceste schimbări inevitabile, chiar uşor de prevăzut, dar cărora le lipseşte direcţia, flexibilitatea şi imaginaţia de a se adapta - nu pentru că nu sunt inteligente sau conştiente, ci pentru că rapiditatea schimbării este pur şi simplu copleşitoare. Iată de ce marea dificultate a vremurilor noastre va fi aceea de a asimila schimbările respective astfel încât oamenii să nu se simtă depăşiţi sau abandonaţi . Nimic din toate acestea nu va fi uşor. Dar este sarcina noastră. Este ceva inevitabil . Cartea de faţă exprimă ambiţia de a oferi un suport pentru modalitatea în care trebuie să gândim o asem*nea sarcină şi de a o exploata astfel încât să beneficiem la maxi mum de pe urma ei. În acest capitol v-am împărtăşit cum am descoperit pe pielea mea că Pământul este plat. În următorul capitol vă voi spune cum a ajuns astfel .

Cele zece forte care au făcut Pământul plat B i b l i a ne spune că D u m nezeu a făcut Pământul în şase zile, iar în cea de-a şa ptea s-a od i h n it. Aplatizarea l u m i i a d u rat ceva mai mult. Pământul a fost apl atizat de convergenţa a zece eve n i m ente pol itice , i novaţii şi com p a n i i majore . N ici u n u l d i ntre n o i n u s - a m a i od i h n it de atunci s a u poate n u se v a mai od i h n i ni ciodată . Ca pitol u l de faţă descrie forţele ca re a u făcut ca Pământul să devină plat şi m u lti tud i n e a de noi forme şi i n stru m ente d e cola borare pe care le-a creat această a p latizare .

FACTO R U L D E A P LATIZA R E N R. 1

09. 11 . 1989 Noua eră a creativităţi i . Când s-au prăbuşit zidurile şi ferestrele s-au făcut ţănd ă ri

Zidul Berlinului avea deja o gaură în el când l-am văzut eu prima dată . Era în decembrie 1 990, iar eu călătoream spre Berlin împreună cu reporterii care se ocupau de secretarul de stat James A . Baker III . Zidul Berlinului fusese spart cu un an înainte, la 9 noiembrie 1 989 . Da, printr-o misterioasă coincidenţă de date, Zidul Berlinului a căzut pe 9. 11 . Zidul , chiar în starea sa de decădere, era încă o cicatrice urâtă pe faţa Berlinului . Secretarul Baker făcea prima sa vizită pentru a vedea acest monument în paragină al comunismului sovietic. Stăteam lângă el , însoţit de un grup mic de reporteri . ,,Era o zi mohorâtă" , şi-a amintit Baker în memoriile sale, The Politics of Diplomacy , ,, şi, îmbrăcat în pardesiul meu, mă simţeam ca un personaj din romanele lui John le Carre . Dar, în timp ce mă uitam atent printr-o crăpătură a zidului [pe lângă Reichstag] şi am văzut mizeria cruntă în care se găsea Berlinul de Est, mi-am dat seama că oamenii obişnuiţi din Germania de Est luaseră taurul de coarne. Era revoluţia lor" După ce Baker s-a uitat prin crăpătură şi a plecat mai departe, şi noi , reporterii, ne-au uitat pe rând prin aceeaşi crăpătură. Am adus acasă câteva bucăţi de zid pentru fiicele mele. Îmi aduc aminte cât de nefiresc părea - într-adevăr, era ceva bizar de-a

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

dreptul ca acest zid să şerpuiască printr-un oraş modern având ca scop unic să nu-i lase pe cei de pe partea cealaltă să se bucure de libertate sau măcar să o vadă. Căderea Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1 989 a dezlănţuit forţe care în cele din urmă au eliberat toate popoarele captive din blocul sovietic. Dar, de fapt, a făcut mult mai multe . A înclinat balanţa puterii în lume către cei care erau de partea conducerii democratice, de comun acord , orientată spre o piaţă liberă, şi în detri mentul celor care doreau o conducere autoritaristă , cu economii planificate la nivel central . Războiul Rece fusese o luptă între două sisteme economice - capitalism şi comunism - , iar odată cu căderea Zidului mai rămăsese doar unul , fiecare trebuind ulterior să se orienteze într-un sens sau altul . Din acel moment, tot mai multe economii aveau să fie conduse de jos în sus, de interesele, cererile şi aspiraţiile oamenilor, nu de sus în jos, adică de interesele dictate de o clică aflată la putere. În doi ani , Imperiul Sovietic nu mai putea să ascundă pe nimeni şi nu mai putea impune regimuri autocratice în Asia, în Extremul Orient sau în America Latină. Dacă nu erai o democraţie sau o societate în curs de democratizare, dacă menţineai în continuare economii foarte reglementate sau planificate la nivel central , te aflai de partea greşită a istoriei . Pentru unii, mai ales pentru generaţiile mai î n vârstă, o asem*nea transformare nu era deloc bine-venită. Comunismul era un sistem excelent de a-i face pe toţi la fel de săraci . De fapt, în lume nu exista în acest sens un alt sistem mai bun decât comunismul . Capitalismul îi făcea pe oameni bogaţi în mod inegal , iar pentru unii care erau obişnuiţi cu un stil de viaţă inert, limitat, dar sigur, adică stilul de viaţă socialist - unde o slujbă, o casă, o educaţie şi o pensie erau asigurate, chiar dacă erau sărăcăcioase - , prăbuşirea Zidului Berlinului era un motiv de foarte mare nelinişte. Dar pentru mulţi alţii era şansa de a evada. lată de ce căderea Zidului Berlinului a fost simţită în mult mai multe locuri decât în Berlin, devenind un eveniment care a aplatizat Pământul . Î ntr-adevăr, pentru a aprecia efectele de perspectivă ale căderii Zidului Berlinului, este întotdeauna cel mai bine să vorbeşti cu oricine altcineva decât cu germani sau ruşi. Tarun Das conducea Confederaţia Industriilor din India când a căzut Zidul în Berlin şi a văzut cum s-a simţit efectul său de undă până în India. ,,Am avut parte de nenumărate reglementări , controale şi birocraţie " , îşi aminteşte el . ,, Nehru ajunsese la putere [după ce conducerea colonialistă britanică luase sfârşit] şi avea de condus o ţară uriaşă fără a avea experienţă de conducător al unei ţări . Statele Unite erau ocupate cu Europa, Japonia şi cu Planul Marshall . Aşa că Nehru şi-a îndreptat atenţia către nord, peste Himalaya, şi şi-a trimis echipa de economişti la Moscova. Aceştia s-au întors şi au spus că ţara [Uniunea Sovietică] era uimitoare. Repartizează resursele, acordă licenţe, are o comisie de planificare ce ia toate deciziile şi ţara în sine se mişcă . Aşa că le-am urmat modelul şi am uitat că mai avem şi un sector privat. . . Sectorul cu pricina a fost îngropat sub zidul reglementării . Prin 1 991 , sectorul privat exista, dar era mascat şi afacerile nu prezentau încredere. Dar aduceau profituri ! Întreaga infrastructură din 1 947 până în 1 991 era deţinută de guvern . . . [Povara proprietăţii de stat] aproape că a adus ţara la sapă de lemn. Nu eram în stare să ne mai plătim datoriile . . . Desigur, am câştigat şi noi nişte războaie cu Pakistanul , dar nu era ceva care să dea mai multă încredere naţiunii. "

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

În 1 991 , când India nu mai avea valută forte, Manmohan Singh, ministrul de Finanţe din acel moment (şi actualul prim-ministru) , a hotărât că India trebuia să-şi deschidă economia. ,, Propriul nostru Zid al Berlinului a căzut" , a spus Das , ,, şi a fost ca şi cum am fi eliberat un tigru din cuşcă. Controalele comerciale au fost abandonate. Ne situam întotdeauna la o rată de creştere de 3 % , aşa-zisa rată de creştere hindusă - lentă, precaută şi conservatoare. Pentru a avea beneficii mai mari , trebuia să mergi în America. Ei bine, trei ani mai târziu [ după reformele din 1 991 ] , aveam o rată de creştere de 7 % . La naiba cu sărăcia ! Acum, pentru a avea succes, puteai să rămâi în India şi să ajungi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume în topul Forbes . . . Toţi anii de socialism şi controale ne trăseseră în jos până în punctul în care aveam doar un miliard de dolari în valută străină . În prezent, avem 11 8 miliarde . . . Într-un singur deceniu am trecut de la o modestă încredere în sine la ambiţie excesivă" Căderea Zidului Berlinului nu a ajutat doar la nivelarea alternativelor pentru un capitalism de piaţă liberă şi la deblocarea energiilor reprimate pentru sute de milioane de oameni din locuri precum India, Brazilia, China şi fosta Uniune Sovietică . Ea ne-a mai permis să gândim altfel despre lume - să o vedem mai degrabă ca pe un întreg inseparabil . Zidul Berlinului nu ne bloca doar drumul , ci ne bloca perspectiva abilitatea de a considera lumea o piaţă singulară, un singur ecosistem şi o singură comunitate. Înainte de 1 989 o fi fost o politică estică şi una vestică, însă era dificil să te gândeşti la o politică „globală" Amartya Sen, economistul indian laureat al Premiului Nobel şi actualmente profesor la Harvard , mi-a spus odată : ,, Zidul Berlinului nu era doar un simbol al prizonieratului oamenilor din Germania de Est, ci un mod de a ne împiedica să avem o vedere globală asupra viitorului nostru. Nu am fi putut gândi lumea în termeni globali atât timp cât Zidul Berlinului era acolo . Nu puteam considera lumea un întreg" Există o poveste minunată în sanscrită, a mai adăugat Sen, despre o broască ce s-a născut într-o fântână, rămânând acolo pentru tot restul vieţii. ,, Viziunea ei despre lume era reprezentată de fântâna respectivă" , a spus el . ,, Iată cum era lumea pentru mulţi oameni ai planetei înainte de căderea Zidului . Atunci când s-a prăbuşit, a fost ca şi cum broasca din fântână putea dintr-o dată să comunice cu broaşte din alte fântâni . . . Dacă mă bucur că Zidul a căzut, o fac deoarece sunt convins că putem învăţa foarte multe unii de la ceilalţi . Majoritatea lucrurilor le învăţăm de la cel de peste graniţă . " Într-adevăr, lumea a devenit un loc mai bun pentru a trăi după 9 noiembrie, deoarece fiecare explozie de libertate provoca alta, iar procesul în şi prin sine avea un efect de aplatizare asupra societăţilor, fortificându-le pe cele de jos şi slăbindu-le pe cele de deasupra. ,, Libertatea femeilor" , a observat Sen, citând doar un exemplu, „care promovează cultura generală a acestora, are tendinţa de a reduce fertilitatea şi mortalitatea în rândul copiilor şi de a mări numărul de oportunităţi de angajare a femeilor, ceea ce influenţează ulterior dialogul politic şi oferă femeii şansa de a avea un rol mai mare în autoguvernarea locală". În cele din urmă, căderea Zidului nu a deschis doar calea spre exploatarea reciprocă a volumului de cunoştinţe ale oamenilor. Ea a deschis drumul şi pentru adoptarea standardelor comune - standarde despre modul în care trebuie conduse

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

economiile, despre cum ar trebui făcută contabilitatea, despre cum ar trebui să se desfăşoare operatiile bancare, despre felul în care ar trebui fabricate PC-urile şi despre cum ar trebui redactate documentele economice. Voi dezvolta această temă mai târziu, dar e suficient să spun că standardele comune dau naştere unui teren de joc mai plat, mai nivelat. Altfel spus, căderea Zidului a stimulat mişcarea liberă a celor mai bune practici . Atunci când a apărut un standard economic sau tehnologic care şi-a dovedit fiabilitatea pe scena mapamondului , el a fost adoptat mult mai repede după disparitia Zidului . Numai în Europa, căderea Zidului a făcut posibilă formarea Uniunii Europene şi extinderea sa de la 15 la 25 de tări şi, în combinatie cu introducerea monedei euro ca monedă comună, a creat o singură zonă economică dintr-o regiune care înainte era împărtită de o Cortină de Fier. În vreme ce efectele pozitive ale căderii Zidului au fost vizibile imediat, cauza ei nu a fost atât de clară . Nu a existat o singură cauză . Pe de o parte, termitele pur şi simplu au tot mâncat din fundatiile Uniunii Sovietice, deja slăbite din cauza propriilor ineficiente şi contradiqii interne ale sistemului ; pe de o parte, comasarea în Europa a efectivelor militare din timpul administratiei Reagan a fortat Kremlinul să se falimenteze singur prin cumpărarea unor focoase atomice şi, pe de altă parte, neferi citele eforturi ale lui Mihail Gorbaciov de a reforma ceva ce nu putea fi reformat au adus sfârşitul comunismului . Dar dacă ar trebui să scot în evidentă cel mai important factor între multe altele de o importantă asemănătoare, aş sublinia revolutia informa tională care s-a declanşat între începutul şi mijlocul anilor ' 80. Sistemele totalitare depind de monopolul informatiilor şi de fortă - or, prea multe informatii au început să se scurgă prin Cortina de Fier gratie răspândirii faxurilor, telefoanelor şi, în cele din urmă, a calculatoarelor. După lansarea în premieră a calculatorului Apple II de către Steve Jobs şi Steve Wozniak în 1 977, primul PC (personal computer) IBM a apărut pe piată în 1 98 1 . Prima versiune de sistem de operare Windows s-a lansat în 1 985 , iar versiunea inovatoare care a făcut calculatoarele IBM mult mai accesibile pentru utilizatori Windows 3 . 0 - a ajuns pe piată pe 22 mai 1 990, la doar şase luni după căderea Zidului. În vreme ce prăbuşirea Zidului a însemnat eliminarea unei bariere fizice şi geopolitice - una care împiedica circulaţia informaţiilor, obstructiona stabilirea standardelor comune şi ne împiedica să vedem lumea ca o comunitate singulară, plată şi potenţial unificată - , aparitia calculatorului personal cu sistem de operare Windows, care a popularizat într-adevăr procesarea personală de date, a eliminat o altă barieră uriaşă : limitarea cantitătii de informatii pe care orice individ putea să le strângă, să le manipuleze şi să le transmită mai departe. „ PC-ul cu sistem de operare Windows a făcut ca, pentru prima dată, milioane de indivizi să poată deveni autorii propriului continut în formă digitală, adică un continut care putea fi împărtăşit cu altii pretutindeni " , explică Craig J . Mundie, director tehnic la Microsoft. În timp, revolutia Apple-IBM-Windows a făcut ca toate formele de exprimare - cuvinte, muzică, date numerice, hărti, fotografii şi, în cele din urmă, voce şi video - să fie reprezentate sub formă de conţinut digital . De asem*nea, a spus Mundie, ,,a creat o armată de oameni capabili să proiecteze acest conţinut digital mai uşor şi mai ieftin ca niciodată - aşezaţi în faţa calculatorului în bucătărie , în dormitor

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

sau în subsolul casei - în loc să trebuiască să acceseze un supercalculator destinat doar pentru afaceri" Dintr-odată, oamenii obişnuiti au putut beneficia de pe urma calculatorului fără a fi programatori . Nu ai cum să exagerezi importanta celor de mai sus pentru aplatizarea lumii. Căderea Zidului şi aparitia calculatoarelor marca Apple sau a celor cu sistem de operare Windows au provocat o serie de evenimente în lant. Desigur, încă de la aparitia lor pe Pământ, bărbatii şi femeile au fost autori ai propriului continut şi l-au împărtăşit altora, p*rnind de la picturile rupestre până la presa de tipărit a lui Gutenberg şi maşina de scris. Dar PC-urile cu Windows şi calculatoarele Apple au făcut posibil ca fiecare individ să-şi creeze continutul , chiar de la biroul de acasă, în formă digitală . Iar aceste ultime trei cuvinte au o importantă capitală . Fiindcă, odată ce oamenii şi-au putut crea propriul continut sub forma bitilor şi octetilor, l-au putut manipula pe ecranul computerelor în diverse moduri, care i-au făcut mult mai pro ductivi . Şi, având în vedere şi evolutia nestăvilită a telecomunicaţiilor, în curând vor putea să-şi disemineze propriul conţinut digital în tot mai multe moduri noi către tot mai mulţi alţi oameni . Gândiţi-vă ce poate face un om cu un creion şi o foaie de hârtie. Gândiţi-vă ce poate face cu o maşină de scris. Iar apoi gândiţi-vă ce poate să facă azi un om cu un PC . Unul dintre primele sloganuri ale lui Bill Gates pentru Microsoft, companie cofondată de el, era că obiectivul companiei este să ofere fiecăruia IAYF (information at your fingertips - informaţii la îndemâna ta) . Atunci când, mai devreme, am spus că Globalizarea 3 . 0 este o eră în care indivizii ajung ei înşişi să coopereze la scară globală, aşa ceva a fost posibil datorită PC-urilor marca Apple sau IBM cu sistem de operare Windows şi celorlalte multe clone ale lor. Ele sunt instrumentele care au dat indivizilor puterea de a fi autori ai informaţiilor pe care le aveau la îndemână, de a le da formă şi de a le disemina. „ Oamenii au zis : «Ce bine, am dat peste un bun de preţ de care ar fi păcat să nu profităm ! » " , a spus Mundie de la Microsoft. Şi cu cât mai înrădăcinat a devenit Windows ca sistem de operare principal , a adăugat el , ,,cu atât mai mult au început şi programatorii să se dezvolte şi să scrie aplicaţii pentru afacerile din lumea celor bogaţi pe care să le pună în calculatoarele lor, astfel încât aceştia să poată duce la bun sfârşit tot mai multe sarcini de afaceri noi şi deosebite, ceea ce a dus la o productivitate mult mai mare. Zeci de milioane de oameni din toată lumea au devenit programatori pentru a-şi face PC-urile să lucreze orice doreau în limba lor maternă" Programele Windows au fost traduse până la urmă în 38 de limbi (adăugându-li-se mereu altele) . Oamenii au putut să se familiarizeze cu PC-ul în propria limbă" În aceeaşi perioadă, şi cei care nu erau savanţi au început să descopere că dacă îşi cumpărau un PC şi un modem dial-up puteau conecta PC-ul la telefon şi puteau trimite mesaje e-mail prin intermediul furnizorilor privaţi de Internet - precum Compuserve şi America Online. ,, Răspândirea PC-urilor, faxurilor, a sistemului de operare Windows şi a modemurilor dial-up conectate la o reţea globală de telefonie a început de la sfârşitul anilor ' 80 până la începui anilor '90, dând naştere unui fundament care a declanşat revoluţia informaţională globală" , a argumentat Mundie. Soluţia era îmbinarea tuturor într-un singur sistem interoperabil . Aşa ceva s-a întâmplat, a spus Mundie, odată cu dobândirea într-o formă brută a unei platforme standardizate

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

de calcul - PC-ul IBM - , împreună c u o interfaţă grafică de utilizator standardizată pentru prelucrare de text şi tabele - Windows - şi un instrument standardizat de comunicare - modemurile dial-up şi reţeaua globală de telefonie. Având acea plat formă primară interoperabilă, aplicaţiile complicate - tabele şi text - s-au răspândit în lung şi-n lat. Şi odată ce tot mai mulţi oameni şi-au conectat PC-urile la acea platformă globală de comunicare ce s-a răspândit şi mai repede după 1 989, când Zidul Berlinului a căzut (iar China şi India au început să se deschidă către economia globală) , nimic nu a mai putut opri reprezentarea digitală a oricărui lucru - cuvinte, muzică, fotografii, date şi video - , iar după aceea schimbul la scară globală al tuturor informaţiilor digitale. Restricţionarea politică a potenţialului individului s-a prăbuşit odată cu căderea Zidului Berlinului (deşi, bineînţeles, mai există cicatrici mari şi urâte ale represiunii) , iar restricţiile practice asupra potenţialului individului au căzut odată cu apariţia PC-urilor şi a modemurilor. Acest progres simultan a tăcut dintr-odată ca indivizii din lumea în curs de aplatizare să aibă atât potenţial , cât şi răspândire potenţial , fiindcă puteau să creeze un anumit conţinut în atât de multe moduri noi şi deosebite, iar răspândire, deoarece puteau să împărtăşească respectivul conţinut cu mult mai mulţi oameni . Oricât de nou şi de emoţionant a fost acest progres în comparaţie cu ceea ce era înainte, acesta nu însemna nimic faţă de ceea ce avea să vină. ,,O astfel de platformă [iniţială] a fost îngrădită de prea multe limite de arhitectură" , a spus Mundie. ,, Nu aveam toată infrastructura. " Internetul , aşa cum îl ştim noi în prezent - cu protocoale de transmisie parcă magice, care pot conecta orice şi pe oricine - , nu apăruse încă. Pe atunci , reţelele aveau foarte puţine protocoale de bază pentru schimb de fişiere şi de mesaje pe e-mail . Într-adevăr, utilizatorii AOL (America Online) puteau să comu nice cu utilizatorii Compuserve, însă nu era nici uşor, nici fiabil . Oamenii puteau scrie noi aplicaţii care să permită sistemelor selectate să lucreze împreună, dar, în general , totul era limitat la schimburi de fişiere între PC-urile din reţeaua unei singure companii , schimburi planificate dinainte. În consecinţă, a spus Mundie, ,,o mare cantitate de date şi de creativitate se acumula în computerele respective" , dar nu exista o modalitate simplă şi interoperabilă pentru a le împărtăşi şi a le da formă. Cu toate acestea, perioada dintre 9 noiembrie şi mij locul anilor '90 a dus la un progres uriaş în ceea ce priveşte potenţialul personal . Uitându-ne înapoi , am putea spune că a fost era „ Eu şi calculatorul meu putem comunica mai repede şi mai bine, aşa că pot duce la capăt mai multe sarcini " şi era „ Eu şi calculatorul meu putem vorbi mai repede şi mai bine cu câţiva prieteni şi cu alte câteva persoane din compania unde lucrez, astfel că putem deveni mai productivi" După cum spuneam, un astfel de nivel al conectivităţii a ajutat într-adevăr la îngroparea comunismului, deoarece chiar instrumentele folosite pentru a îmbunătăţi productivitatea din Occident (PC-uri , copiatoare, modemuri) , deşi nu se găseau în aceeaşi măsură şi în Est, au îmbunătăţit radical comunicarea pe orizontală de la persoană la persoană, în detrimentul sistemelor comuniste autocratice. Deşi nu ne-am dat seama atunci , exista o notă discordantă în cadrul acestei noi ere captivante. Nu numai americanii şi europenii au fost cei care s-au alăturat celor din Imperiul Sovietic la sărbătorirea căderii Zidului - şi nu numai ei şi-au asumat

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

meritele în acest sens . Mai era cineva care ciocnea un pahar - nu cu şampanie, ci cu cafea turcească tare. Numele lui era Osama bin Laden, iar mintea lui cocea cu totul altceva. În viziunea sa, luptătorii Jihadului erau cei care îngenuncheaseră Imperiul Sovietic, obligând Armata Roşie să se retragă din Afghanistan (beneficiind de oarece ajutor din partea forţelor americane şi pakistaneze) . Şi odată ce misiunea respec tivă fusese îndeplinită - sovieticii îşi retrăseseră trupele din Afghanistan până la 15 februarie 1 989, cu doar 9 luni înainte de căderea Zidului Berlinului - , Bin Laden s-a uitat împrejur şi a realizat că cealaltă superputere, Statele Unite, era masiv pre zentă în ţinutul său de baştină, Arabia Saudită, adăpostul celor mai sfinte două oraşe ale Islamului . Aşa ceva nu i-a fost deloc pe plac. Aşadar, în timp ce noi dănţuiam pe rămăşiţele Zidului , bucurându-ne de noile noastre calculatoare, inaugurându-ne sistemele de operare Windows şi afirmând sus şi tare că nu există altă alternativă ideologică pentru capitalismul de piaţă liberă, Bin Laden îşi îndrepta cătarea puştii spre America . Atât Bin Laden, cât şi Ronald Reagan au văzut în Uniunea Sovietică un „ imperiu malefic " - însă Bin Laden ajunsese să aibă aceeaşi părere şi despre Statele Unite. El chiar avea o alternativă ideologică pentru capitalismul de piaţă liberă - Islamul politic. Nu se simţea înfrânt din cauza destrămării Uniunii Sovietice, ba dimpotrivă, îi insuflase curaj . Nu se simţea atras de un teren de joc mai mare, ci respins. Şi nu era singurul . Unii credeau că Ronald Reagan provocase prăbuşirea Zidului falimentând Uniunea Sovietică în urma unei curse a înarmării ; alţii credeau că IBM , Steve Jobs şi Bill Gates provocaseră prăbuşirea Zidului oferind indivizilor puterea de a descărca viitorul în calculatoarele lor. Însă, cu o lume mai încolo, pe pământurile musulmanilor, mulţi credeau că Bin Laden şi camarazii săi dărâmaseră Imperiul Sovietic şi Zidul Berlinului prin dăruire religioasă, mulţi dintre ei fiind inspiraţi , dimpotrivă, să încarce trecutul . Pe scurt, în vreme ce sărbătoream ziua de 9 noiembrie ( 11 /9) , seminţele altei date memorabile - 11 septembrie (9/ 1 1 ) - erau plantate . Dar rămâne să discutăm despre aşa ceva mai târziu, în cartea de faţă. Până atunci, mai departe cu aplatizarea. FACTO R U L D E A P LATIZA R E N R. 2

09.08 . 1995 Noua eră a conectivităţi i . Când We�u l s-a răspâ ndit, iar Netscape a devenit public

Pe la mijlocul anilor '90, era PC-Windows ajunsese într-o etapă firească de stagnare. Dacă lumea avea să devină într-adevăr interconectată şi să înceapă cu ade vărat să se aplatizeze, revoluţia trebuia să ajungă la un nivel cu totul nou . Acesta, spune Mundie, directorul tehnic de la Microsoft, era trecerea de la o platformă de calcul având la bază PC-ul la una care să aibă la bază Internetul . Aplicaţiile complexe care au stimulat această nouă fază au fost e-mail-ul şi căutarea pe Internet. E-mail-ul s-a dezvoltat în urma extinderii rapide a portalurilor de consumatori precum AOL, CompuServe şi MSN . Însă două noi inovaţii - crearea World Wide Web-ului unde

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

indivizii îşi puteau face situri pentru comerţ, ştiri şi toate formele de stocare şi difuzare a datelor şi crearea unui Web browser care putea prelua documente sau pagini Web stocate în situri , afişându-le pe orice monitor - au captat într-adevăr imaginaţia şi au împins tot mai departe revoluţia de aplatizare. Conceptul de World Wide Web - sistem de creare, organizare şi accesare a documentelor astfel încât să poată fi găsite cu uşurinţă pe Internet - a fost dezvoltat de informaticianul britanic Tim Berners-Lee, una dintre persoanele care au ajutat cu siguranţă la aplatizarea lumii . În timp ce lucra în calitate de consilier pentru CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare din Elveţia) , el a creat World Wide Web-ul şi a tăcut primul Web site în 1 991 , în cadrul efortului de a dezvolta o reţea de calculatoare care să-i ajute pe savanţi să-şi împărtăşească mai uşor rezultatele cercetărilor. Telefonul şi modemul au tăcut posibilă stabilirea de conexiuni fizice între toate PC-urile din lume. Dar tot ce puteau ele să facă era să te conecteze la Internet. Dacă nu ştiai cum să găseşti de unul singur tot felul de lucruri pe Internet, nu mai era atât de interesant. Într-adevăr, existau tot felul de sisteme noi de e-mail şi reţele cu care să comunici pe Internet, dar distribuirea datelor era de-a dreptul rudimentară - nu existau situri , pagini sau browser-e Web care să activeze datele în computerele altor oameni şi , mai rău, nu era lesne să ajungi la ele . Prima mare inovaţie care a dat viaţă Internetului ca instrument de conexiune şi colaborare - un instrument pe care îl putea folosi oricine, nu numai cei care se pricepeau la calculatoare - a fost World Wide Web-ul lui Berners-Lee. Deşi oamenii folosesc deseori termenii „World Wide Web" şi „Internet" în mod interşanjabil, ei nu înseamnă acelaşi lucru . După cum chiar Berners-Lee explică pe situl său , ,, Internetul (Net-ul) este o reţea de reţele. Practic, el este format din calculatoare şi cabluri . Ceea ce au tăcut Vint Cerf şi Bob Kahn [inventatorii Internetului] a fost să-şi bată capul cum să folosească reţeaua respectivă pentru a trimite la diferite destinaţii «pacheţele» de informaţii . . . Iată ce face Internetul . Distribuie pachetele respective - oriunde în lume, în mod normal în mai puţin de o secundă . Foarte multe programe folosesc Internetul : de exemplu , poşta electronică a apărut mult înaintea sistemului global hypertext pe care l-am inventat eu şi pe care l-am numit World Wide Web". Şi ce anume este World Wide Web ? Este un ansamblu de aplicaţii care operează pe Internet, fiind alcătuit din programe de calculator, modele de documente şi pro tocoale aferente. Berners-Lee explică : ,, Web-ul este un spaţiu abstract (imaginar) de informaţii . Pe Net găseşti computere - pe Web găseşti documente, sunete, video . . . informaţii . Pe Net, conexiunile sunt de fapt cabluri care leagă computere ; pe Web , conexiunile sunt link-uri hypertext. Web-ul există datorită programelor care comunică între computere pe Net . Nu ar putea exista Web fără Net . Web-ul a tăcut ca Net-ul să fie folositor fiindcă oamenii sunt într-adevăr interesaţi de informaţii (ca să nu mai vorbim de cunoştinţe şi inteligenţă ! ) , dar nu prea vor să fie nevoiţi să se priceapă la computere şi cabluri " Primul sit creat de Berners-Lee (adică primul sit creat vreodată) a fost http : // info . cern.eh şi a fost afişat prima dată la 6 august 1 991 . El explica cum funcţionează World Wide Web-ul, cum poţi deţine un browser sau cum să faci să-ţi instalezi un

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Web server. Revista Time ( 1 4 iunie 1 999) , numindu-l în mod justificat pe Bemers-Lee unul dintre cei mai importanti o sută de oameni ai secolului XX , a rezumat creatia World Wide Web-ului astfel : ,,Lui Thomas Edison i s-a atribuit inventarea becului , dar în laboratorul său lucrau zeci de oameni . I-o fi venit lui William Shockley ideea tranzistorului , dar în realitate l-au construit doi cercetători din echipa lui de savanti . Şi dacă a existat vreodată ceva făcut de mai multi oameni, acela e Internetul , cu protocoalele sale şi cu transferul de pachete informationale. Dar World Wide Web-ul este numai şi numai al lui Berners-Lee. El l-a proiectat. . . Şi el . . . a luptat pentru a-l mentine accesibil , liber şi fără proprietar" El a popularizat „un sistem de codare destul de uşor de învătat, numit HTML (hypertext markup language) , care a ajuns să fie limbajul comun al Web-ului ; este modul în care creatorii de continut Web pun micile link-uri colorate şi subliniate în textul lor, adaugă imagini ş . a . m . d . Tot el a proiectat un plan de adrese care a dat fiecărei pagini de Web o locatie unică sau un uri (universal resource locator) . Şi, după multă trudă, a inventat un set de reguli care per miteau documentelor respective să fie legate între ele pe calculatoare de pe Internet. A numit acest set de reguli HTTP (HyperText Transfer Protocol) . Şi, în a şaptea zi , Berners-Lee a pus la punct primul browser World Wide Web (dar nu şi ultimul) , care a permis utilizatorilor de pretutindeni să-i vadă creatia pe monitoarele lor. În 1 991 a debutat World Wide Web-ul , aducând dintr-odată ordine şi limpezime haosului din cyberspatiu . De atunci , Web-ul şi Internetul s-au dezvoltat ca un întreg , deseori la o scară incredibilă. În cinci ani , numărul de utilizatori ai Internetului a sărit de la 600 .000 la 40 de milioane . La un moment dat, numărul se dubla o dată la 53 de zile " Pe cât de esentială a fost inventia lui Berners-Lee, ceea ce a popularizat într-adevăr Internetul şi Web-ul ca instrumente de conexiune şi comert a fost crearea browser-elor comerciale uşor de instalat şi de folosit. După Berners-Lee, alti savanţi şi acade micieni au creat o serie de browser-e pentru a naviga pe această variantă timpurie de Web , însă primul browser comercial foarte cunoscut - şi întreaga cultură a Web browsing-ului pentru marele public - a fost creat de o companie mică şi nou-apărută din Mountain View (California) , şi s-a numit Netscape. Netscape a fost făcut public la 9 august 1 995 , iar lumea nu a mai fost de atunci la fel . După cum afirmă John Doerr, legendarul finanţator de afaceri cu risc a cărui firmă, Kleiner Perkins Caulfield & Byers, sprij inise Netscape, ,,oferta publică iniţială reprezentată de Netscape a dat de ştire lumii că trebuie să profite de Internet. Până atunci fusese doar o alternativă pentru cei care îl adoptaseră de timpuriu şi pentru cei obsedaţi de calculatoare" Netscape a fost o forţă de aplatizare imensă din câteva motive. Pentru început, browser-ul Netscape nu numai că a dat viată Internetului, dar l-a şi făcut accesibil oricui, de la copii la vârstnici . Cu cât Internetul a devenit mai plin de viată, cu atât mai multe persoane diferite au vrut să facă tot felul de lucruri pe Web, aşa că au început să ceară pe piată computere, software şi reţele de telecomunicaţii care să poată digitiza cu uşurinţă cuvinte, muzică, date şi fotografii pe care să le transporte pe Internet către computerul altcuiva. Această cerere a fost satisfăcută de un alt

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

eveniment catalizator : lansarea treptată a sistemului de operare Windows 95 , care a apărut pe piaţă la 1 5 zile după ce Netscape şi-a făcut actiunile publice. Windows 95 avea să devină curând sistemul de operare folosit de cei mai multi oameni din toată lumea şi, spre deosebire de versiunea anterioară, era echipat cu suport Internet încorporat, astfel că nu numai browser-ele, dar şi celelalte aplicatii PC „ recunoşteau" Internetul şi interactionau cu el . Dacă privim înapoi , ne vom da seama că ceea ce a ajutat Netscape-ul să se dez volte a fost existenta, dintr-o etapă anterioară, a milioane de calculatoare personale, multe echipate deja cu modemuri . Ele erau umerii pe care s-a sprij init Netscape. Netscape a introdus o nouă aplicatie complexă - browser-ul - în această bază instalată a PC-urilor, făcând calculatorul şi conectivitatea sa mai folositoare pentru milioane de oameni . S-a declanşat astfel o explozie a cererii de lucruri sub formă digitală şi aşa s-a aprins şi scânteia care a dus la perioada de explozie a Internetului , pentru că fiecare investitor a analizat Internetul şi a ajuns la concluzia că dacă totul urma să capete formă digitală - date , inventare, comert, cărti , muzică, fotografii şi divertis ment - şi să fie transportat şi vândut pe Internet, însemna că cererea de produse şi servicii legate de Internet va fi infinită. Astfel s-a ajuns până la explozia actiunilor dot-com din perioada de maxim avânt al Internetului şi la nenumărate investitii exa gerate în cablul cu fibră optică necesar pentru transmiterea noilor informatii digitale. La rândul lor, aceste evenimente au făcut ca toată lumea să fie conectată şi, fără să fi plănuit cineva, au transformat oraşul Bangalore într-o suburbie a Bostonului . Dar haideti să analizăm fiecare eveniment în parte. Când m-am întâlnit cu Jim Barksdale, fostul director executiv al Netscape, ca să-i iau un interviu pentru cartea de fată, i-am explicat că unul dintre primele capitole se referea la cele zece inovatii , evenimente şi tendinte care aplatizaseră lumea . Primul eveniment, i-am spus, a fost pe 9 noiembrie, şi i-am explicat semnificatia acestei date. Apoi am zis : ,, Să vedem dacă puteti ghici semnificatia următoarei date - 9 august" Numai atât i-am spus : 9 august. Barksdale s-a gândit doar o clipă înainte să-mi dea răspunsul corect : ,, Ziua în care Netscape a devenit disponibil pentru public ! " Putini ar putea să nege că Barksdale este unul dintre antreprenorii americani de seamă. El a ajutat Federal Express să-şi dezvolte sistemul de urmărire a coletelor, după care s-a mutat la McCaw Cellular, compania de telefoane mobile, a făcut-o să se dezvolte şi a coordonat fuzionarea ei cu AT&T în 1 994 . Chiar înainte de a se finaliza vânzarea, a fost abordat de un agent de recrutare ca să devină directorul exe cutiv al unei noi companii, Mosaic Communications, fondată de Jim Clark şi Marc Andreessen, nume în prezent celebre. Pe la jumătatea anului 1 994 , Clark, fondatorul companiei Silicon Graphics, îşi unise fortele cu Andreessen pentru a pune bazele companiei Mosaic, care avea să fie curând redenumită Netscape Communications. Andreessen, un tânăr informatician strălucit, tocmai inaugurase un mic proiect de software la National Center for Supercomputing Applications (NCSA) , cu sediul la Universitatea din Illinois, care a dezvoltat primul Web browser eficient şi uşor de uti lizat, numit de ase!llenea Mosaic. Clark şi Andreessen au înteles repede potentialul

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

imens pentru software-ul de Web-browsing şi au hotărât să devină parteneri pentru a-l comercializa. Pe măsură ce Netscape a început să crească, ei au apelat la Barksdale pentru îndrumare şi pentru a întelege cum să-şi pună acţiunile la dispozitia cumpă rătorilor. În prezent, avem tendinta de a lua în derâdere o asem*nea tehnologie simplificată a browser-elor, dar ea a fost de fapt una dintre cele mai importante inventii din istoria modernă. Atunci când Andreessen s-a întors la laboratorul NCSA al Universitătii din Illinois, a descoperit că avea PC-urile, statiile de lucru şi conexiunea de bază în retea pentru a muta fişiere de colo-colo pe Internet, dar tot nu era interesant - nu exista o interfată de utilizator simplă şi expresivă care să extragă şi să afişeze continutul Web site-urilor altor persoane. Astfel , după cum notează Wikipedia, Andreessen şi un coleg de serviciu de-al său, Eric Bina, au început să dezvolte un browser mai accesibil pentru utilizatori , ,,cu grafică integrată, care să funcţioneze la o gamă largă de calculatoare. A apărut astfel Mosaic. Andreessen era foarte minutios în ceea ce priveşte monitorizarea şi solutionarea tuturor comentariilor utilizatorilor în care se regăseau sugestii şi idei de îmbunătătire a browser-ului , ceea ce i-a sporit accesibili tatea şi popularitatea" Pe scurt, Mosaic a tăcut ca siturile să poată fi văzute de către orice nătâng, savant, elev, copil de grădinită, bunică sau bunic. Marc Andreessen nu a inventat Internetul sau World Wide Web-ul , dar a jucat cu sigurantă un rol istoric, ajutându-le să prindă viată şi transformându-le în instrumente lesne de folosit. „Browser-ul Mosaic a început în 1 993 cu 1 2 utilizatori, iar eu îi cunoşteam pe toti" , a spus Andreessen. Pe atunci existau doar în jur de 50 de situri şi aproape toate erau alcătuite dintr-o singură pagină Web . ,, Mosaic " , a explicat el , ,,a fost fondat de National Science Foundation. Banii nu erau de fapt alocati pentru crearea lui . Grupul nostru trebuia să construiască software care să-i ajute pe savanti să folosească super computere aflate în locatii îndepărtate şi să se conecteze la ele prin intermediul retelei NSF. Astfel că am construit [primele browser-e ca] instrumente software care să-i ajute pe cercetători să caute prin lucrările de cercetare ale colegilor lor. L-am con siderat un feedback cu dublu efect pozitiv : cu cât mai multi oameni aveau browser-ul , tot mai multi voiau să fie conectati între ei şi existau tot mai multe stimulente pentru crearea continutului digital , a aplicatiilor şi a instrumentelor. Este ceva ce, odată p*rnit, nu mai poate fi oprit. Când te apuci să dezvolti aşa ceva, nu eşti sigur că va fi folosit de cineva ; dar după ce a început, ne-am dat seama că dacă e să-l folosească cineva, toată lumea îl va folosi , iar singura întrebare după aceea era cât de repede se va împrăştia şi care vor fi obstacolele" Într-adevăr, toti care încercaseră browser-ul , chiar şi Barksdale, au avut aceeaşi reacţie initială : ,, Uau ! ". ,,În fiecare vară, revista Fortune publica un articol despre cele mai tari 25 de companii din tară" , şi-a amintit Barksdale. ,,În anul respectiv [ 1 994] , Mosaic era una dintre ele. Nu numai că citisem despre Clark şi Andreessen, dar îi şi spusesem sotiei : «Dragă, ce idee nemaipomenită ! » . Şi apoi , după numai câteva săptămâni , primesc un telefon de la agentul de recrutări . Aşa că m-am dus acolo, am vorbit cu Doerr şi Jim Clark şi am început să folosesc versiunea beta a browser-ului Mosaic. Pe măsură ce îl foloseam, mă punea tot mai mult pe gânduri . "

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Încă de la sfârşitul anilor ' 80, oamenii îşi construiseră baze de date cu acces la Internet. Barksdale a spus că după ce a vorbit cu Doerr şi Clark, s-a dus acasă, i-a adunat pe cei trei copii ai lui în faţa calculatorului şi i-a pus pe fiecare să propună un lucru pe care să-l caute pe Internet - şi i-a lăsat muţi de uimire după ce găsit pentru fiecare câte ceva . ,, Mă convinsesem" , a spus Barksdale. ,,Aşa că l-am sunat din nou pe agentul de recrutări şi i-am zis : «Vă stau la dispoziţie» . " Primul browser comercial de la Netscape - care nu funcţiona pe un computer IBM , Apple Macintosh sau Unix - a fost lansat în decembrie 1 994 şi, într-un an, a acaparat toată piaţa. Dacă activai în educaţie sau în vreo organizaţie non-profit, puteai să-l descarci gratuit. Dacă erai persoană fizică, puteai să-l evaluezi după cum îţi poftea inima şi, ulterior, să-l cumperi pe dischetă. Dacă reprezentai o companie, puteai evalua software-ul pe o perioadă de 90 de zile. ,,Raţionamentul din spatele situaţiei respective" , a spus Andreessen, ,,a fost : Dacă poţi să ţi-l permiţi , te rugăm, cumpără-l . Dacă nu, foloseşte-l oricum" De ce ? Pentru că utilizarea gratuită stimula o dezvol tare masivă a reţelei, care era valoroasă pentru toţi clienţii plătitori . Era ceva fiabil . „ Noi am construit browser-ul Netscape " , a spus Barksdale, ,, iar oamenii îl descărcau gratuit, pentru a-l încerca pe o perioadă de 3 luni . N-am mai văzut o asem*nea amploare. În cazul marilor afaceri şi a guvernului , browser-ul le permitea să acceseze şi să deblocheze toate informaţiile de care aveau nevoie, iar sistemul point-and-click pe care îl inventase Marc Andreessen le permitea şi muritorilor de rând să-l folosească, nu numai savanţilor. Ceea ce a creat o adevărată revoluţie. Iar noi am spus : «E ceva ce va creşte neîncetat» " Într-adevăr, nu a mai putut fi oprit, şi de aceea Netscape a mai jucat încă un rol de o deosebită importanţă în aplatizarea lumii. El a ajutat Internetul să devină cu adevărat interoperabil . Vă amintiţi că în etapa Zidul Berlinului-PC-Windows, indi vizii care aveau e-mail şi companiile care aveau e-mail intern nu se puteau conecta pe distanţe foarte mari . De fapt, primul router de Internet marca Cisco a fost con struit de un cuplu din Stanford care dorea să schimbe mesaje e-mail ; unul dintre cei doi lucra la un supercomputer, iar cealaltă persoană - la un PC , şi nu reuşeau să ia legătura unul cu celălalt. ,, Reţelele corporatiste din acea vreme erau proprietate privată şi nu exista nici o conexiune între ele " , a spus Adreessen. ,,Fiecare îşi avea propriul format, propriile protocoale de date şi modalităţi diferite de creare a conţinutului digital . Aşadar erau nişte insule de informaţii care nu puteau comunica între ele. Şi, pe măsură ce Internetul s-a dezvoltat ca afacere comercială publică, exista pericolul real să se dezvolte în aceeaşi manieră izolată . " Joe, de la departamentul contabilitate, se aşeza în faţa calculatorului şi încerca să obţină cifrele de vânzări pe anul 1 995 , dar nu reuşea, pentru că departamentul de vânzări folosea alt sistem decât cel de la contabilitate. Era ca şi cum unul ar vorbi germană, iar celălalt franceză. Apoi Joe spunea : ,, Dă-mi informaţii despre ultimul transport de marfă de la Goodyear în legătură cu cauciucurile pe care ni le-au livrat" şi descoperea că Goodyear foloseşte un sistem cu totul diferit, iar distribuitorul din Topeka foloseşte şi el un alt sistem. Apoi Joe se ducea acasă şi îşi găsea copilul de

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

clasa a şaptea căutând pe World Wide Web informaţii pentru o teză, folosind protocoale deschise şi uitându-se la exponatele unui muzeu de artă din Franţa. Iar Joe spunea : ,,Nu-i normal ce se întâmplă. Trebuie neapărat să existe o reţea care să fie în totalitate interconectată" În anii dinaintea comercializării Internetului , Berners-Lee, Vint Cerf, Bob Kahn şi alţi savanţi dezvoltaseră o serie de „protocoale deschise" menite să facă sistemul de e-mail al fiecăruia sau reţeaua de computere a universităţii să se conecteze cu uşurinţă la celelalte computere - nimeni nu trebuia să aibă vreun avantaj special . Astfel de protocoale fundamentate pe calcule matematice, care fac ca dispozitivele digitale să comunice unul cu celălalt, erau ca nişte conducte magice care, odată instalate la reţeaua ta, o făceau compatibilă cu oricare altă reţea, indiferent de calculatoarele care o alcătuiau. Protocoalele respective erau (şi, într-o oarecare măsură, încă mai sunt) cunoscute după abrevieri : FTP, HTTP, HTML, SSL, SMTP, POP şi TCP/IP. Împreună, ele formează un sistem de transformare a datelor pe Internet şi pe World Wide Web într-o oarecare siguranţă, indiferent de reţeaua la care este conectată compania sau casa ta, sau computerul , telefonul ori alt dispozitiv por tabil pe care îl foloseşti . Fiecare protocol are o funcţie diferită : TCP/IP era sistemul de conducte primar al Internetului sau sistemul de şine pe care se construiau şi se transportau celelalte. FTP muta fişierele, SMTP şi POP mutau mesajele e-mail care deveneau standardizate, astfel încât să poată fi scrise şi citite pe sisteme e-mail diferite. HTML, după cum am spus mai înainte, le permitea oamenilor obişnuiţi să-şi creeze pagini Web , iar HTTP îi ajuta să se conecteze la documentele HTML pe World Wide Web. În sfârşit, pe măsură ce paginile Web au început să fie folosite pentru comerţ electronic, a fost creat SSL, pentru a asigura securitatea tranzacţiilor. Pe măsură ce browsing-ul şi Internetul în general se dezvoltau, Netscape a vrut să se asigure că Microsoft, care domina piaţa în mare măsură, nu va putea transtorma protocoalele Web din protocoale deschise publicului larg în standarde private pe care să le poată manipula doar serverele de la Microsoft. ,, Netscape a avut un rol important în garantarea faptului că protocoalele deschise nu vor deveni private prin comercializarea lor pentru public" , a spus Andreessen. ,,Netscape nu a apărut doar cu browser-ul , ci cu o întreagă clasă de produse software care au implementat aceste standarde deschise astfel încât savanţii să poată comunica unii cu ceilalţi , indiferent de sistemele folosite - fie că era vorba de un supercomputer Cray, Macintosh sau PC . Netscape a putut să ofere tuturor un motiv real de a spune : «Vreau să beneficiez de standarde deschise pentru orice fac şi pentru orice sisteme de pe care lucrez» . Odată ce am creat o modalitate de a căuta informaţii pe Internet, oamenii au vrut o cale universală de a accesa tot ce se afla acolo . Astfel că oricine dorea să lucreze cu standarde deschise venea la Netscape, unde noi le ofeream suport, sau se duceau la comunitatea open-source , unde obţineau gratuit aceleaşi standarde, dar nu beneficiau de suport, sau mergeau la firme particulare şi le spuneau : «Nu voi mai cumpăra nimic de la tine . . . Nu voi mai intra pe situl tău exclusivist. Voi rămâne la tine doar dacă îţi faci legătura la Internet folosind aceste protocoale deschise» . " Netscape a început să impună aceste standarde deschise prin vânzarea browser-elor sale, iar publicul a reacţionat cu entuziasm. Sun a început să procedeze la fel cu

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

serverele sale, iar Microsoft a început să facă la fel cu Windows 95 , considerând browsing-ul atât de important, încât a excelat prin încorporarea propriului browser direct în Windows, adăugând Internet Explorer. Cu toţii au realizat că publicul , care dintr-odată nu se mai sătura de e-mail şi browsing , dorea o colaborare între toate companiile de Internet în vederea proiectării unei reţele interoperabile. De asem*nea, voiau ca aceste companii să concureze una cu cealaltă la diferite aplicaţii , adică la ceea ce consumatorii puteau face odată ce intrau pe Internet - nu la modalitatea de accesare a Internetului . În consecinţă, după multe „ războaie ale formatului" între marile companii , pe la sfârşitul anilor '90, platforma de calcul a Internetului a devenit total integrată . În curând, fiecare se putea conecta cu o altă persoană de ori unde şi de pe orice fel de calculator. S-a văzut până la urmă că valoarea compatibi lităţii era pentru oricine mult mai mare decât valoarea tentativei de a-ţi menţine propria reţea privată. Integrarea respectivă a constituit un factor capital de aplatizare, deoarece a ajutat atât de mulţi oameni să se conecteze cu şi mai mulţi alţii. Desigur, în vremea aceea existau şi sceptici care spuneau că nimic nu va funcţiona pentru că totul era prea complicat, şi-a amintit Andreessen. Trebuia să-ţi iei un PC şi un modem dial-up . Scepticii spuneau : ,,Oamenilor le ia mult timp să-şi schimbe obiceiurile şi să înveţe o nouă tehnologie " Însă a fost tocmai invers, iar zece ani mai târziu 800 de milioane de oameni foloseau Internetul . Motivul ? ,,Oamenii îşi schimbă obiceiurile foarte repede atunci când au un motiv puternic şi, în plus, ei au o nevoie înnăscută de a contacta alte fiinţe umane " , a spus Andreessen. „ Iar când le dai oamenilor o nouă modalitate de a se conecta cu alţii, ei vor trece peste orice obstacol tehnic şi vor învăţa noi limbi - având nevoia imperioasă de a contacta alţi oameni , nu vor accepta să nu o poată face. E ceea ce a exploatat şi Netscape. " După cum a afirmat Joel Cawley, vicepreşedintele pentru strategii corporatiste al IBM , ,, Netscape a creat un standard în legătură cu modalitatea prin care datele sunt transportate şi redate pe monitor, un standard simplu şi care îndemna la alte inovaţii . El a făcut rapid înconjurul lumii, putând fi accesat de către oricine, de la copii la mari corporaţii " În vara anului 1 995 , Barksdale şi colegii săi d e l a Netscape au plecat s ă facă o prezentare publică de modă veche împreună cu agenţii de investiţie de la Morgan Stanley, pentru a încerca să atragă investitori din toată ţara care să cumpere acţiuni Netscape, odată ce ele aveau să fie cotate la bursă. ,,Când am făcut prezentarea" , îşi aminteşte Barksdale, ,, Morgan Stanley a declarat că acţiunea se putea vinde cu cel mult 14 dolari . Dar după ce am început prezentarea, acţiunile au avut o cerere atât de mare, încât s-au decis să dubleze preţul de deschidere la 28 de dolari . În după -amiaza dinaintea ofertei publice, ne aflam cu toţii în Maryland . Era ultima noastră oprire. Ne aflam într-o caravană de limuzine negre şi arătam ca o grupare mafiotă. Trebuia să ţinem legătura cu sediul central al Morgan Stanley, dar ne aflam într-un loc unde nu aveam semnal la telefoanele mobile. Aşa că am ocupat parcările a două benzinării aflate de o parte şi de alta a şoselei cu toate limuzinele noastre, pentru a folosi telefoanele de acolo . Am sunat la Morgan Stanley, iar ei ne-au spus : «Ne gândim să creştem preţul la 31 de dolari» . «Ba nu, să-l lăsăm la 28 de dolari» , am

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

spus eu, pentru că voiam ca oamenii să-şi amintească pretul stocului ca fiind unul de aproximativ 20 de dolari şi nu ca unul de 30, doar în caz că lucrurile n-ar fi mers prea bine. Aşa că în dimineata următoare am participat la conferintă, iar pretul a p*rnit de la 71 de dolari . La sfârşitul zilei ajunsese la 56, exact dublul pretului pe care îl stabilisem eu" În cele din urmă, Netscape a căzut victimă presiunii concurentiale copleşitoare (şi , după cum au decis instantele, monopolistă) exercitate de Microsoft. Decizia companiei Microsoft de a-şi include gratuit browser-ul Internet Explorer în sistemul de operare dominant Windows, combinată cu abilitatea sa de a investi resurse mai multe şi mai bune în Web-browsing decât Netscape şi cu o oarecare pierdere de concentrare din partea companiei Netscape, care se extindea atât de repede, au făcut ca aceasta să piardă treptat actiuni pe piată. În final , Netscape a fost vândută cu 10 miliarde de dolari companiei AOL , care n-a reuşit niciodată să mai facă ceva cu ea . Dar, deşi Netscape a fost poate numai o stea căzătoare în termeni comerciali , ce stea frumoasă a fost şi ce dâră a lăsat în urmă ! „Am fost profitabili aproape de la început" , a spus Barksdale. ,,Netscape nu a participat la explozia dot-com , ci a declanşat-o . " Ş i ce explozie a mai fost. ,,Disponibilitatea publică a companiei Netscape a stimulat foarte multe lucruri " , a spus Barksdale . ,, Tehnologilor le plăcea foarte mult ce putea să facă Netscape, iar afaceriştii şi oamenii obişnuiti s-au entuziasmat văzând câti bani puteau să câştige. Oamenii i-au văzut pe câtiva copii câştigând bani astfel şi şi-au spus : «Dacă ei pot să câştige atâtia bani , înseamnă că pot şi eu» . Lăcomia e un lucru rău - oamenii au crezut că pot câştiga multi bani fără să muncească prea mult. Desigur, s-a ajuns astfel la investitii exagerate. Idei tot mai năstruşnice beneficiau de fonduri . " Ce anume i-a stimulat pe investitori să creadă că cererea pentru utilizare de Internet şi pentru produse legate de Internet va fi infinită ? Răspunsul cel mai scurt ar fi digitizarea. Odată ce revolutia PC-Windows a demonstrat tuturor valoarea capa citătii de a da informatiilor o formă digitală şi de a le manipula pe calculatoare şi procesoare de text şi odată ce browser-ul a făcut ca Internetul să prindă viată şi ca paginile Web să cânte, să danseze şi să se afişeze, toată lumea a vrut ca totul să ia, pe cât posibil , formă digitală, pentru a putea trimite lucrurile respective altcuiva de pe Internet. Aşa a început revolutia digitizării . Digitizarea este procesul magic prin care cuvinte, muzică, date, filme, fişiere şi imagini sunt transformate în biti şi octeti combinatii de 1 şi O - care pot fi manipulati pe un monitor de calculator, stocati într-un microprocesor sau transmişi prin sateliti şi cabluri cu fibră optică. Înainte mergeam la poştă să-mi trimit corespondenta, dar odată ce Internetul a prins viată, am vrut să dau formă digitală corespondenţei mele, pentru a o trimite pe e-mail. Fotografierea era un proces greoi , ce includea şi filmul acoperit cu emulsie continând argint provenit din mine aflate la mii de kilometri distanţă. Obişnuiam să fac fotografii cu aparatul meu, apoi să duc filmul la un magazin de specialitate, care urma să-l tri mită la o fabrică mare pentru a fi developat. Dar, odată ce Internetul a făcut posibilă

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

tnm1terea fotografiilor în toată lumea, ataşate mesajelor de e-mail sau chiar ca mesaje e-mail, n-am vrut să mai folosesc filmul fotografic. Am vrut să fac fotografii în format digital şi să le descarc pe calculator, nu să le developez . (Şi, apropo, n-am mai vrut să fiu obligat să folosesc un aparat de fotografiat, ci telefonul meu mobil . ) Înainte trebuia să merg la Barnes & Noble pentru a cumpăra cărţi sau pentru a mă uita prin/după ele - dar odată ce a apărut Internetul , am vrut să caut cărţi şi în mod digital , pe Amazon. corn. Pentru informare mergeam la bibliotecă, dar acum am vrut să-mi fac cercetările digital , folosind Google sau Yahoo ! , nu cotrobăind prin teancuri de cărţi . Obişnuiam să-mi cumpăr un CD ca să-i ascult pe Simon şi Garfunkel CD-urile deja înlocuiseră albumele ca formă de muzică digitizată - , dar odată ce a apărut Internetul , am vrut ca fragmentele muzicale respective să fie şi mai flexibile şi mobile. Am vrut să le pot descărca într-un iPod . În ultimii ani tehnologia de digitizare a evoluat, aşa încât am putut să o fac. Ei bine, în vreme ce investitorii urmăreau graba nebunească de a pune totul în formă digitală, şi-au spus : ,, Dumnezeule ! Dacă lumea vrea toate aceste lucruri în formă digitală, transformate în biţi şi transmise pe Internet, cererea pentru companii de servicii Web şi pentru cabluri cu fibră optică pentru a manipula lucrurile respective în toată lumea nu va cunoaşte limite ! N-ai cum să pierzi cu astfel de investiţii ! " Aşa s-a declanşat explozia dot-com . Investiţiile exagerate nu sunt neapărat ceva rău, cu condiţia ca ele să fie corectate în cele din urmă. N-am să uit niciodată o conferinţă de presă ţinută de preşedintele companiei Microsoft, Bill Gates, la Forumul Economic Mondial de la Davos, în 1 999, în perioada de vârf a boom-ului tehnologic. Reporterii nu încetau să-l bom bardeze pe Gates cu variaţiuni ale aceleiaşi întrebări : ,, Domnule Gates, acţiunile la Internet sunt o afacere perdantă, nu ? Sigur că sunt, nu-i aşa ? Trebuie să fie". În cele din urmă, exasperat, Gates le-a dat peste nas reporterilor : ,,Măi deştepţilor, sigur că sunt o afacere perdantă, dar voi nu înţelegeţi altceva. Afacerea asta perdantă atrage foarte mult capital în industria Internetului, astfel încât stimulează apariţia tot mai rapidă a inovaţiilor". Gates a comparat Internetul cu goana după aur, ideea fiind că mai multi bani s-au tăcut din vânzarea salopetelor Levi's, a târnăcoapelor, lopeţilor şi camerelor de hotel către căutătorii de aur decât din aurul scos din pământ. Gates avea dreptate : boom-urile şi exploziile pot fi periculoase din punct de vedere economic ; din cauza lor oamenii îşi pot pierde banii şi multe companii pot da faliment. Însă ele chiar pot stimula apariţia tot mai rapidă a inovaţiilor, iar mijloacele excesive de producţie pe care le provoacă - fie că este vorba de şine de tren sau de automobile - pot genera propriile consecinţe pozitive neintenţionate . Aşa s-a întâmplat şi cu boom-ul acţiunilor de Internet : a declanşat investiţii uriaşe în companiile producătoare de cabluri cu fibră optică, tăcând ca acestea să acopere o mare parte din suprafaţa Pământului, să fie instalate chiar şi în oceane , ceea ce a dus la scăderea dramatică a costurilor de telefonie sau de transmisie de date pretutin deni în lume. Prima instalare comercială a unui sistem pe fibră optică s-a realizat în 1 977, după care fibra a început să înlocuiască încet-încet firele telefonice din cupru, deoarece puteau transporta date şi voci în formă digitală mult mai departe şi mai repede, şi în

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

cantităţi mai mari . După cum se spune pe Howstuffworks. com, fibrele optice sunt alcătuite din fire de sticlă pură din punct de vedere optic, fiecare fiind „ subţire cât un fir de păr uman" , aranjate în mănunchiuri numite „cabluri optice " , care transportă pachete digitizate de informaţii pe distante lungi . Datorită faptului că fibrele optice sunt atât de subţiri faţă de sârma de cupru, ele pot fi adunate într-o cantitate mai mare într-un diametru dat de cablu, ceea ce înseamnă că se pot transmite mult mai multe date sau voci la un preţ mult mai mic. Totuşi, cel mai important beneficiu al fibrei este dat de lăţimea de bandă mult mai mare pe care se pot transporta semnale pe distante lungi. Şi cablurile de cupru pot transporta frecvente înalte, dar numai câţiva metri, după care semnalul îşi pierde din putere, din cauza unor efecte-parazit. În schimb, fibrele optice pot transporta impulsuri optice de o frecvenţă foarte înaltă pe acelaşi fir fără degradarea substanţială a semnalului pe distanţă mare. Cablurile cu fibră optică funcţionează - explică pe situl său unul dintre producă tori , ARC Electronics - prin convertirea datelor sau vocilor în impulsuri luminoase care se transmit ulterior prin firele de fibră optică, şi nu prin folosirea impulsurilor electrice pentru transmiterea informaţiilor prin firele de cupru . La un capăt al siste mului de fibră optică se află un transmiţător. Transmiţătorul acceptă informaţii codate sub formă de impulsuri electrice - cuvinte sau date - care vin pe firele de cupru, de la telefonul tău de acasă sau de la calculatorul din birou . Apoi transmiţătorul proce sează şi traduce cuvintele sau datele codate electronic şi digitizate în impulsuri lumi noase. O diodă luminescentă (LED) sau o diodă laser (ILD) poate fi folosită pentru a genera impulsurile luminoase care, mai apoi , sunt împinse în cablul cu fibră optică. Acest cablu funcţionează ca un fel de far, ghidând impulsurile luminoase care sunt introduse la un capăt al cablului până la celălalt capăt, unde un receptor sensibil la lumină converteşte impulsurile din nou în forma digitală iniţială, de combinaţii de 1 şi O , astfel încât ele să apară apoi pe monitorul tău sub formă de e-mail sau în telefonul tău sub formă de voce. Cablul cu fibră optică mai este ideal pentru comunicaţii securizate, fiind foarte dificil de interceptat. De fapt, suprapunerea boom-ului dot-com cu Legea Telecomunicaţiilor din 1 996 a fost cea care a declanşat „explozia" fibrei optice. Actul respectiv permitea compa niilor de comunicaţii locale şi la distante mari să-şi bage nasul fiecare în afacerea celeilalte şi a permis tuturor firmelor noi de telefonie locală să concureze în mod direct cu Baby Bells şi cu AT&T în ceea ce priveşte furnizarea de servicii şi de infrastructură în domeniul telefoniei . La urma urmei, de ce nu ? Boom-ul Internet i-a lăsat pe toţi să creadă că cererea pentru lăţime de bandă în vederea susţinerii traficului pe Internet avea să se dubleze din trei în trei luni - la infinit . Ceea ce, preţ de vreo doi ani , s-a şi întâmplat. Dar mai apoi, legea numerelor mari a început să se manifeste, iar ritmul dublării a devenit mai lent. Din păcate, companiile de telecomu nicaţii n-au fost foarte atente la discrepanta tot mai mare dintre cerere şi realitate. Piaţa se afla într-o febră a Internetului, iar companiile îşi creau tot mai multe mijloace de producţie. Iar boom-ul acţiunilor pe piaţă însemna că banii erau gratis ! Astfel , toate scenariile incredibil de optimiste ale fiecărei noi companii de tele comunicaţii au primit fonduri. În aproximativ 5-6 ani, acestea au investit aproape 1 .000 de miliarde de dolari în cablarea întregii lumi . Şi practic nimeni nu a pus sub semnul întrebării cererea pe termen lung .

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Puţine companii au luat-o razna aşa cum a făcut-o Global Crossing , una dintre companiile angajate de cei de la firmele de telecomunicaţii să instaleze cablu cu fibră optică în toată lumea. Global Crossing a fost fondată în 1 997 de Gary Winnick şi a devenit publică în anul următor. Robert Annunziata, care a rezistat ca director executiv doar un an, a încheiat un contract pe care Nell Minow de la Corporate Library l-a desemnat odată ca fiind cel mai prost (din punctul de vedere al acţiona rilor) din Statele Unite . Printre altele, acesta includea şi plata lunară a biletului de avion la clasa întâi pentru vizitele mamei lui Annunziata. De asem*nea, mai era inclusă şi o primă de angajare de două milioane de acţiuni cu 10 dolari pe acţiune sub preţul pieţei. Henry Schacht, un industriaş de seamă care lucrează acum pentru Warburg Pincus, a fost adus de Lucent, succesorul lui Western Electric, ca să ajute la condu cerea ei într-o asem*nea perioadă nebunească. Acesta îşi aduce aminte de atmosfera de acolo : ,, Liberalizarea telecomunicaţiilor din 1 996 a avut o importanţă deosebită . Ea a permis firmelor locale de telecomunicaţii să-şi creeze propriile mijloace de producţie şi să facă vânzări concurând între ele şi cu cei de la Baby Bells. Aceste noi companii de telecomunicaţii au mers la companii precum Global Crossing pentru a le determina să-şi instaleze reţele pe bază de cabluri cu fibră optică, astfel încât să poată concura în ceea ce priveşte nivelul de transport al semnalului cu AT&T şi cu MCI , mai ales în privinţa traficului peste graniţă . . . Cu toţii au crezut că apăruse o lume nouă şi că ea nu va mai avea sfârşit. Existau firme competitive care foloseau capital liber şi toată lumea a crezut că gogoaşa se va umfla la nesfârşit. Aşa că fiecare companie a spus : « Îmi voi instala cablu cu fibră optică înaintea ta şi voi primi o porţie mai mare decât voi» . Trebuia să fie doar o creştere pe verticală, drept în sus, şi fiecare dintre noi a crezut că-şi va primi porţia, aşa că fiecare a construit cât a putut şi a presupus că îşi va primi partea" S-a văzut în final că, în timp ce comerţul de tip business-to-business şi e-commerce s-au dezvoltat conform aşteptărilor şi o mulţime de Web site-uri de la care nu se aştepta mare lucru au „explodat" - precum eBay, Amazon şi Google - , toate acestea încă absorbeau doar o fracţiune a mij loacelor de producţie disponibile. Astfel că, atunci când a survenit boom-ul dot-com , exista mult prea mult cablu cu fibră optică . Convorbirile la mare distanţă au ajuns de la 2 dolari la doar 10 cenţi pe minut. Iar transmisia de date era, practic, gratuită . ,,Industria telecomunicaţiilor a investit în ea însăşi până ce s-a eliminat de una singură" , a declarat Mike McCue, directorul de operaţiuni de la Tellme Networks, un serviciu de Internet cu activare vocală, pentru CNET News . com, în iunie 2001 . ,, S-au pus atâtea cabluri cu fibră optică în pământ, încât, practic, s-a transformat într-o marfă comună. Această industrie va fi implicată în războaie ale preţurilor cu toată lumea şi se va isca un dezastru . " Într-adevăr, a fost un dezastru pentru multe dintre companii şi investitorii lor (Global Crossing s-a declarat falimentară în ianuarie 2002 , având datorii de 1 2 ,4 miliarde de dolari) , dar s-a dovedit a fi o binefacere pentru consumatori . La fel cum sistemul naţional de autostrăzi construit în anii '50 a aplatizat Statele Unite, a eliminat diferenţele regionale şi a înlesnit enorm transferul companiilor în regiuni cu plăţi salariale mai mici, precum Sudul, deoarece devenise tot mai uşor să muţi oameni şi bunuri pe distanţe lungi, aşa şi magistralele globale de cabluri cu fibră optică au

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

aplatizat lumea dezvoltată. Ele au ajutat la eliminarea regionalismului global , au dat naştere unei reţele comerciale globale mai lipsite de obstacole şi a simplificat şi ieftinit radical transferul de muncă digitizată - prestări servicii şi muncă intelectuală spre ţări cu costuri mai mici . (Totuşi , trebuie menţionat faptul că magistralele de cabluri cu fibră optică din America aveau tendinţa de a se opri pe ultima sută de metri - chiar înainte de a ajunge să se conecteze la case. În vreme ce o cantitate uriaşă de cablu cu fibră optică era instalat pentru conectarea Indiei cu America, aproape nici una dintre companiile de telecomunicaţii din Statele Unite nu a construit vreo nouă şi substanţială infra structură locală, deoarece actul de liberalizare a telecomunicaţiilor din 1 996 nu per mitea o concurenţă reală între companiile de cablu şi cele de telefonie. Banda largă a fost, într-adevăr, instalată, dar numai în clădirile cu birouri, care erau deja deservite destul de bine de vechile companii . Astfel , preţurile pentru afaceri s-au micşorat la fel cum s-au micşorat pentru indienii care doreau să intre online din Bangalore pentru a încheia afaceri cu companiile respective - , dar fenomenul nu a generat tipul de concurenţă care să asigure o bandă largă ieftină mulţimilor de americani în casele lor. Acest lucru a început să se întâmple mai târziu . ) Investiţiile exagerate î n cablul cu fibră optică constituie un dar inepuizabil . Odată ce cablurile cu fibră optică au fost instalate, nimeni nu mai avea să le scoată din pământ, eliminând astfel supracapacitatea. Aşa că, atunci când companiile de tele comunicaţii au dat faliment, banca le-a preluat şi a vândut cablurile cu zece cenţi la dolar noilor companii care au continuat să le folosească profitabil , ţinând cont că le obţinuseră la un preţ foarte mic. Însă cablul funcţionează astfel : el are mai multe fire de fibră optică, cu o capacitate potenţială de a transmite mulţi terabiţi de date pe secundă, pe fiecare fir. Atunci când cablurile respective au fost instalate iniţial , switch-urile optice - transmiţătoarele şi receptoarele - de la fiecare capăt al cablului nu puteau profita la maximum de capacitatea cablului . Dar de atunci , în fiecare an, switch-urile optice s-au îmbunătăţit, adică tot mai multe date şi voci au putut fi transmise pe fiecare fibră. Astfel , pe măsură ce switch-urile se îmbunătăţesc, capaci tatea tuturor cablurilor instalate deja continuă să crească, făcând ca transmiterea de voci şi de date în orice colţ al lumii să fie tot mai ieftină şi mai uşoară. E ca şi cum am fi pus la dispoziţie un sistem naţional de autostrăzi pe care oamenilor li s-ar permite să conducă mai întâi cu o viteză de 50 km/oră, apoi cu 60, 70, 80 şi, în cele din urmă, cu 1 50 km/oră, pe aceleaşi autostrăzi, fără teama de accidente. Numai că autostrada de care vorbeam nu este naţională, ci internaţională. „ Inovaţiile se construiesc în straturi, una peste alta" , afirmă Andreessen, care a plecat de la Netscape pentru a-şi face o altă firmă de tehnologie avansată, Opsware Inc. ,,Iar astăzi, cel mai grozav lucru mi se pare faptul că un copil de 14 ani din România, din Bangalore, din Uniunea Sovietică sau din Vietnam are la îndemână toate informa ţiile, toate instrumentele şi toate programele pentru a-şi pune cunoştinţele în practică după cum vrea el . Iată de ce sunt sigur că viitorul Napster va apărea de unde ne aşteptăm cel mai puţin. Pe măsură ce bioştiinţa devine tot mai compatibilă cu infor matica şi tot mai puţin cu laboratoarele clasice, iar datele genomice devin tot mai disponibile pe Internet, la un moment dat vei putea crea vaccinuri pe laptop . "

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Cred că Andreessen se referă la atributele unice ale Pământul plat şi ale erei Globalizare 3 . 0 . Aceasta va fi pusă în mişcare de grupuri şi indivizi care vor avea origini mult mai diverse decât cei 1 2 savanţi care alcătuiseră lumea lui Andreessen atunci când a creat Mosaic-ul . Acum vom fi martorii apariţiei adevăratului mozaic uman - din toată lumea, din Est, Vest, Nord şi Sud - care vor pune în mişcare următoarea generaţie a inovaţiilor. Într-adevăr, la câteva zile după ce am vorbit cu Andreessen, a apărut următorul titlu pe prima pagină din The New York Times ( 1 5 iulie 2004) : ,, U . S . Permits 3 Cancer Drugs from Cuba" ( ,, Statele Unite permit importul a trei medicamente pentru cancer din Cuba " ) . Articolul continua astfel : „Guvernul federal permite unei companii biotehnologice din California să acorde licenţă pentru trei medicamente experimentale pentru cancer produse în Cuba făcând o excepţie de la politica unui comerţ foarte restrictiv cu ţara respectivă". Directorii executivi ai companiei CancerVex spuneau că „era pentru prima dată când o companie biotehnologică din Statele Unite obţinuse permisiunea de a acorda licenţă unui medicament produs în Cuba, ţară despre care unii directori executivi şi savanţi spun că e surprinzător de avansată în domeniul biotehnologiei pentru o naţiune în curs de dezvoltare. . . De-a lungul anilor s-au cheltuit mai bine de un miliard de dolari pentru construirea şi exploatarea institutelor din vestul Havanei conduse de oameni de ştiinţă cubanezi , mulţi dintre ei educaţi în Europa" Ca să mai facem un rezumat : etapa de aplatizare Apple-PC-Windows a însemnat ca eu să interacţionez cu calculatorul meu sau cu propria mea reţea limitată din compania unde lucrez . Apoi a început etapa lnternet-e-mail-browser, care a aplatizat Pământul un pic mai mult. Era vorba despre interacţiunea dintre mine, calculatorul meu şi oricine de pe orice calculator, adică ceea ce înseamnă de fapt e-mail-ul , şi de interacţiunea dintre mine, calculatorul meu şi orice sit de pe Internet, ceea ce înseamnă browsing . Pe scurt, etapa Apple-PC-Windows a provocat etapa Netscape browsing -e-mail şi cele două împreună au făcut ca tot mai multi oameni să comunice între ei mai mult ca oricând , indiferent unde se află pe planetă . Însă distracţia era abia la început. Această etapă era doar punctul de plecare pentru următorul pas în procesul de aplatizare a Pământului . FACTO R U L D E A P LATIZA R E N R . 3

Software-ul de automatizare a fluxurilor de lucru L-am cunoscut pe Scott Hyten, directorul executiv al Wild Brain - unul dintre cele mai bune studiouri de animaţie din San Francisco, studio care produce filme şi desene animate pentru Disney şi pentru alte studiouri mari - , la o şedinţă din Silicon Valley, în iarna anului 2004 . Fusesem invitat de omul de afaceri John Doerr pentru a testa ideile din cartea de fată pe o serie de companii pe care le sprij inea . De la început m-am înţeles foarte bine cu Hyten, poate din cauză că, după ce i-am prezentat argumentele mele, mi-a scris un e-mail în care îmi spunea : ,, Sunt sigur că în vremea lui Magellan existau foarte mulţi teologi, geografi şi cărturari care voiau să facă Pământul din nou plat . Eu ştiu că Pământul este plat şi îţi mulţumesc pentru ajutor"

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Un om exact pe gustul meu. După ce l-am rugat să-mi spună mai multe, Hyten mi-a explicat pe scurt cum se produc astăzi filmele de animatie printr-un lant global de aprovizionare. Am înteles imediat de ce ajunsese şi el la concluzia că Pământul este plat. ,, La Wild Brain" , a spus el , ,,creăm ceva din nimic. Învătăm cum să profităm de lumea plată. Nu ne împotrivim. Ba dimpotrivă, profităm de acest lucru" Hyten m-a invitat să văd cum produc ei un segment animat, pentru a aprecia într-adevăr cât de plată este lumea - ceea ce am şi făcut. Serialul la care lucrau când am apărut acolo era destinat canalului Disney şi se numea Higglytown Heroes . Era inspirat de toti oamenii obişnuiti care au trecut prin nenorocirea de la 11 septem brie . Higglytown „este un orăşel tipic anilor '50" , a spus Hyten. ,, Este oraşul unde nu se întâmplă nimic rău . Iar noi exportăm producerea acestui orăşel american în jurul lumii - şi la propriu, şi la figurat. Ideea poveştii este că fiecare persoană, fiecare om obişnuit este un erou în orăşelul respectiv - de la profesor până la băiatul care aduce pizza. " Acest show pur american este produs de un lant global de furnizori . ,, Şedintele de înregistrare " , a explicat Hyten, ,,au loc în apropierea domiciliului artistului , de obicei în New York sau Los Angeles, desenele şi regia se realizează în San Francisco, scenariştii se conectează la retea din casele lor (Florida, Londra, New York, Chicago, Los Angeles şi San Francisco) , iar animatia personajelor se realizează în Bangalore, cu montajele din San Francisco . Pentru acest serial avem opt echipe în Bangalore care lucrează simultan cu opt scenarişti . Această eficientă ne-a permis să încheiem contracte cu cincizeci de artişti pentru cele douăzeci şi cinci de episoade. Şedintele interactive de înregistrare/redactare/animatie ne permit să lucrăm cu un artist mai putin de jumătate de zi pentru un întreg show, punând la socoteală şi numărul exasperant de duble şi de corectări ale scenariului . Înregistrăm doi actori pe săptă mână. De exemplu, săptămâna trecută i-am înregistrat pe Anne Heche şi pe Smokey Robinson. În principiu, o facem prin intermediul Internetului . Avem un VPN [retea privată virtuală] configurată pe calculatoarele din birourile noastre şi pe ceea ce numim «mingile de fotbal» ale scriitorilor, respectiv nişte laptopuri speciale care se pot conecta prin orice tip de conexiune din «domeniu» , prin Ethernet sau wireless broadband. VPN ne permite să transferăm sunetele de la microfon, imagini din şedinta de înregistrare, scenariul în timp real şi toate desenele care urmează a fi animate, în toate locatiile, cu un simplu log-in . Aşadar, un exemplu pentru ca să-ti dai seama mai bine de ceea ce am spus ar fi să-ti trimitem o «minge de fotbal» . Te conectezi de acasă, de la birou sau de la aproape orice cameră de hotel , sau te duci până la o cafenea Starbucks [care are acces la Internet wireless broadband] , faci log-in , îti pui o pereche de căşti Bose cu atenuator de zgomote, după care asculti , priveşti şi comentezi . «Sharon, n-ai putea să muti linia aia un pic mai încolo ? » Apoi, pe parcursul programului de 11 săptămâni al producerii serialului , poti să te conectezi non-stop şi să verifici progresul produqiei care urmează traiectoria soarelui pe Pământ. În principiu, îti trebuie «mingea de fotbal» numai pentru şedintă. Îti poti folosi laptopul obişnuit pentru a fi la curent cu scenele filmate într-o zi şi cu montajele din timpul ciclului de produqie "

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Hyten a plecat de la Wild Brain, însă mă bucur că l-am vizitat atunci, deoarece compania este un exemplu grăitor pentru următorul strat de inovaţie şi următoarea forţă de aplatizare care a venit după fazele Zidul Berlinului, Windows şi Netscape . Căderea Zidului Berlinului a fost un eveniment istoric de mare amploare la care a fost martoră întreaga lume. Şi faptul că Netscape a devenit o companie publică a fost un eveniment la fel de zgomotos. Dar apariţia şi integrarea software-ului de automa tizare a fluxurilor de lucru a fost o revoluţie tăcută, şi majoritatea oamenilor nici n-au avut habar de prezenţa ei . A început să se contureze pe la mijlocul anilor '90 şi ulterior a avut asupra lumii un impact la fel de puternic ca şi ceilalţi doi factori de aplatizare. A făcut ca tot mai mulţi oameni din tot mai multe locuri să proiecteze, să afişeze, să administreze şi să acceseze date de afaceri care înainte erau operate manual . Î n consecinţă, fluxul de producţie a început să se desfăşoare în interiorul companiilor, continentelor şi între ele mai repede ca oricând . Ca să se ajungă aici, foarte multe inovaţii recente în software au fost inspirate de cele mai timpurii . Dar iată cum s-a realizat revoluţionarea fluxului de lucru : după ce au căzut zidurile, iar PC-ul şi browser-ul Netscape au făcut ca tot mai mulţi oameni să se conecteze între ei, n-a mai durat mult până ce toţi aceşti oameni inter conectaţi au vrut să facă mai mult decât să caute informaţii , să trimită mesaje şi e-mail-uri, imagini şi muzică pe o astfel de platformă a Internetului . Au vrut să dea formă lucrurilor, să le proiecteze, să le creeze, să le vândă şi să le cumpere, să aibă o situaţie a inventarelor, să calculeze impozitele cuiva şi să citească radiografiile altcuiva de la celălalt capăt al lumii . Şi au vrut să poată face aşa ceva din orice loc şi de la orice computer - fără obstacole. Prima inovaţie în fluxul de lucru a fost de fapt combinaţia dintre PC şi e-mail. Amintiţi-vă, înainte de răspândirea calculatoarelor şi a Internetului , fluxul de lucru însemna ca o persoană de la departamentul vânzări să preia o comandă, să o ducă la departamentul de expediere a mărfurilor, care livra produsul , şi apoi cineva de la acest departament se ducea la departamentul facturări cu o bucată de hârtie, instruin du-i pe cei de acolo să-i facă o factură pentru client . Dar, datorită inovaţiilor Wali -PC-Netscape, fluxul de lucru a făcut un salt uriaş înainte. Acum, departamentul de vânzări putea prelua o comandă prin telefon sau prin poştă, să o introducă într-un calculator, să o trimită prin e-mail la departamentul de expediere a mărfurilor din aceeaşi companie, instruindu-i în acelaşi timp pe cei de acolo să trimită produsul clientului şi, automat, să-i facă şi o factură computerizată. Cu alte cuvinte, PC-ul cu sistem de operare Windows-le-a dăruit tuturor persoa nelor din birou capacitatea de a crea şi manipula un conţinut digital - cuvinte, date, imagini - direct pe monitor, ceea ce a însemnat un salt uriaş înainte, de la hârtie şi maşini de scris. Iar dacă tot biroul folosea acelaşi hardware , software şi sistem e-mail, puteai fi şi mai productiv, trimiţând direct conţinutul tău digital în interiorul companiei , de la un departament la altul . Dar, pe la sfârşitul anilor ' 80 şi începutul anilor '90, de foarte multe ori companiile nu aveau acelaşi software şi hardware . Companiile instalau sisteme din bucăţi sau descopereau că un software era potrivit pentru departamentul de contabilitate, altul era nimerit pentru administrarea inven tarelor, iar un al treilea era foarte bun pentru e-mail. În consecinţă, departamentul de

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

vânzări al unei companii putea opera pe Microsoft, în timp ce departamentul de inventare folosea Novell sau IBM . Astfel , ele nu puteau comunica sau colabora digital unul cu celălalt - nu puteau lucra împreună pe continutul digital al celuilalt (sau puteau, dar cu dificultate) . Aşadar, în vreme ce fiecare departament era mai productiv de unul singur, deoarece avea computere, software şi e-mail, când apărea între departamente o problemă care trebuia rezolvată, cineva de la vânzări tot era nevoit să meargă din încăpere în încăpere la departamentul inventare şi să vorbească cu cineva de acolo . Munca nu avea încă un flux digital , la fel cum nici colaborarea nu se realiza pe plan digital atât de simplu pe cât s-ar fi putut. Deseori uităm că industria de software a început ca un departament de pompieri ineficient. Imagi nează-ti un oraş mare unde fiecare cartier are hidrante cu sisteme diferite de cuplare a furtunului . Totul e în regulă atât timp cât departamentul de pompieri din cartierul tău poate să se descurce singur cu incendiul . Dar dacă focul se înteteşte şi trebuie solicitate maşini de la alte departamente, acestea sunt inutile, fiind că nu-şi pot cupla furtunurile la hidrantele din cartierul tău. Astfel că, în vreme ce faptul că am standardizat modalităti prin care cuvintele, muzica, imaginile şi datele puteau lua formă digitală pe calculatoarele personale şi transportate pe Internet a fost o inovatie de proportii , ca munca să poată într-adevăr să circule rară obstacole prin compania mea şi apoi spre alte companii din ecosistemul meu digital , aveam nevoie de încă două lucruri . În primul rând, aveam nevoie de mai multe conducte magice, de mai multe protocoale de transmisie şi limbaje care să garanteze că toate mesajele e-mail şi aplicatiile software , dinăuntrul şi din afara companiei mele, pot circula rară obstacole - indiferent de computerul sau de soft ware-ul folosit. Î n al doilea rând, aveam nevoie de programatori care să realizeze programe noi - software nou - , ca să putem profita la maximum de calculatoa rele noastre, pentru a transforma datele, cuvintele, muzica şi imaginile digitizate şi pentru a le transforma în produse . Industria software a satisracut prima necesitate în urma creării şi popularizării unui protocol numit SMTP - simple mail transfer protocol - , care a racut posibil schimbul de mesaje e-mail între sisteme de calcu latoare eterogene . Astfel , puteai trimite mesaje e-mail altor persoane rară să te preocupe ce hardware sau serviciu de e-mail au. Dintr-odată, lumea beneficia de un poştaş electronic care distribuia corespondenta oriunde rapid şi ieftin, în ciuda ploii, lapovitei sau ninsorii . Însă, pentru a deveni într-adevăr plată, compania ta avea nevoie de mai mult decât posibilitatea de a trimite e-mail-uri . Toate departamentele tale interne - vânzări, marketing, producţie, facturare şi inventare - trebuiau să devină interoperabile, indiferent de calculatoarele sau de programele pe care le foloseau şi indiferent de documentele sau datele care urmau să fie schimbate între membrii personalului sau să devină obiectul colaborării între aceştia. Adică departamentul tău de vânzări trebuia să poată trimite nu numai mesaje e-mail, ci şi documente către departamentul de facturare şi diferite tabele către departamentul de inventariere al furnizorilor. Acesta din urmă trebuia să fie conectat în mod direct la furnizorul furnizorului, adică la o fabrică din China.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Totuşi , ca să nu te rătăceşti prin acel Turn Babei al software-ului şi hardware-ului care foloseau limbaje diferite şi care evoluaseră la sfârşitul anilor ' 80 şi începutul anilor '90, îti trebuia o altă mare inovatie. Era nevoie de şine electronice care să facă legătura între computere şi vehicule pentru transportarea documentelor sau datelor care să poată fi citite de orice software. Şoseaua pentru astfel de vehicule a ajuns să fie materializată de protocoalele mentionate mai sus - limbajul Internetului şi World Wide Web-ului . HTML era limbajul prin care oricine putea crea şi publica documente care să poată fi transmise şi citite pe orice calculator, de oriunde. HTTP era l imbajul prin care calculatorul îti descria cum să pui continutul digital pe şoseaua Internetului cum să-l transformi într-un vehicul care să poată merge oriunde. Iar TCP/IP (Trans mission Control Protocol I Internet Protocol) constituia de fapt şinele - sistemul de transport care ducea datele de pe paginile tale Web prin tot Internetul , de la calculator la calculator şi de la un Web site la altul . (Potrivit stepforth .com, un sit tehnologic, TCP/IP „ se bazează pe simplul concept al fragmentării unor bucăti mari de date în pachetele mici de dimensiunea bitilor, acestea fiind transportate de la un calculator la altul printr-o retea scalabilă şi reconstituind pachetelele individuale într-o copie a documentului original ". ) „Protocoalele respective le permiteau oamenilor să schimbe între ei şi altceva decât documente Word standardizate sau mesaje e-mail" , explică Craig Mundie, directorul tehnic de la Microsoft. Acestea făceau ca oricine să poată descrie orice fel de document - de la o pagină de pe situl Amazon. corn până la un format de plată cu card de credit - , să-l transporte de la un calculator la altul şi să ti-1 pună în fată fără vreo întelegere sau pregătire prealabilă între tine şi persoana care ti l-a trimis. Astfel , s-au creat conditii favorabile pentru ca munca să înceapă cu adevărat să circule, ceea ce s-a şi întâmplat pe Ia mij locul anilor '90. Chiar că a fost aşa . Wild Brain a vrut un software de automatizare a fluxului de lucru interoperabil şi fără piedici , pentru a face filme de animatie cu o echipă de produqie împrăştiată în toată lumea . Boeing a vrut un astfel de software pentru ca fabricile sale de avioane din America să poată furniza constant componente clientilor, prin sistemele computerizate de efectuare a comenzilor, indiferent de tara de prove nientă a comenzilor respective, şi pentru ca proiectantii să poată lucra cu ingineri din toată lumea. Doctorii l-au vrut pentru ca o radiografie făcută în Bangor să poată fi citită într-un spital din Bangalore, fără ca doctorul din Maine să fie nevoit să se întrebe ce fel de calculatoare avea respectivul spital din India. Iar mama şi tata l-au vrut pentru că software-ul lor de operatiuni bancare, de brokeraj electronic, de redactare a documentelor, tabelelor şi mesajelor e-mail să functioneze împreună pe laptopul lor de acasă şi să fie compatibil cu calculatorul de la serviciu şi cu dispozitivul lor protabil Blackberry. Şi odată ce apl icatiile tuturor au început să se conecteze între ele , fluxul de lucru nu numai că functiona ca niciodată, însă rezultatul muncii putea fi fragmentat, dezagregat şi trimis în cele patru colturi ale lumii . ,,Dar mai apoi " , a adăugat Mundie, ,,ne-am spus : «Doamne, dacă vrem într-ade văr să automatizăm totul , atunci trebuie să înlesnim nu numai comunicarea dintre oameni , ci şi dintre calculatoare - calculatoare care să interactioneze cu alte calcula toare în legătură cu orice subiect, fără implicarea oamenilor şi fără a exista vreo

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

relaţie apriorică între diferitele companii ale căror calculatoare comunică» " Aceasta a fost următoarea mare revoluţie. Din punct de vedere tehnic, aşa ceva a fost posibil datorită dezvoltării unui nou limbaj de descriere a datelor, numit XML (extensible markup language) , şi a protoco lului său aferent de transport, numit SOAP (simple object access protocol) . Împreună, ele permiteau oricăror două programe de calculator să facă schimb de date sau docu mente formatate care să conţină orice tip de informaţii - fie ele evidente ale facturilor emise, tranzacţii financiare, fişe medicale, muzică, imagini , extrase de cont, pagini Web , reclame, citate din cărţi, documente Word sau vânzări de acţiuni . Microsoft, IBM şi multe alte companii au contribuit la dezvoltarea XML-ului şi SOAP-ului , ambele fiind, în consecinţă, ratificate şi popularizate ca standarde Internet. E ceea ce a dus fluxul de lucru la un alt nivel . Deodată am putut să-mi scriu propriul program de facturare folosind XML şi SOAP şi să ştiu că factura în cauză putea fi trimisă de la calculatoarele mele la ale tale fără a fi implicată nici o persoană sau fără a exista vreun acord prealabil între cele două companii ale noastre. Rezultatul net, a adăugat Mundie, a fost că „ industria a creat o platformă globală pentru un flux de lucru global , atât al oamenilor, cât şi al calculatoarelor" Pe scurt, am început în anii ' 80 prin faptul că oamenii îşi puteau folosi calcula toarele personale pentru a-şi crea propriul conţinut în formă digitală, pe care îl trans miteau pe Internet gratie protocoalelor standardizate, şi puteau colabora între ei de pretutindeni . Şi, în sfârşit, am ajuns în prezent într-un punct al automatizării fluxu rilor de lucru în care calculatoarele comunică între ele prin Internet folosind proto coale standardizate fără ca vreun om să fie implicat.

Standarde peste standarde Oare încotro ne îndreptăm ? Ce e grozav în legătură cu HTML, HTTP, TCP/IP, XML şi SOAP este că odată ce au fost adoptate ca standarde - totul devenind din ce în ce mai interoperabil şi interconectat - , companiile de software au încetat să mai concureze pe tema cine putea controla sistemul de cuplare a furtunurilor la hidrant şi s-au concentrat asupra furtunurilor şi a maşinilor de pompieri care să pompeze cât mai multă apă. Odată ce un standard ajunge să se fixeze, oamenii încep să se concentreze asupra a ceea ce fac, şi nu a modului de realizare. Cu alte cuvinte, odată ce au putut cu toţii să se conecteze între ei, oamenii au început să se preocupe de adevărata valoare adăugată, care apărea odată cu cele mai utile şi mai atractive aplicaţii software prin care să se dezvolte colaborarea, inovaţiile şi creativitatea. Între timp , se adoptau tot mai multe standarde. Realizările circulă cu adevărat când ai standarde nu doar pentru conductele aferente - astfel încât oricine să poată trimite orice document, imagine sau date către orice calculator, înzestrat cu orice software - , ci şi pentru ceea ce trece prin conducte - documente sau proceduri de afaceri . Aşa încât acum nu doar codăm documente şi aplicaţii software într-un mod standardizat - precum un document Word sau o pagină Web - , pentru a putea fi citite de oricine pe propriul calculator sau pe calculatorul altcuiva, ci standardizăm şi

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

procedurile de afaceri reprezentate de documentele respective. ,,De exemplu" , a spus Joel Cawley de la IBM , ,,când faci cerere pentru un credit imobiliar, când închei o tranzacţie imobiliară sau când cumperi o casă, au loc nenumărate proceduri şi transferuri de date între multe companii diferite. O bancă se poate ocupa de finaliza rea aprobării creditului , de verificarea creditului, de stabilirea dobânzii şi de încheie rea tranzacţiei - după care împrumutul este aproape imediat vândut unei alte bănci" Odată ce se stabileşte un standard în legătură cu toate aceste proceduri imobiliare, agentul de brokeraj se poate concentra mai mult asupra ta şi a nevoilor tale în loc să alerge după tot felul de documente. Deja putem vedea noi standarde în legătură cu felul în care sunt făcute statele de plată, facturile e-commerce şi alcătuirea profilurilor de risc, în legătură cu felul în care muzica şi fotografiile sunt transmise şi editate în format digital - de exemplu, standardul JPEG - şi, cel mai important, în legătură cu felul în care sunt conectate lanţurile de aprovizionare. De exemplu, e nemaipomenit cum oricine poate să intre pe eBay şi să devină cumpărător sau vânzător de la orice computer folosind orice browser, dar ceea ce a făcut într-adevăr ca piaţa eBay să ia proporţii a fost adoptarea PayPal , un standard care îi oferea cumpărătorului posibilitatea de a-i plăti vânzătorului cu multă uşurinţă . Pay Pal este un sistem de transfer al banilor fondat în I 998 pentru a facilita tranzacţiile de tip C2C (customer-to-customer - de la client la client) , ca şi cum cumpărătorul şi vânzătorul ar fi puşi faţă-n fată de eBay. Conform sitului ecommerce-guide. com, prin utilizarea sistemului PayPal , oricine are o adresă de e-mail poate să trimită bani oricărei alte persoane care are adresă de e-mail, indiferent dacă persoana respectivă are sau nu un cont PayPal . De fapt, celor de la PayPal nici măcar nu le pasă dacă o tranzacţie comercială are loc sau nu . Dacă cineva de la birou organizează o petrecere pentru altcineva şi este necesar ca toată lumea să contribuie cu nişte bani , ei o pot face folosind PayPal . De fapt, organizatorul poate trimite fiecăruia câte un memento PayPal prin e-mail, memento care să cantină instrucţiuni clare în legătură cu depu nerea banilor. Situl ecommerce-guide. com notează că PayPal poate accepta bani de la cumpărător în trei moduri : încasarea banilor de pe cardul de credit al cumpărăto rului pentru orice tranzacţii (plăti), debitarea unui cec pentru orice plăti sau deducerea plăţilor dintr-un cont PayPal prin intermediul unui cec personal . Beneficiarii pot folosi banii din contul lor pentru achiziţii sau plăti online, pot primi plata de la PayPal prin cec sau pot aranja ca PayPal să depoziteze direct suma de bani într-un cont curent. E simplu să-ti faci un cont la PayPal . Ca plătitor, nu ai altceva de făcut decât să-ti dai numele, adresa de e-mail, informatiile legate de cardul tău de credit şi adresa de facturare a cardului de credit. Toate aceste functii interoperabile de operaţii bancare şi de tip e-commerce au aplatizat piaţa de pe Internet atât de mult, încât eBay a fost luată prin surprindere. Înainte de PayPal , a explicat Meg Whitman, directorul general executiv al eBay, ,,dacă făceam afaceri pe eBay în I 999, singura modalitate prin care aş fi putut să te plătesc pe tine, în calitate de cumpărător, era prin intermediul unui cec sau al unui ordin de plată, respectiv prin intermediul unui sistem bazat pe documente . Nu exista nici o modalitate electronică de a trimite bani , iar tu, în calitate de comerciant, erai prea mic ca să te încadrezi în criteriile care îti dădeau dreptul să-ti faci un cont cu card

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

de credit. Ceea ce a făcut PayPal a fost să ofere oamenilor, persoane fizice , posibili tatea de a accepta cărţi de credit. Eu te puteam plăti ca vânzător individual pe eBay cu un card de credit. Aşa s-a aplatizat într-adevăr terenul de joc, iar comerţul a deve nit mai lipsit de complicaţii " De fapt, a fost foarte bine că eBay a cumpărat PayPal , însă nu la recomandarea agenţilor de investiţii de pe Wali Street, ci la recomandarea utilizatorilor săi . ,, Într-o zi" , povesteşte Whitman, ,, ne-am trezit că 20 % dintre utilizatorii eBay ziceau : «Accept PayPal , vă rog să mă plătiţi prin intermediul lor» . Iar noi spuneam : «Cine-or fi oamenii ăştia şi ce anume fac ? » . La început am încercat să ne luptăm cu ei şi ne-am lansat propriul serviciu, numit Billpoint. În sfârşit, în iulie 2002 ne aflam la una dintre convenţiile eBay Live, iar zarva de pe hol era asurzitoare. Comunitatea noastră ne spunea : «N-aţi vrea să nu vă mai certaţi ? Noi vrem un standard apropo, ni l-am găsit şi se numeşte PayPal ; ştim că voi , cei de la eBay, vă doreaţi să fie standardul vostru , dar e al lor» . Aşa ne-am dat seama că trebuia să cumpărăm compania, pentru că ea reprezenta standardul , şi nu ne aparţinea . . . E cea mai bună achiziţie pe care am făcut-o vreodată" Într-o etapă viitoare a fluxului de lucru, iată cum îţi vei face o programare la dentist : mai întâi va fi un standard comun pentru efectuarea unei programări la orice dentist. Îţi vei instrui calculatorul , cu propria-ţi voce, să-ţi facă o programare. Calculatorul va traduce automat vocea ta într-o instrucţiune digitală. Va verifica automat agenda ta pentru a identifica datele când eşti liber şi pentru a găsi şi datele la care dentistul este disponibil , după care îţi va oferi trei opţiuni . Vei da clic pe data şi ora pe care le preferi . Cu o săptămână înainte de data respectivă, agenda dentistului îţi va trimite automat un e-mail prin care îţi va aminti de programare. Cu o noapte înainte, vei primi prin telefon şi un mesaj vocal generat pe calculator care, de ase menea, să-ţi amintească de programare. Totuşi, pentru ca fluxul de lucru să evolueze între aceşti parametri şi să aibă pro ductivitatea pe care ne-o dorim, ,,avem nevoie de tot mai multe standarde comune" , a spus Cawley, consilierul pe probleme de strategie de la IBM . ,,E vorba de standarde ale modului în care facem afaceri împreună. " Cu cât îi conectăm mai mult pe ceilalţi prin standarde comune de comunicare, precum XML, şi apoi mai folosim şi proceduri standardizate de afaceri, a spus Cawley, cu atât mai uşor va fi să fragmentăm munca şi să trimitem bucăţile să fie făcute în toată lumea, fiind mai productiv şi făcând ca întregul meu ecosistem digital să colaboreze mai bine, mai ieftin şi mai rapid. Anga jaţii mei vor avea mai multă energie pentru a se concentra asupra calităţii şi valorii adăugate a inovaţiilor sau serviciilor care diferenţiază o companie de alta. Standar dele nu se opun inovaţiilor, a mai spus Cawley, ci doar dau la o parte lucrurile lipsite de importanţă, pentru ca tu să te poţi concentra asupra a ceea ce contează cu adevărat.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Cel mai recent superstandard Chiar în timp ce scriu, fluxurile de lucru sunt gata să atingă un alt nivel . Acum, că am creat tot mai multe modalităti standard ca oamenii şi aparatele să descrie, să transmită documente de la unul la altul şi să lucreze împreună, şi cel putin câteva standarde legate de modul în care se administrează anumite forme de comert - cum ar fi creditele imobiliare sau plătite prin cardul de credit -, o altă revolutie este pe cale să se realizeze, datorită unei noi modalităti de codare, numită AJAX (pe scurt, Asynchronous Ja vaScript and XML) . AJAX facilitează accesul la instrumente de afaceri de pe Web mai bogate şi mai sofisticate, pe care le poti folosi pentru a conduce o întreagă companie - online - , la un pret foarte mic. Când vorbesc despre a conduce o companie, mă refer la situatia inventarelor, mentinerea contactului cu clientii, recrutarea de personal , administrarea proiectelor, dezvoltarea produselor, progra mări , stabilirea bugetului şi la resurse umane. În domeniul Business Web, aşa cum se numeşte, accesezi instrumentele respective pe Web , le foloseşti pe Web şi, în loc să-ti stochezi datele afacerii tale în calculatoarele persoanle, ti le păstrezi tot pe Web . Nu peste mult timp , astfel de servicii furnizate de Web vor înlocui partial sau total software-urile de afaceri pe care le cumperi , le încarci, le actualizezi, le îmbunătăteşti şi le integrezi pe alte sisteme. Acest lucru reprezintă un progres enorm al fluxurilor de lucru . Ray Ozzie, alt director tehnic de la Microsoft, îl numeşte „întreruperea serviciilor Internet" Iată cum functionează : companiile cu servicii asigurate pe Internet apar în prezent peste tot pe Web . În schimbul unei taxe, aceste companii - de exemplu , Salesforce . com îti dau acces la o gamă variată de aplicatii pentru afaceri pe care le poti folosi online pentru administrarea afacerii tale. Aplicatiile operează ca şi software-urile traditionale şi pot acoperi foarte multe sarcini de afaceri . Diferenta majoră este că toate aceste instrumente de management, datele şi chiar fotografiile nu sunt stocate pe calcula torul tău personal ca software , ci sunt păstrate în altă parte, pe platforma sitului Salesforce.com . Datorită faptului că aceste instrumente sunt distribuite pe Internet şi scrise în formate standard de Web, ele sunt accesibile oricui are conexiune la Internet şi interoperează uşor cu tot felul de afaceri . Ceea ce facilitează fluxurile de lucru la un astfel de nivel este AJAX, o tehnică Web de dezvoltare care permite aplicatiilor de afaceri complexe de pe Internet să fie incluse într-o pagină Web , apoi căutate cu ajutorul unui browser simplu şi accesate la fel de uşor precum vizionarea unei pagini pe Amazon. corn . Într-adevăr, AJAX îti permite să faci pe Internet toate procesările de text, date şi de afaceri pe care le-ai face în mod normal pe un PC cu software conventional . Tu , ca întreprindere, plăteşti către Salesforce . com, lunar, câte 65 de dolari pentru fiecare utilizator în parte pentru a-ti face abonament la platforma sa Web ( 1 7 dolari de utilizator în cazul firmelor alcătuite din 1 -5 persoane) . Software-ul devine ceva ce poate fi închiriat, şi nu proprietate personală. Altcineva se ocupă acum de îmbunătătiri şi mentenanţă. „ Ne putem îmbunătăti serviciul în fiecare zi şi, datorită faptului că serviciul respectiv este conceput prin folosirea standardelor Web şi distribuit tot pe Web,

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

îmbunătătirile sunt disponibile instantaneu şi pot fi accesate imediat de orice client din lume " , a spus Ken Juster, vicepreşedintele executiv al Salesforce. com pe pro bleme juridice, de politică şi de strategie corporatistă . ,, Nu încercăm doar un transfer de informatii şi date ; încercăm să colaborăm cu celelalte companii în ceea ce priveşte solutiile de afaceri şi cele mai bune practici . " Deoarece compania ta foloseşte instrumentele de afaceri online oferite de Salesforce.com pentru a stimula fluxurile de lucru, echipa ta care se ocupă de procesul de afaceri ar putea inventa o solutie modificată care să functioneze foarte bine pentru tine şi pentru clientii tăi . După aceea poti să te întorci la platforma Salesforce.com şi să le oferi solutia respectivă ca instrument pe care altii ar putea dori să-l folosească - fie gratuit, fie în schimbul unei taxe pentru inovatia ta în procesul de afaceri . Astfel , Salesforce. com foloseşte practic clientii şi partenerii săi pentru a-şi dezvolta platforma şi pentru a se implica în tot mai multe afaceri . Î ntr-adevăr, clientii săi devin o parte componentă a echipelor sale de vânzări , cercetare şi dezvoltare. „ Noi n-am putea niciodată să construim aplicatii pentru clienti la fel de repede şi de uşor precum o pot face ei înşişi " , le-a spus Marc Benioff, directorul general exe cutiv al Salesforce. com, celor de la lnternetnews. com la 1 2 aprilie 2005 . Datorită faptului că există o arhivă uriaşă de aplicatii în domeniul proceselor de afaceri dispo nibile la Salesforce . com, acestea pot fi folosite de companii alcătuie dintr-o singură persoană sau de IBM . Juster a spus că unul dintre clientii săi preferati care foloseşte platforma Salesforce . com este un mic afacerist în vârstă de treizeci şi ceva de ani din Shanghai , Justin Lu, şi compania sa Protime Consulting . Lu ajută companii globale care au puncte de distributie în China, precum Sony, Hyatt sau Estee Lauder, la e-marketing şi la solutii legate de situri Web . Acum are treizeci de oameni care lucrează pentru el şi are o cifră de afaceri anuală de peste un miliard de dolari . ,, Î n principiu, pot să-mi conduc întreaga afacere pe Web, folosind Salesforce . com " , a spus Lu . ,,Am reuşit să ne dezvoltăm foarte repede concentrându-ne asupra a ceea ce era important, respectiv sporirea veniturilor şi mentinerea unor costuri mici ale siste melor prin serviciile distribuite pe Web . " De exemplu, el foloseşte sistemul online de marketing pe e-mail de la Salesforce.com pentru a trimite e-mail-uri în masă şi un software special pentru a manipula toate datele dinaintea vânzărilor, şi mai foloseşte sistemul de administrare a relatiilor cu clientii pentru construirea unei baze de date privitoare la toate interaqiunile cu clientii . El obtine proprietatea intelectuală de la aceste trei aplicatii , a spus Juster, iar ele îl ajută să p*rnească o companie cu foarte putini bani . Am auzit de o companie nou-înfiintată care foloseşte Business Web pentru a vinde vitamine organice. Tipul respectiv plăteşte către Yahoo ! o taxă lunară pentru ca ori cărei persoane care caută în orice moment cuvintele organic vitamins [vitamine orga nice] pe Yahoo ! să-i apară în fată una dintre reclamele sale. Apoi foloseşte platforma de la Salesforce.com pentru a-şi administra operatiunile de culise şi a găsit un pro ducător care să-i fabrice respectivele vitamine organice. Bum ! Aproape fără nici un ban, lucrând de acasă - dar folosindu-se de puterea de căutare de la Yahoo ! şi de cea de organizare de la Salesforce -, acum concurează cu cele mai mari lanturi de farmacii .

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Oferind micilor afacerişti (precum Justin Lu) acces la instrumente de afaceri pe care acum câţiva ani şi Ie puteau permite doar companiile mari, Business Web pregăteşte, de asem*nea, scena unei schimbări revoluţionare în ceea ce priveşte raportul de putere între furnizorii de aplicaţii de afaceri . Următorul pas firesc în evoluţia Business Web-ului va fi reprezentat de pieţe de tipul eBay pentru serviciile de afaceri . Proiectanţi şi antreprenori individuali , fie că se vor afla în Shanghai , Bangalore sau î n Silicon Valley, vor putea s ă scrie aplicaţii , să-şi implementeze inovaţiile pe platforme Web precum Salesforce. com şi să exploateze puterea de marketing şi de distribuţie a acestora pentru a vinde la scară globală, fără investiţiile masive necesare în prezent pentru comercializarea software-ului . „ Este doar începutul Business Web-ului " , a argumentat Benioff într-un memoriu adresat personalului său în noiembrie 2005 . ,,Industria software-ului suferă o trans formare fără precedent în ultimii douăzeci de ani, comparabilă chiar cu apariţia calculatorului personal . . . Noile companii care operează pe Internet arată cum serviciile vor înlocui software-ul atât pentru consumatori, cât şi pentru corporaţii . Microsoft vrea s ă cumperi mai mult softwa re , dar noi nu mai vrem s ă vedem software în faţa ochilor" , îi place lui Benioff să spună. Microsoft s-a sesizat. La 9 noiembrie 2005 , The New York Times a relatat că Ray Ozzie scrisese un memoriu intern avertizând consiliul de administraţie că M icrosoft trebuia să-şi modifice fundamental afacerile „ sau să se confrunte cu un dezavantaj concurenţial semnificativ faţă de o gamă tot mai largă de companii care oferă servicii pe Internet" După câteva zile , Microsoft a anunţat că va oferi două noi servicii Windows Live şi Office Live, care, în esenţă, sunt două versiuni Business Web a două dintre cele mai populare produse. La câteva săptămâni după aceea, Google a anunţat că oferea un pachet software gratuit, descărcabil, care nu conţinea nici un program de la Microsoft. Devine tot mai interesant ! Fără îndoială că Business Web îi va pune în dificultate pe cei de la Microsoft. Totuşi , eu n-aş acorda mai puţină importanţă Microsoft-ului şi nici nu m-aş dispensa încă de software-ul său . E adevărat, trecem de Ia o lume unde companiile erau sisteme independente către una în care acestea au devenit interconectate şi interdepen dente, o lume unde companiile mari şi mici pot acum să pună singure cap la cap un sistem interoperabil de sisteme numai prin simpla vizitare a Business Web-ului şi prin închirierea sau asamblarea oricăror programe distincte. Compania virtuală este deja o realitate - şi va fi foarte disruptivă, deoarece va acorda companiilor mici şi mijlocii acces la anumite instrumente puternice ale fluxurilor de lucru pe care, acum câţiva ani , nu şi le puteau permite decât companiile mari . Dar nu uita că nu numai tu beneficiezi de astfel de instrumente standardizate ale fluxurilor de lucru, ci toată lumea. E necesar să oferi pe piaţă un produs sau un serviciu unic. Şi, în acest scop, trebuie să inventezi o modalitate unică de a aplica tehnologiile informaţiei strategiei tale de afaceri, oricare ar fi ea. E nemaipomenit să-ţi poţi administra relaţiile cu clienţii pe Web în schimbul unei mici taxe şi să ai un flux de lucru eficient. Dar mai întâi trebuie să ai clienţi - competenţa distinctivă proprie a companiei tale. Adică trebuie să înţelegi cum funcţionează proprietatea

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

privată, inovaţiile şi chiar şi instrumentele sau sistemele de software privat, pentru a-ţi construi produsul sau serviciul tău unic. Competenţa ta distinctivă - lucrul care va construi un şanţ de fortificaţie în jurul companiei tale - va fi întotdeauna apreciată, sporită sau inclusă într-un oarecare algoritm sau proces de producţie privat sau în vreo aplicaţie software . Nu poţi lua totul de-a gata, nici chiar de pe Web, pentru că dacă ai putea, la fel ar putea şi concurenţa. Dacă administrezi un fond de obligaţiuni , toate standardele şi fluxurile de lucru care există acum pentru tranzacţionarea fără obstacole a obligaţiunilor sunt pentru tine o mană cerească. Însă ceea ce va decide succesul sau eşecul tău va fi, în cele din urmă, propriul , unicul şi nemaipomenitul tău algoritm care să te ajute să ştii când să cumperi şi când să vinzi obligaţiunile respective. Iată de ce va exista în continuare un loc şi pentru companiile de software mari, tradiţionale, precum Microsoft şi SAP, companii care pot crea o soluţie potrivită fiecărui client. De asem*nea, după cum a şi demonstrat-o Microsoft, unele dintre programele lor vor fi disponibile pe Business Web. Cu toate acestea, revoluţia fluxurilor de lucru la care am fost martori - de la protocoalele de transmisie până la standardele de procese de afaceri pe care le poţi închiria acum de pe Web - va duce cu siguranţă la o explozie a experimentelor şi a inovaţiilor. Iar din acest tumult vor apărea cu siguranţă foarte multe produse şi servicii noi , precum şi cereri pentru software brevetat şi mai potrivit pentru fiecare client în parte , însoţit de sisteme IT care să le împingă înainte. Până ce se vor linişti apele, felul în care gândim munca, în care o facem să circule şi chiar felul în care vom p*rni o companie va fi , probabil , transformat radical . „ Platformele fluxului de lucru ne dau posibilitatea să facem pentru industria serviciilor ceea ce Henry Ford a făcut pentru producţie" , afirmă Jerry Rao, întreprin zătorul care face muncă de contabilitate în India pentru americani . ,,Luăm fiecare sarcină în parte [ o standardizăm] şi o trimitem celui care o poate duce la capăt mai bine şi, pentru că o facem într-un mediu virtual , oamenii nu trebuie să fie unul lângă altul fizic vorbind, după care le reasamblăm la sediu [ sau într-o altă locaţie înde părtată] . Nu e o revoluţie obişnuită, ci una foarte importantă. Ea permite ca şeful să se afle într-un loc, iar angajaţii lui în altul . " Aceste platforme cu software de automa tizare a fluxului de lucru, a adăugat Rao, ,, te ajută să creezi birouri virtuale globale nelimitate de pereţii unui birou obişnuit sau de graniţele unei ţări - , să ai acces la talente din diferite părţi ale lumii şi să le dai sarcini care trebuie duse la capăt în timp real . Şi astfel, lucrăm fără oprire. Tot ce a avut loc în ultimii doi-trei ani parcă s-a întâmplat într-o clipită"

Geneza : Apare platforma Pământului plat Trebuie să ne oprim aici şi să cugetăm adânc, pentru că acum platforma aplati zării Pământului a început să prindă formă. Mai întâi, căderea zidurilor, apari/ia Windows-ului şi a PC-ului s-au unit pentru a da indivizilor, mai mult ca oricând, posibilitatea să devină autorii propriului confinut în formă digitală. Apoi, răspândirea

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Internetului şi apariţia Web-ului, graţie browser-ului şi fibrei optice, au făcut ca oamenii să fie conecta/i şi să-şi împărtăşească con/inutul digital mai ieftin ca ori când. În fine, apari/ia căilor de transmisie standardizate şi a protocoalelor care au făcut legătura dintre calculatoare şi aplicaţii software şi au stimulat dezvoltarea proceselor standardizate de afaceri în legătură cu modalitatea de a desfăşura anumite forme de corner/ sau de muncă a însemnat că tot mai mul/i oameni nu erau doar conecta/i direct, ci puteau să lucreze împreună, fără obstacole între ei, pe con/inutul digital al fiecăruia, mai mult ca niciodată. Dacă le pui pe toate cap la cap, rezultatul va fi fundaţia brută pentru o cu totul nouă platformă globală de colaborare. Iată momentul genezei Pământului plat, lucru care a avut loc după mijlocul anilor '90. Tuturor elementelor acestei noi platforme (precum Business Web-ul) avea să le ia mai mult timp pentru a-şi face pe deplin apariţia şi pentru a se uni. Aşa ceva avea să se întâmple abia în anii 2000. Însă ce a urmat după mijlocul anilor '90 i-a făcut pe oameni să înceapă să creadă că ceva avea să se schimbe în mod radical. Dintr-odată era disponibilă o platformă de colaborare pe care to/i oamenii din lume o puteau pune în func/iune, se puteau conecta la ea şi puteau să concureze între ei pe aceasta - pentru a schimba între ei muncă şi cunoştin/e, pentru a putea pune pe picioare companii, pentru a inventa şi a vinde bunuri şi servicii. ,, Crearea acestei platforme cu calită/i unice este inova/ia cu adevărat importantă şi convingătoare care te-a făcut să poţi spune că aplatizarea lumii este posibilă " , a spus Craig Mundie de la Microsoft. Fiindcă, după cum a adăugat Joel Cawley, consilierul pe probleme de strategie de la IBM, ,, nu doar comunicăm unul cu celălalt mai mult ca oricând, ci acum putem colabora - să construim coali/ii, proiecte şi produse împreună - mai mult ca niciodată ". Această platformă rudimentară a ajutat la generarea altor şase factori de aplati zare - sau, mai precis, şase noi forme de colaborare. Eu le-am numit uploading-ul, externalizarea, lan/urile de aprovizionare, insourcing-ul şi în-formarea . Fiecare dintre acestea fie a fost posibilă datorită apari/iei platformei lumii plate, fie a fost stimulată de aceasta . Şi pe măsură ce tot mai mulţi dintre noi înva/ă cum să colaboreze în aceste modalită/i noi şi diferite, încet-încet aplatizăm Pământul şi mai mult. Întotdeauna este periculos să declari un moment crucial în istorie. Întotdeauna avem tendin/a de a crede că pe parcursul vieţii noastre se întâmplă ceva foarte important. Dar sunt convins că geneza acestei noi platforme a lumii plate şi cele şase noi forme de colaborare pe care le-a produs vor fi pomenite în timp ca unul dintre cele mai importante momente din istoria omenirii - nu mai puţin important decât inven/ia presei de tipărit sau a electricită/ii. Cineva trebuia să fie în via/ă când a avut loc - din întâmplare, noi suntem aceia.

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

FACTO R U L D E A P LATIZA R E N R . 4

Uploading-ul Controlul puterii comunităţi lor

Alan Cohen încă îşi mai aminteşte prima dată când , adult fiind , a auzit cuvântul ,,Apache " , şi asta nu s-a întâmplat în timp ce se uita la un film cu cowboy şi indieni . Era în timpul anilor ' 90 , piaţa dot-com se extindea ametitor, iar el era director la IBM , ajutând la supravegherea afacerii e-commerce , care înflorea. ,, Aveam cu mine o întreagă echipă şi un buget de aproape 8 milioane de dolari " , şi-a amintit Cohen. „ Eram în concurentă cu M icrosoft, Netscape, Oracle, Sun - toti ăia mari . Şi jucam un joc cu miză foarte mare pentru e-commerce . IBM avea o cifră de vânzări fantastică datorită vânzărilor sale de software e-commerce . Într-o zi l-am întrebat pe directorul pe probleme de dezvoltare care lucra pentru mine : «Jef, explică-mi şi mie procesul de dezvoltare pentru aceste sisteme e-commerce . Care este serverul Web care îl sustine ? ». Iar el îmi spune : «E construit pe Apache» . Primul lucru la care m-am gândit a fost John Wayne. «Ce-i aia Apache ? » , întreb. Iar el îmi spune că e un program sharewa re pentru tehnologia serverelor Web . A spus că este produs gratuit de către nişte calculatorişti obsedati care lucrează online într-un fel de chat room cu un cod-sursă disponibil publicului . Am rămas cu gura căscată . I-am spus : «Cum îl poţi achizitiona ? » . Iar el îmi răspunde : «Faci download gratuit de pe un Web site» . Iar eu continuu : «Mă rog , şi ce fel de autentificare are în caz că se întâmplă ceva ? » . Iar el mi-a spus : «Nu ştiu , pur şi simplu merge» . Iată primul meu contact cu Apache . . . 1\'rebuie să-ti aminteşti că pe atunci M icrosoft , IBM , Oracle şi Netscape încercau să construiască servere Web comerciale. Era vorba de companii uriaşe . Şi deodată tipul meu de la departamentul de dezvoltare îmi spune că pe al nostru îl ia de pe Internet gratis ! E ca şi cum ai avea tot felul de directori executivi ai marilor corporaţii care stau şi plănuiesc strategii , şi deodată preiau controlul cei care se ocupă cu corespondenţa . Tot întrebam : «Cine se ocupă de Apache ? Adică cine or fi tipii cu pricina ? » . " Da, tocilarii de la corespondenţă decid ce software vor folosi - şi ce software vei folosi şi tu , deoarece comunitătile de tocilari colaborează acum în vederea proiectării unui software nou şi îl distribuie lumii întregi . Se numeşte community-developed softwa re . Dar, datorită platformei Pământului plat, tot mai multi tocilari de pe Web oferă şi propriile ştiri şi opinii, întrerupând legăturile cu intermediarii ziarelor. Se numeşte blogging . Iar o comunitate de tocilari de bibliotecă îşi scriu acum propriile definitii de enciclopedie , distribuindu-le lumii întregi şi eliminând enciclopediile traditionale sub formă de cărti şi chiar pe cele digitale, precum Encarta . Este vorba de Wikipedia . Iar tocilarii din dormitor îşi oferă tot mai mult propriile cântece, videoclipuri , poezie , rap şi comentarii, nouă şi celorlalti oameni din lume, eliminând magazinele de muzică şi furnizorii traditionali de continuturi . Aceasta se numeşte podcasting . Iar cei de pe Amazon. corn scriu tot mai multe recenzii de carte, ocupând unul dintre cele mai importante locuri din lume în acest domeniu şi reducând

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

dominatia recenzorilor traditionali precum The New York Reviw of Books şi The New York Times Book Review. Bănuiesc că în curând Amazon îti va publica toată cartea online. Iar tocilarii de pe eBay îşi creează deja propria comunitate comercială virtuală şi se clasifică unii pe altii în raport cu încrederea pe care o prezintă, acordându-şi stele. Iar obsedatii terorişti din Al-Qaeda îşi distribuie tot mai mult propriile ştiri, amenintări şi discursuri, nemaiaşteptându-i pe cei de la BBC sau CBS să vină să le vorbească, după care îti trimit fulgerător mesajele lor de teroare direct în calculatorul tău prin AOL sau MSN . Toate acestea sunt variatiuni ale uploading-ului . Geneza platformei Pământului plat nu numai că le-a dat mai multor oameni posibilitatea să fie autorii unui continut sporit ca dimensiuni şi să colaboreze între ei pe acel continut ; le-a dat şi posibi litatea să distribuie fişiere şi să globalizeze continutul respectiv - individual sau ca parte a unor comunităti în curs de autoformare - fără a mai trece prin vreuna dintre organizatiile sau institutiile traditionale ierarhice. Nou-descoperita putere a indivizilor şi a comunitătilor de a-şi trimite pretutindeni produsele şi ideile , deseori pe gratis , în loc să le descarce pasiv de la firmele comer ciale sau de la ierarhiile traditionale, a reformat fundamental progresul creativitătii , inovatiile, mobilizarea politică, culegerea ş i diseminarea informatiilor. Fiecare dintre acestea devine un fenomen cu amploare şi pe orizontală, nu neapărat pe verticală. Aşa ceva se întâmplă acum în interiorul companiilor şi institutiilor traditionale, precum şi în afara lor. Uploading-ul a devenit, fără îndoială, una dintre cele mai revolutionare forme de colaborare din lumea plată. Acum, mai mult ca oricând, putem fi şi producători , nu numai consumatori . Ideea definirii termenului uploading (în contextul de fată) c a fiind al patrulea factor de aplatizare mi-a venit de la un eseu strălucit, ,,We Are the Web " ( ,, Noi suntem Web-ul " ) , scris de cofondatorul revistei Wired, ,,veteranul " independent Kevin Kelly (august 2005 ) . Kelly a observat că atunci când Internetul a apărut prima dată pe scară largă în era post-Netscape, ,,lătimea de bandă pe cablu şi pe firele de telefon era asimetrică : ratele de download erau mult mai mari decât cele de upload. Teoria perioadei respective era că oamenii obişnuiti nu aveau nevoie de upload ; ei erau consumatori , nu producători . Dacă trecem la prezent, exponentul noului regim de Internet este BitTorrent. [BitTorrent este un Web site care permite utilizatorilor să-şi distribuie propriile fişiere cu muzică şi să-şi descarce fişierele altora în acelaşi timp . ] [ . . . ] Infrastructura noastră de comunicatii a făcut doar primii paşi în marea trecere de la audientă la participanti , dar aceasta este direcţia pe care o va lua în următorii zece ani " Nu este imposibil să-ti imaginezi , a adăugat Kelly, că într-o zi, în viitor, ,,oricine trăieşte va scrie un cântec, va fi autorul unei cărti , va face un videoclip, va scrie un weblog şi va coda un program . . . Ce se va întâmpla atunci când fluxul de date va fi asimetric - dar în favoarea creatorilor ? Ce se va întâmpla când toată lumea va face upload mult mai mult decât download ? " Multă vreme s-a presupus că fabricarea oricărui produs de o oarecare substantă sau complexitate necesită un fel de organizatie sau institutie ierarhică. Se presupunea că, pentru a face astfel de lucruri şi pentru a le trimite către consumator, îti trebuia o integrare pe verticală, de sus în jos. Dar, multumită nou-descoperitei capacităti de

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

a face upload - care a apărut ca rezultat al platformei Pământului plat - , acum poti să produci lucruri foarte complexe, ca individ sau ca parte a unei comunităti , cu mult mai putină ierarhie şi cu mai putini bani decât până acum . Mă voi concentra aici asupra a trei forme de uploading : mişcarea community -developed software , Wikipedia şi blogginglpodcasting .

Community-developed software Mişcarea community-developed software (software dezvoltat de comunitate) , cunos cută şi sub numele de comunitatea open-source, îşi regăseşte identitatea în ideea că toate companiile şi comunitătile ad-hoc ar trebui să pună la dispozitie online codul -sursă - instrucţiunile de programare fundamentale care fac un software să funcţio neze - şi să lase pe oricine putea să contribuie la îmbunătătirea lui, iar pe milioanele de alti utilizatori să-l descarce pentru a-l folosi cum doresc. Gânditi-vă la aceste comunităti ca la nişte chat rooms cu ingineri independenti care colaborează pentru a produce un software , unde toată lumea contribuie cu îmbunătătiri la codul-sursă pentru a-l face să functioneze mai bine şi îl folosesc, atât timp cât se conformează regulilor de licentă ale comunitătii open-source . În vreme ce comunitătile respective au tendinta de a opera în limitele aceloraşi principii, ele sunt împărţite în două grupuri de o singură chestiune. Primul grup, să-i spunem „comunitatea bunurilor intelectuale comune " , spune, în principiu, că oricine din cadrul comunităţii poate folosi codul-sursă drept fundament al unui produs comercial - atât timp cât recunoşti întotdeauna grupul iniţial care l-a produs . Pentru ca software-ul să se dezvolte prin îmbunătăţiri , adaptări şi implementări ulterioare, trebuie să recunoşti de fiecare dată meritul comunitătii originare. Celălalt grup, să-i spunem „ comunitatea software-ului gratuit" , argumentează că dacă realizezi şi distribui orice produs derivat cu ajutorul codului gratuit de software dezvoltat de comunitate, trebuie să contribui la respectiva comunitate cu inovaţia ta . Adică să dai produsul gratis. Fiindcă nu m-au preocupat prea mult calculatoarele, nu mi-am îndreptat niciodată atenţia asupra mişcării open-source ; dar când am racut-o, mi-am dat seama că era un uluitor univers în sine, cu comunităţi care se formează singure din voluntari care apar online, rară nici un aranjament prealabil . Prima mişcare community-developed software , pentru a lăsa ceva în urmă, s-a folosit de abordarea bunurilor intelectuale comune. Ea a provenit din comunităţi academice şi ştiinţifice unde grupările auto nome de savanţi care colaborau între ei s-au unit prin intermediul reţelelor private (şi, în final , prin intermediul Internetului) pentru a face schimburi de experienţă sau pentru a împărtăşi variante de răspuns în cazul unei probleme de matematică sau de ştiinţă. Web server-ul Apache îşi are originea în această formă de open-sourcing . Atunci când l-am rugat pe un prieten de-al meu, Mike Arguello, arhitect de sisteme IT, să-mi explice de ce oamenii împărtăşesc cunoştinte sau lucrează astfel , el mi-a spus : ,,Oamenii care lucrează în domeniul IT sunt de obicei foarte inteligenţi şi vor ca toată lumea să ştie lucrul ăsta. Marc Andreessen, inventatorul b rowser-ului

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Mosaic, a fost d e acord : ,, Open-source nu este altceva decât ştiintă verificată de sem*ni . Uneori oamenii îşi aduc contributia pentru că se ocupă cu ştiinta, descoperă tot felul de lucruri , iar recompensa lor se regăseşte în reputatie. Uneori poti trans forma aşa ceva într-o afacere ; alteori vor doar să sporească fondul de cunoştinte din lume. Verificarea sem*nilor este esentială - iar open-source înseamnă verificarea de către sem*ni . Fiecare defectiune, breşă de securitate sau deviatie de la standard este criticată". De asem*nea, unii se simt foarte satisfăcuti când pun în dificultate com panii uriaşe, precum Microsoft sau IBM , dovedind că pot construi ceva mai bun pe gratis. Pentru a afla mai multe despre forma bunurilor intelectuale comune ale dezvoltării de software , am început să explorez printre obsedatii de ambele sexe din mail room . În cele din urmă am dat de unul dintre pionierii lor, Brian Behlendorf. Dacă Apache comunitatea cu server Web open-source - ar fi fost un trib indian, Behlendorf ar fi fost bătrânul întelept al tribului . Am reuşit să-l găsesc într-o zi în biroul său din sticlă şi otel de lângă aeroportul din San Francisco, unde acum este fondator şi director tehnic la CollabNet, o companie nouă care se axează pe crearea de software pentru companii care vor să folosească o abordare open-source a inovatiilor. Am început cu două întrebări simple : ,,De unde ai venit ? " şi „Cum ai reuşit să pui pe picioare o comunitate open-source de obsedati care pot fi găsiti tot timpul online şi care se pot măsura oricând cu cei de la IBM ? " „ Părintii mei s-au cunoscut la IBM , în California de Sud, iar eu am crescut într-un oraş chiar la nord de Pasadena, La Canada" , a povestit Behlendorf. ,, Şcoala publică era foarte competitivă din punct de vedere academic, deoarece multi dintre părintii copiilor lucrau la laboratorul Jet Propulsion, condus de Caltech . Astfel că, de la o vârstă fragedă, am avut parte de multă ştiintă într-un loc în care era normal să fii oarecum mai obsedat. Întotdeauna am avut computere prin casă. Foloseam cartele de calculator IBM originale pentru a ne face listele de cumpărături . În şcoala primară am început să fac notiuni elementare de programare şi, până în liceu, devenisem foarte preocupat de calculatoare . . . Am absolvit în 1 991 , dar în 1 989, în perioada de început a Internetului , un prieten mi-a dat o copie a unui program pe care o descărcase pe o dischetă, program care se numea Fractint. Nu era piratat, ci se distribuia gratuit ; era produs de un grup de programatori şi desena fractali . [Fractalii sunt nişte imagini minunate, îmbinând arta ş i matematica. ] Când programul se initializa, pe monitor apărea o listă lungă cu numele savantilor şi matematicienilor care şi-au adus contributia la el . Am observat că în program se afla şi codul-sursă. A fost primul meu contact cu notiunea de open-source . Iată, aveai un program pe care îl descărcai gratis, venea cu tot cu codul-sursă şi era făcut de o comunitate de oameni. Am început să-mi formez în minte o altă imagine a programării pe calculator. Am început să cred că exista o anumită dinamică socială interesantă în ceea ce priveşte modalitatea în care erau (sau puteau fi) scrise unele software-uri - fată de imaginea pe care o aveam despre profesionistul care se ocupa de dezvoltarea soft ware-ului, având grijă de buna funcţionare a supercalculatorului la care lucrează, introducând în el informatii şi, după aceea, trimitând informatiile prelucrate pentru

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

afaceri . Aşa- ceva mi se părea doar un pic mai bine decât să faci contabilitate şi prea putin interesant. " După ce a terminat şcoala în 1 991 , Behlendorf a mers mai departe la Berkeley pentru a studia fizica, dar l-a nemultumit lipsa de legătură dintre elementele abstracte pe care le învăta în clasă şi freamătul care începea să se facă simtit pe Internet. ,, Pe vremea aceea, după admitere, fiecărui student i se dădea o adresă de e-mail ; pe a mea am început să o folosesc pentru a vorbi cu studenti şi pentru a explora forumurile care începuseră să apară în legătură cu muzica" , a spus Behlendorf. ,, În 1 992 mi-am p*rnit propria listă de mesaje mail pe Internet axată pe celebritătile locale ale muzicii electronice din Bay Area. Oamenii îşi lăsau mesajele pe forum, care începuse să crească, şi am p*rnit tot felul de discutii referitoare la evenimente muzicale şi DJ . Apoi am spus : Ce-ar fi să invităm chiar noi DJ-ii şi să organizăm propriile «noastre evenimente muzicale ? » . Totul a devenit o chestie colectivă. Cineva spunea : «Am nişte albume», altul : «Eu am un sistem de sunet» , iar altul : «Eu cunosc plaja, şi dacă mergem acolo la miezul noptii putem face o petrecere» . Prin 1 993 , Internetul era încă alcătuit doar din liste de mesaje mail, e-mail şi situri FTP [ depozite cu protocol de transfer al fişierelor în care puteai să stochezi tot felul de date] . Astfel am început să colectez muzică electronică într-o arhivă şi am început să mă interesez de modalitatea prin care puteam pune muzica respectivă online, oferind-o unui public mai larg . Atunci am auzit de Mosaic [browser-ul dezvoltat de Marc Andreessen] . Aşa că am obtinut o slujbă la laboratorul de informatică al Facultătii de Studii Economice de la Berkeley şi mi-am petrecut timpul liber cercetând Mosaic-ul şi alte tehnologii Web . Astfel am ajuns la un forum de discuţii cu multi oameni care concepeau prima generatie de browser-e şi servere Web . " (Un server Web este un software care dă oricui posibilitatea să-şi utilizeze calculatorul de acasă sau de la birou pentru a găzdui un sit pe World Wide Web. De exemplu, Amazon. corn şi-a mentinut mult timp Web site-ul în stare de funcţionare folosind Apache. Când browser-ul tău se conectează la www. Amazon . corn, primul software cu care comunică este Apache. Browser-ul solicită de la Apache pagina Web de la Amazon, iar Apache trimite înapoi browser-ului continutul de pe pagina respectivă . Navigarea pe Web înseamnă de fapt interactiunea dintre browser-ul tău cu difer-ite servere Web . ) „Odată m-am trezit într-un forum, urmărindu-i p e Tim Berners-Lee şi p e Marc Andreessen discutând despre modul în care ar trebui să fuqioneze toate acestea" , şi-a amintit Behlendorf. ,,Era destul de interesant şi mi s-a părut că acolo era acceptat oricine. Nu aveam nevoie de doctorat sau de cine ştie ce recomandări speciale, şi am început să văd nişte paralele între grupul meu interesat de muzică şi aceşti savanti care aveau un interes comun în ceea ce priveşte construirea pri mului software Web . Am urmărit o vreme discutia respectivă şi , după aceea, i-am spus unui prieten despre ea. Acesta era unul dintre primii angajati ai revistei Wired, şi mi-a spus că cei de la revistă erau interesati să le construiesc un Web site . Aşa că, pentru zece dolari pe oră, m-am alăturat echipei lor, le-am creat adresă de e-mail şi primul lor Web site - HotWired . . . Era una dintre primele reviste online finantate din reclame. "

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

HotWired a decis că vrea să înceapă printr-un sistem de înscriere cu parole - un concept controversat la vremea aceea . ,, Pe atunci " , a remarcat Andrew Leonard, care a scris o istorie a software-ului Apache pentru Salon. corn în 1 997 , ,,cei mai mulţi administratori de Web site-uri depindeau de un program Web server dezvoltat la National Center for Supercomputing Applications de la Universitatea din Illinois (locul naşterii revoluţionarului Web browser Mosaic) . Însă Web server-ul NCSA nu putea face faţă autentificărilor prin parole la scara la care avea nevoie HotWired. Din fericire, serverul NCSA era pe domeniul public, ceea ce însemna că toţi utiliza torii puteau folosi gratuit codul-sursă. Aşa că Behlendorf şi-a exersat prerogativa hacker-ului : a scris un cod nou, un patch pentru serverul NCSA , cu care a rezolvat problema" Leonard a mai spus : ,,Nu era singurul programator inteligent care scotocea prin codul NCSA în iarna respectivă . Peste tot în reţeaua aflată în plină expansiune, alţi administratori de Web site-uri considerau că e necesar să se ocupe singuri de astfel de probleme. Codul iniţial fusese pus la «naftalină» virtuală, când principalul său autor, studentul de la Universitatea din Illinois Rob McCool , a fost recrutat (împreună cu Marc Andreessen şi cu autorul Lynx-ului , Eric Bina) de o companie aproape necunoscută din Silicon Valley, numită Netscape. Între timp, Web-ul se extindea tot mai mult, creând tot mai multe probleme serverelor Web ". Aşa că patch-uri de toate felurile s-au înmulţit ca plasturii Band-Aid, acoperind o gaură într-o parte şi făcând una nouă în altă parte. Între timp, astfel de patch-uri alcătuiau treptat, într-o modalitate open-source ad-hoc, un nou Web server modern. Însă fiecare îşi avea propria versiune şi făcea schimb de patch-uri , pentru că laboratorul NCSA nu putea ţine pasul cu toate. „Eram pe punctul să mă las de şcoală" , a explicat Behlendorf. ,, Mă distram de minune construind Web site-ul pentru Wired şi învăţând mai multe decât învăţam la Berkeley. Aşa a început o discuţie în micul nostru grup de lucru legată de faptul că cei de la NCSA nu răspundeau la e-mail-urile noastre. Noi le trimiteam patch-uri pentru sistem, iar ei nu răspundeau . Şi ne-am spus : «Dacă NCSA nu vrea să ne răspundă la patch-uri , ce se va întâmpla în viitor ? » . Noi ne bucuram să continuăm îmbunătăţirile, însă ne îngrijoram atunci când nu primeam nici un fel de feedback şi nu ne vedeam patch-urile integrate. Aşa că am început să contactez alţi oameni despre care ştiam că fac schimb de patch-uri . . . Majoritatea se aflau în grupurile de lucru standard [Internet Engineering Task Force] care stabileau primele standarde pentru interconectivitatea dintre calculatoare şi aplicaţii pe Internet. . . Şi ne-am spus : «Ce-ar fi să luăm viitorul în mâinile noastre şi să ne lansăm propria versiune [de Web server] , care să includă toate patch-urile noastre ? » . Am căutat drepturile de autor pentru codurile NCSA care spuneau că ar trebui doar să recunoaştem meritul invenţiei în Illinois în caz că vrem să-l îmbunătăţim şi să nu-i învinovăţim dacă se strică" , îşi aminteşte Behlendorf. ,,Aşa că am început să ne construim propria versiune din toate patch-urile pe care le creasem. Nici unul dintre noi nu avea timp să fie creator de Web server cu normă întreagă, dar ne-am gândit că dacă am pune cap la cap timpul pe care-l aveam cu toţii la dispoziţie şi să o facem într-un mod public, am putea crea ceva mult mai bun decât un produs de magazin - oricum, nimic nu era la îndemână atunci . Totul s-a întâmplat înainte ca

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Netscape să-şi distribuie primul Web server comercial . Era începutul proiectului Apache . " Prin februarie 1 999 , Behlendorf şi grupul său rescriseseră complet programul original NCSA şi au formalizat cooperarea lor sub numele de „Apache " „ Am ales numele pentru că doream ca acesta să aibă o conotaţie pozitivă şi în acelaşi timp să exprime hotărârea" , a spus Behlendorf. ,,Apache a fost ultimul trib care s-a supus guvernării Statelor Unite şi în vremea respectivă ne făceam griji că marile companii aveau să vină să «civilizeze» peisajul pe care îl construiseră primii ingineri de Internet. Aşa că «Apache» mi s-a părut un nume bun de cod, iar alţii mi-au mai spus că era şi un calambur interesant" - de exemplu, serverul A PAtCHy , pentru că se foloseau de patch-uri pentru a corecta defecţiunile . Aşa că, în multe feluri, Behlendorf şi colegii săi open-source - dintre care pe cei mai multi nu-i cunoscuse niciodată decât prin schimbului de mesaje în chat room-ul open source - creaseră o fabrică de software virtuală, online, cu o structură a conducerii de jos în sus pe care nu o detinea şi nu o supraveghea nimeni . ,, Aveam un proiect software , dar coordonarea şi îndrumarea erau un comportament spontan bazat pe prezenta oricui apărea acolo şi dorea să scrie coduri" , a spus el . „ Dar cum funcţionează, de fapt ? " , l-am întrebat pe Behlendorf. ,, Doar nu se poate ca o adunătură de oameni nesupravegheati să se apuce pur şi simplu să scrie coduri, nu-i aşa ? " „ Mai tot ce înseamnă dezvoltare de software implică un depozit al codului-sursă care este administrat de instrumente precum Concurrent Versions System (CVS) " , a explicat el . ,, De aceea există un server CVS , iar eu am un program CVS în cal culatorul meu. Acesta îmi permite să mă conectez la server şi să-mi iau o copie a codului pe care o pot folosi şi modifica. Dacă simt că patch-ul meu poate fi împărtăşit şi altora, folosesc un program numit Patch , care îmi permite să creez un nou fişier, o arhivă a modificărilor. Ea se numeşte fişier patch , iar eu o pot da altcuiva care, la rândul lui , o poate aplica propriei copii a codului pentru a vedea ce impact are. Dacă am privilegiile necesare la server [ care permite accesul unei comisii supravegheate foarte îndeaproape] , pot apoi să-mi iau patch-ul , să-l introduc în depozit, el devenind parte a codului-sursă. Serverul CVS are o evidentă a tuturor accesărilor şi operatiu nilor. . . Aşa că ai putea să ai read access la depozit, dar nu commit access , pentru a face modificări . Când cineva face o modificare a depozitului , respectivul fişier patch este trimis prin e-mail tuturor celorlalti proiectanti şi astfel ai un sistem de control din partea sem*nilor după operatiune, iar dacă ceva nu este în regulă, remediezi defectiunea. " Atunci cum decide această comunitate cine sunt membri de încredere ? „ Pentru Apache " , a spus Behlendorf, ,,eram la început doar opt oameni care aveau deplină încredere unul în celălalt, iar pe măsură ce altii apăreau în forumul de discutii şi ofereau patch-uri , începeam să avem încredere şi în ei, aşa că din opt am ajuns peste o mie de oameni . A fost primul proiect open-source care a intrat în atentia comunitătii de afaceri şi care a primit sprij in de la IBM " Datorită capacitătii lui Apache de a permite unui calculator cu un singur server să găzduiască mii de Web site-uri virtuale diferite - muzică, date, text, p*rnografie - ,

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

el a început să deţină „o porţie considerabilă din piaţa furnizorilor de serv1c11 Internet" , a observat Leonard de la Salon. corn. IBM încerca să-şi vândă propriul Web server privat, numit GO, dar a câştigat doar o mică parte a pieţei . Apache s-a dovedit a fi o tehnologie superioară şi gratuită. Aşa că, în cele din urmă, IBM a hotărât că dacă nu putea să-l învingă, trebuia să i se alăture. Închipuiţi-vă că cea mai mare companie de calculatoare din lume a ajuns la concluzia că inginerii ei nu puteau depăşi ceea ce puteau face un grup open-source ad-hoc de tocilari , aşa că şi-a aruncat tehnologia la gunoi şi au decis să rămână cu tocilarii ! IBM „a încheiat cu mine un contract, deoarece aveam oarecum rolul unui pur tător de cuvânt pentru Apache " , a spus Behlendorf. ,,Mi-a spus : «Am vrea să ne dăm seama cum putem folosi Apache fără a primi reproşuri din partea comunităţilor de pe Internet, cum să-l facem viabil fără a cere prea mulţi bani oamenilor şi aducându-ne şi noi contribuţia . . . ». IBM spunea de fapt că noul model de dezvoltare software era valoros şi de încredere, aşa că voiau să investească în el şi să se debaraseze de cel pe care încercau să-l facă pe cont propriu şi care nu era la fel de bun. " John Swainson era directorul executiv principal de la IBM şi a condus echipa care şi-a îndreptat atenţia asupra lui Apache (acum este preşedinte al Computer Asso ciates) . El a continuat povestirea : ,, În acea vreme conceptul open-source era foarte controversat, dar putea fi întâlnit pretutindeni . Am decis că puteam trata cu cei de la Apache, pentru că ei ne puteau da răspunsurile de care aveam nevoie. Erau persoane cu care se putea purta o conversaţie raţională, şi am putut crea Apache Software Foundation [care era non-profit] şi să rezolvăm toate problemele" Pe cheltuiala IBM-ului , avocaţii companiei au conlucrat cu grupul Apache pentru a crea un cadru legal în jurul lui , astfel încât să nu existe probleme legate de drepturile de autor sau de responsabilităţi pentru companii precum IBM , care voiau să construiască aplicaţii bazate pe Apache şi să ia bani pe ele. IBM a văzut valoarea deţinerii unei arhitecturi standard a serverelor Web lipsită de spectaculozitate permiţând sistemelor eterogene de computere şi dispozitive să comunice între ele, afişând e-mail-ul şi paginile Web în format standard - , care urma să fie îmbunătăţită constant pe gratis de către o comunitate open-source . Colaboratorii de la Apache nu au p*rnit la drum cu gândul să facă software gratuit. Ei aveau în minte rezolvarea unei probleme des întâlnite - serviciile de pe Web - şi au descoperit că cel mai bun mod de a aduna cele mai strălucite minţi pentru a-şi face treaba era colaborarea gratuită într-o manieră open-source . „Când am început să lucrăm cu Apache, exista un Web site , apache .org, dar lipsea structura legală formală, iar afacerile şi structurile informale nu fac casă bună împreună" , a spus Swainson. ,,Trebuie să poţi verifica atent codul, să semnezi un acord şi să rezolvi probleme care ţin de responsabilitatea legală. [În prezent] oricine poate să descarce codul Apache. Singura obligaţie este de a recunoaşte că provine de pe situl respectiv şi, dacă operează vreo modificare, să o împărtăşească tuturor. " Există un proces de dezvoltare Apache care se ocupă de trafic, iar tu trebuie să-ţi câştigi accesul în acel proces, a adăugat Swainson. Aduce oarecum cu o meritocraţie

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

pură . Atunci când IBM a început să folosească Apache, a devenit parte a comunitătii şi a început să-şi aducă propriile contributii . Într-adevăr, singurul lucru pe care cei de la Apache l-au cerut în schimbul colaborării cu IBM a fost ca IBM-ul să-i pună pe cei mai buni ingineri ai săi să se alăture grupului open-source Apache şi să-şi aducă contributia, ca şi ceilalti, în mod gratuit. ,, Cei de la Apache nu erau interesati de plata în bani " , a spus Swainson. „ Doreau contribuJie . Inginerii noştri au venit şi ne-au spus : «Tipii de la Apache se pricep, nu glumă, şi insistă să contribuim şi noi cu oameni care se pricep» . La început, au respins contributiile noastre. Spuneau că nu se ridică la standardele lor ! Compensatia pe care o aştepta comunitatea însemna să dăm ce avem noi mai bun. " La 22 iunie 1 998 , IBM a anunţat intentia de a încorpora Apache în noul lor produs Web server, numit WebSphere. Felul în care era organizată comunitatea Apache impunea următorul lucru : orice luai din codul Apache şi îi aduceai îmbunătătiri trebuia returnat comunitătii . Dar, de asem*nea, erai liber să construieşti pe cont propriu un produs comercial p*rnind de la codul Apache, aşa cum a tăcut-o şi IBM , atât timp cât includeai o mentiune a numelui Apache în brevetul tău . Cu alte cuvinte, abordarea bunurilor intelectuale comune ale open-sourcing-ului i-a încurajat pe oameni să construiască produse comerciale pe această bază. În vreme ce abordarea respectivă promova ideea că fundamentul trebuie să fie gratuit şi accesibil tuturor, ea recunoştea faptul că acesta va rămâne puternic şi proaspăt dacă atât inginerii comerciali, cât şi cei non-comerciali vor fi stimulati să participe. În prezent, Apache este unul dintre cele mai cunoscute instrumente open-source, operând în jur de două treimi din totalul Web site-urilor din lume. Şi deoarece poate fi descărcat de oriunde în lume, este folosit de oameni din Rusia până în Africa de Sud şi Vietnam pentru a-şi crea Web site-uri . Persoanele care au nevoie sau doresc capacităti suplimentare pentru serverele lor pot cumpăra produse precum WebSphere, care este compatibil cu Apache. În perioada respectivă, vânzarea unui produs compatibil cu un program open -source era o mişcare riscantă din partea IBM-ului . Spre meritul său, IBM a avut încredere în abilitatea sa de a continua productia aplicatiilor software diferentiate pe fundamentul Apache, privit ca o marfă obişnuită. Acest model a fost adoptat la scară largă, după ce toată lumea a văzut cum a propulsat afacerea IBM-ului cu Web server-e în topul comercial la categoria respectivă de software , aducând venituri uriaşe. După cum am să tot spun în cartea de fată, într-o lume plată, pentru majoritatea companiilor, software-ul standard , obişnuit, nu are nici un viitor. Foarte multe programe lipsite de diversitate vor fi abandonate în favoarea celor generate de comunităti open-source. În cazul celor mai multe companii, viitorul comercial aparţine celor care ştiu să facă cel mai bogat sos de ciocolată, cea mai uşoară şi mai dulce frişcă şi cele mai suculente cireşe pentru tort sau celor care ştiu cum să le pună pe toate laolaltă într-o înghetată de fructe. Jack Messman, preşedintele companiei de software Novell , în prezent un mare distribuitor de Linux (sistemul de operare open-source) , peste care Novell pune tot felul de chestii pentru a-l face să cânte şi să danseze numai pentru compania ta, o spune cel mai bine : ,,Companiile de software

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

comercial trebuie să înceapă să-şi deschidă depozitele de softwa re pentru a se diferenţia între ele. Comunitatea open-source se axează, în principiu, pe infrastruc tură" (Financial Times , 14 iunie 2004) . Afacerea cu IBM a fost un adevărat moment crucial . Big Blue spunea că el crede în modelul open-source şi că prin Web server-ul Apache comunitatea open-source de ingineri crease nu numai ceva folositor şi valoros , ci şi produsul „cel mai tare din domeniu". De aceea mişcarea open-source a devenit un puternic factor de aplatizare, ale cărui efecte abia începem să le vedem. ,,Indivizii dobândesc o putere incredibilă" , afirmă Brian Behlendorf. ,, Nu contează de unde vii sau unde te afli - cineva din India sau din America de Sud poate fi la fel de eficient în ceea ce priveşte folosirea acestui software sau contribuţiile aduse lui ca şi cineva din Silicon Valley. " Vechiul model era că învingătorul ia totul : eu l-am scris, e al meu - modelul de licenţă standard pentru software . ,,Singurul mod de a-i face faţă" , a încheiat Behlendorf, ,,este să devenim învingători cu toţii " Cealaltă formă principală de community-developed software este mişcarea free software (software liber) . Conform Web site-ului openknowledge. org , ,,mişcarea software-ului l iber!open-source a început de la cultura hacker a laboratoarelor de informatică din Statele Unite (Stanford, Berkeley, Carnegie-Mellon şi MIT) în anii ' 60 şi '70. Comunitatea programatorilor era mică şi foarte unită . Între membrii ei circulau continuu coduri - dacă făceai vreo îmbunătăţire, trebuia să trimiţi codul comunităţii de proiectanţi . Păstrarea codului pentru sine nu era privită cu ochi buni la urma urmei , dacă tot beneficiezi de pe urma muncii unor prieteni , trebuie să întorci favorul " Totuşi, mişcarea free software a fost şi rămâne inspirată de ideea morală că software-ul ar trebui să fie liber şi disponibil tuturor şi se bazează pe colaborarea open-source în vederea producerii celui mai bun softwa re posibil , care să fie apoi distribuit gratuit. Principalul obiectiv al mişcării free software este acela de a determina cât mai mulţi oameni să scrie, să îmbunătăţească şi să distribuie software gratuit, din convingerea că aşa întreaga lume va deveni mai puternică şi va elibera indivizii din ghearele corporaţiilor globale. În 1 984, după cum consemnează Wikipedia, un cercetător de la MIT, fost hacker, Richard Stallman, a p*rnit „mişcarea free softwa re " odată cu efortul său de a construi un sistem de operare gratuit numit GNU . Stallman a creat Free Software Foundation şi ceva care se numea GNU General Public License (GPL) - Licenţa Publică Generală . GPL specifica faptul că utilizatorii codului-sursă puteau să copieze, să modifice sau să îmbunătăţească acel cod, cu condiţia să-şi pună la dispoziţie modificările sub aceeaşi licenţă precum codul originar. În 1 991 , un student de la Universitatea din Helsinki, pe nume Linus Torvalds, urmând iniţiativa lui Stallman, a făcut public propriul său sistem de operare, Linux, pentru a rivaliza cu sistemul Windows al celor de la Microsoft, şi a invitat şi alţi programatori online pentru a încerca să-l îmbunătăţească - gratuit. De atunci , programatori din toată lumea au manipulat, modificat, extins, îmbunătăţit şi adăugat patch-uri sistemului de operare GNU/Linux, a cărui licenţă stipulează că oricine poate descărca şi îmbunătăţi codul -sursă, dar după aceea trebuie să pună la dispoziţia tuturor varianta îmbunătăţită.

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Torvalds insistă ca Linux să rămână întotdeauna liber. Aşadar companiile de software comerial care vând upg rade-uri ce ameliorează sau adaptează Linuxul la alte sisteme trebuie să fie atente să nu combine şi/sau să distribuie oricare dintre codurile cu drept de autor ale Linuxului în produsele lor comerciale . GPL, în care este scris şi distribuit codul Linux, precum şi alte software-uri libere, specifică faptul că dacă noul cod este combinat cu Linux şi apoi redistribuit, atunci eşti obligat să pui modificarea sau combinarea respectivă la dispoziţia comunităţii, în mod gratuit. Aproape ca şi Microsoft Windows, Linux oferă o familie de sisteme de operare ce pot fi adaptate să ruleze pe cele mai mici desktop-urî de calculatoare, laptopuri , PalmPilots şi chiar ceasuri de mână, până la cele mai mari unităţi centrale de procesare (mainframe) şi supercalculatoare. Astfel , un puşti din India, cu un PC ieftin, poate învăţa dedesubturile aceluiaşi sistem de operare folosit în cele mai mari centre de prelucrare a datelor din corporaţiile Americii . În timp ce lucram la secţiunea de faţă a cărţii, am mers la un picnic în Virginia, la casa de la ţară a Pamelei şi a lui Malcolm Baldwin, pe care soţia mea i-a cunoscut ca membră în consiliul de condu cere al World Learning , o organizaţie nonguvernamentală . În timp ce mâncam, le-am spus că mă gândeam să plec până în Mali pentru a vedea cât de plat pare Pământul de la cel mai îndepărtat capăt al său - oraşul Timbuktu . Fiul soţilor Baldwin, Peter, chiar lucra în Mali, făcând parte dintr-o organizaţie numită GeekCorps, organizaţie care ajuta la implementarea tehnologiei în ţările în curs de dezvoltare. La câteva zile după acel picnic, am primit de la Pamela un e-mail în care îmi spunea că se con sultase cu Peter pentru a mă însoţi şi ea în Timbuktu, după care a adăugat urmă toarele cuvinte, care pentru mine reprezentau tot ce voiam să ştiu : ,,Peter spune că prin proiectul său se creează reţele wireless prin satelit şi se fac antene din peturi pentru apă minerală şi din plase de ferestre ! Se pare că toată lumea din Mali folo seşte Linux . . . ". Numai într-o lume plată puteai să auzi aşa ceva ! Mişcarea free software a pus în dificultate pe Microsoft şi pe alţi mari jucători globali din domeniul softwa re . După cum relatează revista Fortune (23 februarie 2004) , ,,disponibilitatea acestui software simplu şi puternic care funcţionează pe foarte popularele microprocesoare de la Intel a coincis cu dezvoltarea explozivă a Internetului . Linux a dobândit curând adepţi la scară globală din rândurile progra matorilor şi utilizatorilor care se ocupă cu afacerile . . . Revoluţia este mult mai amplă decât micul Linux . . . [În prezent] se poate găsi aproape orice fel de software în formă open-source . Web site-ul SourceForge. net, un loc de întâlnire pentru programatori , are o listă de aproape 86 . 000 de programe. Cele mai multe sunt proiecte mici, făcute de şi pentru obsedaţi, dar câteva sute dintre ele sunt foarte valoroase. Dacă nu-ţi convine să scoţi din buzunar 350 de dolari pentru un Microsoft Office sau 600 de dolari pentru un Adobe Photoshop , OpenOffice. org şi Gimp au alternative gratuite surprinzător de bune" Marile companii, precum Google, E*Trade şi Amazon, folosind componente de server de la Intel modificate şi Linux ca sistem de operare, au putut reduce foarte mult costurile pentru tehnologie - şi au dobândit un control mai mare asupra software-ului lor.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

Totuşi , ca să fim sinceri, în timp ce Linux şi Apache au început ca forme pure de community-developed software , n-a durat mult până când Apache a devenit un fel de ,,model amestecat" , datorită colaborării sale cu IBM . Unii lucrau pentru el gratuit, iar alţii erau plătiţi de către IBM - deci compania îşi putea vinde propriile servicii, îmbunătăţiri şi adăugiri la software-ul de bază. În acelaşi timp, putem vedea acum întreprinzători care sprijină cu fonduri companii noi - plătind companiile de softwa re ca să scoată vreun program gratuit, cu speranţa că o comunitate îl va îmbunătăţi, astfel încât noua companie să poată vinde comunităţii respective aplicaţii diversificate pentru un anumit profit. Red Hat, de exemplu, sprij ină dezvoltarea sistemului Linux şi a altor soluţii open-source , creând o afacere în acest sens. Red Hat nu-ţi va vinde sistemul Linux în sine - nu le este permis -, dar, în schimbul unei taxe, îl va sprijini şi îl va configura pentru afacerea ta. Probabil că astfel de modele amestecate vor reprezenta viitorul . De ce ? Pentru început, pentru ca o platformă de software complex să fie viabilă - adică să fie înnoită, reparată şi îmbunătăţită constant - , trebuie să existe în jurul ei o economie. Creatorii talentaţi de software din cadrul unei comunităţi open-source nu au timp, înclinaţie, energie şi resurse decât să creeze codul gratuit. La un moment dat, lucrul nu va mai continua până la cel mai înalt nivel dacă nu există un oarecare stimulent economic pentru membrii comunităţii . În cazul Linux, e minunat că oamenii din Mali îl pot descărca gratuit, dar el nu mai este dezvoltat gratuit. Să nu devenim însă prea romantici faţă de toate acestea. IBM nu vinde un sistem de operare care concurează cu Linux, dar vinde software care concurează cu Microsoft. Aşadar IBM este bucuros să plătească ingineri care să creeze software de calitate pentru a lucra la Linux în vederea încurajării expansiunii sale ca rival al lui Microsoft Windows - furându-i astfel profiturile şi slăbindu-i capacitatea de a concura cu IBM în domeniile sale de specialitate. Sun Microsystems a pus bazele OpenOffice . org din acelaşi motiv. Conform Web site-ului Sun, ,,comuni tatea OpenOffice. org a fost fondată de Sun Microsystems în anul 2000. Este o comu nitate activă, care dezvoltă şi sprij ină pachetul OpenOffice. org , iar Sun este un membru-cheie " Mă rog, aşa sunt afacerile . Însă chiar este vorba de afaceri . Din punctul de vedere al consumatorului , cel mai important este ca astfel de modele amestecate de community-developed software să stimuleze concurenţa cât mai mult şi să producă mai ieftin, dacă nu chiar gratuit, software pentru public. Nu mai e cazul să spunem că însăşi noţiunea de community-developed software este dezbătută cu ardoare la Microsoft. Dată fiind poziţia centrală a afacerilor cu software ale companiei, am considerat că e important să ascult şi versiunea lor. lată la ce concluzie am ajuns după discuţiile mele din Redmond : în opinia celor de la Microsoft, modelul amestecat care a evoluat în afara mişcării community-developed software este de fapt doar o nouă formă de concurenţă comercială, şi nimeni n-ar trebui să-şi facă iluzii în acest sens. Orice ar fi intenţionat sau sperat fondatorii mişcării community-developed software - în ceea ce priveşte software-ul creat de comunitate, lipsit de orice profit -, până la urmă nu s-a realizat aşa ceva . Crearea software-ului de către comunităţi a devenit acum o afacere, una cu un mare potenţial atât pentru Microsoft, cât şi pentru alte companii .

100

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Acestea fiind spuse, directorii executivi de la Microsoft cu care am vorbit încă sunt de părere că această formă de software îşi are limitele ei - şi nu va transforma (sau n-ar trebui să transforme) industria software-ului traditional , comercial , în ceva depăşit. Pentru început, Microsoft argumentează că dacă inovatorii nu vor fi recom pensati financiar pentru creatiile lor, stimulentele pentru inovatii revolutionare vor seca, precum şi fondurile pentru adevărata cercetare şi dezvoltare necesare stimulării progresului în acest domeniu tot mai complex . Succesul înregistrat de Microsoft în crearea sistemului standard de operare al PC-ului a făcut bani şi a permis companiei să cheltuiască miliarde de dolari pe cercetare şi dezvoltare pentru a crea Microsoft Office, o întreagă suită de aplicatii care se poate vinde acum cu câteva sute de dolari . După cum afirmă Craig Mundie, directorul tehnic de Ia Microsoft : ,,Ciclul virtuos al inovatiei , recompensei , reinvestitiei şi altor inovatii este ceea ce a stimulat toate marile descoperiri în industria noastră . Afacerea software , aşa cum o ştim noi , este o afacere economică ce creşte treptat . Cheltui o grămadă de bani chiar de la început pentru a dezvolta un software , iar apoi costul marginal de producţie pentru fiecare este foarte mic, dar dacă le vinzi în număr mare, îti recuperezi investitia, apoi reinvesteşti profiturile pentru dezvoltarea noii generatii de produse . Dar când insişti că nu poti lua bani pe software , nu poti decât să-l dai gratis şi nu mai permiti afacerilor cu software să devină afaceri economice care se dezvoltă cu timpul " Mundie adaugă : ,,Este adevărat că cercetările ştiintifice vor necesita tot mai mult un efort de comunitate, însă aş argumenta că este vorba mai mult de o cerintă de colaborare multidisciplinară datorită complexitătii problemelor decât de convingerea că ideile fundamentale care au dus la adevărate inovatii provin acum de la grupuri şi nu de la indivizi . Sunt de părere că open-source va continua ca tendintă puternică, dar va reveni în primul rând la modelul obişnuit intelectual aflat de mult timp în mediul academic, decât să devină unul care să înlăture stimulentul financiar de a produce software " Cât despre fondatorul Microsoft, Bill Gates, el de asem*nea este evident convins că viitorul software-ului nu o reprezintă gratuitatea. ,,Ai nevoie de capitalism (pentru a stimula inovatia] . O mişcare care să spună că inovatia nu merită o recompensă de ordin economic se opune mersului firii . Când stau de vorbă cu un chinez, el visează să-şi înfiinteze o companie . Nu gândeşte : «Voi fi frizer în timpul zilei şi voi face software gratuit noaptea» . . . Când te trezeşti cu o problemă de securi tate în software-ul tău, n-o să spui : «Unde-i tipul de la frizerie ? » . " Mundie mai arată că indiferent de afacerea în care eşti implicat, ,,mai devreme sau mai târziu vei afla că fără un software privat şi fără un sistem IT care să încorporeze şi să-ti promoveze principala competentă - esenta unică a ceea ce faci - va fi foarte dificil să dobândeşti şi să mentii un avantaj în competitia dintr-o lume unde fiecare poate avea acelaşi software gratuit" Companiile vor dori sisteme proiectate numai pentru ele, pe care să nu le mai aibă nimeni , şi vor vrea truse de instrumente pentru a proiecta diferite lucruri pe care să nu le mai aibă nimeni . Aşadar, spun cei de la Microsoft, tot va fi loc suficient pentru sisteme software private. În cele din urmă, progresul şi aria de acţiune chiar contează . Pentru studenti şi companii există un mare avantaj pentru că, în prezent, poti merge oriunde în lume şi, după ce p*rneşti un calculator, poti găsi un program standardizat Microsoft Word pe care să-ti scrii

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

10 1

raportul de afaceri sau eseul . Nu mi-ar trebui acum să mă mai lupt cu alt program de procesare a textului oriunde aş merge. E ceva ce nu ar ajuta munca să circule . Însă motivul pentru care consider că şi software-ul creat de comunitate va dăinui este că, în vreme ce acesta nu va fi viabil fără un stimulent economic la un moment dat, s-a dovedit totuşi foarte puternic ca simplu instrument pentru inovaţii şi pentru răspândirea fulgerătoare a acestora. Până în 2004 , sistemul de operare Linux era cel mai cunoscut software open-source care îi făcea greutăţi Microsoftului . Apoi, în noiembrie 2004 , Mozilla Foundation, un grup non-profit care sprij inea software-ul open source , a lansat Firefox , un browser gratuit, rapid şi uşor de instalat, cu foarte multe trăsături care îi lipseau browser-ului Internet Explorer de la Microsoft. ,,Doar cu o lună mai târziu" , scria specialistul în tehnologie de la New York Times Randall Stross (la 1 9 decembrie 2004) , ,, fundaţia a sărbătorit un moment remarcabil : 10 milioane de descărcări ale programului de către utilizatori ". Donaţiile din partea noilor utilizatori mulţumiţi de Firefox s-au dus pe o reclamă de două pagini în New York Times . ,, Cu Firefox " , a adăugat Stross, ,,software-ul open-source trece de la obscuritatea din spatele biroului în casa ta şi chiar şi în casa părinţilor tăi . (Copiii tăi de la facultate îl folosesc dej a . ) Este finisat şi la fel de simplu de folosit ca şi Internet Explorer" Până în noiembrie 2005 , prima sa aniversare, browser-ul Firefox înghiţise aproximativ 10 % din piaţa mondială a browser-elor, majoritatea provenind de la Microsoft Explorer. Un motiv pentru care Firefox s-a extins atât de repede este faptul că e creat de comunitate : utilizatorii au putut contribui la maniera în care s-a dez voltat, multe extensii care au adăugat noi aplicaţii specifice browser-ului fiind scrise de utilizatori . Prin noiembrie 2005 , o nouă versiune îmbunătăţită, Firefox 1 . 5 , intra pe piaţă. Este uimitor să fii martorul unei dezvoltări atât de rapide, mai ales când ştii cum a apărut Firefox . De fapt, Firefox este descendentul Mosaic-ului şi originalului browser Netscape Navigator, înghiţit de Microsoft Internet Explorer în 1 998 . În timp ce Firefox, ca orice alt software open-source , este produsul multor îmbunătăţiri şi idei din partea diferitor programatori , notează revista Wired (februarie 2005 ) , „doi oameni mai ales au avut cel mai important rol î n ceea c e priveşte succesul browser-ului : Blake Ross, student în anul doi la Stanford, un tânăr de 19 ani , slab, energic şi cu părul negru şi ţepos, şi Ben Goodger, un neozeelandez de 24 de ani , rotofei şi blând . La 1 4 ani , Ross, autentificându-se pe contul familiei sale de pe America Online, a început să repare defeqiuni pentru Mozilla Group, o echipă de programatori responsabilă cu întreţinerea codului-sursă al browser-elor Netscape. Curând Ross a ajuns să fie nemulţumit de modificările de la Netscape [prea multe aplicaţii înzorzonate] şi, începând cu anul 2002 , a hotărât dintr-odată să se des partă de grup şi a creat un browser simplu, rapid şi uşor de utilizat. Goodger. . . a preluat controlul în 2003 , când Ross a devenit student. A început să coordoneze proiectul şi a dat formă browser-ului pentru lansarea variantei Firefox 1 . 0 spre sfârşitul anului [2004] ". Aşadar un tânăr de 1 9 ani de la Stanford şi unul de 24 de ani din Noua Zeelandă, lucrând într-o comunitate open-source pe gratis, începând din două capete ale lumii ,

1 02

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

au produs un browser care a luat 5 % din piaţa Internet Explorer-ului în aproximativ şase luni . Mi-a plăcut mult ce a declarat Ross revistei Wired în legătură cu ceea ce a simţit când a început pentru prima dată să distribuie date, să intre în codul Mozilla pe când era elev în clasa a noua : ,, Era incredibil - numai gândul că poţi atinge ceva ce este folosit de atâta lume . . . Este un sentiment nemaipomenit să faci o mică modificare codului şi să vezi după aceea schimbarea în fereastra unui produs celebru . Ai produs o schimbare într-o aplicaţie care este folosită în toată lumea " Nu există o descriere mai bună pentru fascinaţia difuzării de date - în comparaţie cu simpla lor descărcare . Concluzie : Aplatizarea lumii produce încă o schimbare radicală în afacerile cu software . În timp , cred că vom fi martorii apariţiei unui nou echilibru, în care toate formele diferite de software îşi vor avea locul lor : software-ul tradiţional comercial , a la M icrosoft ori SAP, alături de modelul Business Web de software de închiriat, a la Salesforce . com, şi de softwa re-ul gratuit produs fie de comunităţi care benefi ciază de fonduri , fie de indivizi inspiraţi .

Răspunsuri date de comunitate În ceea ce-l priveşte pe Brian Behlendorf, el pariază pe cariera lui că tot mai mulţi oameni şi tot mai multe companii vor dori să profite de noua platformă a lumii plate pentru a inova tot felul de produse în cadrul comunităţilor. În 2004 , el a înfiinţat o nouă companie , CollabNet, pentru a promova utilizarea creaţiilor comunităţilor ca instrument de stimulare a inovaţiilor în domeniul software în cadrul companiilor. Un exemplu de ceea ce face CollabNet este crearea unui Web site securizat, unde cei care deţin o parolă pot vedea codul-sursă al software-ului şi defectele care trebuie reparate, apoi pot participa la discuţii între ingineri , directori de producţie şi relaţii cu clienţii în legătură cu modalităţile prin care ar trebui îmbunătăţit software-ul respectiv. Este un mediu complet plat, fără conflicte , care promovează colaborarea şi depăşeşte obstacole. ,, CollabNet este un furnizor de arme pentru forţele care aplatizează Pământul " , a spus Behlendorf. ,, Rolul nostru în lume este să construim instrumentele şi infrastructura astfel încât un individ - din India, China sau de oriunde - , fie el consilier, angajat sau casnic, să poată colabora . Noi le dăm trusa de instrumente pentru dezvoltare prin cooperare descentralizată . Noi facem posibilă dezvoltarea pe verticală, de jos în sus , şi nu numai în cyberspaţiu . " În vreme ce CollabNet se axează în principal pe felul în care ar putea să ajute o corporaţie să colaboreze pe plan intern pentru a produce propriul software open-source şi pentru a-l întreţine, există tot felul de afaceri în afară de cele ale software-ului care descoperă acum ce se întâmplă dacă exploatezi puterea inovatoare a comunităţii . O variaţie creativă a acestei abordări open-source a fost încercarea de acum câţiva ani a unei companii canadiene de exploatări aurifere, Goldcorp Inc . , de a ne exploata „pe toţi " pentru a-şi găsi zăcămintele de aur. Iată ce scria ediţia din iunie 2002 a revistei Fast Company :

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 03

În ianuarie 18 48 , o echipă de muncitori de la moara lui John Sutter de lângă Sacramento (California) au dat peste câteva bucăti de aur de calitate exceptională. Nu după mult timp, jumătate de milion de căutători au ajuns acolo, dorind să se îmbogătească peste noapte. Se declanşase goana după aur. Cam 1 53 de ani mai târziu, altă goană după aur a început la o veche mină numită Red Lake, în nord-vestul provinciei O ntario. De data aceasta, vânătorii de comori aveau la ei software de modelare geologică şi instrumente de minerit în baze de date în loc de târnăcoape şi lopeti. Marii câştigători erau din Australia. Şi nu văzuseră mina în viata lor. Rob M cEwen, preşedinte şi director general executiv al Goldcorp Inc. , cu sediul în Toronto, declanşase goana după aur lansând o provocare extraordinară tuturor geologilor din lume : vă vom arăta online toate datele pe care le avem în legătură cu mina Red Lake, dacă ne spuneti unde ar fi posibil să găsim următoarele 6 milioane de uncii de aur. Premiul : un total de 5 75 . 0 0 0 de dolari, cel mai mare premiu fiind de 105 . 0 00 de dolari. Comunitatea minieră rămăsese mută de uimire. ,,Am văzut baze de date foarte mari de la sondaje guvernamentale făcute online" , afirmă Nick Archibald, vicepreşedintele executiv al Fractal Graphics, organizatia câştigătoare din West Perth (Australia). ,, Dar ca o compa nie să facă publice astfel de informatii şi să spună «Iată-mă, şi cu bune, şi cu rele» este, într-adevăr, foarte ciudat. " McEwen ştia că acea competitie, pe care a numit-o Provocarea Goldcorp, presupunea riscuri mari. Î n primul rând, expunea compania unei licitatii de preluare ostilă. Dar riscul de a continua să păstrezi vechiul model de actiune era şi mai mare. ,,Mineritul este una dintre cele mai vechi preocupări industriale ale omenirii" , spune M cEwen. ,,E ste vorba de o economie foarte veche. Dar descoperirile miniere sunt ca şi cele tehnologice. Are loc aceeaşi îmbogătire rapidă, deoarece aşteptările în continuă creştere aduc profituri tot mai mari. Dacă am putea găsi aur mai repede, am putea spori valoarea companiei. " McEwen, un bărbat scund, cu voce blândă, cu o mustată atent tunsă şi îmbrăcat la patru ace, avea un avantaj asupra concurentilor săi mai lenti : nu era miner, nu gândea ca un miner şi nu era limitat de conceptiile conventionale ale minerului. Pe când era tânăr, a lucrat pentru M errill Lynch, urmându-l pe tatăl său în afacerile de investitii. Dar şi tatăl său era fascinat de aur, iar M cEwen a crescut cu poveşti despre mineri, căutători şi echipamente spuse la cină . Î n curând a prins şi el miocrobul aurului şi şi-a făurit un model de gândire despre felul în care credea că ar trebui să arate o companie modernă de exploatare a aurului. În 1989, şansa i s-a arătat. A intrat într-o confruntare de preluare a unei companii ca un cavaler în alb şi a ajuns actionar majoritar al unei mine vechi şi cu un potential scăzut din O ntario. Nu era tocmai un vis devenit realitate. Piata aurului era slăbită. Costurile de exploatare erau foarte mari. M inerii au intrat în grevă. M cEwen a fost chiar amenintat cu moartea. Însă noul proprietar ştia că mina are potential. ,,Zona auriferă Red L ake avea două mine de aur în functiune şi 13 foste mine care produseseră împreună mai bine de 18 milioane de uncii de aur" , spune el. ,,Mina de lângă noi produsese în jur de 10 milioane de uncii. A noastră, doar 3 milioane. " M cEwen credea că minereul de calitate superioară care trecea prin mina învecinată era prezent, pe o portiune de 55 . 00 0 de acri, în Red L ake - dar trebuia să-l găsească. Strate gia sa a început să prindă formă la un seminar de la MIT, în 1999 . Preşedinti de companii din toată lumea veniseră acolo să afle ce paşi s-au mai făcut în tehnologia informatiei. În cele din urmă, atentia grupului s-a îndreptat către sistemul de operare L inux şi revolutia open-source. ,,Atunci mi-am spus : «Cod open-source ! Este exact ce-mi trebuie ! » " , îşi aminteşte M cEwen.

1 04

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Iată raţiunea sa : dacă ar putea atrage atenţia talentelor de prim rang din toată lumea către problema descoperirii a cât mai mult aur în Red Lake, la fel cum Linux a reuşit să atragă programatori de talie mondială spre cauza creării de software mai bun, ar putea să exploateze mii de minţi la care în mod normal nu ar avea acces. De asem*nea, ar putea accelera ritmul explorărilor şi şi-ar îmbunătăţi şansele de a descoperi ceva. La început, geologii de la Goldcorp s-au îngrozit la gândul că vor trebui să expună lumii toate datele lor ultrasecrete. ,,E o industrie foarte conservatoare şi foarte privată" , spune dr. James M . Franklin, fost geolog-şef la Geologica) Survey of Canada şi membru în juriul Provocării Goldcorp . ,,Confidenţialitatea şi discreţia în legătură cu rezervele şi explorarea au fost cuvintele-cheie. Ceea ce urma să se întâmple era ceva absolut necon venţional . " Dar î n martie 2000, l a o conferinţă, McEwen şi-a dezvăluit planul din cadrul Provocării Goldcorp . Reacţia a fost imediată. Mai mult de l. 400 de savanţi, ingineri şi geologi din 50 de ţări au descărcat datele companiei şi şi-au început explorarea virtuală. Când au început să apară rezultatele, juriul alcătuit din 5 membri a rămas uimit de creativitatea propunerilor. În fruntea clasamentului s-a situat activitatea de colaborare dintre două grupuri din Australia : Fractal Graphics din West Perth şi Taylor Wall & Associates din Queensland, care au creat împreună o descriere detaliată în grafică 3-D a minei. Pentru McEwen, competiţia însăşi a fost o mină de aur. ,, Am forat în patru dintre locaţiile indicate de câştigători şi am avut succes de fiecare dată" , spune el . ,,Dar cu adevărat important este faptul că, dintr-o locaţie îndepărtată, câştigătorii au putut să analizeze o bază de date şi să genereze ţinte fără a vizita vreodată proprietatea. Fără îndoială că aşa va arăta o parte a viitorului. " Între noile descoperiri de calitate şi facilităţile modernizate ale minei, Red Lake se înca drează în liniile de performanţă pe care le anticipase McEwen. În 1996, Red Lake producea anual 53. 000 de uncii la 360 de dolari uncia. Prin anul 2001, mina producea 504. 000 de uncii la 59 de dolari uncia.

Cât despre minerii open-source care au câştigat competiţia, Fast Company a observat cât de mult a însemnat pentru ei o asem*nea oportunitate : Red Lake (Ontario) şi West Perth (Australia) se află la capete opuse ale Pământului . Dar asta nu i-a oprit pe Nick Archibald şi echipa sa de geologi de la Fractal Graphics, o firmă australiană de consultanţă în domeniul geologiei, să creadă că pot găsi aur în Canada. Câştigători ai Provocării Goldcorp din 2001, Archibald şi colegii săi au împărţit marele premiu de 105. 000 de dolari pentru prezentarea lor care detalia ţinte cu potenţial de descoperire a aurului. ,,Nu fusesem niciodată în mină" , spune Archibald . ,,Nici în Canada nu fusesem vreodată. " Dar când a auzit de competiţie, Archibald a recunoscut o ocazie pentru compania sa, care este specializată în producerea modelelor de mine în grafică tridimensională . . . Deşi premiul în bani pe care echipa lui Archibald l-a împărţit cu Taylor Wall & Associates abia a acoperit costurile proiectului, publicitatea aferentă a propulsat afacerile firmei. ,,Recu noaşterea în America de Nord dobândită într-o noapte în urma acestui proiect am fi obţinut-o, în condiţii normale, în câţiva ani" , a spus el. Archibald a mai adăugat că Provocarea a deschis ochii industriei spre o nouă modalitate de a explora, ceea ce este foarte important. ,, A fost o schimbare radicală în industria minieră", spune el. ,, Parcă ar fi fost o rază de lumină într-o mare de întuneric."

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 05

Mineritul aurului nu reprezintă singura nouă frontieră pentru inovatiile create de comunitate şi pentru distribuţia de date. Acestea încep să afecteze şi alt domeniu : politica. Gânditi-vă la Andrew Rasiej , fost impresar muzical care a fondat Mouse. org pentru a aduce mai multă tehnologie în şcolile din New York şi care a fost candidat din partea democratilor pentru postul de Avocat al Poporului în New York City - un fel de supraveghetor care îl consiliază pe primar în probleme de relaţii cu comunitatea şi care investighează orice fel de plângeri , de la gropile din asfalt până la serviciile municipalitătii . L-am cunoscut pe Rasiej pe când încerca să atragă atentia asupra propunerii sale ca New York-ul să asigure o infrastructură universală Wi-Fi , astfel încât oricine să aibă acces la Internet de mare viteză şi la acoperire pentru telefoane mobile. În cele din urmă, candidatura sa a eşuat. Se grăbise prea mult pentru acele vremuri . Dar, în final , cred că vremurile îl vor prinde din urmă . Vechea abordare industrială a politicii, a argumentat Rasiej , ,,este unul pentru mai multi " Adică alegem un bărbat sau o femeie care ne va rezolva problemele tuturor. Noul model din afaceri este acela de a-ti implica clientii şi comunitatea într-o conversatie continuă legată de orice aspect al afacerii tale, începând cu momentul în care concepi un produs, continuând apoi cu modul în care îl proiectezi, cu lantul de aprovizionare care participă la construirea lui şi îl distribuie, şi până la modul în care aduni şi asimilezi feedbackul din partea clientilor şi reacţionezi mai rapid la gusturile mereu schimbătoare. ,, Ei bine, a venit vremea să aplicăm acelaşi principiu - puterea celor multi pentru a reinventa viata civică şi pentru a ne revigora democratia" , a argumentat Rasiej . ,, Nu numai că îmbunătăţeşti serviciile municipale şi calitatea vietii, dar le oferi oamenilor o modalitate simplă şi satisfăcătoare de a participa la deciziile care le afectează viata . Oamenii sunt rupti de viata politică deoarece consideră că aceasta nu are nici o legătură cu vietile lor. Dacă primarul ar cere tuturor să fotografieze fiecare groapă din asfalt, ai fi uimit de ceea ce s-ar întâmpla . " Î ntr-adevăr, Rasiej a propus crearea unui Web site unde oricare cetătean, folosindu-şi telefonul mobil , putea să facă o fotografie unei gropi în asfalt, unei balustrade stricate şi periculoase sau chiar a ceea ce pare o infracţiune şi să o trimită imediat prin e-mail la primărie sau să o afişeze pe Web site-ul oficial , astfel încât oricare cetătean să devină în fapt un potential supraveghetor. Rasiej insistă că, în vreme ce candidatul democrat la preşedintie Howard Dean a descoperit puterea retelei atunci când a folosit-o pentru a colecta fonduri în cadrul licitatiei sale eşuate pentru Casa Albă, nu a mai exploatat-o din nou . La fel au pro cedat şi ceilalti candidati - nici unul nu a încercat să facă o campanie cu adevărat plată. „ Dean nu şi-a dat seama că banii pe care îi primea pentru campania sa prin Internet erau de fapt produsul secundar al vibrantei comunităti a democratilor şi al unor alegători furioşi care îşi vorbeau unul altuia, propulsându-i candidatura" , a spus Rasiej . Dar credeti-mă, unii candidati sau unele partide se vor trezi la realitate abia prin 2008 . În politica Statelor Unite există o lege de fier : partidul care absoarbe şi adoptă cât mai repede tehnologie de ultimul răcnet domină în politică . F. D . Roosevelt a dominat radioul şi discursurile pe un ton familiar adresate natiunii, Kennedy a dominat dezbaterile televizate, republicanii - emisiunile radio de scandal , iar Karl

106

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Rove - mail-ul şi bazele de date computerizate. Următorul model politic tehnologic se va raporta la puterea comunităţii şi la distribuirea individuală de date. Î n cadrul acestuia, oficialitatea publică nu va mai fi cea care le vorbeşte celor mulţi sau încearcă să-i asculte. Mai degrabă, el sau ea va deveni un punct central de conexiune, aşa încât cei mulţi să colaboreze între ei , creând reţele de avocaţi publici care să identifice problemele, să le rezolve şi să sprijine candidaţii care se confruntă cu aceste probleme. ,, [Numai] un funqionar ales nu poate rezolva problemele a 8 milioane de oameni " - însă cei 8 milioane de oameni conectaţi între ei printr-o reţea pot rezolva problemele unui oraş mare. Ei pot să le identifice şi să ofere soluţii mai bine şi mai rapid decât orice birocrat. . . Partidul care defineşte cel mai bine această nouă frontieră va fi cel care va obţine majoritatea electoratului în secolul XXI . Iar democraţii ar face bine să înţeleagă următorul lucru : în momentul de faţă, baza lor este cea mai înstrăinată de reţea .

Blogging : Uploading de ştiri şi comentarii Curând după ce mişcarea community-developed software a luat amploare, am fost martorii apariţiei unei alte forme de uploading autoorganizat şi cu o structură de jos în sus : blogging-ul . O văd cel mai bine în propria-mi profesie, jurnalismul , unde blogger-ii, comentatori individuali online, care deseori se conectează unul la celălalt în funcţie de ideologia pe care o au , au creat un fel de newsroom open-source. Blog-ul reprezintă propria tribună virtuală unde te poţi trezi în fiecare dimineaţă şi, sub forma unui articol , buletin de ştiri sau pur şi simplu text, spui lumii care este părerea ta în legătură cu orice subiect, îţi afişezi propriul conţinut pe Web site-ul personal şi apoi aştepţi ca lumea să vină să-l vadă. Dacă alţii îl plac, îşi vor crea un link către blog-ul tău de la blog-ul lor sau de la alte forme de conţinut, precum articolele de ştiri online sau comentariile. Acum îi citesc pe blogger-i (termenul provine de la cuvântul Weblog) ca parte a rutinei mele zilnice de culegere a informa ţiilor. Într-un articol despre felul în care un mic grup de blogger-i necunoscuţi au ajutat la dezvăluirea documentelor falsificate folosite de Dean Rather de la CBS News în articolul său infam despre Garda Naţională Aeriană a preşedintelui George W. Bush, Howard Kurtz de la The Washington Post (20 septembrie 2004) a scris următoarele : „ Parcă cineva ar fi aruncat un chibrit pe un lemn îmbibat cu kerosen. Flacăra a mistuit toată mass-media, deoarece blogger-i necunoscuţi până atunci au reuşit să pună reţeaua lui Murrow şi Cronkite pe o poziţie puternic defensivă . Secretul , spune [web-designerul şi blogger-u1] Charles Johnson, este «culegerea de informaţii open -source» . Adică avem un număr impresionant de oameni foarte motivaţi care ştiu să folosească instrumentele pentru a găsi ceea ce-i interesează. Avem o armată de jurnalişti din rândul cetăţenilor" Armata respectivă are deseori ca arsenal nimic mai mult decât un casetofon, un telefon mobil cu cameră video şi un Web site , dar într-o lume plată ea poate să-şi facă vocea colectivă auzită până la CBS sau The New York Times. Aceşti blogger-i şi-au creat proprietăţi comune online, neîngrădite de bariere. Acolo poţi găsi deseori multe zvonuri şi acuzaţii nefondate . Deoarece nu există un lider, standardele de

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 07

practică variază foarte mult, unele fiind de-a dreptul iresponsabile. Totuşi, neexistând un lider, informatiile circulă într-o libertate desăvârşită . Iar când această comunitate prinde un fir real , precum episodul Rather, poate crea la fel de multă energie, zgomot şi ştiri importante precum orice retea sau gazetă cu pretentii . La fiecare şapte secunde apare un nou blog , se afirmă în Technorati . com, u n sit care urmăreşte astfel de jurnale uşor de actualizat. Technorati spune că deja există mai mult de 24 de milioane de blog-uri , iar numărul lor creşte cu aproape 70 . 000 pe zi şi se dublează la fiecare cinci luni - începând cu blogger-ii irakieni, care relatează propriile ştiri de pe front, cu blogger-ii care urmăresc şi critică arhitectura cursurilor de golf, cu cei de pocher, de investitii şi terminând cu cei simpli , ca tine şi ca mine. Mark Glaser, scriitor independent care locuieşte în San Francisco , scriind pentru Web site-ul YaleGlobal (28 iulie 2005 ) , a observat că pe 7 iulie, ziua atentatelor de la metrourile din Londra, Web site-ul BBC-ului a invitat telespectatorii să trimită foto grafii cu cele văzute. ,,În 24 de ore " , a scris el , ,, situl a primit prin e-mail 20 .000 de povestiri , 1 . 000 de fotografii şi 20 de fişiere video . Una dintre principalele imagini de pe sit din ziua respectivă a fost o fotografie de amator a scenei în care a explodat autobuzul cu etaj . BBC , The Guardian şi MSNBC . com s-au numărat printre marile situri media care au parcurs paşii jurnalismului cetătenesc, permitându-le cititorilor să-şi aducă fiecare contributia în mod spontan - fără ca aceştia să aibă vreo pregătire în jurnalism" Ceea ce a făcut BBC-ul a fost să tină în frâu puterea distribuţiei de date şi să o canalizeze într-un continut editorial util . Bunăvoinţa BBC-ului de a-şi deschide portile în fata blogger-ilor arată atât puterea, cât şi slăbiciunile blogging-ului şi motivul pentru care nu este încă limpede cum va afecta acesta jurnalismul traditional . Cine poate analiza 20 . 000 de blog-uri în 24 de ore ? Nu poti asimila ştiri cu toptanul . E prea mult. Aşadar, la fel ca şi cu software-ul , probabil vom vedea mai degrabă abordări mai amestecate, în care organizatiile tradiţionale de ştiri absorb, filtrează şi selectează ce este mai bun din „blogosferă" şi o amestecă cu ştirile lor editate într-un mod mai tradiţional . (În prezent, marile corporatii, precum General Electric, supraveghează şi reacţionează zilnic la ceea ce spun blog-urile despre ele . ) E imposibil să-ţi închipui cum va fi peste 10 ani , când practic orice persoană pe care o cunoşti va avea un blog . Însă exact într-acolo ne îndreptăm . Dacă te uiţi la fenomenul Facebook. com, un registru social online care se împrăştie rapid în licee şi colegii , milioane de tineri au acum o platformă pentru a-şi spune propriile poveşti . „Generaţia următoare creşte online, în loc să se adapteze conceptului când devin adulţi " , a scris Micah Sifry, analist al intersecţiei dintre tehnologie şi politică, în The Nation (22 noiembrie 2004) . ,, Mai bine de 2 milioane de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 1 7 ani au propriul Web site , se arată într-un sondaj din decembrie 2003 efectuat de Grunwald Associates. 29 % dintre copiii de grădinită până la clasa a treia au propria adresă de e-mail . Josh Koenig , unul dintre tinerii de douăzeci şi ceva de ani care s-au afirmat în campania electorală a lui Dean şi care este acum cofondator al Music for America , spune : «Noi vedem acum doar primele picături din şuvoiul ce va veni» . Când mi-a spus că în cele mai multe licee din America elevii folosesc Web-ul pentru a face clasamente ale profesorilor lor, am crezut că exagera puţin. Însă am descoperit după aceea RateMyTeachers. com, unde mai bine de

108

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

900 . 000 de profesori de la 40 .000 de şcoli gimnaziale şi licee din America şi Canada au avut parte de 6 milioane de aprecieri . Este un număr de aproape trei ori mai mare decât cel de anul trecut, acoperind aproximativ 85 % din toate şcolile din ambele ţări . . . Viitorul se află în mâinile lor, deşi valul ne va lua şi pe noi , ceilalţi . " Versiunea audio a blogging-ului , cunoscută ca podcasting , abia începe să prindă aripi . Fenomenul a evoluat odată cu arhicunoscutul dispozitiv portabil de la Apple, iPod-ul . Podcast-urile înseamnă indivizi care îşi produc propriile fişiere audio şi video - muzică, comentarii , cărţi , recitaluri de poezie şi de cântece, orice îţi trece prin cap că s-ar putea realiza prin voce sau imagini - , care pot fi transmise pe plat forme Internet, precum Apple iTunes. Ele sunt apoi descărcate de utilizatori sau de abonaţi, care le ascultă sau le vizionează de la computerele lor, de pe iPod-uri , MP3 player-e, telefoane mobile sau alte dispozitive portabile. Podcasting-ul are un impact major asupra companiilor tradiţionale de muzică şi video, precum şi asupra staţiilor radio, deoarece tot mai mulţi oameni nu mai sunt doar un public pasiv, ci au acum puterea de a deveni producători de videoclipuri şi de muzică.

Wikipedia : conţinut distribuit de comunitate O altă formă de creaţii distribuite de comunitate de care mă folosesc regulat în cartea de faţă este Wikipedia, enciclopedia online alcătuită din contribuţiile utilizatorilor, cunoscută şi sub numele de „enciclopedia tuturor" Cuvântul wiki este preluat dintr-un cuvânt din hawaiană care înseamnă „ repede " Wiki-urile sunt Web site-uri care permit utilizatorilor să editeze în mod direct orice pagină Web de pe calculatoarele lor de acasă. Într-un eseu de pe YaleGlobal online din 5 mai 2004 , Andrew Lih, asistent universitar la Journalism and Media Studies Centre de la Universitatea din Hong Kong , a expli cat cum funcţionează Wikipedia şi de ce este o descoperire atât de mare. ,,Proiectul Wikipedia a fost iniţiat de Jimmy (Jimbo) Wales, directorul unei noi com panii pe Internet, Bomis. com, după ce proiectul său original pentru o enciclopedie alcătuită din definiţii trimise de voluntari , dar strict controlate, a rămas fără bani şi resurse după doi ani " , a scris Lih. ,, Pe atunci , în fruntea proiectului se găseau editori cu doctorate, însă aceştia au produs doar câteva sute de articole. Wales nu a vrut să lase conţinutul să lâncezească, aşa că a pus paginile pe un Web site wiki în ianuarie 2001 şi a invitat toţi vizitatorii de pe Internet să editeze colecţia sau să îi adauge noutăţi . Situl a avut un succes năvalnic din primul an şi şi-a câştigat adepţi loiali, care au contribuit cu peste 20 .000 de articole şi traduceri în peste douăsprezece limbi . " Te-ai putea întreba cum e posibilă producerea unei enciclopedii credibile şi echi librate prin intermediul unei mişcări ad-hoc open-source şi open-editing ? La urma urmei, fiecare articol din Wikipedia are un buton „ Edit this page " , permiţând oricărui utilizator să adauge conţinut paginii respective sau să-l şteargă . Succesul ei a început cu faptul că „deoarece wiki-urile oferă abilitatea de a urmări statutul artico lelor, de a reexamina modificările individuale şi de a discuta tot felul de probleme, ele funcţionează ca situri sociale " , a explicat Lih . Ele mai urmăresc şi stochează toate modificările făcute unui articol , astfel că nici o operaţie nu distruge definitiv.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 09

Wikipedia functionează prin consens, cu utilizatori care adaugă şi schimbă continut în timp ce încearcă să găsească idei comune pe parcurs. „Totuşi , tehnologia nu este suficient de independentă" , scrie Lih. ,, Wales a creat o politică editorială de mentinere a unui punct de vedere neutru, ca principiu de bază . . . Conform normelor Wikipedia, «punctul de vedere neutru încearcă să prezinte idei şi fapte într-un fel care să-i facă pe suporteri şi pe oponenti să cadă de acord . . . » . În consecintă, articolele despre chestiuni discutabile, precum globalizarea, au benefi ciat de natura cooperantă şi globală a Wikipediei . În ultimii doi ani , Wikipedia a suferit mai mult de 90 de editări din partea utilizatorilor din Olanda, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Australia, Brazilia, Statele Unite, Malaysia, Japonia şi China. Ea oferă o viziune diversă a problemelor din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului şi al corporatiilor multinationale fată de mişcarea antiglobalizare şi amenintările la adresa diversitătii culturale. " Un articol din Newsweek despre Wikipedia ( l noiembrie 2004) o citează pe Angela Beesley, o colaboratoare voluntară din Essex (Anglia) şi dependentă declarată de Wikipedia , care monitorizează acurateţea a peste o mie de definiţii : ,,O enciclopedie coparticipativă pare o idee nebunească, dar ea se contro lează singură, în mod firesc " Cu sigurantă se vinde singură . Pe la sfârşitul anului 2005 , Wikipedia avea 2 , 5 miliarde de accesări pe lună, ceea ce a făcut-o unul dintre cele mai vizitate situri de referinţe de pe Web , împreună cu Dictionary. com . Sunt sigur că ţi s-a părut grozav când erai adolescent, iar un agent de vânzări de la Encyclopaedia Britannica venea la uşa ta, fălindu-se cu cărtoaiele lui . Pentru că mie chiar mi s-a părut grozav. După aceea ai crezut că e nemaipomenit când ai primit prima ta copie de la Microsoft Encarta şi ai putut da click pe propria-ţi enciclopedie. Reclama online pentru ultima ediţie a Encartei spune următoarele : ,, Microsoft Encarta Standard 2006 este enciclo pedia cu numărul cel mai mare de vânzări . Este o sursă de încredere pentru explorarea unei lumi a cunoştinţelor exacte, stimulante şi actualizate - conţinând 36.000 de articole, zeci de mii de imagini şi clipuri de sunet, videoclipuri , animaţii, jocuri , hărti şi multe altele " Ştii câte articole există în Wikipedia, enciclopedia scrisă de utilizatori ? În timp ce eu scriam aceste rânduri pe 29 noiembrie 2005 , Web site-ul Wikipedia. org anunta : ,,În versiunea engleză, începută în 2001 , lucrăm acum cu 841 . 358 de articole " - şi numărătoarea continuă. Iar Wales este abia la început. El a dezvoltat Wiktionary, adică un diqionar cu lexicon ; Wikibooks - manuale şi cărti digitale ; Wikiquote - o „carte " online de citate ; Wikispecies - un cyber-dicţionar de specii ; şi, desigur, Wikinews, sursa de ştiri cu conţinut liber pe care o poţi scrie şi transmite de unul singur" Totuşi , Wikipedia nu este numai lapte şi miere şi nu se controlează pe sine întot deauna . Atunci când oamenii îşi pot transmite propria enciclopedie, se pot întâmpla multe şi nu toate sunt neapărat lucruri bune. Duşmanii tăi pot să o folosească drept gazetă de perete globală ca să-ţi terfelească numele dacă vor şi, până să remediezi situatia, poate dura ceva timp . John Seigenthaler Sr. , directorul editorial fondator al USA Today şi fondator al Freedom Forum First Amendment Center de la Univer sitatea Vanderbilt, s-a trezit într-o dimineaţă şi şi-a găsit pe Wikipedia biografia, după cum urmează : ,,John Seigenthaler Sr. a fost asistentul Procurorului General

1 10

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Robert Kennedy la începutul anilor ' 60 . Pentru o scurtă perioadă, s-a crezut despre el că a fost implicat direct în asasinările fratilor Kennedy, atât a lui John, cât şi a lui Bobby. Nu s-a dovedit nimic niciodată" Aşa ceva nu avea cum să-l amuze. Biografia respectivă era citită şi repetată în toată lumea. La 29 noiembrie 2005 , într-o scrisoare deschisă publicată în USA Today , el a scris următoarele : Iată o poveste cât se poate de personală despre asasinarea unui personaj pe Internet. Ar putea fi şi povestea ta. Nu am nici cea mai mică idee a cui minte bolnavă a putut concepe „biografia" falsă şi răuvoitoare care a apărut în dreptul numelui meu timp de 132 de zile pe Wikipedia, populara enciclopedie online gratuită, ai cărei autori sunt necunoscuti şi, practic, de negăsit. Mai era ceva : „John Seigenthaler s-a mutat în Uniunea Sovietică în 1971 şi s-a întors în Statele Unite în 1984" , se spunea în Wikipedia. ,, În scurt timp, el a p*rnit una dintre cele mai mari firme de relatii publice din tară." Acum, la 78 de ani, mă gândeam că orice s-ar spune de rău despre mine nu mă mai poate surprinde sau răni. M-am înşelat. O propozitie din biografia mea era adevărată. Am fost într-adevăr asistentul administrativ al lui Robert Kennedy la începutul anilor ' 60. Am fost şi unul dintre cei care i-au dus sicriul . Am rămas stupefiat când fiul meu, John Seigenthaler, jurnalist la NBC News, mi-a telefonat mai târziu să-mi spună că găsise acelaşi text grosolan pe Reference.com şi pe Answers. com. De câteva săptămâni auzisem de la profesori, jurnalişti şi istorici despre „minunata lume a Wikipediei" , unde milioane de oameni din lumea întreagă vin în căutarea rapidă a „faptelor" , compuse şi afişate de oameni care nu au nici experientă profesională, nici cunoştinte de specialitate - sau uneori de oameni cu intentii rele. La cererea mea, directorii executivi ai celor trei Web site-uri au înlăturat acum continutul fals despre mine. Dar nu ştiu şi nu au cum să afle cine a scris astfel de lucruri veninoase. I-am telefonat lui Jimmy Wales, fondatorul Wikipediei, şi l-am întrebat : ,,Puteti afla cine a scris aşa ceva ? " „Nu" , a spus el . Reprezentantii celorlalte două Web site-uri au spus că au calculatoare programate să copieze textual datele din Wikipedia fără a verifica vreodată dacă sunt false sau adevărate . . . Trăim într-un univers cu noi mijloace media, cu oportunităti fenomenale de comunicatii şi cercetări în toată lumea - dar unde se găsesc şi voluntari cu p*rniri de vandali şi cu intelecte care nasc scrieri otrăvite. Congresul le-a oferit posibilităti şi îi protejează. Când eram mic, mama îmi spunea cât de rea este „bârfa" Ţinea în brate o pernă umplută cu pene şi îmi spunea : ,,Dacă o spintec, penele se vor împrăştia pretutindeni şi n-aş putea să le mai bag înapoi în pernă. Aşa se întâmplă şi când răspândeşti vorbe rele despre cineva" În ceea ce mă priveşte, perna respectivă este o metaforă pentru Wikipedia.

Mie îmi place Wikipedia . Am folosit-o pentru a scrie cartea de fată. Însă o folo sesc ştiind că nu întotdeauna comunitatea are dreptate, că reteaua nu se autocorec tează tot timpul - cu sigurantă, nu atât de repede pe cât se pot împrăştia erorile pe care le contine. Nu întâmplător IBM are în prezent un angajat special care suprave ghează referintele Wikipediei legate de IBM şi se asigură că tot ce intră acolo este corect. Tot mai multi tineri vor afla în anii următori mai multe despre IBM din Wikipedia decât de la compania IBM însăşi .

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

III

Până unde poate ajunge uploading-u/ ? Concluzia mea este următoarea : uploading-ul făcut de către indivizi sau comunităţi este deja o forţă uriaşă de aplatizare. El se extinde tot mai mult, deoarece platforma lumii plate care o face posibilă se extinde şi ea şi pentru că uploading-ul răspunde la o dorinţă omenească profundă a indivizilor de a participa şi de a-şi face vocile auzite . Seth Schiesel , reporter la New York Times, a scris o povestire în acest sens pe 21 iunie 2005 , în care a observat că un număr tot mai mare de tineri „ ar juca mai degrabă un joc sportiv pe calculator decât să se uite la un meci adevărat Ia televizor" El a arătat că, din anul 2000, vânzările de jocuri sportive pe calculator în Statele Unite au crescut cu 34 % , la 1 ,2 miliarde de dolari în 2004 , în timp ce ratingurile de difuzare la televizor a aproape tuturor sporturilor principale au scăzut în rândurile telespectatorilor de gen masculin cu vârste cuprinse între 12 şi 34 de ani . Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult în legătură cu articolul respectiv a fost citarea de către Schiesel a unui tânăr înnebunit după jocurile de baschet care purtau sigla NBA , în care puteai controla momentul în care jucătorii (imitaţii ale adevăraţilor jucători din NBA) pasează şi aruncă mingea : ,, «Mie îmi place de Kobe, OK ? » , spune Albert Arce referindu-se la Kobe Bryant, starul de la Los Angeles Lakers . «Însă îmi place să joc cu el pentru că îl pot face să paseze celorlalti coechipieri . Când îl văd la televizor, parcă nici n-ar şti să paseze. » " Mai degrabă s-ar juca cu Kobe decât să-l urmărească la televizor ! O asem*nea atitudine, spune M icah Sifry, ,, arată transformarea radicală a erei Internetului , care trece de la o abordare statică şi pasivă a mijloacelor media către una activă, în care participă toată lumea . E mai distractiv să fii în joc decât să-l priveşti de pe margine " Tim O 'Reilly, fondatorul şi directorul general executiv al O ' Reilly Media, una dintre cele mai mari edituri de cărţi din domeniul informaticii, are propriul mod de a descrie fenomenul uploading . El îl numeşte „ arhitectura participării " - sisteme proiectate astfel încât utilizatorii să producă, nu doar să consume. El sugerează faptul că acele companii care îşi proiectează software-ul , sistemele, Web site-urile şi enciclopediile cu scopul de a încuraja participarea vor atrage cei mai multi utilizatori . Oamenilor le place să difuzeze date şi de aceea, dintre toate cele zece forţe care aplatizează Pământul , uploading-ul are potenţialul de a fi cel mai disruptiv. Iar acest aspect va fi determinat de numărul celor care îşi vor exersa abilitatea de a fi în joc şi de cât de curând se va întâmpla aşa ceva . ,, Participarea e ca un muşchi pe care trebuie să-l foloseşti " , a observat Sifry, ,, iar noi suntem atât de neobişnuiţi să fim participanţi activi în proces, încât chiar dacă instrumentele sunt la îndemână, mulţi dintre noi nu le folosesc . . . De asem*nea, există şi obişnuinţe adânc înrădăcinate de deferentă faţă de autorităţi şi instituţii ". Pe scurt, numărul celor care fac upload este încă destul de mic. Dar, pe măsură ce instrumentele de uploading individual şi de colaborare devin mai răspândite şi pe măsură ce tot mai mulţi oameni vor primi feedback pozitiv în urma experienţelor lor de uploading , sunt sigur că fiecare instituţie mare sau structură ierarhică va simţi efectele. Să nu spuneţi ca nu v-am avertizat.

1 12

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

FACTO R U L D E A P LATIZA R E N R. 5

Externalizarea (outsourcing-ul) Y2K

India a avut perioadele ei bune şi rele de când şi-a dobândit independenţa la 15 august 1 94 7, dar într-un sens ar putea rămâne în istorie drept cea mai norocoasă ţară de la sfârşitul secolului XX . Până nu demult, India era „al doilea cumpărător" , cum spun bancherii . Î ntot deauna în afaceri e preferabil să fii al doilea cumpărător - persoana care cumpără hotelul , terenul de golf sau mail-ul după ce primul proprietar a dat faliment, iar bunurile sale sunt vândute de bancă cu 10 cenţi la dolar. Ei bine, primii cumpărători ai tuturor cablurilor instalate de companiile de cabluri cu fibră optică - ce au avut impresia că se vor îmbogăţi la nesfârşit într-un univers digital aflat într-o expansiune continuă - au fost acţionarii lor din America. După colaps, ei au rămas cu stocuri fie fără valoare, fie în număr foarte mic. Indienii , pe de altă parte, au reuşit să fie „al doilea cumpărător " al companiilor de cabluri cu fibră optică. De fapt, ei nu au cumpărat acţiunile, ci doar au beneficiat de pe urma supracapa cităţii de fibră optică, ceea ce înseamnă că şi ei, şi clienţii lor americani au putut folosi tot cablul pe te miri ce. Pentru India a fost un noroc imens (şi într-o mai mică măsură pentru China, pentru fosta Uniune Sovietică şi pentru Europa de Est) , fiindcă, la urma urmei, ce a însemnat istoria Indiei moderne ? Î n timp ce India avea, desigur, resurse naturale de exploatat (cărbune, minereuri de fier şi diamante) , cu atâtea guri de hrănit, nu putea să supravieţuiască numai de pe urma lor - nici pe departe . Astfel că India a exploatat minţile oamenilor ei, educând o parte destul de mare a elitei sale în ştiinţe, inginerie şi medicină. Î n 1 95 1 , spre meritul său recunoscut în timp, Jawaharlal Nehru , prim-ministru al Indiei , a pus bazele primului dintre cele şapte Institute de Tehnologie din India (IIT) , în oraşul răsăritean Kharagpur. În cei 55 de ani care au trecut de atunci , sute de mii de indieni s-au întrecut în a fi admişi şi a absolvi aceste institute şi instituţiile echivalente din sectorul privat (precum şi cele şase Institute de Management unde se predă administraţia afacerilor) . Dată fiind populaţia Indiei de mai bine de un miliard de suflete, o asem*nea concurenţă dă naştere unei meritocraţii fenomenale bazate pe cunoştinţe. E ca o fabrică ce filtrează şi exportă cele mai remarcabile talente în inginerie, informatică şi software de pe glob. A fost unul dintre puţinele lucruri pe care India le-a făcut cum trebuie. Sistemul său politic, care s-a confruntat deseori cu disfuncţionalităţi, combinat cu preferinţa lui Nehru pentru economia pro-sovietică socialistă, a făcut ca până la mij locul anilor '90 India să nu poată asigura slujbe bune pentru majoritatea acestor ingineri talentaţi. Astfel că America a ajuns să fie al doilea cumpărător al capacităţii intelectuale a Indiei ! Dacă erai un indian inteligent şi educat, singurul mod prin care puteai să-ţi pui în valoare potenţialul era să pleci din ţară şi, în cel mai bun caz, să mergi în America, unde în jur de 25 . 000 de absolvenţi de la cele mai bune şcoli de inginerie din India

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 13

s-au stabilit încă din 1 95 3 , îmbogăţind foarte mult fondul de cunoştinţe al Americii datorită educaţiei cu care au venit, educaţie subvenţionată de contribuabilii indieni . „ Institutele au devenit insule de excelentă, nepermitând degradarea generală a sistemului indian să coboare standardele lor riguroase" , a notat The Wali Street Journal ( 1 6 aprilie 2003) . ,, Nu puteai intra la un astfel de institut oferind mită în stânga şi în dreapta . . . Candidaţii sunt admişi doar dacă trec de un examen extrem de sever. Guvernul nu-şi bagă nasul în programa şcolară, iar volumul de lucru este solicitant. . . Este posibil să fie mai greu să intri la un IIT decât la Institutul de Tehno logie de la Harvard sau Massachusetts . . . Fost student la IIT, Vinod Khosla, cofonda tor al Sun Microsystems, a spus : «După ce am terminat IIT în Delhi şi am mers la Carnegie Mellon pentru a face masteratul , mi s-a părut floare la ureche, fiindcă era mult mai uşor în comparaţie cu educaţia pe care am primit-o la IIT» . " În primii lor 55 de ani , aceste IIT-uri au fost una dintre cele mai bune afaceri pe care le-a făcut America. E ca şi cum cineva ar fi instalat un bazin de capacitate intelectuală care se umplea în New Delhi şi se golea în Palo Alto . Aproximativ unul din patru absolvenţi IIT ajungea în Statele Unite - un număr atât de mare, încât expatriaţii IIT din America au propria organizaţie în Statele Unite şi ţin acolo convenţii anuale. Apoi au apărut Netscape, liberalizarea telecomunicaţiilor din 1 996 şi Global Crossing , împreună cu prietenii ei cu cabluri cu fibră optică. Lumea s-a aplatizat şi totul s-a întors cu susul în jos. ,, India nu avea nici resurse, nici infrastructură" , a spus Dinakar Singh, unul dintre cei mai respectaţi tineri administratori de fonduri private de investiţii de pe Walt Street, ai cărui părinti au absolvit IIT şi au emigrat apoi în America, unde s-a născut el . ,,Ea producea oameni de calitate în număr mare. Dar multi dintre aceştia vegetau pe coastele Indiei . Doar câţiva se puteau îmbarca pentru a părăsi ţara. Acum nu mai este cazul , deoarece am construit un pod peste ocean sub forma cablului cu fibră optică . . . Zeci de ani erai nevoit să pleci din India pentru a ajunge un profesionist. . . Acum poţi ajunge oriunde în lume rămânând în India. Nu mai trebuie să mergi la Yale şi să lucrezi mai apoi pentru Goldman Sachs [cum am făcut eu] . " India nu şi-ar fi putut permite niciodată să plătească pentru lăţimea de bandă ca să-şi conecteze capacitatea intelectuală cu tehnologia avansată din America, aşa că au plătit aqionarii americani pentru ea . Desigur, suprainvestitiile pot fi bune. Supra investiţiile în căi ferate s-au dovedit a fi o mană cerească pentru economia americană. „ Dar ea a rămas în tara voastră şi acolo au rămas şi beneficiile " , a spus Singh . În cazul căilor ferate digitale, ,,au beneficiat străinii " India a putut călători gratis . E distractiv s ă vorbeşti cu indienii care se aflau acolo exact în momentul în care companiile americane au început să descopere că puteau exploata capacitatea inte lectuală a Indiei chiar din India. Unul dintre ei este Vivek Paul , actualmente preşe dinte al Wipro, un gigant al software-ului din India. ,,În multe privinţe, revoluţia [externalizării] tehnologiei informaţiei a început cu apariţia companiei General Electric. Vorbim despre sfârşitul anilor ' 80 şi începutul anilor '90 . În vremea aceea, Texas lnstruments proiecta cipuri în India . Unii dintre proiectanţii lor cei mai importanţi [din America] erau indieni şi practic îi lăsau să meargă înapoi acasă şi să lucreze de

1 14

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

acolo [folosind reţelele de comunicaţie oarecum grosolane care existau atunci pentru a păstra legătura] . Pe atunci conduceam operaţiunile de la GE Medical Systems din Bangalore. [Preşedintele GE] Jack Welch a venit în India în 1 989 şi a fost impresionat de potenţialul intelectual pe care această ţară îl putea oferi companiei sale. Jack spunea adesea : «India este o ţară în curs de dezvoltare cu o capacitate intelectuală dezvoltată» . El a văzut o rezervă de talente care puteau fi exploatate. Aşa că a spus : «Cheltuim o grămadă de bani cu producerea software-ului . N-am putea să lucrăm de aici pentru departamentul nostru IT ? » . " Deoarece India îşi închisese piaţa pentru companiile străine de tehnologie precum IBM , companiile indiene îşi ridicaseră propriile fabrici pentru a produce PC-uri şi servere, iar Welch considera că dacă puteau să o facă pentru ei înşişi , puteau să o facă şi pentru GE . Î n vederea acestui proiect, Welch a trimis în India o echipă condusă de inginerul -şef de la GE, pentru a verifica posibilităţile. Paul ocupa pe atunci şi poziţia de direc tor de dezvoltare a afacerilor pentru India. ,,Aşa că treaba mea era să-l însoţesc pe directorul companiei pe probleme de informaţii la începutul anilor '90 în prima sa călătorie" , şi-a amintit el . ,, Veniseră cu câteva proiecte-pilot ca să înceapă treaba . Ţin minte că am mers să-i iau de la aeroportul din Delhi cu un convoi de maşini indiene, numite Ambassador, model bazat pe un design al anilor '50 de la Morris Minor. Fiecare membru al guvernului conducea o asem*nea maşină. Astfel , într-un convoi de cinci maşini , ne întorceam de la aeroport în oraş . Eu mă aflam în maşina din spate şi, la un moment dat, am auzit o bufnitură puternică - m-am întrebat : «Ce s-o fi întâmplat ? » . Am mers în faţă şi am văzut cum capota de la prima maşină se desprinsese şi se izbise în parbriz - iar oamenii de la GE erau înăuntru ! Aşa că întreaga caravană de directori executivi de la GE a parcat pe marginea şoselei şi i-am auzit spunându-şi unul altuia : «Aici venim noi să luăm software ? » . " Din fericire pentru India, echipa de la GE nu a fost descurajată de calitatea proastă a maşinilor indiene. GE a hotărât să rămână şi să p*rnească un proiect de dezvoltare comună cu Wipro . Alte companii încercau modele diferite. Pe atunci era încă perioada dinaintea cablului cu fibră optică. De exemplu, editura Simon & Schuster îşi trimite cărţile în India şi plăteşte indieni cu 50 de dolari pe lună (în comparaţie cu 1 .000 de dolari pe lună în America) pentru a le scrie la calculator în vederea editării sau modificării cu uşurinţă în viitor - mai ales dicţionarele, care au nevoie de actualizări constante. Î n 1 991 , Manmohan Singh, pe atunci ministru de Finanţe al Indiei, a început să deschidă economia spre investiţii din străinătate şi să introducă concurenţa în industria telecomunicaţiilor pentru a coborî preţurile . Pentru a atrage mai multe investiţii străine, Singh a dat posibilitatea companiilor să-şi pună bazele unor staţii de comunicare prin satelit în Bangalore, astfel încât să depăşească sistemul indian de telefonie şi să se conecteze cu bazele lor de acasă din America, Europa sau Asia. Până atunci , numai Texas Instruments a avut curajul să facă faţă birocraţiei indiene, devenind prima companie multinaţională care a stabilit un proiect de circuit şi un centru de dezvoltare în India, în 1 985 . Centrul respectiv avea propria sa cale de comunicare prin satelit, dar a trebuit să sufere din cauza unui oficial indian pus să o supravegheze - cu dreptul de a examina orice date care intrau sau ieşeau.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 15

Singh a slăbit toate constrângerile respective după 1 991 . Puţin mai târziu, în 1 994, HealthScribe India, companie fondată parţial de câţiva doctori indieni-americani, a fost stabilită în Bangalore pentru a face, în regim de externalizare, transcrieri medicale pentru doctorii şi spitalele din America. Doctorii respectivi primeau note scrise de mână şi le dictau la un reportofon pentru a fi transcrise de o secretară sau de altcineva, ceea ce, pe atunci , dura de obicei zile sau săptămâni întregi . Health Scribe a pus bazele unui sistem care a transformat telefoanele doctorilor în aparate pentru dictări . Doctorul apăsa o tastă numerică şi pur şi simplu îşi dicta notiţele unui calculator cu voice card, care urma să-i digitizeze vocea. El putea să stea oriunde în tot acest timp . Mulţumită satelitului, o casnică sau un elev din Bangalore se putea aşeza la calculator, putea descărca vocea digitizată a doctorului şi o putea transcrie nu în două săptămâni , ci în două ore. Apoi , persoana respectivă o trimitea repede înapoi prin satelit ca fişier text ce putea fi introdus în sistemul de calculatoare al spitalului şi devenea o parte din fişierul de facturare. Datorită diferenţei de fus orar de douăsprezece ore din India, indienii puteau face transcrierile în timp ce doctorii americani dormeau, iar fişierul era gata dis-de-dimineaţă. Pentru companii era o inovaţie importantă, deoarece , dacă puteai să faci din Bangalore, în mod legal şi sigur, transcrieri ale fişelor medicale, ale rapoartelor de laborator şi ale diagnosticelor puse de doctori în una dintre cele mai litigioase industrii din lume, foarte multe alte industrii puteau cântări posibilitatea să-şi facă munca de culise tot în India . Ceea ce au şi făcut. Însă această posibilitate a rămas îngrădită de ceea ce se putea emite prin satelit, unde exista o întârziere la transmiterea vocii . (În mod ironic, povesteşte Gurujot Singh Khalsa, unul dintre fondatorii HealthScribe , au început întâi cu încercarea de a-i pune pe indienii din Maine - adică indienii americani - să facă o astfel de muncă, folosind o parte din fondurile federale alocate pentru triburi ca să se pună pe picioare, dar n-au putut să le câştige interesul suficient de mult încât să dea drumul afacerii . ) Costul transcrierilor efectuate în India era de aproape o cincime mai puţin pe rând scris faţă de Statele Unite, diferenţă ce a captat atenţia multora. Totuşi, pe la sfârşitul anilor ' 90, norocul a început să-i surâdă Indiei din două direcţii : reţeaua de cabluri cu fibră optică se extindea rapid, făcând legătura dintre India şi America, iar criza fenomenului Y2K - aşa-numita problemă a anului 2000 începea să apară ameninţător la orizont. După cum vă amintiţi, problema Y2K a fost consecinţa faptului că atunci când s-au fabricat calculatoarele, ele veneau cu ceasuri interne. Pentru a se economisi spaţiu de memorie, ceasurile cu pricina arătau datele numai cu şase cifre - două pentru zi, două pentru lună şi, aţi ghicit, două pentru an. Ceea ce însemna că puteau ajunge numai până la 1 2/31 /99 . Astfel , când calendarul a ajuns la I ianuarie 2000, multe calculatoare mai vechi erau pregătite să înregistreze aşa ceva nu sub forma 01 /01 /2000, ci 01 /01 /00, crezând că au ajuns din nou la anul 1 900 . Aşa se face că unui mare număr de calculatoare existente pe piaţă ( cele mai noi aveau ceasuri interne mai bune) trebuia să li se ajusteze ceasurile interne şi sistemele aferente ; altfel exista teama că se vor închide singure, dând naştere unei crize globale, dat fiind numărul mare de sisteme de gestionare - de la distribuirea apei la controlul traficului aerian - care erau computerizate.

1 16

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Munca de remediere a computerelor a fost uriaşă şi obositoare. Cine să aibă suficienti ingineri de software care să le repare pe toate ? Răspuns : India, cu toti absolventii de de institute şi colegii tehnologice private şi şcoli de informatică. Şi uite aşa, cu Y2K-ul suflându-ne în ceafă, America şi India au început să-şi dea întâlniri , iar relatia lor a devenit o fortă uriaşă de aplatizare, deoarece a demonstrat în atâtea domenii că această combinatie dintre PC , Internet şi cablu cu fibră optică generase posibilitatea unei forme de colaborare cu totul nouă şi a creatiei orizontale de valoare : externalizarea. Orice serviciu, call-center, operatiune de suport al unei afaceri sau muncă intelectuală care putea fi digitizată putea fi externalizată la scară globală, către cel mai ieftin, inteligent şi eficace furnizor. Folosind statii de lucru conectate prin cablu cu fibră optică, tinerii supertehnicieni indieni puteau intra în calculatoarele companiei tale spre a le face reparatiile necesare, chiar dacă se găseau la celălalt capăt al lumii . ,, [Actualizarea Y2K] a fost o muncă obositoare, care nu avea să l e dea un mare avantaj în fata concurentei" , a spus Vivek Paul , directorul executiv al Wipro, a cărui companie a făcut o parte din munca de jos cu Y2K în regim de externalizare. ,,Aşa că toate companiile din Occident se confruntau cu dificultatea de a găsi pe altcineva care să o facă pe cât mai putini bani . Ei au spus : «Măcar să trecem de nenorocitul ăsta de an 2000 ! » . Astfel, au început să lucreze cu companii [tehnologice] indiene cu care, în altă situatie, nu ar fi lucrat. " Cu alte cuvinte, erau gata să meargă la o întâlnire aranjată cu India. Erau pregătiti să se „combine". Jerry Rao adaugă : ,,Y2K a avut semnificatii diferite pentru oameni . Î n cazul industriei indiene, fenomenul a reprezentat o mare şansă. India era consi derată o lume a celor înapoiati . Y2K a creat pe dată necesitatea ca fiecare calculator din lume să fie revizuit. Iar numărul mare de oameni care să revadă codul rând cu rând nu exista decât în India. Industria IT din India s-a făcut remarcată pe tot globul datorită fenomenului Y2K. Acesta a devenit motorul nostru de dezvoltare, cel care ne-a propulsat spre a ne face cunoscuti în lume. După Y2K nu ne-am mai uitat niciodată în urmă" Pe la începutul anului 2000, volumul de muncă alocat problemei Y2K începuse să scadă, dar a urmat un nou curent în afaceri : e-commerce (comertul electronic) . Peri oada dot-com nu ajunsese încă la colaps , inginerii talentati erau putini , iar cererea pentru companii pe Internet era enormă . Paul îşi aminteşte : ,,Oamenii doreau ceea ce li se părea că sunt aplicatii esentiale pentru atingerea succesului, chiar pentru existenta lor, şi nu aveau de unde să le ia. Aşa că au ajuns la companiile indiene şi au descoperit că de la ele primeau sisteme complexe, de o calitate nemaipomenită, uneori mai bune decât cele pe care le-ar fi primit din altă parte. Astfel , furnizorii indieni de IT şi-au dobândit un mare respect. Şi dacă munca la Y2K a fost faza de cunoaştere, aceasta a fost faza de îndrăgostire" Externalizarea din America spre India, ca nouă formă de colaborare, a luat am ploare. Făcând o simplă legătură cu un cablu cu fibră optică de la statia de lucru din Bangalore către mainframe-ul (unitatea centrală de procesare) din compania mea, puteam angaja firme de IT indiene precum Wipro, lnfosys şi Tata Consulting Services ca să-mi administreze comertul electronic şi aplicatiile mainframe-ului meu .

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 17

„ Odată ce suntem în afacerile mainframe şi în cele de comert electronic, suntem căsătoriţi " , a spus Paul . Dar, din nou, India a fost norocoasă pentru că a putut exploata toate cablurile optice de pe fundul oceanelor. ,,Biroul meu era foarte aproape de hotelul Leela Palace din Bangalore " , a adăugat Paul . ,,Lucram cu o fabrică situată în parcul de informatică din Whitefield, o suburbie a oraşului Bangalore, şi nu reuşeam să găsesc o linie telefonică locală între biroul nostru şi fabrică . Dacă nu mituiai pe cineva, nu puteai obţine linia, iar noi ne încăpăţânam să nu dăm mită. Aşa că apelul meu telefonic către Whitefield pleca din biroul meu din Bangalore spre Kentucky, unde se afla o unitate centrală de procesare GE cu care lucram, şi de acolo la Whitefield . Foloseam propria linie închiriată prin cablu cu fibră optică care trecea peste ocean - dar trebuia să mituim pe cineva ca să o putem folosi pe cea care traversa oraşul . " India nu a profitat numai de perioada dot-com , ci, mai degrabă, de colapsul acesteia ! Iată adevărata ironie. În perioada dot-com s-au pus cablurile care conectau India cu lumea întreagă, iar colapsul a tăcut ca utilizarea cablurilor să fie aproape gratuită, iar un număr tot mai mare de companii americane să vrea să folosească acele cabluri pentru a subcontracta munca în domeniul informaticii în India. Y2K a dus la goana după capacitate intelectuală din India pentru a face munca de programare. Companiile indiene erau bune şi ieftine, însă nu preţul era cel mai important pentru clienţi , ci să se vadă cu munca tăcută - or, India era singurul loc în care puteai găsi numărul suficient de muncitori care să o facă. După aceea a venit şi perioada dot-com , chiar înainte de Y2K, iar India a fost unul dintre puţinele locuri unde puteai găsi un surplus de ingineri vorbitori de limbă engleză, la orice pret, deoarece toţi cei din America fuseseră angajaţi de companiile de e-commerce . După aceea a urmat colapsul dot-com , piaţa bursieră a căzut rapid , iar rezerva de capital de investiţii a secat. Companiile IT americane care au supravieţuit boom-ului şi firmele de investiţii care încă mai voiau să finanţeze noi companii aveau foarte puţini bani de cheltuit. Acum aveau nevoie de inginerii indieni - nu pentru că erau mulţi , ci fiindcă nu costau mult. Aşa că relaţia dintre India şi America a devenit şi mai intensă. Una dintre marile erori tăcute de mulţi analişti la începutul anilor 2000 a fost să identifice boom-ul dot-com cu globalizarea, sugerând că ambele erau un fel de praf în ochi . După ce a survenit colapsul dot-com-ulu i , aceiaşi analişti căpoşi au presupus că globalizarea luase şi ea sfârşit. De fapt, se întâmpla exact contrariul . Perioada dot-com a fost doar un aspect al globalizării şi, atunci când a tăcut implozie, în loc să distrugă şi globalizarea, a propulsat-o . Promod Haque, cetăţean american de origine indiană şi unul dintre cei mai mari investitori în afaceri de risc din Silicon Valley, împreună cu firma sa Norwest Venture Partners, s-a aflat în mijlocul tranziţiei cu pricina. ,, În timpul colapsului, foarte mulţi ingineri indieni din Statele Unite [aflaţi acolo cu vize temporare de lucru] au fost concediaţi, aşa că s-au întors în India" , a explicat Haque. Dar ca urmare a colapsului, bugetele IT ale tuturor firmelor mari din Statele Unite au fost

1 18

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

anulate . ,,Fiecare manager IT a primit dispoziţie să ducă la capăt acelaşi volum de muncă sau mai mult cu mai puţini bani . Ia ghici ce face managerul ? Spune aşa : «Ţi-l aminteşti pe Vijay din India, care lucra aici în perioada dot-com şi după aceea a plecat acasă ? Ia să-l sun în Bangalore şi să văd dacă ne face el treaba pentru mai puţini bani decât un inginer de aici, din SUA» . " Ş i , mulţumită cablului instalat într-o veselie în timpul boom-ului , Vijay a fost uşor de găsit şi de pus la treabă . Munca de reajustare a calculatoarelor în urma fenomenului Y2K a fost în mare parte efectuată de programatori indieni fără prea multă calificare chiar în şcolile de informatică, afirmă Haque. ,, Însă cei care aveau vize şi veneau în America nu erau aşa. Aceştia aveau diplome de inginerie avansată. Aşa că foarte multe companii de-ale noastre au văzut că tipii erau buni la Java şi C + + şi la munca de design arhitectural pentru computere, dar erau concediaţi şi plecau înapoi acasă, iar managerul IT căruia i se spusese să facă treaba cu mai puţini bani apela la Vijay. " Odată ce America şi India îşi dădeau întâlniri , puzderia de noi companii IT indiene din Bangalore au început să vină cu propriile propuneri . Munca la Y2K le oferise posibilitatea de a interacţiona cu companii destul de mari din Statele Unite şi, în consecinţă, au început să înţeleagă obstacolele din calea dezvoltării şi cum să realizeze implementarea pro ceselor de afaceri şi îmbunătăţirea lor. Aşa că indienii , care făceau foarte multă muncă de întreţinere a anumitor coduri la companii cu valoare adăugată mai mare, au început să-şi dezvolte propriile produse şi să-şi transforme companiile de între ţinere în companii de producţie, oferind o gamă variată de servicii şi consultanţă în domeniul software . Astfel , companiile indiene au ajuns mult mai în interiorul celor americane , iar externalizarea proceselor de afaceri - atribuirea muncii de culise indienilor - a atins un nou nivel . ,,Am un departament de plată a facturilor şi am putut să-l transfer în întregime în India, la Wipro sau lnfosys, şi să-mi reduc costurile la jumătate " , a spus Haque. Pe întreg teritoriul Americii , directorii executivi spu neau : ,, Rezolvă problema cu bani mai puţini" , a adăugat el . ,,Iar companiile indiene spuneau : «Am analizat situaţia şi vă voi oferi toate serviciile la cel mai mic preţ» . " Cu alte cuvinte, companiile externalizate din India spuneau : ,, Vă amintiţi cum v-am pus cauciucuri şi v-am reglat pistoanele în timpul Y2K ? Ei bine, aş putea să vă aranjez tot motorul, dacă vreţi . Şi acum, că mă cunoaşteţi şi aveţi încredere în mine, ştiţi că o pot face" Spre meritul lor, indienii nu erau doar ieftini , ci şi pregătiţi să înveţe orice. Lipsa de capital după colapsul dot-com a făcut ca firmele de investiţii să aibă grijă ca acele companii în care investeau să găsească cel mai eficient, calitativ şi ieftin mod de a inova. Î n vremea expansiunii , a spus Haque, nu era o surpriză ca o investiţie de 50 milioane de dolari într-o companie nouă să aducă un profit de 500 milioane de dolari , odată ce compania începea să-şi facă acţiunile publice. După colaps, oferta publică a aceleiaşi companii putea aduce doar 100 milioane de dolari . Î n consecinţă, firmele de investiţie în afaceri cu risc au vrut să pună la bătaie doar 20 milioane de dolari pentru a duce o companie de la stadiul de constituire până la cel în care ea poate face o ofertă publică iniţială. ,,În cazul firmelor de investiţii în afaceri cu risc " , a spus Haque , ,,întrebarea-cheie a devenit : «Cum să-i aduc mai repede pe întreprinzători şi noile lor companii la

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 19

punctul în care să nu aibă pierderi sau chiar să facă profit, astfel încât să nu mai necesite capitalul meu şi să poată fi vândute pentru ca firma noastră să poată genera venituri şi lichidităţi considerabile ? » " Multe firme au venit cu următorul răspuns : „ Mai bine externalizez cât mai multe funcţii pot de la început. Trebuie să fac mai repede bani pentru investitorii mei , aşa că externalizez tot ce se poate" Henry Schacht, care era în fruntea companiei Lucent cândva în perioada respec tivă, a văzut întregul proces din punctul de vedere al managementului corporatist. Economia afacerilor, mi-a spus el , a devenit „ foarte urâtă" pentru toată lumea. Cu toţii au descoperit că preţurile erau constante sau descreşteau , iar pieţele stagnau, deşi se cheltuiau sume enorme pe operaţiuni de culise ale companiilor, sume pe care nu şi le mai permiteau. ,, Presiunea datorată costurilor era enormă" , şi-a amintit el , „ iar Pământul plat stătea la dispoziţia oricui, [aşa că] economia îi forţa pe oameni să facă lucruri de neînchipuit. . . Globalizarea a devenit ultraîncărcată" - pentru munca în domeniul IT şi pentru producţie . Companiile au descoperit că puteau merge la MIT (Institutul Tehnologic din Massachusetts) , unde găseau patru ingineri chinezi incre dibil de inteligenţi care erau gata să plece înapoi în China şi să lucreze pentru ele pe aceiaşi bani pe care i-ar fi dat unui inginer în America. Bell Labs avea în Tsingdao o unitate de cercetare care se putea conecta la calculatoarele lui Lucent din America. „ Ei se folosesc de computerele noastre peste noapte " , a spus Schacht. ,, Nu numai că cheltuielile marginale de folosire a computerului se apropiau de zero , dar aşa s-a întâmplat şi cu cheltuielile de transmisie, iar computerul oricum era liber [noaptea] . " Din aceste motive, consider că Y2K ar trebui să fie o sărbătoare naţională în India, o a doua Zi a Independenţei Indiei, în afară de 1 5 august. După cum a afirmat expertul în politică externă de la Universitatea Johns Hopkins, Michael Mandelbaum, care şi-a petrecut o parte din tinereţe în India, ,, Y2K ar trebui numit Ziua Inter dependenţei Indiei " , deoarece abilitatea Indiei de a colabora cu companiile occiden tale graţie interdependentei create de reţelele cu fibră optică a propulsat-o şi a oferit unui număr record de indieni o reală libertate de opţiune în ceea ce priveşte pentru cine, unde şi modalitatea în care munceau. Altfel spus, 1 5 august comemorează libertatea de la miezul nopţii . Y2K a făcut posibilă angajarea la miezul nopţii - dar nu orice fel de angajare, ci a celor mai buni informaticieni ai Indiei . 1 5 august a adus independenţa Indiei, însă Y2K le-a oferit independenta indienilor - nu tuturor, din câte ne putem imagina, dar unui număr mult mai mare decât acum 50 de ani, respectiv multora din cel mai productiv segment al populaţiei . În acest sens, într-adevăr, India a fost norocoasă, dar a şi cules roadele unei munci asidue, ale educaţiei şi ale înţelepciunii celor mai în vârstă care au construit toate acele institute tehnologice. Cu mult timp în urmă, Louis Pasteur a spus : ,, Norocul le surâde celor care ştiu să-l primească ".

1 20

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

FACTO R U L D E AP LATIZA R E N R. 6

Offshoring-ul Să alerg i cu gazelele, să m ă n â nci cu leii

La 11 decembrie 2001 , China a aderat oficial la Organizatia Mondială a Comer tului , ceea ce a însemnat că Beijingul a fost de acord să respecte aceleaşi reguli legate de importuri , exporturi şi investitii străine pe care le respectau majoritatea tărilor lumii . Însemna că statul chinez era de acord, în principiu , să-şi facă propriul teren competitional la fel de plat ca şi restul lumii. După câteva zile, directorul de nationalitate chineză [instruit în America] al unei fabrici de pompe de alimentare din Beijing , care era proprietatea unui prieten de-al meu, Jack Perkowski , preşedintele şi directorul general executiv al unei fabrici de piese auto din China, ASIMCO Techno logies, a afişat în zona de asamblare a fabricii următorul proverb african, tradus în mandarină : În Africa, odată cu venirea zvrilor, se trezeşte gazela. Ea ştie că trebuie să alerge mai repede decât leul, altfel va fi ucisă. Tot atunci se trezeşte şi leul. El ştie că trebuie să fie mai rapid decât cea mai înceată gazelă, altfel va muri de foame. Orice ai fi, leu sau gazelă, De cum răsare soarele, ia-Ji picioarele la spinare.

Nu ştiu cine-i leul şi cine-i gazela, însă ştiu un lucru : de când China s-a înscris în OMC , atât ea, cât şi restul lumii au trebuit să-şi accelereze ritmul . Motivul este că aderarea Chinei la OMC a propulsat enorm o altă formă de colaborare offshoring-ul . Offshoring-u1 , care are o vechime de câteva zeci de ani , este diferit de externalizare. Externalizarea presupunea să iei operatiuni specifice, dar limitate, pe care compania ta le făcea pe plan intern - cum ar fi cercetarea, call-center-urile sau facturarea debitelor - şi să aranjezi ca alte companii să facă exact aceleaşi operatiuni pentru tine, după care să reintegrezi munca lor în operatiunile generale ale companiei tale. Pe de altă parte, offshoring-ul are loc atunci când o companie îşi ia una dintre fabricile care funcţionează în Canton (Ohio) şi o mută cu totul peste hotare, în Canton (China) . Acolo va produce exact acelaşi produs în acelaşi fel , doar că forta de muncă este mai ieftină, taxele sunt mai mici, energia este subventionată, iar costurile de asigurare medicală sunt mai scăzute. La fel cum Y2K a dus India şi întreaga lume spre un nou nivel al externalizării, aşa şi aderarea Chinei la OMC a dus Beijingul şi lumea întreagă spre un alt nivel al offshoring-ului - unde tot mai multe companii transferă procesul de productie peste hotare, după care îl integrează în lanţurile lor globale de aprovizionare. În 1 977 , liderul chinez Deng Xiaoping a orientat China spre capitalism, declarând ulterior că „e minunat să te îmbogăţeşti" Când China şi-a deschis pentru prima dată economia, care era foarte izolată, companiile din ţările industrializate au văzut-o ca pe o piaţă nouă nemaipomenită pentru exporturi . Fiecare producător occidental sau

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

121

asiatic visa să-şi vândă echivalentul a u n miliard d e perechi de chiloţi p e o singură piată. Unele companii străine şi-au deschis magazine în China tocmai din acest motiv. Dar, pentru că statul chinez nu se supunea regulilor comerţului mondial , accesul pe piaţă al unor astfel de companii din Vest a fost restricţionat prin diverse obstacole care ţineau de comerţ şi de investiţii . Iar când nu se realiza în mod inten ţionat, dificultăţile de ordin birocratic şi cultural care ţin de modul de a face afaceri în China aveau acelaşi efect. Mulţi dintre primii investitori în China şi-au pierdut cămăşile, nădragii şi chiloţii - iar cu sistemul legal chinez, care parcă era din Vestul Sălbatic, nu prea existau soluţii . Începând cu anii ' 80, mulţi investitori, mai ales chinezi de peste hotare care ştiau cum merg lucrurile în China, au început să spună : ,,Ei bine, dacă tot nu putem să le vindem prea multe chinezilor acum, ce-ar fi să le folosim forţa de muncă disciplinată pentru a face acolo tot felul de lucruri pe care să le vândă în străinătate ? " Aşa ceva s-a potrivit şi cu interesele liderilor chinezi . China dorea să-i atragă pe producătorii străini cu tehnologiile lor - nu doar pentru a produce un miliard de perechi de chiloţi pe care să-i vândă în China, ci pentru a folosi forţa de muncă chineză, care era foarte ieftină, pentru a vinde în plus şase miliarde de perechi de chiloţi în toată lumea, la preţuri care reprezentau doar o părticică din cele solicitate de companii din Europa, America sau chiar din Mexic. Odată ce procesul de offshoring a început într-o serie de industrii - de la textile la electronice de consum, mobilă, rame de ochelari şi piese auto - , singura modalitate prin care alte companii puteau concura era să-şi facă şi ele fabrici în China (profitând de platforma, de costurile mici şi de calitatea superioară) sau să caute centre alter native de producţie în Europa de Est, în Caraibe sau în altă ţară în curs de dezvoltare. Aderând la OMC în 2001 , China a asigurat companiile străine că dacă îşi transferau fabricile offshore aici, aveau să fie protejate de legi internaţionale şi de practici standard de afaceri . Astfel China a devenit foarte atrăgătoare ca platformă de producţie . Sub incidenţa reglementărilor OMC , Beijingul a fost de acord - după o perioadă de adaptare - să trateze cetăţenii sau firmele din străinătate ca şi cum ar fi conaţionali, în sensul drepturilor şi obligaţiilor lor economice stipulate în sistemul legal chinez . Aşadar companiile străine puteau vinde în China practic orice şi oriunde. Statutul de membru al OMC mai însemna că Beij ingul a fost de acord să trateze toate naţiunile membre în mod egal , adică trebuiau practicate aceleaşi tarife şi respectate aceleaşi reguli de toată lumea. Şi a mai fost de acord să se supună arbitrajului internaţional în eventualitatea unui conflict comercial cu o altă ţară sau cu o companie comercială. În acelaşi timp, birocraţii de la guvern au devenit mai accesibili pentru clienţi , procedurile pentru investiţii au fost simplificate, iar Web site-urile unor ministere s-au înmulţit, pentru a-i ajuta pe străini să se documenteze în privinţa reglementărilor de afaceri din China. Nu ştiu câţi chinezi au cumpărat un exemplar din Cărticica Roşie a lui Mao, însă funcţionarii de la Ambasada Statelor Unite din China mi-au spus că ediţia în limba chineză a codului de norme al OMC s-a vândut în două milioane de exemplare imediat după ce China a semnat aderarea la OMC . Altfel spus, China lui Mao a fost închisă şi izolată faţă de forţele de

1 22

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

aplatizare din perioada respectivă şi, drept urmare, Mao a fost de fapt o problemă numai pentru oamenii săi . Deng Xiaoping a deschis tara pentru a absorbi mulţi din cei zece factori de aplatizare a lumii - şi procedând astfel , a făcut din China o provocare pentru întreaga lume . Înainte de aderarea Chinei la OMC , impresia generală era că, în vreme ce China se deschisese pentru a beneficia de avantajele comerţului cu Occidentul , guvernul şi băncile vor proteja afacerile chineze de orice concurentă străină covârşitoare, explică Jack Perkowski de la ASIMCO. ,,Intrarea Chinei în OMC a fost pentru comunitatea din străinătate un semnal că de acum ţara era cu adevărat pe drumul capitalismului" , a adăugat el . ,, Înainte, într-un colţ al minţii , te puteai gândi că ar putea exista o revenire la comunism . Dar după aderarea la OMC , China a spus : «Acum urmăm o singură cale» . " Deoarece China poate aduna atâţia muncitori necalificaţi, semicalificaţi şi califi caţi care să muncească pe puţini bani, deoarece are un apetit vorace pentru slujbe în fabrici , în echipamente şi în informatică pentru oamenii săi şi pentru că are o piaţă de consum atât de vastă şi de promiţătoare, a devenit o zonă cu un potenţial fără precedent pentru offshoring . China are mai mult de 1 60 de oraşe mari cu populaţii ce depăşesc milionul de locuitori . În prezent, poţi merge în oraşele de pe coasta de est a Chinei, oraşe despre care n-ai auzit în viata ta, şi poţi descoperi că unul dintre ele se numără printre cei mai mari producători de rame de ochelari din lume, în vreme ce următorul oraş fabrică cele mai multe brichete de unică folosinţă din lume, iar următorul face cele mai multe monitoare pentru Dell, iar altul este specializat în telefoane mobile. Consultantul japonez în afaceri Kenichi Ohmae estimează în cartea sa The United States of China că numai în zona deltei fluviului Zhu Jiang , la nord de Hong Kong , se găsesc 50 .000 de furnizori chinezi de componente electronice. „ China este o ameninţare, un client şi o oportunitate" , mi-a spus într-o zi Ohmae în Tokyo. ,,Pentru a reuşi, trebuie să internalizezi China . Pur şi simplu nu ai cum s-o ignori . " În loc să concurezi cu China ca oponent, argumentează Ohmae, îţi fragmen tezi afacerea şi te gândeşti la ce parte a afacerii ai vrea să o faci în China, ce parte ai vrea să o vinzi în China şi ce parte ai vrea să o cumperi de acolo . Ajungem astfel la adevăratul aspect al aplatizării presupus de deschiderea Chinei către piaţa mondială. Cu cât China devine mai atractivă ca bază de offshoring , cu atât mai atractive trebuie să devină şi ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare care concurează cu ea, precum Malaysia, Thailanda, Irlanda, Mexic, Brazilia şi Vietnam. Ele urmăresc ce se întâmplă în China şi ce slujbe apar acolo , şi îşi spun : ,,Dumnezeule, am face bine să începem să oferim aceleaşi stimulente". Astfel s-a creat un proces de aplatizare concurenţială, unde ţările se îmbulzesc să vadă cine poate oferi companiilor cele mai atractive reduceri de taxe, stimulente de educaţie şi subvenţii , ca să nu mai vorbim de forta de muncă ieftină, pentru a încuraja offshoring-u1 pe teritoriile lor. Profesorul de afaceri Oded Shenkar de la Universitatea de Stat din Ohio, autor al cărţii The Chinese Century , a declarat publicaţiei Business Week (la 6 decembrie 2004) că le spune americanilor verde-n fată : ,, Dacă vă mai bazaţi pe producerea unui lucru care să necesite un volum mare de muncă, mai bine plecaţi acum decât să vă

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 23

prelungiţi inutil agonia. Nu ţine să laşi pe ici , pe colo câte 5 % " Producătorii chinezi pot face aceleaşi modificări . ,,Pentru a concura îţi trebuie un model de afaceri cu totul nou" , a spus el . Puterea de aplatizare a Chinei mai este alimentată şi de faptul că îşi dezvoltă o piaţă internă proprie de dimensiuni uriaşe. Acelaşi articol din Business Week relatează că astfel încep să apară economii pe scară largă, rivalităţi intense pe plan local care menţin preţurile scăzute, o armată de ingineri care creşte anual cu 350 . 000 de oameni , tineri muncitori şi directori care sunt dispuşi să mun cească 1 2 ore pe zi, o bază de componente electronice şi din industria uşoară fără precedent „şi o fervoare antreprenorială de a face orice pentru a-i mulţumi pe toţi marii vânzători cu amănuntul , precum magazinele Wal-Mart, Target, Best Buy şi J . C . Penney" În timp ce vizitam Beij ingul în toamna anului 2005 , m-am întâlnit cu Charles M . Martin, preşedintele Camerei Americane de Comerţ a Republicii Populare Chineze. Mi-a spus că tocmai se întorsese dintr-o vizită la o fabrică de şosete din provincia Zhej iang . Această fabrică produce şosete şi lenjerie de damă pentru distribuitori din toată lumea, precum şi pentru vânzători cu amănuntul de pe teritoriul Chinei. Proprietarul fabricii a deschis o cutie de şosete pentru a i le arăta lui Martin şi i-a spus că dacă ar cumpăra o duzină de perechi de şosete de la el , ar plăti 11 cenţi perechea - preţul de vânzare angro . Dar proprietarul a continuat spunând că până şi la 11 cenţi perechea nu mai putea face faţă concurenţei - rivalii săi vindeau şosete şi mai ieftin. Aşa că el avea de gând să-şi mute din nou fabrica cu 400 de mile spre interiorul ţării , într-o zonă săracă a provinciei nordice Jiangsu , unde administraţia locală îi promisese taxe şi mai reduse şi costuri funciare şi de muncă mai mici . În cele din urmă, în interiorul Chinei nu va mai exista loc pentru fabrici , iar distribuitorii din China nu vor mai putea coborî preţurile printr-o simplă mutare dar încă nu am ajuns acolo, motiv pentru care China este o forţă de aplatizare atât de mare în ceea ce priveşte producţia, iar reducerea costurilor tale cu 5 % pe ici , pe colo , dacă eşti producător occidental al oricărui bun de larg consum , nu te va men ţine pe linia de plutire. Ai nevoie de un model de afaceri absolut nou . Criticii practicilor de afaceri ale Chinei spun că mărimea şi puterea sa economică vor impune curând întregii lumi nu numai să adopte salarii mai mici, ci şi legi ale muncii şi standarde ale mediului muncii mai permisive. Este ceea ce se cheamă în afaceri „preţul chinezesc " Dar cu adevărat înfricoşător este faptul că China nu atrage atât de multe investiţii globale prin cursa pe care o impune concurenţilor spre interiorul ei. Aceasta e doar o strategie pe termen scurt. Cea mai mare greşeală pe care orice întreprindere o poate face atunci când e vorba de China este să aibă impresia că va câştiga doar fiindcă plăteşte salarii mici, fără a mai îmbunătăţi calitatea şi productivitatea. În sectorul privat, independent de proprietatea de stat din China, productivitatea a crescut cu 1 7 % pe an - repet, 1 7 % pe an - între 1 995 şi 2002 , conform unui studiu efectuat de agenţia guvernamentală US Conference Board . A fost consecinţa absorbirii de către China a noilor tehnologii şi practicilor moderne de afaceri , p*rnind de la o bază foarte redusă. Întâmplător, remarcă studiul respectiv, China a pierdut în această perioadă

1 24

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

1 5 milioane de slujbe din sectorul de producţie, în comparaţie cu cele 2 milioane din Statele Unite . ,, Pe măsură ce îşi accelerează productivitatea, China pierde slujbe în domeniul producţiei - cu mult mai multe decât Statele Unite - şi le recâştigă prin servicii , model care a funcţionat mulţi ani în ţările dezvoltate " , se afirmă în studiu . Strategia pe termen lung a Chinei este să depăşească America şi ţările Uniunii Europene, având, de altfel, un mare avantaj . Liderii Chinei sunt mult mai atenţi decât cei din Vest în ceea ce priveşte felul în care îşi instruiesc oamenii în matematică, ştiinţă şi informatică, aspecte necesare pentru a avea succes în lumea plată, şi în felul în care construiesc o infrastructură fizică şi de telecomunicaţii care le va permite cetăţenilor chinezi să se conecteze mai repede şi mai simplu decât alţii, şi în felul în care creează stimulente ce vor atrage investitori din toată lumea. Ceea ce vrea de fapt China este ca următoarea generaţie de lenjerie de corp sau de aripi de avioane să fie proiectată tot în China . Iată încotro se îndreaptă lucrurile în următorul deceniu . Astfel , peste treizeci de ani vom ajunge de la „vândut în China" (sold in China) la „fabricat în China" (made in China ) , apoi la „proiectat în China" (designed in China) şi, în cele din urmă, la „închipuit în China" (dreamed up in China) - sau de la China în calitate de colaborator la nimic cu producătorii de pe mapamond către China colaborator ieftin cu producătorii de pe mapamond la absolut tot. Aşa va reuşi China să-şi menţină rolul de forţă de aplatizare majoră, cu condiţia ca instabilitatea politică să nu disturbe procesul . Într-adevăr, în timp ce mă documentam pentru capitolul de faţă, am dat peste o publicaţie cu ştiri online numită Inquirer, care trata aspecte legate de industria semiconductorilor. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost articolul din 5 noiembrie 2001 , intitulat „ China to Become Center of Everything" ( ,,China va deveni centrul lumii " ) . Acesta cita un articol din China People 's Daily , în care s e afirma c ă 400 din companiile menţionate î n Forbes 500 au investit în mai mult de 2 . 000 de proiecte pe teritoriul Chinei. Şi asta s-a întâmplat acum 5 ani . Japonia, situându-se chiar lângă China, a adoptat o abordare foarte agresivă în ceea ce priveşte internalizarea provocării Chinei . Osamu Watanabe, preşedinte al Organizaţiei de Comerţ Exterior din Japonia (JETRO) , organismul oficial de promo vare a exporturilor, mi-a spus când eram în Tokyo : ,, China se dezvoltă foarte rapid şi trece de la produse de proastă calitate la cele de foarte bună calitate şi superioare din punct de vedere tehnologic " Drept urmare, a mai spus Watanabe, pentru a rămâne competitive pe plan global , companiile japoneze au fost nevoite să transfere o parte din producţie şi foarte multe procese de asamblare a produselor middle-range în China, în vreme ce au ajuns şi pe propriul teritoriu la fabricarea unor „produse cu valoare adăugată chiar mai ridicată" Astfel , China şi Japonia „devin parte a aceluiaşi lanţ de aprovizionare" După o criză prelungită, economia Japoniei a început să-şi revină în 2003 , graţie vânzării a tone de maşinării , roboţi de asamblare şi alte componente esenţiale în China . În 2003 , China a luat locul Statelor Unite în rolul de cel mai mare importator de produse japoneze. Cu toate acestea, guvernul japonez îşi îndeamnă companiile să nu suprainvestească în China . Le încurajează să practice ceea ce Watanabe a numit strategia „ China plus unu" să-şi ţină un picior în China, iar pe celălalt într-o altă ţară din Asia - doar în caz că anumite tulburări politice vor dezaplatiza China într-o bună zi.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 25

Această forţă de aplatizare numită China a fost dureroasă pentru unii muncitori din sectorul producţiei de pe mapamond, dar o mană cerească pentru toţi consu matorii . În numărul din 4 octombrie 2004 , revista Fortune a citat un studiu efectuat de Morgan Stanley care estima că numai de la mijlocul anilor '90 importurile ieftine din China i-au ajutat pe consumatorii din Statele Unite să economisească în jur de 600 miliarde de dolari , ca să nu mai vorbim de producătorii americani, care au economisit sume uriaşe achiziţionând componente mai ieftine pentru produsele lor. La rândul lor, a specificat Fortune, economiile respective au ajutat Rezervele Federale să nu crească ratele dobânzii pe o perioadă mai lungă, oferind tot mai multor ame ricani şansa de a cumpăra case sau de a obţine noi credite pentru cele pe care le aveau deja şi de a aloca afacerilor mai mult capital , pentru a investi în inovaţii . În efortul de a înţelege mai bine cum funcţionează offshoring-ul în China, am stat de vorbă în Beij ing cu Jack Perkowski de la ASIMCO, un pionier într-o asem*nea formă de colaborare. Dacă va exista vreodată la jocurile olimpice o categorie numită „capitalism extrem" , voi paria pe Perkowski pentru medalia de aur. În 1 998 a demisionat din poziţia de specialist în investiţii bancare la Paine Webber şi s-a dus la o firmă de achiziţii pe datorie, dar după doi ani , la vârsta de 42 de ani , a hotărât că era timpul pentru o nouă provocare. Împreună cu câţiva parteneri , a reuşit să strângă 1 50 milioane de dolari pentru a cumpăra companii în China, îndreptându-se către aventura vieţii sale. De atunci a pierdut şi a recuperat milioane de dolari , a învăţat fiecare lecţie pe pielea lui , dar a reuşit să supravieţuiască pentru a deveni un exemplu puternic a ceea ce înseamnă offshoring-ul în China şi ce instrument puternic de colaborare poate să ajungă. „Atunci când am început, prin 1 992- 1 993 , toţi credeau că cel mai greu era de fapt să găseşti şi să dobândeşti accesul la oportunităţile din China" , îşi aminteşte Perkowski . S-a dovedit până la urmă că nu oportunităţile lipseau, ci manageri chinezi care să înţeleagă cum se conduce o fabrică de piese auto după normele capitaliste, concentrându-se pe exporturi şi pe fabricarea produselor de talie mondială pentru piaţa chineză. După cum afirmă Perkowski , partea uşoară era deschiderea de maga zine în China. Partea grea era să găseşti manageri potriviţi , din partea locului , care să le conducă. Astfel că, atunci când a început iniţial să cumpere pachete majoritare de acţiuoi de la companiile de piese auto din China, Perkowski a importat manageri din străinătate . Proastă idee. Era prea scump , iar străinilor le venea prea greu să opereze în China : totul era prea „ străin" pentru ei . Aşa că planul A s-a dus pe apa sâmbetei . „Astfel i-am trimis pe toţi expatriaţii acasă, ceea ce mi-a creat probleme cu baza de investiţii , şi am trecut la planul B " , a spus el . ,,Atunci am încercat să convertim managerii «vechii Chine» , care de obicei veneau odată cu uzinele pe care le cum păram, dar n-a mers nici aşa . Pur şi simplu erau prea obişnuiţi să lucreze într-o economie planificată, unde nu aveau niciodată de-a face cu piaţa, ci trebuiau doar să-şi facă norma . Managerii care chiar aveau fler antreprenorial se îmbătau de la prima sorbitură de capitalism şi erau gata să încerce orice. " „ Chinezii au un spirit întreprinzător foarte dezvoltat" , a spus Perkowski, ,,dar pe atunci, înainte de aderarea Chinei la OMC , nu existau legi sau o piaţă de obligaţiuni

1 26

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

sau de actiuni care să-l restrângă. Singurele variante erau manageri din sectorul proprietătii de stat, care tineau foarte mult la birocratie, sau cei din primul val al companiilor private, care practicau un capitalism de Vest Sălbatic. Sunt solutii care nu au cum să-ti convină . Dacă ai manageri prea birocratici , nu reuşeşti să faci nimic ei nu-ti vor oferi decât scuze despre cât de diferită e China - , iar dacă au simt antreprenorial exacerbat, nu mai poti dormi noaptea, pentru că stai şi te gândeşti ce mai au de gând să facă" Astfel, Perkowski a stat cu ochii în tavan multe nopti . Una dintre primele sale achizitii din China a fost o parte din actiunile unei companii care producea componente din cauciuc. Atunci când, în cele din urmă, a încheiat un acord cu partenerul său chinez pentru a-i cumpăra restul acţiunilor, acesta a semnat o clauză de neconcurentă ca parte a tranzactiei . Totuşi , după încheie rea afacerii , partenerul chinez a deschis o nouă fabrică . ,, Neconcurenta" nu prea avea un echivalent în limba mandarină. S-a zis şi cu planul B. Între timp , parteneriatul lui Perkowski pierdea bani cu nemiluita - costul educatiei lui Perkowski în domeniul afacerilor în China - , iar acesta s-a trezit detinătorul unui lant de fabrici de componente auto în China . ,, Prin 1 997 am atins pragul de jos" , a spus el . ,,Compania noastră, ca întreg , se micşora şi nu scoteam nici un profit. În vreme ce companiile noastre individuale mergeau bine, pe plan general ne aflam într-o stare proastă. Deşi detineam pachetele majoritare de acţiuni şi, teoretic, puteam alege pe oricine doream, evaluând alternativele [manageriale] , mi-am dat seama că nu aveam nici o solutie. " Era timpul pentru planul C . ,, În esentă, am ajuns la concluzia că, deşi ne plăcea China, nu voiam să avem de-a face cu «vechea Chină» , dorind în schimb să pariem pe managerii chinezi ai «noii Chine», care erau mai receptivi şi beneficiaseră de o oarecare formă de instruire în management. Eram în căutarea unor oameni cu experientă în operatii de afaceri în China şi care să ştie totodată cum se fac afacerile în restul lumii şi unde trebuie să se îndrepte China. Aşa că, între 1 997 şi 1 999, am recrutat o întreagă echipă de mana geri ai «noii Chine» , majoritatea chinezi care lucraseră pentru companii multinatio nale - şi, după ce i-am luat la bord, am început să-i instalăm, unul câte unul , în locul managerilor «vechii Chine» de la companiile noastre. " Odată ce noua generatie de manageri chinezi care întelegeau pietele globale şi clientii şi care puteau fi uniti printr-o viziune comună a companiei - şi care ştiau cum merg treburile in China - a fost instalată, ASIMCO a început să aibă profituri . În prezent, ASIMCO are vânzări de piese auto de aproximativ 350 milioane de dolari anual , de la 1 3 fabrici din nouă provincii din China . Compania vinde clientilor din Statele Unite şi are, de asem*nea, 36 de puncte de distributie pe teritoriul Chinei, puncte care deservesc şi producătorii nationali de automobile. De aici, Perkowski a făcut următoarea mutare majoră - preluarea profiturilor obtinute înapoi în America. ,,În aprilie 2003 , am cumpărat operatiunile de asamblare a arborilor cu came din America de Nord , apartinând Corporatiei Federal-Mogul , o companie de fabricare a componentelor traditionale care acum este falimentară" , a spus Perkowski . ,,Am cumpărat afacerea în primul rând pentru a avea acces la clientii ei, care erau în principal Cei Trei Mari [producătorii auto General Motors

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 27

Corporation, Ford Motor Company, Daimler-Chrysler - n . t. ] , plus Caterpillar şi Cummins. Cu Cat şi Cummins am avut o relatie stabilă şi de lungă durată - iar această achizitie ne-a făcut să creştem în ochii lor - , primul contact cu Cei Trei Mari fiind atunci când am început să le vindem arborii cu came. Al doilea motiv pentru care am făcut achizitia respectivă a fost acela de a obtine tehnologie pe care să o ducem în China . Ca în cazul majoritătii tehnologiei maşinilor moderne de pasageri şi camioanelor, oamenii nu dau prea mare importantă tehnologiei arborilor cu came. Cu toate acestea, arborele cu came [piesa care controlează supapele de admisie şi de eşapament] sunt produse foarte minutios proiectate şi au o importantă esentială pentru performantele motorului . Achizitionarea afacerii respective ne-a oferit know-how-ul şi tehnologia pe care o puteam folosi pentru a deveni lideri în materie de produqie a arborilor cu came în China . Drept urmare, acum detinem cea mai bună tehnologie în acest sens şi o bază solidă în ceea ce priveşte clientela, atât în China, cât şi în Statele Unite. " Iată un punct de vedere foarte important, întrucât toată lumea are impresia că offshoring -ul este o ofertă perdantă pentru muncitorii americani - ceva ce a fost aici s-a mutat acolo şi gata. Realitatea e ceva mai complicată. Majoritatea companiilor îşi construiesc companii offshore nu doar pentru a obtine fortă de muncă mai ieftină pentru produsele pe care vor să le vândă în America sau în Europa. Altă motivatie ar fi că pot deservi piata străină fără să se îngrijoreze în legătură cu obstacolele comerciale şi obtinerea unei pozitii dominante acolo - mai ales pe o piată uriaşă cum este China . Conform Departamentului pentru Comert al Statelor Unite, aproape 90 % din productia fabricilor offshore detinute de SUA este vândută consumatorilor străini . Ceea ce, de fapt, stimulează exporturile americane . Există diferite studii care indică faptul că fiecare dolar investit într-o fabrică offshore generează exporturi aditionale pentru tara de baştină, deoarece aproximativ o treime din comertul global din prezent se regăseşte în interiorul companiilor multinationale. La fel se întâmplă şi invers. Chiar atunci când productia este mutată în străinătate pentru a face economii la salarii , de obicei nu este mutată în totalitate. Conform unui studiu din 26 ianuarie 2004 efectuat de către Heritage Foundation, intitulat Job Creation and the Taxation of Foreign-Source Income (Crearea de locuri de muncă şi impozi tarea veniturilor de provenienţă externă) , companiile americane care produc atât

pentru piata internă, cât şi pentru piata externă, respectiv pentru piata americană şi pentru cea chineză, generează mai mult de 2 1 % din veniturile economice ale Americii, 56 % din exporturi şi oferă locuri de muncă pentru trei cincimi din forta de muncă americană din sectorul de productie, adică aproximativ 9 milioane de munci tori . Aşadar, dacă General Motors îşi construieşte o fabrică offshore în Shanghai, ajunge să creeze slujbe şi în America prin exportarea unui număr mare de bunuri şi servicii diverse către fabrica lor din China şi să beneficieze de costul mai scăzut al pieselor din China pentru fabricile din America. În final , America este beneficiara aceluiaşi fenomen. În vreme ce companiile americane care îşi fac fabrici offshore în China atrag foarte mult atentia, nu ne prea interesează investitiile offshore uriaşe care vin pe teritoriul Americii în fiecare an, fiindcă străinii doresc şi ei, la rândul

128

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

lor, să aibă acces la pietele americane şi la forta de muncă americană. La 25 sep tembrie 2003 , Daimler-Chrysler a sărbătorit a zecea aniversare a deciziei de a construi prima fabrică de automobile Mercedes-Benz în afara Germaniei , în Tuscaloosa (Alabama) , anuntând o extindere a uzinei în valoare de 600 milioane de dolari . ,,În Tuscaloosa am arătat din plin că putem face o nouă serie de produqie, cu o nouă fortă de muncă, într-o fabrică nouă, şi am mai demonstrat că este posibil să existe vehicule «fabricate de Mercedes» în afara Germaniei " , a anunţat la aniversare profesorul Jtirgen Hubbert, membru responsabil cu Grupul de Automobile Mercedes din cadrul Comisiei de Management a Daimler-Chrysler. Cum era de aşteptat, ASIMCO îşi va folosi noua fabrică de arbori cu came pentru a realiza în China aprovizionarea cu materii prime şi prelucrările elementare, expor tând produse semifinisate către uzina de arbori cu came din America, unde muncitori mai priceputi pot efectua prelucrările finale, esentiale pentru o bună calitate a produsului finit. Astfel , clientii americani ai ASIMCO beneficiază de un lant de aprovizionare chinezesc şi , în acelaşi timp, de confortul afacerilor cu un distribuitor cunoscut, american. În America, salariul mediu lunar al unui mecanic este între 3 . 000 şi 4 . 000 de dolari . Î n China , el ajunge doar la 1 50 de dolari pe lună. Mai mult, ASIMCO trebuie să participe în China la un plan de pensii sponsorizat de guvern, plan care acoperă asigurarea medicală, asigurarea locuintelor şi pensiile în sine . Între 35 % şi 45 % din salariul lunar al unui muncitor chinez merge direct către biroul local al fortelor de muncă, pentru acoperirea beneficiilor respective. Faptul că asigurarea medicală în China este atât de ieftină - datorită salariilor mai mici, ofertei de servicii medicale mai restrânse şi absentei proceselor legate de malpraxis - ,,cu sigurantă face din China un loc atractiv pentru extindere şi pentru crearea a tot mai multe locuri de muncă" , a explicat Perkowski . ,, Orice se poate face pentru a reduce responsabilitatea unei companii americane de a acoperi costurile de asigurare medicală ar fi un avantaj în vederea păstrării locurilor de muncă în Statele Unite . " Profitând de Pământul plat pentru a se mentine o astfel de colaborare - între fabrici din tară şi din străinătate şi între muncitori americani calificati şi cu salarii mari , care sunt într-un contact permanent cu piata lor, şi muncitorii chinezi cu salarii mici şi care mentin contactul cu propria piată -, a spus Perkowski , ,,compania noastră americană devine mai competitivă, aşa încât primeşte mai multe comenzi şi, practic, ne dezvoltăm afacerea. lată de ce multi americani nu cunosc totul atunci când vorbesc despre offshoring . De exemplu, de la data cumpărării companiei ne-am dublat afacerile cu Cummins, iar cele cu Caterpillar au crescut simtitor. Toti clientii noştri sunt expuşi concurentei globale şi chiar au nevoie ca baza lor de aprovizionare să se comporte corect în ceea ce priveşte costurile concurentei . Ei vor să lucreze cu furnizori care înteleg ce înseamnă Pământul plat. Atunci când ne-am vizitat clientii din Statele Unite pentru a le explica strategia afacerii cu arbori cu came, aceştia au fost foarte optimişti în legătură cu ceea ce făceam, deoarece vedeau că ne coordonăm afacerea astfel încât ei să poată deveni mai competitivi" Acest grad de colaborare a fost posibil doar în ultimii câtiva ani . ,,Nu am reuşit ceea ce am făcut în China în 1 983 sau în 1 993 " , a spus Perkowski . ,, Din 1 993 s-au

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 29

întâmplat multe. De exemplu, oamenii vorbesc tot timpul despre cât bine a făcut Statelor Unite Internetul . Ceea ce vreau să demonstrez eu întotdeauna este că, de fapt, China a tras mai multe foloase de pe urma lui . Ceea ce a tinut-o pe loc a fost neputinta oamenilor din afara Chinei de a obtine informatii despre această tară şi neputinta oamenilor de pe teritoriul ei de a obtine informatii despre restul lumii. Înaintea Internetului , singura modalitate de a acoperi lipsa de informatii era călătoria. Acum poti călători de acasă cu ajutorul Internetului . Nu am putea să ne coordonăm lanţul global de aprovizionare fără Internet. Acum îl folosim pentru a trimite proiecte prin e-mail - nici măcar nu mai avem nevoie de serviciul poştal . " Avantajele productiei în China, în cazul anumitor industrii, devin copleşitoare, a mai spus Perkowski , şi nu pot fi trecute cu vederea . Fie devii plat, fie te aplatizează China. ,, Dacă stai în Statele Unite şi nu găseşti o modalitate de a intra pe piata Chinei " , a spus el , ,,peste 10- 1 5 ani nu vei mai fi lider mondial " Acum, că a intrat şi China în OMC , multe sectoare traditionale ale economiei chineze care erau lente, ineficiente şi protejate sunt acum expuse unei concurente globale covârşitoare - fapt primit cu căldură atât în Canton (China) , cât şi în Canton (Ohio) . Dacă aderarea la OMC ar fi fost supusă la vot de către guvernul chinez, „ n-ar fi trecut cu nici un chip" , a spus Pat Powers, care a condus oficiul US-China Business Council din Beijing în timpul aderării Chinei la OMC . Unul dintre motivele -cheie pentru care conducerea Chinei a dorit ca tara să devină membră a OMC a fost acela de a forţa modernizarea birocratiei şi de a dărâma zidurile reglementărilor interne şi a subterfugiilor pentru luarea unor decizii de arbitraj . Conducerea Chinei „ ştia că tara trebuia să se integreze pe plan global şi că multe dintre institutiile lor pur şi simplu nu acceptau schimbarea şi reforma, aşa încât au folosit OMC ca pe o pârghie împotriva propriei birocraţii . Şi în ultimii doi ani şi jumătate au eliminat-o, încet-încet" În timp , conformarea la standardele OMC va face economia Chinei mai plată şi o va transforma într-o fortă de aplatizare cu anvergură mai mare pe plan global . Totuşi , această tranzitie nu va fi uşoară, iar şansele unei crize economice sau politice nu sunt deloc de neglijat. Însă, chiar dacă China îşi implementează toate reformele OMC , nu va avea nici o clipă de odihnă. Va ajunge la punctul în care ambitiile sale de dezvoltare economică vor necesita mai multe reforme în politică . China nu va dezrădăcina niciodată coruptia fără o presă liberă şi fără institutii active ale societătii civile . Nu va putea fi eficientă fără norme juridice mai sistematizate. Nu va putea nicicum să facă fată inevitabilelor scăderi ale activitătii economice fără a avea un sistem politic mai deschis, care să lase oamenii să-şi exprime netulburati doleantele. Altfel spus, China nu va deveni niciodată cu adevărat plată până ce nu va trece de obstacolul numit „ reformă politică" China pare să se îndrepte în această direcţie, dar mai are mult până să ajungă la destinatie. Îmi place modul în care mi s-au relatat cele de mai sus de către un diplomat al Statelor Unite în China în primăvara anului 2004 : ,, China se joacă, nu face privatizare. Reforma de aici este translucidă - şi uneori te stârneşte, pentru că

1 30

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

poţi zări siluete mişcându-se în spatele ecranului - , dar nu e transparentă. Guvernul încă dă informaţii legate de economie anumitor companii şi grupuri de interese " „ De ce e doar translucidă ? " , am întrebat. Mi-a răspuns : ,, Pentru că dacă eşti transparent în totalitate, ce te faci cu evaluarea ? Ei încă nu au idee cum să răspundă acestei întrebări . [Încă] nu pot face faţă consecinţelor transparenţei " Dacă ş i când va trece China d e obstacolul politic din calea e i , cred c ă ar putea deveni nu numai o o platformă mai mare pentru offshoring , ci şi o altă versiune de piaţă liberă a Statelor Unite. În vreme ce aşa ceva li s-ar părea ameninţător unora, sunt de părere că ar fi o dezvoltare cât se poate de pozitivă pentru tot mapamondul . Gândiţi-vă cât de multe noi produse, idei , locuri de muncă şi consumatori au apărut în urma eforturilor Europei de Vest şi ale Japoniei de a deveni democraţii cu piaţă liberă după al doilea război mondial . Procesul a generat o perioadă de prosperitate cum nu se mai văzuse - iar atunci Pământul nici măcar nu era plat. Avea un zid la mijloc. Dacă India şi China se vor îndrepta în acea direcţie, lumea nu numai că va deveni mai plată ca oricând, ci, sunt convins, şi mai prosperă ca niciodată. Trei State Unite sunt mai bune decât unul singur, iar cinci ar fi mai bune decât trei. Însă chiar ca adept al liberului-schimb, mă îngrijorează greutăţile care vor surveni în cazul salariilor şi beneficiilor pentru unii muncitori din Statele Unite , cel puţin pe termen scurt. Dacă vorbim de China, e prea târziu pentru protecţionism . Economia sa este interconectată în totalitate cu economiile lumii dezvoltate, iar tentativa de a o separa ar provoca un haos economic şi geopolitic care ar putea avea efecte devas tatoare pentru economia globală. Americanii şi europenii vor trebui să dezvolte noi modele de afaceri care să le ofere posibilitatea de a profita de China la maximum şi de a se apăra de aspectele ei negative. Un spectaculos articol de pe prima pagină a publicaţiei Business Week din 6 decembrie 2004 despre „Preţurile din China" spune aşa : ,,Oare China poate domina totul ? Bineînţeles că nu. America rămâne cel mai mare producător al lumii, producând 75 % din ceea ce consumă, deşi la mij locul anilor '90 producea 90 % . Industriile care necesitau bugete uriaşe de cercetare şi dezvoltare şi investiţii de capital , precum industria aerospaţială, farmaceutică şi industria constructoare de maşini, au încă nişte baze puternice în Statele Unite . . . America va continua cu siguranţă să profite de pe urma extinderii Chinei ". Acestea fiind spuse, dacă America nu poate face faţă provocărilor pe termen lung declanşate de preţurile chinezeşti în atât de multe domenii , ,, va suferi pierderi în ceea ce priveşte puterea şi influenţa economică" Sau, altfel spus, dacă americanii şi europenii vor să beneficieze de pe urma lumii plate şi de pe urma interconectării tuturor pieţelor şi centrelor de tehnologie a infor maţiei , vor trebui să alerge cel puţin la fel de repede precum cel mai iute leu - iar eu bănuiesc că leul cu pricina va fi întruchipat de China şi că va fi al naibii de iute.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

131

FACTO R U L D E AP LATIZA R E N R . 7

Lanturile de aprovizionare Să mănâ nci sushi în Arka nsas

N u mai văzusem niciodată cum arăta u n lanţ de aprovizionare î n acţiune până ce am vizitat sediul Wal-Mart din Bentonville (Arkansas) . Gazdele mele de la Wal-Mart m-au dus la centrul de distribuţie , care măsura aproximativ 360 km 2 ; acolo am urcat undeva la etaj ca să urmărim spectacolul . Pe o latură a clădirii , sute de autotrenuri descărcau cutii cu marfă de Ia mii de furnizori diferiţi . Cutii mari şi mici erau depuse pe o bandă rulantă la fiecare platformă de încărcare. Micile benzi rulante descărcau marfa pe o bandă rulantă mai mare, ca nişte pâraie care se varsă într-un râu mare. Camioanele de la furnizori descărcau marfa pe aceste benzi rulante fără oprire, iar benzile descărcau totul într-un uriaş torent Wal-Mart de produse ambalate în cuti i . Dar asistam doar l a jumătate d e spectacol . În vreme c e râul Wal-Mart curge, u n ochi electronic citeşte codul de bare de pe fiecare cutie, care este dusă în cealaltă parte a clădirii . Acolo, râul se desparte din nou în sute de pâraie . La fiecare afluent, nişte braţe electrice se întind şi direcţionează cutiile - ordonate în funcţie de diferitele depozite Wal-Mart - de pe banda principală pe banda proprie, de unde sunt preluate de altă bandă şi încărcate în camioane Wal-Mart, care Ie vor duce în grabă spre rafturile unui depozit Wal-Mart, undeva în ţară . Acolo un consumator va lua de pe raft produsul respectiv, iar casierul îl va scana, moment în care va fi generat un semnal . Acesta va trece prin reţeaua Wal-Mart către furnizorul produsului cu pricina - fie că fabrica furnizorului este pe coasta Chinei , fie pe cea a statului Maine. Semnalul va apărea pe monitorul furnizorului şi îl va anunţa să facă un alt produs identic şi să-l trimită prin intermediul lanţului de aprovizionare Wal-Mart, iar întregul ciclu se va relua de la capăt. Aşadar, de îndată ce mâna ta ridică de pe rafturile magazinelor Wal-Mart un produs şi îl depune la casă, un alt braţ mecanic începe să facă un alt produs identic undeva într-un colţ de lume. Numeşte-o „simfonia Wal-Mart" , cu nenumărate părţi - fără final . Este într-o nesfârşită evoluţie : distribuire, sortare, ambalare, distribuire, cumpărare, producere, rearanjare şi iar distribuire, sortare, ambalare . . . Numai compania Hewlett-Packard vinde 400 . 000 de calculatoare prin cele 4 . 000 de magazine Wal-Mart din toată lumea într-o singură zi în timpul sezonului de Crăciun, ceea ce determină HP să-şi ajusteze lanţul de aprovizionare pentru a se asigura că toate standardele sale se potrivesc cu cele Wal-Mart, astfel încât calcu latoarele să curgă lin, prin râul Wal-Mart, în afluenţii Wal-Mart şi în magazi nele Wal-Mart. Capacitatea Wal-Mart de a interpreta această simfonie la scară globală - transfe rând 2 , 3 miliarde de cutii cu marfă prin lanţul de aprovizionare în magazinele sale l-a făcut cel mai important exemplu al următorului factor important de aplatizare pe care vreau să-l pun în discuţie, şi anume lanţul de aprovizionare . Este o metodă de colaborare pe plan orizontal - între distribuitori , vânzători cu amănuntul şi clienţi -

1 32

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

pentru a crea valoare. Lanţul de aprovizionare este posibil datorită aplatizării lumii şi reprezintă în sine o forţă imensă de aplatizare, deoarece cu cât lanţurile de aprovizionare se deivoltă şi se înmulţesc, cu atât mai mult obligă la adoptarea standardelor comune între companii (astfel încât fiecare lanţ să poată fi compatibil cu următorul) , cu atât mai mult elimină punctele de fricţiune la graniţe, cu atât mai mult abilităţile unei companii sunt adoptate de altele şi cu atât mai mult încurajează colaborarea pe plan global . Pentru a aprecia cât de important a devenit lanţul de aprovizionare ca sursă de avantaje concurenţiale şi profit într-o lume plată, gândiţi-vă la următorul fapt : în prezent, Wal-Mart este cea mai mare companie de vânzări cu amănuntul şi nu face absolut nimic : doar coordonează un lanţ de aprovizionare supereficient. După cum îi place să spună lui Yossi Sheffi, expert în managementul lanţurilor de aprovizionare şi profesor de inginerie la MIT, ,,e uşor să faci tot felul de lucruri . Un lanţ de aprovizionare - abia acolo e muncă grea" Ceea ce vrea să spună este că din cauza tehnologiei din zilele noastre este dificil să menţii secretă proprietatea intelectuală şi, în consecinţă, este uşor să proiectezi pe cale inversă orice produs şi să „faci câte şi mai câte" în doar câteva zile. Cu toate acestea, proiectarea unui proces care să ,,distribuie câte şi mai câte " pe tot globul - implicând o grămadă de furnizori , distribuitori , operatori de transport, brokeri de vamă, expeditori şi comisionari ce acţionează într-un lanţ acordat cu grijă, ca într-un adevărat concert - nu e doar dificil , ci e foarte , foarte greu de imitat. Înainte să analizăm Wal-Mart-ul în detaliu, voi prezenta câteva idei generale despre lanţurile de aprovizionare şi motivele pentru care au devenit atât de impor tante. Când lumea e plată, compania ta poate şi trebuie să profite de cei mai buni producători la cele mai mici preţuri , oriunde pot fi găsite. Dacă nu o faci, o vor face concurenţii tăi . Aşa că lanţurile globale de aprovizionare - care atrag piese şi produse din toate colţurile lumii - au căpătat o importanţă deosebită atât pentru vânzătorii cu amănuntul, cât şi pentru producători . Iată vestea cea bună . Vestea rea, după cum sugerează Sheffi , este că a face astfel de lanţuri de aprovizionare să funcţioneze este mult mai dificil decât pare şi necesită inovaţii şi ajustări constante. Există două principale dificultăţi în dezvoltarea unui lanţ global de aprovizionare într-o lume plată, explică el . Una este „optimizarea globală" , adică nu contează dacă poţi obţine o piesă mai ieftină dintr-un anumit loc . Ideea este că preţul total al distribuirii la timp a tuturor pieselor din toate colţurile lumii către fabrici sau vânză tori cu amănuntul trebuie să fie scăzut şi, desigur, mai mic decât al concurenţilor. „ Dacă eu sunt directorul de transporturi într-o companie, voi face afaceri cu cea mai de încredere companie de camioane . Şi ar putea să nu fie aceeaşi . " Aşadar prima dificultate este de a cumpăni toţi aceşti factori pentru a pune bazele celui mai solid şi mai ieftin sistem de distribuire. A doua dificultate principală, ''spune Sheffi, este coordonarea furnizărilor care sunt predispuse întreruperilor cu cererea greu de prezis. Adică n-o să cumperi prea multe piese de acelaşi tip sau un anumit fel de pulover - pentru că va trebui să le vinzi la preţ de discount atunci când se adună prea multe pe rafturile fabricii sau magazinului tău . Dar nici prea puţine nu e bine să cumperi , deoarece clienţii ar putea să nu găsească ceea ce doresc atunci când merg

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 33

la cumpărături şi ai putea să pierzi nu doar o vânzare din ziua respectivă, ci un client pe viaţă . Ambele aspecte sunt exacerbate de perioada scurtă de valabilitate a produselor din prezent, mai ales cele din modă şi electronicele de larg consum. Inovaţia are loc într-un ritm mult mai alert, iar produsele devin la modă sau demodate mult mai repede, ceea ce face prezicerea cererii mult mai dificilă. Există numeroase modalităţi prin care companiile încearcă să treacă peste astfel de greutăţi , observă Sheffi . Una este înlocuirea inventarelor cu informaţiile. Este vorba de un domeniu în care Wal-Mart a fost pionier. Cu cât poţi obţine mai repede informaţii de Ia magazine în legătură cu produsele pe care le cumpără clienţii - ce fel de produse, ce modele şi ce culori -, cu atât mai repede poţi trimite informa ţiile respective la producătorii şi designerii tăi şi cu atât mai repede aceştia îţi pot trimite prin lanţul de aprovizionare mai multe pulovere roşii şi mai puţine galbene . Tehnologia avansată a informaţiei îi dă de asem*nea „vizibilitate" companiei Wal -Mart în legătură cu poziţia din orice moment a produselor în lanţul de aprovizionare. Astfel , dacă cererea este mare în Texas şi mai mică decât se aşteptau în New England, Wal-Mart poate redirecţiona fluxul de pe la mij loc pentru a se asigura că produsele sunt trimise în Texas, acolo unde clienţii le vor. Detailistul spaniol Zara, care comercializează produse din domeniul modei , este îndeosebi adeptul unei astfel de strategii şi îşi lasă concurenţii în urmă cu regularitate . Deviza lui este că e mai profitabil să ai anumite lipsuri , decât să rămâi cu produse în stoc, iar apoi să acoperi l ipsurile cât mai rapid , astfel încât să oferi consumatorilor exact ce-şi doresc, evitând riscul de a rămâne cu produse nevândute . Cum crezi că procedează ? Zara cheltuie o grămadă de bani pe o tehnologie a informaţiei cât mai sofisticată, ,,inclusiv pe agende electronice cu capacitate de transmisie de date, destinate directo rilor de magazine, care să monitorizeze preferinţele clienţilor şi să trimită datele direct la un birou central de planificare" , conform unui studiu colectiv efectuat de Harvard Business School şi UPS şi intitulat Longitudes 04 . ,, Această tehnologie a redus atât de mult timpul de execuţie, încât poate să aducă un produs nou de la stadiul de proiect Ia cel finit, de pe rafturile magazinelor, în mai puţin de 30 de zile, permiţând firmei Zara să-şi amâne deciziile privitoare la design pentru a include rezultatele actualizate de la magazine. Printr-o planificare adecvată, pentru a face faţă riscului zilnic determinat de gusturile nestatornice ale consumatorilor şi de preferinţele de stil aflate într-o schimbare rapidă, Zara este de asem*nea pregătită să se adapteze la evenimente neaşteptate. Imediat după 11 septembrie, directorii execu tivi de la Zara şi-au dat seama că clienţii lor aveau o dispoziţie tristă şi, în câteva săptămâni, şi-au umplut depozitele cu marfă nouă, la care predomina culoarea neagră . " O asem*nea strategie este cunoscută în afaceri sub numele de „ amânare" , iar ideea, a explicat Sheffi , a cărui ultimă lucrare este intitulată The Resilient Enterprise : Overcoming Vulnerability for Competitive Advantage , este că pe măsură ce prezicerea cererii este tot mai greu de anticipat, companiile bune găsesc modalităţi de a amâna adăugarea valorii la produsele lor până în ultimul moment. În asta constă geniul celor de la Dell . Deoarece Dell are un client pentru fiecare calculator înainte ca acesta să fie produs, ei fac exact numărul de calculatoare dorit de clienţi, fiecare exact aşa cum şi-l doreşte clientul . Nu ţin un inventar al calculatoarelor. Compania

1 34

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

are un stoc de bază de componente şi adaugă valoare ajustând dimensiunile ecranului , memoria şi programele conform dorinţelor fiecărui client. ,, Dell poate să rămână cu componente pe care le-a cumpărat fără a fi siguri de vreun profit de pe urma lor, însă fiecare componentă poate fi folosită în multe configuraţii, aşa că tot va fi folosită, mai devreme sau mai târziu" , a spus Sheffi . ,,Cu toate acestea, Dell nu va rămâne niciodată cu componente nevândute. " Concluzia, a încheiat Sheffi , este că într-o lume plată, produsele sunt transformate din inovaţii în bunuri mai repede ca oricând, concurenţa apare pe tot globul şi este mai intensă ca oricând, iar cererea consuma torilor este mai imprevizibilă şi mai informată ca niciodată, cu tendinţe care circulă în toată lumea ca fulgerul . În această lume, un lanţ global de aprovizionare rapid şi eficient devine, în cazul unei companii , una dintre cele mai importante modalităţi de a se distanţa de concurenţii ei . În calitate de consumatori, ne plac la nebunie lanţurile de aprovizionare, deoarece ne furnizează tot felul de bunuri - de la tenişi la laptopuri - la preţuri tot mai mici şi ajustate tot mai mult în funcţie de preferinţele noastre. Iată cum a devenit Wal-Mart cel mai mare vânzător cu amănuntul din lume. Însă, ca muncitori , suntem uneori suspicioşi sau ostili faţă de lanţurile de aprovizionare, pentru că ele ne expun unei presiuni crescânde din cauza concurenţei , ne forţează companiile să reducă costurile şi, uneori , să ne taie din salarii şi beneficii. Iată cum Wal-Mart a devenit una dintre cele mai controversate companii din lume . Nici o companie de vânzări cu amănuntul nu a fost mai eficientă în ceea ce priveşte optimizarea lanţului de aprovizionare (aplatizând astfel Pământul) şi nu ilustrează mai bine tensiunea creată de lanţurile de aprovizionare între consumatorul şi muncitorul din noi decât Wal-Mart. Un articol din Computerworld din 30 septembrie 2002 a rezumat rolul crucial al companiei Wal-Mart : ,, «Să fii furnizor pentru Wal-Mart este o sabie cu două tăişuri » , afirmă Joseph F. Eckroth Jr. , directorul cu probleme de informaţii de la Mattel Inc. «Sunt un canal fenomenal , dar un client foarte exigent. Ei cer pur şi simplu excelenţă. » Este o lecţie pe care El Segundo, producătorul de jucării din California, şi alţi mii de furnizori au învăţat-o pe măsură ce Wal-Mart Stores Inc . , cel mai mare vânzător cu amănuntul , a pus bazele unui inventar şi unui sistem de management al lanţurilor de aprovizionare ce au schimbat radical felul în care se fac afacerile . Investind de timpuriu şi foarte mult în tehnologie de vârf pentru a identifica şi urmări vânzările la nivelul produsului individual , colosul în vânzări cu amănuntul din Bentonville (Arkansas) şi-a transformat infrastructura tehnologiei informaţiei într-un avantaj concurenţial cheie care a fost studiat şi copiat de companii din toată lumea. «În opinia noastră, Wal-Mart este cel mai bun operator de lanţuri de aprovizionare din toate timpurile » , afirmă Pete Abell , director de cercetări în vânzările cu amănuntul de la firma de consultanţă AMR Research Inc. din Boston" În încercarea de a deveni cel mai eficient lanţ de aprovizionare din lume, Wal-Mart a comis mai multe delicte de afaceri care i-au adus companiei o serie de binemeritate şuturi în fund, aceasta încercând, cu oarecare întârziere, să abordeze situaţia de o manieră coerentă . Însă rolul său de forţă de aplatizare a lumii este incontestabil şi, pentru a-l înţelege pe deplin, m-am hotărât să fac un pelerinaj la Bentonville. Nu

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 35

ştiu de ce, dar îh timpul zborului către aeroportul La Guardia mă gândeam : ,,Vai , ce-aş mai mânca nişte sushi deseară ! Dar unde să găsesc sushi în nord-vestul Arkansas-ului ? Şi chiar de-aş găsi , mi s-ar părea comestibil ? Oare poţi avea încre dere în carnea de ţipar din Arkansas ? " Ajungând la Hilton, lângă sediul Wal-Mart, am rămas cu gura căscată văzând, ca prin vis, un uriaş restaurant japonez de sushi la doi paşi mai încolo . Când i-am spus ospătarului care m-a condus la masă că nu mă aşteptasem niciodată să mi se gătească sushi tocmai aici, în Bentonville, acesta mi-a răspuns : ,,În curând vom deschide aici alte trei restaurante japoneze" Mai multe restaurante japoneze în Bentonville ? Cererea de sushi în Arkansas nu e întâmplătoare. Ea are legătură cu faptul că în jurul tuturor birourilor Wal-Mart vânzătorii şi-au deschis propriile afaceri pentru a fi aproape de „nava-mamă". Într-adevăr, zona este cunoscută sub numele de „ Vendor ville" Surprinzător în legătură cu sediul Wal-Mart este faptul că e atât de . . . Wal-Mart. Birourile corporaţiei sunt înghesuite într-un depozit reconfigurat. În timp ce treceam pe lângă o clădire mare din metal ondulat, m-am gândit că o fi hala de întreţinere. „Acolo sunt birourile noastre internaţionale" , mi-a spus gazda mea, purtătorul de cuvânt William Wertz . Încăperile corporaţiei sunt birouri nu mai grozave decât cele ale directorului , directorului adjunct şi consilierului educativ de la liceul la care învaţă fiică-mea - înainte ca acesta să fie renovat . Trecând prin hol , vei vedea mici birouri cubice unde potenţiali furnizori oferă produse cumpărătorilor Wal-Mart. Unul are împrăştiate pe toată masa maşini de cusut, altul are păpuşi , iar altul cămăşi de damă. Parcă te-ai afla în ceva ce aduce cu o încrucişare între bazar şi depozit. În atenţia acţionarilor Wal-Mart : compania sigur nu va irosi bani pe fleacuri . Cum s-a tăcut oare că atât de multă gândire inovatoare - care a remodelat peisajul lumii afacerilor în atâtea feluri - a provenit dintr-un mediu atât de înapoiat ? De fapt, este un exemplu clasic al unui fenomen pe care îl subliniez de multe ori în această carte : coeficientul de aplatizare. Cu cât ţara sau compania ta are mai puţine resurse, cu atât mai mult vei căuta inovaţii pe plan intern pentru a supravieţui . Wal-Mart a devenit cel mai mare vânzător cu amănuntul pentru că a negociat dur cu oricine a intrat în contact. Dar să nu te laşi păcălit de un lucru : Wal-Mart a ajuns să fie numărul unu pentru că această companie mică de ţărani din nord-vestul Arkansas-ului a fost mai inspirată şi mai rapidă în ceea ce priveşte adoptarea noii tehnologii decât concurenţii ei. Şi încă mai este. David Glass, directorul general executiv al companiei din 1 988 până în 2000, a supravegheat multe dintre inovaţiile care au tăcut din Wal-Mart cel mai mare şi mai profitabil detailist de pe planetă. Revista Fortune l-a numit odată „cel mai subestimat director executiv din toate timpurile" , pentru felul tacit în care a transformat în reali tate viziunea lui Sam Walton. David Glass este pentru lanţurile de aprovizionare ceea ce Bill Gates este pentru procesarea de text. Când Wal-Mart era la început de drum, în nordul Arkansas-ului, în anii '60, a explicat Glass, intenţia sa era de a deveni un distribuitor care face reduceri . Dar în acea perioadă, toate magazinele îşi primeau bunurile de la aceiaşi angrosişti, aşa încât nu puteai obţine un avantaj faţă de

1 36

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

concurenţă. Singura modalitate prin care Wal-Mart a avut grijă să-şi creeze un avantaj , a spus Glass, a fost să-şi cumpere bunurile în cantităţi mari direct de la producători . Însă pentru producători nu era eficient să trimită marfa la magazinele Wal-Mart, care erau împrăştiate peste tot, aşa încât Wal-Mart a pus bazele unui centru de distribuţie spre care toţi producătorii puteau să-şi trimită marfa, după care camioanele Wal-Mart o distribuiau magazinelor. Ecuaţia era următoarea : în medie, pe cei de la Wal-Mart îi costă mai mult cu 3 % să-şi menţină centrul de distribuţie. Dar s-a dovedit că prin eliminarea angrosiştilor şi cumpărarea direct de la producători economiseau în medie 5 % , ceea ce a permis companiei să reducă toate costurile cu 2 % şi să recupereze pierderile prin rulaj mare. Odată stabilită metoda de a cumpăra direct de la producători pentru a obţine cele mai mari reduceri de preţ posibile, Wal-Mart s-a concentrat mereu pe trei lucruri . Primul a fost să lucreze direct cu producătorii, pentru a-şi reduce cât mai mult cheltuielile. Al doilea a fost să-şi dezvolte lanţurile de aprovizionare de la producă torii respectivi, lanţuri care începeau în orice colţ al lumii şi ajungeau la centrele de distribuţie Wal-Mart, pentru a le face cât mai ieftine şi mai lipsite de obstacole . Al treilea a fost îmbunătăţirea constantă a sistemelor de informaţii ale companiei , ca să ştie exact ce anume cumpără clienţii şi să poată trimite informaţiile respective tuturor producătorilor, astfel încât rafturile să fie pline în permanenţă cu produsele potrivite la momentul potrivit. Cei de la Wal-Mart şi-au dat repede seama că dacă pot economisi bani cumpărând direct de la producători , găsind tot timpul inovaţii prin care să reducă cheltuielile operării lanţului de aprovizionare şi apelând cât mai puţin la inventare pentru a afla mai multe despre clienţii lor, ar putea bate oricând concurenţa în privinţa preţurilor. Din Bentonville (Arkansas) nu aveau foarte multe şanse. „ Motivul pentru care ne-am construit toată logistica şi toate sistemele proprii este pentru că ne aflăm în mijlocul pustiului " , a spus Jay Allen, vicepreşedintele pe probleme de afaceri corporatiste . ,,Chiar era un orăşel foarte mic. Dacă doreai să apelezi la o terţă parte pentru logistică, era imposibil . Era pură supravieţuire. Acum , c u toată atenţia p e care o primim, lumea presupune c ă preţurile mici pe care le practicăm decurg din faptul că suntem o companie foarte mare, că ne aprovizionăm din China sau că avem posibilitatea de a le dicta producătorilor. De fapt, preţurile mici decurg din investiţiile pe care Wal-Mart le-a făcut în punctele sale tari sistemul şi cultura. E o cultură foarte puţin costisitoare. " Glass a mai spus : ,,Aş vrea să pot afirma că am fost străluciţi şi vizionari - de fapt, totul a decurs din necesitate " Cu cât lanţul de aprovizionare a crescut, cu atât mai mult Walton şi Glass au înţeles că amploarea şi eficienţa erau soluţia întregii lor afaceri . În cuvinte mai simple, cu cât lanţul lor de aprovizionare lua amploare, cu atât mai multe lucruri mai ieftine erau vândute mai multor clienţi, cu atât mai multă influenţă aveau asupra producătorilor pentru a scădea preţurile şi mai mult, cu atât mai mult vindeau clienţilor, lanţul de aprovizionare căpăta şi mai multă amploare şi profitul pentru acţionari era tot mai gras . . . Sam Walton a fost tatăl acestei culturi , dar necesitatea a fost mama ei - iar odrasla lor s-a dovedit a fi un lanţ de aprovizionare cum nu se mai văzuse. În 2004, Wal-Mart

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 37

a cumpărat marfă de aproximativ 260 miliarde de dolari şi a rulat-o printr-un lanţ de aprovizionare alcătuit din 108 centre de distribuţie pe tot teritoriul Statelor Unite, deservind cele aproximativ 3 . 000 de magazine Wal-Mart din America. „ La început eram mici - cam 4-5 % din Sears şi Kmart" , a spus Glass. ,,Dacă eşti mic, eşti vulnerabil , aşa că intenţia principală a fost să ne creştem ponderea pe piaţă. Trebuia să vindem mai ieftin decât ceilalţi . Dacă puteam reduce costul de operare al centrelor de distribuţie de la 3 la 2 % , puteam să reduc preţurile cu amănuntul şi să-mi dezvolt ponderea pe piaţă, după care n-aş mai fi fost vulnerabil faţă de nimeni . Aşa încât, orice formă de eficienţă am generat, am transferat-o consumatorului . " De exemplu, după ce producătorii îşi descărcau marfa la centrul de distribuţie Wal-Mart, aceştia, la rândul lor, trebuiau să distribuie marfa în cantităţi mai mici la fiecare dintre magazinele lor. Adică Wal-Mart avea camioane care se deplasau prin toată America . Walton şi-a dat repede seama că dacă şi-ar stabili o legătură prin radio şi satelit între şoferii săi, după ce aceştia ar descărca marfa la un anumit magazin Wal-Mart, ar putea merge câţiva kilometri mai încolo pentru a încărca marfă de la alt producător, ca să nu vină cu maşina goală, aşa încât Wal-Mart să facă economie la preţul de distribuţie de la acel producător. Un bănuţ de ici , unul de colo, şi uite-aşa se ajunge la mai mult volum, la amploare şi influenţă mai mare. În procesul de îmbunătăţire a lanţului de aprovizionare, Wal-Mart nu lasă nici un segment neatins . În timp ce făceam turul centrului de distribuţie din Bentonville, am observat că nişte cutii erau prea mari ca să intre pe banda rulantă şi erau mutate de colo-colo pe paleţi de nişte angajaţi ai Wal-Mart care conduceau minicamioane şi purtau căşti pe urechi . Un computer urmăreşte câţi paleţi ridică fiecare angajat pe oră pentru a le pune în camioane care le duc la diferite magazine, iar o voce com puterizată îi spune fiecărui angajat dacă e înainte sau a rămas în urmă. ,, Poţi alege, dacă vrei, ca vocea computerizată să fie de bărbat sau de femeie şi poţi alege între engleză şi spaniolă" , a explicat Rollin Ford, vicepreşedinte executiv la Wal-Mart, care supraveghează lanţul de aprovizionare şi care mă însoţea în periplul meu . Acum câţiva ani , şoferii primeau instrucţiuni scrise privind locul de unde trebuiau să ridice un anumit paiet şi la care camion să îl ducă, dar Wal-Mart a descoperit că, dându-le căşti prin care să le dea instrucţiuni o voce caldă, şoferii îşi puteau folosi ambele mâini în loc să le ţină ocupate cu tot felul de hârtii . Şi, amintindu-le constant prin intermediul vocii că erau în urmă sau înaintea aşteptărilor, ,,productivitatea noastră a luat avânt" , a spus Ford . Un milion de inovaţii operaţionale de tipul celui de mai sus diferenţiază lanţul de aprovizionare de la Wal-Mart de toate celelalte. Dar adevărata descoperire - a spus Glass - a avut loc când compania şi-a dat seama că, în vreme ce trebuia să negocieze dur cu producătorii săi asupra preţurilor, cei doi trebuiau în acelaşi timp să colaboreze pentru a crea valoare unul pentru celălalt pe plan orizontal , dacă Wal-Mart avea de gând să reducă din costuri . Wal-Mart a fost una dintre primele companii care au introdus computerele pentru a urmări vânzările din magazine şi inventarele, şi a fost prima care a creat o reţea computerizată pentru a împărtăşi informaţiile respective cu furnizorii . Teoria compa niei Wal-Mart era că achiziţiile lor ar putea fi mai eficiente şi furnizorii s-ar putea

138

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

adapta mai rapid cererilor pieţei dacă toată lumea ar avea informaţii despre ce luau clienţii de pe rafturi . În 1 983 , Wal-Mart a investit în terminale situate exact acolo unde se vând pro dusele, terminale care înregistrează vânzările şi urmăresc deducerile de inventar pentru o reaprovizionare rapidă . Patru ani mai târziu, a instalat un sistem de legătură prin satelit la scară mare care conecta toate magazinele la sediul companiei, aducând sistemului de calculatoare central date în timp real despre inventare şi construind drumul către un lanţ de aprovizionare ce funcţionează cu ajutorul informaţiilor, deosebit de eficient . Acum, un furnizor important poate avea acces la sistemul privat extranet al Wal-Mart, Retail Link, pentru a vedea exact cum i se vând produsele şi când ar fi cazul să-şi sporească producţia . ,, «Expunerea vânzărilor şi inventarelor către furnizori este ceea ce a tăcut din Wal-Mart puterea care este în prezent» , a spus Rena Granofsky, asociat principal al J . C . Williams Group Ltd . , o firmă de consultanţă în domeniul vânzărilor cu amănun tul din Toronto" , se spune în articolul din 2002 al revistei Computerworld despre Wal-Mart : ,, «În vreme ce concurenţa îşi păzeşte cu străşnicie informaţiile despre vânzări , Wal-Mart şi-a abordat producătorii ca pe nişte parteneri , nu ca pe nişte adversari» , a spus Granofsky. Implementând un program de planificare, anticipare şi reaprovizionare colectivă (CPFR) , Wal-Mart a început un program de inventariere în timp real care a redus costurile de transport atât pentru vânzătorul cu amănuntul , cât şi pentru furnizorii săi . «Datorită lui , acum stocul în exces din lanţul de aprovi zionare aproape că nu mai există» , spune Granofsky " Datorită exclusiv eficienţei lanţului de aprovizionare, costul bunurilor de la Wal-Mart este cu 5 până la 10 % mai mic decât cel al concurenţilor. Cea mai recentă inovaţie din domeniul lanţurilor de aprovizionare de la Wal-Mart este introducerea RFID - microcipuri de identificare cu ajutorul frecvenţelor radio, ataşate fiecărui paiet sau fiecărei cutii cu marfă care intră în Wal-Mart, pentru a înlocui codurile de bare care trebuie scanate individual şi care se pot rupe sau murdări . În iunie 2003 , Wal-Mart i-a informat pe cei mai importanţi 100 de furnizori ai săi că, până la 1 ianuarie 2005 , toţi paleţii şi toate cutiile pe care le trimiteau la centrele de distribuţie Wal-Mart trebuie echipate cu etichete RFID. (Conform RFID Journal, ,, RFID este un termen generic pentru tehnologiile care folosesc unde radio pentru a identifica automat oameni sau obiecte. Există câteva metode de identificare, dar cel mai des întâlnită este stocarea unui număr de serie care identifică persoana sau obiectul şi, eventual , oferă şi alte informaţii într-un microcip ataşat unei antene acest ansamblu format din microcip şi antenă se numeşte transponder sau etichetă RFID . Prin intermediul antenei, cipul transmite informaţiile de identificare unui cititor. Acesta converteşte undele radio reflectate de eticheta RFID în informaţii digitale care pot fi apoi transferate în computere, fiind utilizate ulterior". ) RFID va face ca Wal-Mart să urmărească orice paiet sau cutie din lanţul său de aprovizionare şi să ştie exact ce produs, de la ce producător se află înăuntru, data de expirare . . . Dacă vreun aliment trebuie păstrat la o anumită temperatură, eticheta RFID va spune când temperatura este prea ridicată sau prea scăzută. Deoarece fiecare etichetă de

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 39

acest fel costă în jur de 20 de cenţi, Wal-Mart le rezervă acum pentru cutiile şi paleţii de mari dimensiuni , nu pentru articole individuale. Este clar vorba de un val al viitorului . Tehnologia RFID şi instrumentele sofisticate de analiză a ordinii care ţin sub supraveghere chiar şi cele mai nesemnificative activităţi ale pieţei ne conduc rapid către „ sfântul potir" al industriei - echilibrul desăvârşit între cerere şi ofertă. „Când ai la dispoziţie RFID " , a spus Rollin Ford , vicepreşedintele Wal-Mart pe probleme de logistică, ,,ai parte de o mai bună cunoaştere" Poţi şti mai repede ce magazine vând mai mult şampon de un anumit fel vinerea şi care vând mai mult şampon duminica, şi dacă hispanicii preferă să facă cumpărături mai degrabă sâmbătă seara decât lunea în magazinele din apropiere. ,,Când toate informaţiile respective sunt furnizate în modelele noastre de cerere, putem deveni mai eficienţi în legătură cu producerea unui articol , transportul şi poziţionarea lui în camion, ca totul să decurgă mai lin" , a adăugat Ford . ,, Trebuia să numărăm fiecare piesă, iar scanările lor provocau blocaje de flux . Acum [cu ajutorul RFID] , pur şi simplu scanăm întregul paiet şi afli , de pildă , că ai toate cele treizeci de articole pe care le-ai comandat, iar fiecare cutie îţi spune : «lată ce sunt şi cum mă simt şi ce culoare am şi , după cum vezi, sunt într-o formă bună» - aşa că recepţia este incomparabil mai uşoară. " Pur tătorul de cuvânt de la Procter & Gamble, Jeannie Tharrington, le-a vorbit celor de la Salon. corn (20 septembrie 2004) despre trecerea companiei Wal-Mart la sistemul de identificare RFID : ,,O considerăm o mutare benefică pentru întregul lanţ de aprovizionare. Chiar în acest moment ne-am golit stocurile mai mult decât ne-am fi dorit şi, cu siguranţă, mai mult decât şi-ar fi dorit clienţii, şi credem că această tehnologie ne poate ajuta să ne păstrăm produsele pe raft cât se poate de des " RFID va face, de asem*nea, ca lanţul de aprovizionare să se schimbe mai repede în funcţie de evenimente. În timpul uraganelor, mi-au spus oficialităţile de la Wal-Mart, compania ştie că oamenii consumă mai degrabă prăjituri ambalate - produse uşor de păstrat, cu o perioadă lungă de garanţie - şi că magazinele ei mai vând , pentru copii , şi foarte multe jocuri care nu necesită alimentare cu curent electric şi pot ţine locul televizo rului . De asem*nea, mai ştie că atunci când vin uraganele oamenii au tendinţa de a bea mai multă bere. Aşa că, în momentul în care meteorologii de la Wal-Mart comunică la sediu că un uragan se îndreaptă spre Florida, lanţul de aprovizionare se ajustează automat pentru o astfel de situaţie în magazinele din Florida - întâi mai multă bere, iar apoi mai multe prăj ituri ambalate . Wal-Mart caută necontenit noi modalităţi de colaborare cu clienţii săi . În ultima vreme a pătruns şi în domeniul bancar. A descoperit că în zonele cu populaţie predo minant hispanică foarte mulţi oameni nu aveau legături cu nici o bancă şi erau înşelaţi de magazinele care încasau cecuri . Aşa că Wal-Mart le-a oferit posibilitatea de a plăti cu cecuri , cu ordine de plată, cu transferuri bancare şi chiar servicii de plată a factu rilor pentru lucruri standard, cum ar fi facturile pentru consumul de electricitate toate în schimbul unor mici taxe. Wal-Mart avea capacitatea internă de a face acest lucru pentru propriii angajaţi , şi pur şi simplu a transformat-o într-o afacere externă.

1 40

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Mai binele e duşmanul binelui Din păcate pentru Wal-Mart, aceiaşi factori care au stimulat căutarea constantă a inovaţiilor - izolarea sa faţă de restul lumii, nevoia de a căuta în interior şi de a conecta locuri îndepărtate la un lanţ global de aprovizionare - i-au creat şi multe probleme. Nu e greu de remarcat cât de izolat este Bentonville (Arkansas) din perspectiva dezbaterii globale despre muncă şi drepturile omului - şi se poate vedea uşor cum această companie închisă, obsedată de scăderea preţurilor, ar fi putut depăşi limita cu anumite practici ale sale . Sam Walton nu numai că a urmărit cu ferocitate eficienţa în îmbunătăţirea lanţului de aprovizionare a companiei Wal-Mart, ci a provocat o perioadă cruntă. Vorbesc despre multitudinea de evenimente, începând cu practica recent descoperită a compa niei de a-şi încuia în magazine muncitorii care lucrau în schimb de noapte, cu faptul că le-a permis contractanţilor ei din domeniul întreţinerii să folosească imigranţi ilegali ca oameni de serviciu , cu rolul său de acuzat în cel mai mare proces de drepturi civile cu acţiune reprezentativă şi până la refuzul companiei de a ţine pe rafturile magazinelor sale anumite reviste - precum Playboy - , chiar în oraşele mici, unde Wal-Mart sunt singurele magazine importante . Pe lângă toate acestea se numără şi faptul că unii dintre cei mai mari concurenţi ai săi se plâng că au fost nevoiţi să reducă beneficiile de asigurare medicală şi salariile pentru a concura cu Wal-Mart, care plăteşte mai puţin şi acordă beneficii mai mici decât majoritatea companiilor mari (despre acestea voi vorbi mai târziu) . Putem spera doar că toată publicitatea negativă de care a avut parte Wal-Mart în ultimii ani va forţa compania să înţeleagă că există o limită foarte subtilă între un lanţ global de aprovizionare supereficient, care îi ajută pe oameni să economisească bani şi să-şi îmbunătăţească traiul , şi unul care a urmărit reducerea costurilor şi profiturile suplimentare într-o asem*nea măsură, încât ceea ce oferă ca beneficii sociale cu o mână ia cu cealaltă . Wal-Mart este pentru companii o adevărată Chină. Are atâta influenţă, încât poate înghiţi orice furnizor până la ultimul bănuţ. Şi nu ezită să-şi învrăjbească furnizorii naţionali şi internaţionali . Unii furnizori au găsit modul de a prospera şi de a deveni mai buni în ceea ce fac datorită presiunii . Dacă toţi furnizorii lui Wal-Mart ar fi fost secătuiţi de această companie, ea n-ar mai fi avut de unde să se aprovizioneze. Aşa că, evident, mulţi dintre ei prosperă ca parteneri ai Wal-Mart. Dar unii au transpus, fără îndoială, presiunea exercitată de Wal-Mart de a reduce preţurile în salarii şi beneficii mai mici sau au asistat la transferul propriei afaceri în China, de unde lanţul de aprovizionare al companiei Wal-Mart a adus bunuri în valoare de 1 8 miliarde de dolari în 2004 , de la cinci mii de furnizori chinezi . ,, Dacă Wal-Mart ar fi o economie individuală, s-ar clasa pe al optulea loc între cei mai mari parteneri de comerţ ai Chinei , înaintea Rusiei , Australiei şi Canadei" , a declarat Xu Jun, purtătorul de cuvânt pentru Wal-Mart China, publicaţiei China Business Weekly (29 noiembrie 2004) . Generaţia care a urmat după conducerea lui Sam Walton pare să recunoască faptul că are de reparat atât o imagine, cât şi o realitate. Cât de mult se va schimba

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

141

Wal-Mart rămâne de văzut. Dar când i-am adresat întrebări fără menajamente în legătură cu toate aceste probleme directorului general H . Lee Scott Jr. , acesta nu s-a eschivat. De fapt, chiar voia să abordeze subiectul . ,,Ceea ce cred eu că trebuie să fac este să institutionalizez simtul obligaţiei faţă de societate, în aceeaşi măsură în care am institutionalizat obligaţia faţă de client" , a spus Scott. ,,Lumea s-a schimbat fără ca noi să ne dăm seama. Am considerat că intenţiile bune şi magazinele şi preţurile bune îi vor face pe oameni să treacă cu vederea punctele noastre slabe, şi ne-am înşelat. " Din anumite puncte de vedere, a mai spus el, ,, nu suntem atât de buni pe cât ar trebui . Pur şi simplu trebuie să devenim mai buni " O tendintă despre care Wal-Mart insistă că nu ar fi provocat-o este offshoring-ul productiei . ,, Ne convine mai degrabă să putem cumpăra marfă fabricată în Statele Unite " , a spus Glass. ,,Am petrecut doi ani bătătorind drumurile acestei tări , încer când să-i conving pe oameni să producă aici . Am plăti mai mult dacă am cumpăra marfa de aici, deoarece amenajările de producţie ar crea slujbe pentru toţi cei care îşi fac cumpărăturile în magazinele noastre. Sanyo avea aici [în Arkansas] o uzină care fabrica televizoare pentru Sears, iar Sears a renunţat la ea, aşa că cei de la Sanyo au hotărât să închidă fabrica şi să mute o parte din ea în Mexic şi una în Asia. Guvernatorul nostru ne-a întrebat dacă vrem să-i ajutăm . Am hotărât să cumpărăm televizoare de la Sanyo [dacă vor păstra uzina în Arkansas] , dar n-au fost de acord . Voiau să o mute, iar guvernatorul chiar a vorbit cu familia de origine japoneză care detinea fabrica pentru a-i convinge să rămână . Până la urmă, prin eforturi combinate, i-am convins să nu plece. Acum sunt cel mai mare producător de televizoare. Tocmai am cumpărat de la ei televizorul cu numărul 50 de milioane . Totuşi , în cea mai mare parte, oamenii de aici au abandonat pur şi simplu procesul de fabricare. Ei spun : «Eu vreau să-ţi vând , dar nu vreau să-mi asum răspunderea pentru clădiri şi angajaţi [şi asigurări medicale] . Vreau să le transfer în altă parte» . Aşa că am fost obligaţi să transferăm procesul de producţie în alte colţuri ale lumii. " El a mai spus : ,, Una dintre grij ile mele este că, producţia fiind mutată în alte părţi , într-o zi ne vom vinde hamburgeri unul celuilalt" Cea mai potrivită cale de a întelege puterea companiei Wal-Mart ca fortă de aplatizare este să mergi în Japonia. Comandorul Matthew Calbraith Perry a deschis pentru cei din Vest calea către o societate japoneză cât se poate de izolată la 8 iulie 1 85 3 , când a sosit în golful Edo (Tokyo) cu patru vase mari şi negre, cu motoare cu abur, înţesate de arme. Conform sitului Centrului Istoric Naval , japonezii, neştiind că existau vapoare cu motoare cu abur, au fost îngroziti când le-au văzut şi au crezut că sunt „dragoni uriaşi care scoteau fum pe nări" Comandorul Perry s-a întors după un an şi, la 31 martie 1 854, a semnat Tratatul de la Kanagawa cu autoritătile japoneze, obtinând accesul vapoarelor din Statele Unite în porturile Shimoda şi Hakodate şi deschizând un consulat al Statelor Unite la Shimoda. Tratatul respectiv a dus la o explozie a comerţului dintre Japonia şi Statele Unite, a ajutat Japonia să se deschidă către lumea occidentală şi se crede că datorită lui a început modernizarea Japoniei , întrucât japonezii şi-au dat seama cât de î n urmă erau şi s-au grăbit s ă recupereze. Ceea ce au făcut cu prisosinţă. În atâtea domenii , de la automobile la electronice de larg consum şi utilaje, de la walkmanul Sony la Lexus, japonezii şi-au însuşit cât au

142

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

putut de mult fiecare lectie de la natiunile din Occident, după care au început să ne bată la propriul nostru joc - în afară de un aspect : vânzarea cu amănuntul , mai ales cu reduceri de preţ. Nimeni în lume nu putea să facă un Sony precum japonezii , dar când venea vorba de a-l vinde cu un anumit discount, se schimba povestea. Aşa că, după aproape 1 50 de ani de la semnarea tratatului cu pricina de către comandorul Perry, a fost semnat un alt tratat mai putin cunoscut, de fapt un parte neriat de afaceri . Îl putem numi Tratatul Wal-Mart-Seiyu, din 2003 . Spre deosebire de comodorul Perry, Wal-Mart nu a trebuit să intre cu forţa în Japonia, însotit de vase de luptă . Reputaţia sa i-a luat-o înainte - de aceea reprezentantii companiei au fost invitati de Seiyu, un lanţ japonez de vânzare cu amănuntul , disperat să implementeze formula Wal-Mart în Japonia, ţară despre care se ştie că se împotriveşte magazinelor în care se vând cutii mari . Î n timp ce călătoream cu un tren de mare viteză de la Tokyo la Numazu, locul în care a fost deschis primul magazin Seiyu care folosea metodele Wal-Mart, translatorul de la New York Times a subliniat că magazinul respectiv se afla la aproximativ 1 60 km de Shimoda şi de primul consulat american. Comandorului Perry i-ar fi plăcut probabil la nebunie să meargă la cumpărături în noul magazin Seiyu, unde muzica ce se aude înăuntru este alcătuită din melodii occi dentale menite să-i îndemne domol pe clienti să-şi umple cărucioarele şi unde poţi cumpăra un costum bărbătesc - făcut în China - cu 65 de dolari şi o cămaşă asortată cu 5 dolari . De aceea Wal-Mart mai este numit EDLP - Every Day Low Prices (preturi cotidiene mici) -, una dintre primele expresii pe care cei de la Wal-Mart au învăţat să o spună în japoneză . Efectele de aplatizare ale Wal-Mart se văd clar în magazinul Seiyu din Numazu şi nu e vorba doar de preturile cotidiene mici, ci de culoarele largi , de paletii mari cu bunuri casnice, de afişele uriaşe care anunţă cele mai mici preţuri la fiecare categorie de produse şi de sistemul computerizat al lanţului de aprovizionare al Wal-Mart care îi ajută pe directorii de magazine să ajusteze rapid stocurile de marfă. L-am întrebat pe directorul general executiv de la Seiyu, Masao Kiuchi , de ce a apelat la cei de la Wal-Mart. ,, Prima dată când am aflat de Wal-Mart a fost acum aproape 1 5 ani " , mi-a explicat Kiuchi. ,,M-am dus până în Dallas ca să văd maga zinele Wal-Mart de acolo şi am considerat că era o metodă cât se poate de raţională. Era vorba de două lucruri : unul era afişele cu preţuri . Ne venea foarte uşor să le întelegem" Al doilea, a spus el , era gândirea tipic japoneză că un magazin cu discounturi însemna că vinzi produse ieftine la preţuri mici . Ceea ce a descoperit după ce a făcut cumpărături la Wal-Mart şi după ce a văzut de toate, de la televizoare cu plasmă la produse originale de cea mai bună calitate pentru animalele de casă, a fost că Wal-Mart vinde produse de calitate la preţuri mici . „ La magazinul din Dallas am făcut fotografii pe care le-am adus colegilor mei de la Seiyu şi le-am spus : «Priviţi, trebuie să observăm ce fac cei de la Wal-Mart în celălalt capăt de lume» . Dar fotografiile nu au fost de ajuns - cum să întelegi totul doar privind nişte fotografii ? " , şi-a amintit Kiuchi . În cele din urmă, i-a abordat pe cei de la Wal-Mart, cu care a semnat un parteneriat la 31 decembrie 2003 . Wal-Mart a cumpărat o parte din Seiyu ; în schimb, Wal-Mart a fost de acord să-i învete pe cei

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 43

de la Seiyu unica lor formă de colaborare : lanţurile globale de aprovizionare care să le aducă clienţilor cele mai bune produse la cele mai mici preţuri . Totuşi , exista ceva important pe care cei de la Seiyu trebuiau să-i înveţe pe cei de la Wal-Mart, mi-a spus Kiuchi : cum să vândă peşte crud . Magazinele japoneze cu discounturi şi supermarketurile au departamente speciale pentru alimente şi toate vând peşte unor clienţi japonezi extrem de pretenţioşi . Seiyu face reduceri la peşte de câteva ori pe zi, pe măsură ce acesta îşi pierde din prospeţime . „Wal-Mart nu înţelege care e treaba cu peştele crud" , a spus Kiuchi . ,,Noi le cerem ajutorul cu vânzarea produselor în general" Wal-Mart are nevoie de timp . Mă aştept ca în viitorul nu prea îndepărtat să vedem sushi la Wal-Mart. Ar fi cazul să avertizaţi şi tonul . FACTO R U L D E AP LATIZARE N R. 8

Internalizarea (insourcing-ul) Ce fac de fa pt ti p i i îmbrăcaţi cu pantaloni scu rţi şi caraghioşi de culoare maro

Unul dintre cele mai plăcute aspecte legate de documentaţiile pe care le-am făcut pentru cartea de faţă a fost faptul că am descoperit tot felul de lucruri care se petreceau în lumea din jurul meu şi despre care nu aveam habar. Numic nu a fost mai interesant decât să-mi îndrept atenţia spre serviciul poştal UPS ( United Pa rcei Service) . Exact, oamenii ăia cu pantaloni scurţi , simpli, de culoare maro şi care conduc camioanele acelea oribile de aceeaşi culoare. Se pare că, în timp ce dor meam, vechiul şi greoiul UPS s-a transformat într-o uriaşă forţă de aplatizare a lumii. Încă o dată, unul dintre îndrumătorii mei, Nandan Nilekani , directorul executiv de la Infosys, a fost cel care mi-a dat informaţii în acest sens . ,, FedEx şi UPS ar trebui să fie una dintre forţele de aplatizare. Pe lângă faptul că distribuie colete, ei se ocupă de logistică" , mi-a spus el într-o zi la telefon, din Bangalore. Evident, mi-a rămas în minte aşa ceva şi mi-am notat undeva pentru a face verificări ulterioare, fără să am idee la ce anume făcea el aluzie. După câteva luni am mers în China şi, în timp ce mă aflam acolo, într-o seară mă chinuiau stările date de schimbarea de fus orar şi mă uitam la CNN International ca să treacă şi orele dinspre dimineaţă . La un moment dat a apărut o reclamă pentru UPS , iar noul lor slogan era : ,, Lumea ta sincronizată" Atunci m-a străfulgerat gândul : iată despre ce vorbea Nandan ! După cum am aflat, UPS nu se mai ocupa acum doar cu distribuirea pachetelor, ci şi cu sincroni zarea lanţurilor globale de aprovizionare pentru companii mari şi mici . A doua zi mi-am programat o vizită la sediul UPS din Atlanta . Mai târziu am făcut turul centrului de activitate UPS Worldport de lângă Aeroportul Internaţional Louisville, care pe timpul nopţii este practic ocupat de flota de avioane comerciale UPS care vin încărcate cu colete din toată lumea, colete care sunt apoi sortate şi transportate în

1 44

C U M A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

alte părţi după câteva ore. (Flota UPS , formată din 270 de avioane, este a unsprezecea ca mărime în lume. ) În timpul acestor vizite, am descoperit că nu era vorba de UPS-ul de pe vremea părintilor noştri . Într-adevăr, au o cifră de 36 miliarde de dolari în vânzări , transportând mai mult de 1 3 ,5 milioane de pachete pe zi din punctul A către punctul B. Însă în spatele acestei fatade nevinovate, compania fondată în Seattle în anul 1 907 ca serviciu de mesagerie s-a reinventat ca administrator dinamic al lanturilor de aprovizionare. De exemplu : dacă ai un laptop Toshiba ieşit din garanţie care s-a stricat, îi vei suna pe cei de la Toshiba pentru reparatii , aceştia îţi vor spune să-l trimiţi la ei prin UPS , îl vor repara şi ţi-l vor trimite înapoi . Dar iată ce nu ştii tu : UPS face mai mult decât să-ţi preia laptopul şi să-l trimită la destinaţie. De fapt, UPS îţi repară calcu latorul în propriul atelier condus de ei, atelier în care se fac reparaţii de calculatoare şi imprimante , situat în centrul de activitate din Louisville. Am făcut un tur al centrului respectiv, aşteptându-mă să văd doar colete mutate de colo-colo, dar m-am trezit în schimb îmbrăcat într-o salopetă albastră, într-o cameră specială cu atmosferă controlată, privindu-i pe angajaţii UPS înlocuind plăcile de bază la laptopuri Toshiba stricate. Acum câţiva ani , Toshiba îşi crease o problemă de imagine din cauza unor clienţi care au ajuns la concluzia că procesul lor de reparaţie a aparatelor stricate dura prea mult. Astfel că Toshiba a venit la UPS şi i-a rugat să le proiecteze un sistem mai bun. UPS a spus : ,, Uitaţi cum stă treaba, în loc să preluăm noi aparatele de la clientii voştri , să le aducem la centrul nostru de activitate, după care să le trimitem cu avionul de la centru la atelierul vostru de reparatii , să le aducem înapoi la centru şi să le trimitem de acolo înapoi la clienti, hai să eliminăm toti aceşti paşi intermediari . Noi , cei de la UPS , le vom prelua, le vom repara şi le vom trimite înapoi la clienţi " Acum poti să-ti trimiti laptopul Toshiba într-o zi, a doua zi acesta va fi reparat, iar a treia zi îl vei primi înapoi . Specialiştii angajaţi de UPS sunt instruiţi de Toshiba, iar numărul plângerilor de la clienţi a scăzut considerabil . Dar UPS face mult mai multe în prezent. Ai mâncat în ultima vreme vreo pizza Papa John's ? Dacă se întâmplă să vezi camionul cu sigla Papa John's, întreabă cine coordonează şoferii şi preluările de marfă cum ar fi roşiile , sosul de pizza şi ceapa. Răspunsul : UPS . În prezent, ei s-au infiltrat în multe companii şi au preluat vehicu lele lor inscripţionate cu sigla companiei respective pentru a asigura distribuirea la timp , care, în cazul companiei Papa John's, presupune transportul aluatului de pizza de la brutării la punctele de vânzare la ore exacte în fiecare zi . Nu mai vrei să cumperi adidaşi de la mail ? Intră online şi comandă o pereche Nike de pe situl lor, Nike. com. Comanda, totuşi , este direcţionată către UPS , iar un angajat UPS alege, inspectează, împachetează şi trimite adidaşii tăi de la un depozit din Kentucky condus tot de UPS . La fel se întâmplă şi dacă faci comandă de lenjerie de corp de la Jockey. com. Angajaţii UPS care administrează produsele Jockey dintr-un depozit UPS se vor ocupa de fapt de comandă, vor împacheta, eticheta şi trimite produsul la tine acasă. Te afli în Europa sau în America Latină şi ţi s-a stricat imprimanta ? Specia listul de pe teren care vine la tine să o repare lucrează pentru UPS , care coordonează departamentele de piese de schimb şi reparaţii pentru HP pe pieţele respective. Ai comandat nişte peşti exotici de la fermele Segrest din Florida care să-ti fie trimişi la

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 45

tine acasă, în Canada, prin UPS ? UPS colaborează cu compania respectivă pentru a crea un colet special pentru peşti , astfel încât să nu fie răniţi în timp ce trec prin sistemele de sortare ale UPS . Peştii sunt chiar uşor sedaţi în vederea unei călătorii sigure (ca şi cum le-am da copiilor Dramamine) . ,,Am vrut să le oferim o călătorie frumoasă" , a spus purtătorul de cuvânt al UPS , Steve Holmes. Despre ce a fost vorba până acum ? E un proces care a ajuns să fie numit insourcing - o formă cu totul nouă de colaborare şi creare a valorii pe plan orizontal care a devenit posibilă în urma aplatizării tot mai accentuate a Pământului . În sec ţiunea anterioară am vorbit despre motivele pentru care lanţurile de aprovizionare sunt atât de importante în lumea plată. Cu toate acestea, puţine companii îşi pot per mite să se dezvolte şi să susţină un lanţ global complex de aprovizionare de dimensiu nile şi amploarea celui creat de Wal-Mart. Aşa a luat naştere insourcing-ul . El a apărut pentru că, odată ce lumea s-a aplatizat, cei mici puteau acţiona ca şi cei mari micile companii puteau dintr-odată să vadă în jurul lumii . Aşa au găsit o mulţime de locuri unde să-şi vândă bunurile, unde să şi le producă sau de unde să-şi cumpere materiile prime într-un mod mai eficient. Însă multe dintre ele nu ştiau cum să o facă sau nu puteau să-şi permită administrarea pe cont propriu a unui lanţ global complex de aprovizionare. Multe companii mari nu au dorit să controleze un lanţ de apro vizionare, considerând că nu ţine de linia lor de activitate. Nike şi-ar cheltui mai degrabă banii şi energia pe proiectarea unor adidaşi mai buni, nu pe lanţuri de aprovizionare. Aşa s-a creat o nouă oportunitate globală de afaceri pentru firmele tradiţionale de distribuire a coletelor, precum UPS . În 1 996, UPS a intrat în afacerea de „ soluţii ale comerţului sincronizat" De atunci a cheltuit un miliard de dolari pentru a cumpăra 25 de firme de logistică globală şi de operaţii de tranzit, astfel încât să poată deservi practic orice lanţ de aprovizionare dintr-un colţ al lumii plate în altul . Afacerea a demarat chiar în anul 2000. Îmi place termenul insourcing (internalizare) , pentru că inginerii UPS se infiltrează chiar în compania ta ; îi analizează procesul de producţie, ambalare şi distribuire, după care proiectează, reinventează şi administrează întregul tău lanţ de aprovizionare. Şi, la nevoie, chiar finanţează anumite segmente , cum ar fi conturile de debitori şi plăţile la livrare. În prezent există companii (multe dintre ele nu vor să li se spună numele) care nici măcar nu se mai ating de propriile produse . UPS supraveghează întregul traseu, de la fabrică la depozit, la client şi la reparaţii . Dacă e cazul , chiar colectează banii de la clienţi . Această formă de colabo rare profundă, care implică foarte multă încredere şi intimitate între UPS , clientul său şi clienţii clientului său, este o forţă de aplatizare nouă şi unică. „ Ştii cine sunt clienţii şi partenerii noştri ? Firmele mici " , a spus preşedintele şi directorul executiv al UPS , Mike Eskew. ,,Chiar aşa . . . Ne roagă să-i aducem la scară globală. Noi îi ajutăm să fie la egalitate cu companiile mai mari . " Într-adevăr, când eşti o firmă mică sau un individ care lucrează acasă, poţi apela la UPS şi îl poţi face administratorul lanţului tău global de aprovizionare, poţi să te prefaci că eşti mult mai dezvoltat decât în realitate. Atunci când cei mici pot acţiona ca şi cei mari, se nivelează şi mai mult terenul competiţional . UPS a cumpărat Mail

146

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Boxes, Etc. (acum „The UPS Store " în Statele Unite) astfel încât să le poată oferi indivizilor şi afacerilor mici puterea serviciilor sale de lant global de aprovizionare. Dar UPS îi ajută şi pe cei mari să acţioneze la scară redusă . Când eşti un conglomerat uriaş , precum HP, şi poţi aranja distribuirea pachetelor sau repararea bunurilor repede în orice colt al lumii, poţi acţiona la scară foarte redusă . Mai mult, făcând ca distribuirea de bunuri şi servicii în jurul lumii să fie supereficientă şi extrem de rapidă - şi în cantităti colosale - , UPS ajută la nivelarea obstacolelor vamale şi la armonizarea comerţului , determinând tot mai multi oameni să adopte aceleaşi reguli , etichete şi sisteme de urmărire pentru transportarea bunurilor. UPS are o etichetă inteligentă pe toate pachetele, astfel încât acestea să poată fi urmărite în orice loc al reţelei . Colaborând cu Serviciul Vamal al Statelor Unite, UPS a proiectat un software care să le permită celor de la vamă să le spună celor de la UPS : ,, Vreau să văd toate pachetele care trec prin centrul vostru de activitate Worldport trimise din Caii (Columbia) spre Miami de către cei cu numele Carlos ". Sau : ,, Vreau să văd toate pachetele trimise din Germania în Statele Unite de cei cu numele Osama" Atunci când pachetul ajunge la sortare, computerele UPS vor direcţiona automat pachetul respectiv către un ofiţer vamal din centrul de activitate al UPS . Un brat computerizat îl va prelua de pe banda rulantă şi îl va depune într-un coş pentru o inspecţie mai detaliată. Astfel , procesul de inspectare devine mai eficient şi nu se întrerupe fluxul pachetelor. Aceste competente de timp şi de scară economisesc banii clienţilor UPS , permiţându-le să-şi recicleze capitalul şi să finanteze mai multe inovatii . Însă nivelul de colaborare necesar dintre UPS şi clienti este neobişnuit. Plow & Hearth este un vânzător mare cu amănuntul , folosindu-se de cataloage şi de Internet pentru a-şi vinde produsele, fiind specializat pe „ Produse pentru viata la tară ". P&H au venit într-o zi la cei de la UPS şi le-au spus că prea multe colete cu mobilă ajungeau la clienti cu o piesă stricată. Oare UPS avea idee despre ce era vorba ? UPS şi-a trimis „ inginerii de la ambalare " şi a organizat un seminar legat de procesul de ambalare pentru grupul de achizitie al P&H . Le-au oferit şi nişte norme pe care să le respecte atunci când îşi selectează furnizorii . Obiectivul era să-i ajute pe cei de la P&H să înteleagă faptul că deciziile legate de achizitiile de la furnizori nu ar trebui să fie influentate doar de calitatea produselor oferite, ci şi de modul în care produsele respective sunt ambalate şi distribuite. UPS nu putea să-şi ajute clientul , P&H , fără a analiza atent afacerea lui şi a furnizorilor săi - ce cutii şi materiale de împachetat foloseau . Acesta este insourcing-ul . Să ne gândim la actuala colaborare dintre vânzătorii de pe eBay, UPS , PayPal şi cumpărătorii de pe eBay. Să zicem că vreau să vând pe eBay o crosă de golf, iar tu te hotărăşti să o cumperi . Eu îti trimit prin e-mail o factură PayJ>-al care contine numele tău şi adresa ta. Î n acelaşi timp, eBay îmi oferă un icon pe Web site-ul lor ca să scot la imprimantă şi să-ti trimit o etichetă UPS . Atunci când scot pe imprimanta mea eticheta respectivă, ea apare cu un cod de bare de identificare de la UPS . Tot atunci UPS , prin sistemul său de computere, creează un număr de identificare corespunzător etichetei, număr care îti este trimis automat prin e-mail - tie, adică

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 47

clientul pentru crosa mea de golf - , astfel încât să poţi afla online singur şi în orice moment unde este pachetul şi când îţi va parveni . Dacă UPS n-ar fi intrat într-o astfel de afacere, cineva ar fi trebuit să o inventeze. Existând atâţia oameni care lucrează prin lanţuri globale orizontale de aprovizionare, departe de casă, cineva ar fi trebuit să umple golurile iminente şi să întărească legăturile slabe . Kurt Kuehn, prim-vicepreşedintele departamentului de vânzări şi marketing , a spus : ,,Cel de la componente de utilaje din Texas este îngrijorat că clientul din Malaysia prezintă un risc de credit. Noi intervenim ca brokeri de încre dere. Dacă avem control asupra pachetului , putem strânge fonduri de acceptare a cambiei şi putem elimina acreditivele. Încrederea poate fi creată prin relaţii personale sau prin sisteme şi controale . Dacă nu ai încredere, poţi conta pe un transportator care nu îţi predă pachetul decât atunci când este plătit. Putem să o facem mai bine decât o bancă, deoarece avem pachetul şi o relaţie constantă cu clientul ca garanţie colaterală, aşa că avem două puncte de sprijin" Mai mult de 60 de companii şi-au mutat o serie de operaţii mai aproape de centrul de activitate al UPS din Louisville începând cu anul 1 997 , astfel încât să fabrice produsele şi să le expedieze direct de la centru , fără să mai fie nevoiţi să le şi depoziteze. Însă nu doar companiile mici beneficiază de logistica îmbunătăţită şi de lanţurile de aprovizionare mai eficiente pe care le poate genera insourcing-ul . În 2001 , Ford Motor Co. şi-a predat complicata şi lenta reţea de distribuţie celor de la UPS , permiţându-le acestora să pătrundă adânc în companie pentru a identifica problemele şi pentru a descâlci lanţul lor de aprovizionare. ,, Ani la rând , nenorocirea celor mai multi dealeri de la Ford era sistemul asemănător fabricantului de maşini Rube Goldberg - de a duce maşinile de la fabrică la sala de expoziţie " , relatează Business Week în ediţia sa din 1 9 iulie 2004 . ,, Dura chiar şi o lună până să sosească automobilele - atunci când nu se mai şi rătăceau pe drum . Iar Ford Motor Co . nu le putea spune dealerilor exact ce urmau să primească sau chiar ce anume se afla în inventar la cele mai apropiate depouri . «Pierdeam urma unor întregi trenuri cu maşini» , îşi aminteşte Jerry Reynolds , proprietarul companiei Prestige Ford din Garland (Texas) . «Era o harababură totală» . " Dar după ce UPS s-a uitat sub capota lui Ford, ,, inginerii UPS . . . au reproiectat întreaga reţea de distribuţie nord-americană de la Ford, restructurând totul , de la traseul pe care îl urmează maşinile de la fabrică şi până la felul în care sunt procesate la centrele de sortare regionale" - inclusiv lipirea codurilor de bare pe parbrizele celor 4 milioane de maşini care vin de la uzinele Ford din Statele Unite, astfel încât să poată fi urmărite exact ca nişte colete . Drept urmare, UPS a redus timpul necesar automobilelor de a ajunge la dealeri cu 40 % , adică în jur de IO zile . Business Week a relatat : ,,Astfel, Ford economiseşte milioane cu capitalul forţei de muncă şi înlesneşte identificarea modelelor celor mai dorite pe piaţă de către dealeri . . . A fost cea mai uluitoare trans formare pe care am văzut-o vreodată" , s-a minunat Reynolds . ,, Ultimul meu comen tariu pentru UPS a fost : «Ne puteţi face rost de nişte piese de schimb ca acestea ? » . " UPS plăteşte un lot de consilieri , Departamentul de Documentare a Operaţiunilor (Operations Research Division) , în Timonium (Maryland) , care lucrează la algoritmi

1 48

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

ai lanţurilor de aprovizionare. Această „ şcoală" de matematică este numită „ tehno logia fluxului de pachete " (package flow technology) şi are menirea de a raporta dispunerea camioanelor, vapoarelor şi avioanelor de la UPS şi capacităţile de sortare la fluxul pachetelor în toată lumea din ziua respectivă. ,,Acum putem face modificări în reţeaua noastră numai în câteva ore pentru a ne adapta schimbărilor de volum" , afirmă directorul general executiv al UPS , Eskew. ,, Felul în care optimizez întregul lanţ de aprovizionare este cheia matematicii respective. " Echipa UPS de 60 de per soane din Timonium este în mare parte alcătuită din oameni cu diplome în inginerie şi matematică, printre care se numără şi câţiva cu doctorat. De asem*nea, UPS îşi angajează propriii meteorologi şi analişti de risc strategic pentru a determina ce furtuni atmosferice sau geopolitice va trebui să ocolească în orice zi. Pentru a-şi eficientiza şi mai mult lanţurile de aprovizionare, UPS este cel mai mare utilizator privat de tehnologie wireless din lume , de vreme ce numai şoferii lor efectuează peste un milion de apeluri telefonice pe zi pentru a ridica şi distribui pachetele cu ajutorul celor 88 . 000 de maşini, autoutilitare, camioane şi motociclete ale sale . Î n orice zi, susţine UPS , 2 % din PIB-ul întregii lumi poate fi găsit în camioanele şi maşinile de transport ale UPS . A, uitasem să spun că UPS are şi un departament de finanţare - UPS Capital - care va pune la bătaie banii necesari pentru transformarea lanţului tău de aprovizionare, mai ales dacă eşti o companie mică şi nu deţii capital . De exemplu, observă Eskew, UPS făcea afaceri cu o companie mică de biotehno logie din Canada care comercializa adezivi hemostatici, o variantă pentru copci foarte expusă deteriorării . Compania avea tot mai mulţi clienţi din cadrul lanţurilor princi pale de spitale, însă nu prea reuşea să ţină pasul cu cererea de pe piaţă şi nu putea obţine finanţări . Avea centre de distribuţie pe coasta de Est şi cea de Vest. UPS a reinventat sistemul companiei, care orbita în jurul unui centru de activitate cu camere frigorifice din Dallas, şi l-a extins cu finanţări de la UPS Capital . Rezultatul a fost, a spus Eskew, mai puţine inventare, un flux monetar mai bun, servicii mai bune pentru clienţi - şi un client stabil pentru UPS . Un producător de voaluri şi coroniţe de mireasă din Montreal a vrut să-şi îmbunătăţească fluxul de afaceri cu Statele Unite. Eskew şi-a amintit : ,,Am proiectat un sistem de declaraţii la vamă, astfel încât voalurile şi coroniţele lor să nu trebuiască să fie trecute peste graniţă una câte una. După aceea, am pus marfa într-un depozit din nordul New York-ului . Am preluat comenzile prin Internet, am pus etichete pe produse , am livrat pachetele, am luat banii şi i-am depus pe cale electronică, prin intermediul UPS Capital , în băncile lor. Astfel ei au putut să acceadă pe noi pieţe şi să-şi minimalizeze inventarele " Eskew a explicat : ,,Pe când bunicii noştri erau proprietari de magazine, inventarul era o chestiune de culise. Acum el este reprezentat de o cutie aflată la două ore distanţă într-o maşină de transport sau de sute de cutii care traversează ţara pe calea ferată sau în avioane, respectiv mii de cutii care sunt transportate peste ocean. Şi, fiindcă avem cu toţii vizibilitate în respectivul lanţ de aprovizionare, putem coordona toate acele moduri de transport" Î ntr-adevăr, deoarece consumatorii au tot mai mult posibilitatea de a-şi procura produse prin Internet şi de a le ajusta după dorinţă, UPS s-a găsit în situaţia interesantă

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 49

de a fi nu doar compania care preia comenzile, ci, în calitatea sa de serviciu de livrare, şi aceea care predă bunurile cumpărătorului chiar la el acasă. Î n conse cinţă, companiile şi-au spus : ,, Hai să încercăm să ne diferenţiem în mai multe feluri mai degrabă la sfârşitul lanţului de aprovizionare decât la începutul lui" Şi, deoarece era ultima legătură din lanţul de aprovizionare înainte ca bunurile să fie încărcate în avioane, trenuri şi camioane, UPS a preluat multe astfel de funcţii , generând un nou tip de afacere numit servicii de pre-livrare [în original , End of Runway Services - n. t. ] . În ziua în care am vizitat Louisville, două tinere ce lucrau pentru UPS asamblau aparate de fotografiat Nikon, cu carduri speciale de memorie şi cu borsete din piele, aparate pe care unele magazine le comercializau la ofertă specială de weekend . Le mai şi puneau în cutii speciale pentru câte un magazin anume. Preluând această funcţie, UPS oferă companiilor mai multe opţiuni de a ajusta produsele în ultimul moment. De asem*nea, UPS a profitat din plin de Netscape şi de forţele de aplatizare asociate cu fluxul muncii . Înainte de 1 995 , toate procesele de identificare şi urmărire a pachetelor UPS erau efectuate prin intermediul unui call-center. Sunai la un număr de telefon UPS şi întrebai pe un operator de acolo unde îţi este pachetul . În timpul săptămânii dinainte de Crăciun, operatorii UPS răspundeau la 600. 000 de apeluri în zilele de vârf. Fiecare apel îi costă pe cei de la UPS 2, 10 dolari . Apoi , în anii '90 , p e măsură c e tot mai mulţi clienţi a u beneficiat d e tot mai multe posibilităţi şi au căpătat încredere în Internet şi pe măsură ce propriul lor sistem de identificare şi urmărire s-a îmbunătăţit odată cu progresul tehnologiei wireless , UPS şi-a invitat clienţii să-şi urmărească singuri pachetele pe Internet, la un preţ stabilit de UPS la suma de 5 până la 10 cenţi pentru fiecare solicitare. „Astfel am redus foarte mult preţurile la servicii şi am multiplicat numărul serviciilor" , a spus vicepreşedintele Ken Sternad, mai ales că UPS are acum, în medie, 7 milioane de solicitări pe zi şi un număr colosal de 12 milioane în zilele de vârf. În acelaşi timp , şoferii lor au fost ajutaţi şi mai mult de DIAD-ele lor dispozitive de receptare a informaţiilor privitoare la distribuţie. Acestea sunt mapele electronice maro pe care le vezi întotdeauna la şoferii UPS . Ultima generaţie de DIAD spune fiecărui şofer unde anume să încarce fiecare pachet în camion - exact ce poziţie trebuie să ocupe acesta pe raft. Îi mai spune unde să facă următoarea oprire, iar dacă ajunge la o adresă greşită, sistemul GPS încorporat în DIAD nu-i va permite să livreze pachetul . De asem*nea, mama poate să afle online când va fi şoferul prin zonă pentru a-i preda pachetul . Insourcing-ul este diferit de lanţurile de aprovizionare pentru că depăşeşte admi nistrarea unui lanţ de aprovizionare. Fiind logistică administrată de o terţă parte, el necesită un tip de colaborare mult mai apropiată şi mai elaborată între UPS , clienţii săi şi clienţii acestora. În multe cazuri , astăzi UPS şi angajaţii săi sunt atât de adânc implementaţi în infrastructura clienţilor săi , încât e aproape imposibil să-i mai delimitezi . Cei de la UPS nu doar îţi sincronizează coletele - ei îţi sincronizează întreaga companie şi interacţiunea ei atât cu clienţii, cât şi cu furnizorii . „ Nu mai e vorba de o relaţie între vânzător ş i cumpărător" , declară Eskew. ,, Noi răspundem pentru tine la telefoane, noi vorbim cu clienţii tăi, noi îţi ţinem inventarul

150

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

şi îti spunem ce se vinde şi ce nu . Avem acces la informaţiile tale, iar tu trebuie să ai încredere în noi . Ne ocupăm de concurenţii tăi , iar singura soluţie ca totul să meargă ca pe roate, aşa cum le-au spus fondatorii noştri celor de la Gimbel's şi celor de la Macy's*, este «să ai încredere în noi» . La aşa ceva nu pot decât să subscriu . Fiindcă le cerem oamenilor să lase în grija noastră o parte a afacerii lor, ceea ce necesită încredere . " UPS creează platforme accesibile pentru oricine doreşte să-şi aducă afacerea la scară globală sau să-şi îmbunătăţească radical eficienţa lanţului de aprovizionare. Este o afacere cu totul nouă, însă compania UPS este convinsă că are avantaje aproape infinite. Doar timpul ne va arăta dacă e aşa. Deşi marjele de profit sunt încă slabe într-o astfel de activitate , numai în anul 2003 insourcing-ul a adus încasări de 2 , 4 miliarde de dolari companiei UPS . Instinctul îmi spune că omuleţii cu pantaloni caraghioşi de culoare maro şi cu camioanele acelea ciudate, vopsite cu aceeaşi culoare, au descoperit ceva - ceva apărut doar în urma aplatizării Pământului şi care îl va aplatiza şi mai mult.

FACTO R U L DE AP LATIZA R E N R . 9

Io-formarea Goog le, Ya hoo ! , MS N Web Sea rch Eu şi prietena mea am cunoscut un tip la restaurant. Prietena mea era nebună după el, dar mie mi-a stârnit curiozitate şi suspiciune. După câteva minute de căutare pe Google, am aflat că fusese arestat pentru acte de violentă. Deşi am rămas din dou dezamăgită de calitatea serviciului de aranjare a întâlnirilor amoroase, măcar am putut să-mi avertizez prietena de trecutul dubios al tipului cu pricina. (mărturisirea unui utilizator Google) Sunt absolut încântată de serviciul de traduceri. Partenera mea a chemat doi muncitori pentru a da o mână de ajutor la o operatiune de demolare. A existat o eroare de comuni care : ea le-a spus muncitorilor să vină la li dimineata, dar serviciul foqelor de muncă i-a trimis la 8. 30. Ei nu vorbeau decât spaniolă, iar eu vorbesc engleză şi un pic de franceză. Vecinii noştri hispanici erau plecati. Cu ajutorul serviciului de traduceri, am putut comu nica cu muncitorii, mi-am putut cere scuze pentru greşeală, am putut să le trasez sarcinile şi să îi rog să revină la ora 1 1 . Multumesc pentru conexiune . . . Multumesc, Google. (mărturisirea unui utilizator Google) Voiam doar să multumesc sitului Google pentru că m-a învătat cum să-mi găsesc dragostea. Căutându-l pe fratele meu plecat de mult, am dat peste un sit mexican pentru stripper-i şi am rămas cu gura căscată. Fratele meu lucra ca gigolo ! Cu prima ocazie am luat avionul şi am mers în oraşul în care lucra pentru a-l elibera de profesia degradantă pe care o practica. M-am dus la clubul respectiv şi l-am găsit. Mai mult, l-am cunoscut pe un

Lanturi de magazine foarte cunoscute în SUA (n.t.).

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

151

coleg de-al său de breaslă . . . Ne-am căsătorit weekendul trecut [în Mexic] ş i sunt sigură că fără serviciile oferite de Google nu l-aş fi găsit niciodată pe fratele meu, aşa cum nu l-aş fi găsit nici pe sotul meu şi n-aş fi descoperit nici latura surprinzător de avantajoasă a industriei de striptease masculin din Mexic ! ! Îti multumesc, Google ! (mărturisirea unui utilizator Google)

Sediul Google din Mountain View (California) seamănă puţin cu Centrul Epcot atâtea jucării spaţiale interesante şi atât de puţin timp să te joci . Într-un colţ se găseşte un glob pământesc care se învârte şi emite raze de lumină în funcţie de cât de multe persoane caută pe Google . Evident, cele mai multe raze ţâşnesc dinspre America de Nord , Europa, Coreea, Japonia şi ţărmul Chinei . Orientul Mij lociu şi Africa rămân destul de întunecate . În alt colţ se află un ecran care arată o mostră din lucrurile pe care le caută oamenii în acel moment în toată lumea. Când am fost acolo în 2001 , mi-am întrebat gazda care fuseseră cele mai multe lucruri căutate în ultima vreme . Unul , desigur, era „ sex " , un veşnic favorit al căutătorilor pe Google. Altul era „ Dumnezeu" Multă lume îşi căuta Alesul sau Aleasa . Un al treilea era „ locuri de muncă" - niciodată nu sunt de ajuns . Care crezi că era al patrulea lucru cel mai căutat ? N-am ştiut dacă trebuia să râd sau să plâng : ,, wrestling profesional " Cu toate acestea, cel mai ciudat lucru este cartea de bucate Google, unde oamenii nu fac decât să deschidă frigiderul , să vadă ce găsesc înăuntru , să scrie trei dintre ele pe Google şi să vadă ce reţetă apare ! Din fericire, nici un cuvânt separat sau un subiect nu acoperă mai mult de I sau 2 % din totalul căutărilor pe Google la orice moment dat, aşa că nu trebuie să-şi facă nimeni grij i în legătură cu soarta omenirii în baza celor mai căutate lucruri pe Google în oricare zi anume . Într-adevăr, remarcabila diversitate a căutărilor de pe Google în atâtea limbi este cea care face din motorul de căutare Google (şi din motoarele de căutare în general) nişte forţe de aplatizare atât de puternice . Niciodată în istoria planetei noastre nu s-a mai întâmplat ca atâţia oameni - pe cont propriu să aibă posibilitatea de a găsi atât de multe informaţii despre atât de multe lucruri şi despre atâţia alţi oameni . Cofondatorul Google, originar din Rusia, Sergey Brin, a spus : ,, Dacă cineva are o conexiune broadband, dial-up sau acces la un Internet-cafe , fie că e un puşti din Cambodgia, un profesor universitar, sau chiar eu , care conduc acest motor de căutare, cu toţii avem acelaşi acces de bază la informaţii generale pe care le are oricine . Este un egalizator absolut . Pe când eram tânăr, nu era deloc aşa . În cel mai bun caz , aveam acces la o bibliotecă unde nu găseam mare lucru , aşa că trebuia fie să te aştepţi la un miracol , fie să cauţi ceva foarte simplu sau foarte recent" Când a apărut Google, a adăugat el , dintr-odată puştiul cu pricina a avut „ acces universal " la informaţii din librăriile din toată lumea . Este, cu siguranţă, obiectivul Google - să înlesnească accesul la cunoştinţele lumii în toate limbile . Iar Google speră că, odată cu trecerea timpului , cu ajutorul unui PalmPilot sau al unui telefon mobil , toată lumea de pretutindeni va putea avea la îndemână soluţia de acces la cunoştinţele tuturor. ,,Totul " şi „oricine " sunt cuvinte-cheie pe care le auzi tot timpul în legătură cu Google. Într-adevăr, istoria

152

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

oficială a sitului Google, expusă pe pagina de start, remarcă faptul că numele „Google" este un calambur al cuvântului ,, «googol» , care este numărul reprezentat de numera lul 1 urmat de o sută de zerouri . Utilizarea acestui termen de către Google reflectă misiunea companiei de a organiza imensa şi aproape infinita cantitate de informaţii disponibile pe Web " , numai pentru tine. Ceea ce reflectă succesul companiei Google este interesul oamenilor de a avea aşa ceva - toate cunoştinţele lumii la îndemână . Nu există o forţă mai mare de aplatizare decât ideea de a pune la dispoziţia oricui , oricând şi oriunde toate cunoştinţele lumii. „ Singura discriminare pe care o facem este că, dacă nu ştii să lucrezi pe calculator sau nu ai acces la unul , nu poţi folosi Google - dar în afară de acestea, dacă ştii să tastezi, poţi folosi Google " , a spus directorul executiv al companiei , Eric Schmidt. Şi, cu siguranţă, dacă aplatizarea lumii are vreun sens, a adăugat el , ea înseamnă că „ nu există nici o discriminare în accesarea cunoştinţelor. Google poate fi acum căutat în o sută de limbi şi de fiecare dată când găsim alta, îl extindem . Să ne imaginăm un grup care foloseşte într-o bună zi un iPod Google, iar tu le spui să caute prin inter mediul vocii - care ar fi în folosul celor care nu ştiu să lucreze la calculator - , după care accesul la Google ajunge la niveul la care putem pune dispozitive ieftine în mâinile oamenilor". Cum se încadrează căutarea în conceptul de colaborare ? Eu o numesc in-for mare . In-formarea este un analog personal al individului la uploading , externalizare, insourcing , lanţuri de aprovizionare şi offshoring . In-formarea este capacitatea de a construi şi poziţiona propriul tău lanţ de aprovizionare - unul al informaţiilor, cunoş tinţelor şi divertismentului . In-formarea înseamnă colaborare cu sine - să devii cerce tător, editor şi selector de divertisment fără ajutorul şi îndrumarea nimănui şi fără a fi nevoit să mergi la bibliotecă, la cinema sau la televiziunea prin reţea. In-formarea înseamnă să fii într-o permanentă căutare de cunoştinţe. Înseamnă să cauţi oameni şi comunităţi care gândesc ca tine. Popularitatea globală fenomenală de care se bucură Google, care i-a grăbit pe cei de la Yahoo ! şi Microsoft (prin MSN Search) să-şi trans forme la rândul lor siturile şi în motoare de căutare şi în-formare, arată cât de doritori sunt oamenii de o astfel de formă de colaborare. Google procesează în prezent aproxi mativ un miliard de căutări pe zi, faţă de 1 50 milioane cu doar trei ani în urmă. Cu cât căutarea devine mai uşoară şi mai precisă, a adăugat Larry Page, celălalt cofondator al companiei , cu atât baza utilizatorilor Google va creşte şi mai mult pe plan global şi va deveni o forţă de aplatizare tot mai mare. În fiecare zi, tot mai mulţi oameni sunt capabili să se în-formeze în propria lor limbă. În prezent, a spus Page, „doar o treime din căutări provin din Statele Unite şi mai puţin de jumătate sunt în engleză" Mai mult, a mai spus el , ,,pe măsură ce oamenii caută lucruri mai puţin cunoscute, alţii le publică" , ceea ce măreşte şi mai mult efectul de aplatizare al în-formării . Toate motoarele principale de căutare au mai adăugat recent posibi litatea ca utilizatorii să caute informaţii nu numai pe Web , ci să poată căuta şi în propriul calculator cuvinte, date sau mesaje e-mail despre care ştiu că sunt acolo, dar le-au uitat locaţia exactă. Să poţi căuta în propria memorie mai eficient, asta da în-formare. La sfârşitul anului 2004, Google şi-a anunţat intenţia de a scana conţinutul

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

153

bibliotecilor de la Universităţile Michigan şi Stanford , punând la dispoziţia utilizato rilor online zeci de mii de cărţi . În perioada de început a motoarelor de căutare, oamenii se minunau şi se bucurau când găseau informaţiile de care aveau nevoie ; momentele descoperirilor neaşteptate erau adevărate surprize, a spus cofondatorul companiei Yahoo ! , Jerry Yang . ,,În prezent, atitudinea lor este una mult mai prezumtivă. Ei presupun că informaţiile pe care le caută sunt cu siguranţă disponibile şi că tine doar de tehnologi să le facă mai lesne de găsit şi mai accesibile cu cât mai puţine tastări " , a spus el . ,,Democratizarea informaţiilor are un impact profund asupra societăţii . Consumatorii din ziua de azi sunt mult mai eficienţi - ei pot găsi informaţii , produse şi servicii mai repede [cu ajutorul motoarelor de căutare] decât folosind metode tradiţionale. Sunt mai bine informaţi în legătură cu subiecte legate de muncă, sănătate, timp liber etc. Micile oraşe nu mai sunt dezavantajate în comparaţie cu cele care au un acces mai bun la informaţii . Iar oamenii au posibilitatea de a fi mai bine conectaţi la ceea ce îi interesează, de a deveni experţi cu uşurinţă şi rapiditate în diferite subiecte şi de a se conecta cu alţii care au aceleaşi interese . " Fondatorii Google au înţeles că pe la sfârşitul anilor '90 Internetul creştea datorită adăugării a sute de mii de pagini în fiecare zi şi că motoarele de căutare de atunci , care aveau tendinţa de a căuta cuvinte-cheie , nu mai puteau tine pasul . Brin ş i Page, care s-au cunoscut ca studenţi la Informatică la Universitatea din Stanford în 1 995 , au creat o formulă matematică prin care clasificau o pagină Web după numărul de link-uri pe care le avea către alte pagini Web, p*rnind de la ipoteza că importanta unei pagini este direct proporţională cu numărul de utilizatori care o accesează. Principala descoperire care a făcut ca Google să depăşească celelalte motoare de căutare a fost abilitatea sa de a combina tehnologia PageRank cu analiza conţinu tului paginilor Web , care determină care pagini au cea mai mare relevantă în raport cu căutarea în curs. Chiar dacă Google a intrat pe piaţă în urma altor jucători principali din acest domeniu, răspunsurile sale au fost considerate de oameni mai precise şi mai relevante în raport cu ceea ce căutau ei. Faptul că un anume motor de căutare a fost ceva mai bun decât celelalte a antrenat o mare de oameni să-l folosească. (Acum Google a angajat zeci de matematicieni să lucreze la algoritmii de căutare, în efortul de a se menţine întotdeauna cu un pas înaintea concurenţilor în ceea ce priveşte relevanţa. ) Din nu se ştie ce motive, a spus Brin, ,,oamenii au subestimat importanta găsirii informaţiilor în comparaţie cu alte lucruri pe care le poţi face onlin e . Dacă încerci să găseşti informaţii legate, să zicem, de o chestiune de sănătate, chiar vrei să afli ; în unele cazuri , e o chestiune de viată şi de moarte. Unii au căutat pe Google care sunt simptomele unui atac de inimă, după care au dat telefon la urgente " Dar, uneori , vrei să te în-formezi în legătură cu subiecte mult mai simple. Când am fost în Beij ing în iunie 2004 , coboram într-o dimineaţă cu liftul , împreună cu Ann, soţia mea, şi fiica mea de 1 6 ani , Natalie, care avea la ea un teanc de vederi scrise pe care urma să le trimită prietenilor ei . Ann a întrebat-o : ,,Ai şi adresele lor în agendă ? ". Natalie s-a uitat la ea de parcă era venită din secolul trecut.

1 54

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

,, Nu" , i-a răspuns pe un ton de genul „ Vai de capul tău, mamă, cât eşti de în urmă ! " ,,Am scris pe Google numerele lor de telefon şi au apărut adresele. " Agendă ? Mamă, cât poţi fi de caraghioasă. Tot ce a făcut Natalie a fost să se in-formeze, folosind Google într-un mod pe care îl credeam imposibil . Mulţumită lui Google, toate informaţiile digitale pe care le cream pe calculatoarele noastre au devenit, dintr-odată, accesibile căutărilor. Dintr-o dată, ele puteau fi explorate. Uluitor este câte informaţii se pot găsi acolo - informaţii care nu puteau fi accesate niciodată, dar care vor putea fi de acum încolo, graţie motoarelor de căutare tot mai inteligente, care vor putea trece prin sită adevăraţi munţi de date de tot felul - imagini, videoclipuri , anunţuri imobiliare, relatări din trafic, publicaţii şcolare şi tratamente medicale. ,,Oamenii au considerat textul ca fiind singura sursă de informare " , a spus Kai-Fu Lee, cel care a pus bazele primului centru de cercetare Microsoft în Beij ing şi care coordonează operaţiunile Google din China . ,, Dar mai sunt şi imagini , videoclipuri şi cărţi , unele chiar foarte vechi, care vor putea fi accesate de acum încolo . Există informaţii geografice, hărţi , informaţii locale şi informaţii personale . Informaţii în calculatorul tău . . . Practic, tot ce vedem, auzim, atingem, citim sau scriem reprezintă informaţii - iar acum, căutarea pe Internet acoperă doar o mică părticică din tot ce ar putea fi căutat, investigat şi explorat. " Cu timpul , oamenii vor avea puterea să găsească orice din toată lumea, în orice moment şi prin intermediul oricărui dispozitiv - ceea ce va reprezenta o putere enormă. ,,Ceea ce mă pune pe jar sunt posibilităţile care ni se oferă" , a mai spus Lee . ,, Voi putea să-mi canalizez timpul , atenţia şi capacitatea intelectuală asupra a ceea ce ştiu să fac cel mai bine, şi anume să nu pierd vremea căutând tot felul de chestii. " E vorba de construire, proiectare, imaginare şi creare. În timp ce călătoream prin China, Natalie mai avea la ea şi iPod-ul , care îi dădea posibilitatea să se in-formeze altfel - cu divertisment în locul cunoştinţelor. Devenise propriul editor de muzică şi îşi încărcase toate cântecele ei preferate în iPod, ducân du-le cu ea prin China. Imaginează-ţi : timp de zeci de ani, industria de radiotelevi ziune a fost concepută în jurul ideii că tu transmiţi reclame la televizor sau la radio şi speri să le urmărească cineva . Însă, mulţumită tehnologiilor de aplatizare din indus tria divertismentului, lumea aceea se stinge văzând cu ochii. Acum, cu TiVo, poţi deveni propriul tău editor TV. TiVo le permite spectatorilor să înregistreze digital programele lor preferate şi să sară peste reclame, în afara celor pe care vor să le vadă. Te uiţi doar la ce vrei şi atunci când vrei tu. Nu e cazul să-ţi faci programări la un anume canal TV într-un moment şi într-un loc stabilit de altcineva şi să te uiţi cum îţi bagă reclame pe gât. Cu TiVo poţi să te uiţi doar la programele pe care vrei să le vezi şi la reclamele pentru produse care te-ar putea interesa. Însă, aşa cum Google poate urmări ceea ce cauţi , aşa poate şi TiVo, care ştie căror spectacole şi reclame le dai stop-cadru, pe care le păstrezi şi le revezi la tele vizorul tău. Haideţi să vă pun o întrebare din domeniul ştirilor : Puteţi ghici care a fost cel mai revăzut moment din istoria TV ? Răspuns : Cel cu sânul expus al lui Janet Jackson sau, cum a fost numit eufemistic, ,,defecţiunea de la costumaţia cu care era îmbrăcată" din timpul Super Bowl-ului din 2004 . Să-l întrebăm pe TiVo . Într-un

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 55

comunicat de presă din 2 februarie 2004 , cei de la TiVo au afirmat : ,,Justin Timberlake şi Janet Jackson au furat întregul spectacol în timpul Super Bowl-ului de duminică, atrăgând aproape de două ori mai mulţi spectatori decât cele mai spectacu loase momente de pe teren, conform unei măsurători anuale de vizionare secundă-cu -secundă din familiile care deţin TiVo . Momentul Jackson-Timberlake a înregistrat cea mai mare creştere a audienţei în grafice măsurată vreodată de TiVo . Se spune că creşterea a fost de 1 80 % , deoarece sute de mii de spectatori au folosit capacităţile unice ale TiVo pentru a opri imaginea şi a revedea iar şi iar incidentul " Astfel , dacă oricine poate să vadă ceea ce doreşte de câte ori vrea şi oricând pofteşte , întreaga noţiune de televiziune prin emisie - adică cea care transmite spec tacole şi reclame, după care încearcă să determine cine le-a urmărit - va deveni tot mai inutilă. Companiile pe care ar trebui să pariezi sunt cele care, precum Google, Yahoo ! sau TiVo , învaţă să colaboreze cu utilizatorii lor şi să le ofere spectacole şi reclame croite exact pe măsura dorinţelor lor. Deja îmi imaginez o bună zi în care cei care îşi fac reclamă nu vor mai plăti decât pentru aşa ceva . Companii precum Google, Yahoo ! , Amazon. corn şi TiVo au învăţat să prospere nu forţându-şi clienţii să se uite la reclame pentru produse şi servicii, ci mai degrabă prin construirea unor sisteme de colaborare care să le permită clienţilor să aleagă ei înşişi, după care să reacţioneze fulgerător la opţiunile acestora . E cu mult mai eficient aşa . ,, Căutarea este atât de personală, încât îi inspiră pe oameni mai mult ca orice " , a spus directorul general executiv al Google, Eric Schmidt. ,, Este opusul la a ţi se spune sau la a fi învăţat de către altcineva . Este autoinspiraţie ; este inspirarea indi vizilor de a face ceea ce cred ei că e mai bine cu informaţiile pe care le vor. Este foarte diferită de orice a fost înainte . Radioul a fost unul pentru mulţi . Televiziunea a fost una pentru mulţi . Telefonul a fost unul către unul . Căutarea este exprimarea cea mai clară a puterii individului , faptul că poate folosi un calculator, că poate privi în afară, spre lume, că poate găsi exact ce doreşte - şi cu toţii suntem diferiţi din acest punct de vedere. " Desigur, ceea ce a făcut din Google nu numai un motor de căutare, ci şi o afacere extrem de profitabilă a fost revelaţia fondatorilor săi că pot construi un model de reclamă cu grupuri-ţintă care să-ţi arate reclame relevante în raport cu ceea ce cauţi şi să încaseze bani de la cei care îşi fac reclamă pentru numărul de accesări ale reclamei respective. În vreme ce CBS transmite un film având doar o idee vagă despre spectatorii filmului respectiv sau ai reclamelor difuzate pe parcursul acestuia, Google ştie exact de ce anume eşti interesat - la urma urmei , e ceea ce cauţi - şi îţi poate face legătura cu cei care îşi fac reclamă ce are relevanţă directă sau indirectă în raport cu ceea ce cauţi . La sfârşitul anului 2004 , Google a p*rnit un serviciu prin care, dacă te plimbi prin Bethesda (Maryland) şi ai chef să mănânci sushi, le trimiţi celor de la Google un mesaj SMS de pe telefonul tău mobil , în care scrii „ Sushi 2081 7 " - codul localităţii Bethesda - , şi vei primi înapoi un mesaj cu locuri în care poţi mânca sushi . Numai Dumnezeu ştie unde mai poate duce asta . Totuşi , în-formarea mai presupune şi căutarea de prieteni , asociaţi şi colaboratori . Ea inspiră formarea comunităţilor globale, dincolo de toate graniţele internaţionale

1 56

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

şi culturale, lucru care este o altă functie esentială de aplatizare. Oamenii îşi pot căuta acum colaboratori în legătură cu orice subiect, proiect sau temă - mai ales prin intermediul portalurilor precum Yahoo ! Groups. Yahoo ! are în jur de 300 milioane de utilizatori şi 4 milioane de grupuri active. Acestea au 1 3 milioane de indivizi unici în felul lor care le accesează lunar din toate colturile lumii. „ Internetul se dezvoltă în domeniul autoservirii, iar Yahoo ! Groups este un exemplu clar al acestei tendinte" , a spus Jerry Yang . ,, El oferă un forum, o platformă, un set de instrumente pentru oameni care pot să aibă întâlniri private, semiprivate sau publice pe Internet fără a tine seama de geografie sau timp . Le permite consuma torilor să se întrunească pentru abordarea unor subiecte relevante pentru ei, în moduri care nu sunt eficiente sau posibile offline . Grupurile pot servi drept comunităţi de ajutorare pentru străini care sunt preocupati de un subiect de interes general (cum să faci fată unei boli rare, cum procedezi când eşti părinte pentru prima oară, ce înseamnă să fii căsătorit cu cineva care lucrează în armată) sau care caută alte persoane cu aceleaşi interese (grupurile cu hobby-uri neobişnuite, precum călătoriile cu sănii trase de câini , jocul de blackjack sau bronzatul la solar au un număr foarte mare de membri) . Comunitătile existente pot migra online şi pot înflori într-un mediu inter activ (liga locală de fotbal a juniorilor, tinerii enoriaşi , foşti absolventi) , oferind un adăpost virtual pentru grupurile interesate de împărtăşirea, organizarea şi comuni carea informatiilor de valoare pentru construirea de comunităti cât se poate de active. Unele grupuri există doar online şi n-ar putea avea niciodată acelaşi succes offline , î n vreme ce altele oglindesc comunităti puternice din lumea reală . Grupurile pot să apară şi să dispară la fel de uşor ; subiectele se pot schimba sau pot rămâne aceleaşi . Această tendinţă va creşte în intensitate deoarece consumatorii devin tot mai mult cei care publică, putând căuta afinităţile şi comunităţile pe care le vor - oricând, oriunde şi oricum doresc. "

Ai grijă cum te porti Atunci când indivizii sunt inspiraţi să se informeze prin noi modalităţi diverse ca acestea, totul se pretează aplatizării - dar devine şi cât se poate de înfricoşător. De ce ? Fiindcă oamenii vor putea aduna informaţii despre oricare dintre noi , informaţii care înainte erau imposibil de găsit sau la care se ajungea cu foarte mare greutate. Viaţa şi trecutul nostru aveau în jurul lor ziduri extrem de solide . Ca să ajungi la ele trebuia să sapi adânc, şi nici chiar atunci n-ai fi găsit mare lucru. Într-adevăr, acele ziduri solide îi fereau uneori şi pe cei răi - de la escroci la pedofili - în timp ce colindau din oraş în oraş . Dar ne fereau şi pe cei ca noi , cu tot cu intimitatea noastră, îngreunând accesul străinilor curioşi la trecutul sau prezentul nostru . Însă Google, Yahoo ! şi MSN Search încep să treacă foarte repede de ele, astfel încât oricine poate căuta prin trecutul altcuiva numai prin câteva click-uri pe un PalmPilot. Nici nu mai ştii de-acum câte urme electronice laşi în baze de date, urme despre care îţi închipui că sunt private şi care sunt deja sau vor fi cât de curând accesibile tuturor. S-ar putea

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

157

să descoperi cu uimire tot ce pot oamenii sau companiile să afle despre tine - de la salariul pe care îl câştigi până la adresa ta sau cărtile tale preferate - pur şi simplu căutându-te pe Google. Într-o lume plată, nu poti fugi , nu te poti ascunde, iar trecutul tău poate fi scormonit tot mai adânc. Trăieşte-ti viata în cinste, fiindcă ceea ce faci , orice greşeli săvârşeşti , toate vor fi tinta căutărilor cuiva într-o bună zi. Înainte ca fiica mea, Orly, să meargă la facultate în toamna anului 2003 , mi-a povestit câte ceva despre nişte colege de-ale ei de cameră . Când am întrebat-o de unde ştia acele lucruri - vorbise cu ele sau primise de la ele vreun e-mail ? -, mi-a spus că nu . Doar le căutase numele pe Google. Găsise tot felul de detalii din ziarul liceului, ziare locale etc. şi, din fericire, n-aveau nici o problemă cu politia . Şi vorbim aici abia despre puşti de liceu ! ,, În lumea asta ar fi bine să nu calci strâmb - nu mai ai şansa de a-ti strânge catrafusele şi de a pleca în alt oraş atât de uşor" , a spus Dov Seidman, care se află la conducerea LRN , o firmă de consultantă pentru armonizare cu legislatia şi pe probleme de etică a afacerilor. ,, În lumea Google, reputatia ta te va urma şi ti-o va lua înainte oriunde te vei opri . . . În zilele noastre, reputatia începe să se construiască devreme. Nu mai ai posibilitatea să-ti petreci patru ani din viată îmbătându-te când ai chef. Reputatia se fixează mult mai devreme . «Întotdeauna să spui adevărul» , spunea Mark Twain, «ca să nu te chinui să-ti aduci aminte ce anume a i spus» . " Tot mai multi oameni o pot face pe detectivii cu viata ta, având posibilitatea de a împăr tăşi multora ceea ce au găsit. În era superputerii de căutare, cu toţii suntem nişte vedete . Google nivelează toate informatiile - nu există limite sociale sau culturale . ,, Dacă ştiu cum să umblu pe Google, pot găsi orice " , a spus Alan Cohen, vicepreşedinte al Airespace , com panie care vinde tehnologie wireless . ,,Google e un fel de Dumnezeu . Nu este conec tat la nimic, este omniprezent şi poate vedea totul . Google îti poate oferi răspuns la orice întrebare. " La câteva luni după ce Cohen îmi spusese acele vorbe, am dat peste un articol de afaceri pe CNET News. com : ,,Colosul Google a declarat miercuri că a achizitionat Keyhole, o companie specializată într-un software pe Web care le permite oamenilor să vadă imagini prin satelit de oriunde în lume . . . Software-ul le permite utilizatorilor să mărească imaginea capturată în spatiu ; în unele cazuri , pot ajunge să vadă chiar într-o stradă. Compania nu oferă imagini de mare rezolutie pentru întreg globul pământesc, dar situl respectiv oferă o listă de oraşe mari care pot fi văzute mai în detaliu. Compania s-a concentrat cel mai mult să acopere marile zone metropolitane din Statele Unite şi continuă să-şi extindă zona de acoperire"

158

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

FACTO R U L D E AP LATIZARE N R . 1 0

Steroizii Digita l , mobi l , personal şi virtual iPaq-ul este cu adevărat diferit prin tehnica wireless pe care o foloseşte. Este primul palmtop care se poate conecta la Internet şi la alte dispozitive în patru moduri wireless. La distanţe de aproximativ un metru, iPaq-ul poate transmite informaţii, precum cardul tău electronic de afaceri, către alt palmtop, folosind un transmiţător cu infraroşii. În cazul acestor distanţe, el are încorporate circuite Bluetooth. . . Î n cazul distanţelor de până la 45 de metri, are o antenă Wi-Fi. Iar pentru transmisiile în jurul lumii, iPaq-ul mai are un as în mânecă : se transformă într-un telefon mobil. Dacă cei de la birou de la tine nu te pot contacta nici măcar pe el, înseamnă că te afli pe Staţia Spaţială Internaţională. (dintr-un articol New York Times despre noul PocketPC de la HP, 29 iulie 2004)

Mă aflu în trenul de mare viteză care se îndreaptă către sud-vest de Tokyo, spre Mishima. Panorama îţi taie răsuflarea : în stânga se văd sate de pescari , iar în dreapta se înalţă, înzăpezit, muntele Fuj i . Colegul meu, Jim Brooke, reporter la The New York Times stabilit în Tokyo, şade în partea cealaltă a coridorului , nepăsător la peisaje. Este din cale-afară de preocupat de calculatorul său . De fapt, la fel sunt şi eu , dar el este online prin intermediul unei conexiuni wireless , iar eu doar tastez fără oprire la un articol pe laptopul meu neconectat la Internet. De când am luat deunăzi împreună un taxi din centrul Tokyo-ului şi Jim şi-a scos în grabă laptopul wireless pentru a-mi trimite ceva pe e-mail-ul de la Yahoo ! , m-am minunat fără încetare de gradul de pătrundere a tehnicii wireless şi a conectivităţii din Japonia . În afara unor insule izolate şi a unor sate de munte, dacă ai un card wireless în calculatorul tău sau un telefon mobil japonez, poţi intra online de oriunde - fie că te afli într-o staţie de metrou la mare adâncime sau într-un tren de mare viteză care goneşte prin zone rurale. Jim ştie că sunt oarecum obsedat de faptul că Japonia, ca să nu mai spun de cea mai mare parte a lumii, are o conexiune wireless mult mai bună decât America . Bine , şi lui Jim îi place să răsucească cuţitul în rană . „ Ia uite, Tom, acum sunt online" , îmi spune, în timp ce satele japoneze trec pe lângă noi . ,, Un prieten de-al meu , corespondent pentru Times în Alma Ata, tocmai a devenit tătic, iar eu îl felicit. Azi-noapte soţia i-a născut o fetiţă . " Jim mă ţine în continuare la curent. ,, Acum citesc prezentarea ! " - un rezumat al titlurilor din New York Times . În cele din urmă, l-am rugat pe Jim, care vorbeşte un pic japoneza, să îl cheme pe conductor. Apare şi conductorul , relaxat. Îi spun lui Jim să îl întrebe cât de repede ne deplasăm . După câteva secunde de bolboroseală în japoneză, Jim îmi traduce : ,,240 km/oră" Dau din cap . Suntem într-un tren de mare viteză care merge cu 240 km/oră - adică 1 50 de mile pe oră -, colegul meu răspunde mesajelor de e-mail trimise din Kazahstan, iar eu nu sunt în stare să merg cu maşina de la mine de-acasă, din zona suburbană a Washingtonului , către centru fără ca reţeaua în care funcţionează telefonul meu mobil să nu pice de cel puţin două ori . Cu o zi înainte

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 59

fusesem la Tokyo, aşteptând să mă întâlnesc cu colegul lui Jim, Todd Zaun, iar acesta era ocupat cu telefonul său mobil de producţie japoneză, care se conecta la Internet cu uşurinţă de oriunde. ,, Practic surfingul " , mi-a explicat Todd, în timp ce tasta cu degetul mare pe telefon. ,, Pentru 3 dolari pe săptămână, mă abonez la un sit [japonez] care îmi spune în fiecare dimineaţă cât de înalte sunt valurile de la plajele de lângă casa mea. Îl verific şi hotărăsc unde e cel mai bun loc de surfing din ziua respectivă . " (Cu cât reflectam mai mult, cu cât aş fi vrut mai mult să mă înscriu în cursa prezidenţială având o platformă program cu un singur obiectiv : ,,Promit că, dacă voi fi ales, în patru ani America va avea o acoperire pentru telefoanele mobile la fel de bună ca şi Ghana, iar în opt ani, la fel de bună ca şi Japonia - cu condiţia ca japonezii să semneze un contract cu clauză suspensivă şi să nu facă nici o inovaţie pe parcursul acestor opt ani, astfel încât să îi putem ajunge din urmă" Abţibildul reprezentativ al campaniei mele ar afişa ceva foarte simplu : ,, Mă poţi auzi acum ? ". ) Ştiu că America, mai devreme sau mai târziu, va fi în rând cu restul lumii în ceea ce priveşte tehnologia wireless . Deja procesul e în desfăşurare. Dar secţiunea de faţă despre al zecelea factor de aplatizare nu se referă doar la tehnologia wireless . Ea are legătură cu ceea ce eu numesc „ steroizi ". Numesc anumite noi tehnologii steroizi deoarece amplifică şi supraîncarcă ceilalţi factori de aplatizare. Ei iau toate formele de colaborare subliniate în secţiunea de faţă - externalizarea, offshoring-ul, uploading-ul, lanţul de aprovizionare, internalizarea (insourcing-ul) şi în-formarea - şi le adaugă posibilitatea de a fi „digitale, mobile, virtuale şi personale " , după cum afirmă în discursurile ei fostul director executiv al HP, Carly Fiorina, mărindu-i fiecăruia puterea şi aplatizând lumea tot mai mult. Prin „digital " , Fiorina vrea să spună că, mulţumită revoluţiilor PC-Windows -Netscape-automatizarea fluxurilor de lucru, toate conţinuturile şi procesele analo gice - de la fotografii la divertisment, comunicare, procesare de text, proiectare arhitecturală şi până la sistemul de irigare a peluzei din faţa casei - sunt digitizate şi, în consecinţă, pot fi modelate, manipulate şi transmise pe computere, prin Internet, sateliţi sau cablu cu fibră optică. Prin „virtual " , ea vrea să spună că procesul de modelare, manipulare şi transmitere a conţinutului digital poate fi efectuat la viteze mari, cu multă uşurinţă, astfel încât să nu trebuiască să te gândeşti la el - graţie tuturor canalelor digitale, protocoalelor şi standardelor care au fost acum instalate. ,, Mobil " înseamnă că, mulţumită tehnologiei wireless , totul poate fi făcut de oriunde, cu oricine, prin intermediul oricărui dispozitiv şi poate fi transportat pretutindeni . Iar prin „personal " a vrut să spună că totul poate fi făcut de tine, numai pentru tine, cu ajutorul propriului tău dispozitiv. Cum arată lumea plată atunci când iei toate aceste noi forme de colaborare şi le încarci cu o astfel de energie ? Să-ţi dau doar un exemplu . Bill Brody, preşedintele Universităţii Johns Hopkins, mi-a spus în vara anului 2004 următoarea poveste : „ Sunt la o şedinţă de medicină la Vai! , iar doctorul care susţine conferinţa citează un studiu de la Universitatea Johns Hopkins. El promovează o abordare nouă a tratamen tului cancerului de prostată care nu respectă metodele chirurgicale contemporane.

1 60

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

E vorba de o abordare a cancerului de prostată foarte putin invazivă. Aşa că citează un studiu al doctorului Patrick Walsh, care crease un standard nemaipomenit de îngrijire în cazul operatiei de prostată . Tipul care vorbeşte propune o metodă alter nativă - controversată, de altfel - , însă citează din studiul respectiv într-un mod care să-i sprijine abordarea. Auzind acestea, mi-am zis : «Nu prea cred că e din studiul doctorului Walsh» . Având un PDA [personal digital assistant] , am intrat imediat online [wireless] , am intrat în portalul Johns Hopkins şi în Medline şi am efectuat o căutare chiar cum stăteam acolo, aşezat pe scaun. Au apărut imediat toate rezumatele doctorului Walsh. Am căutat în unul , am citit studiul şi am văzut că nu corespundea nicidecum cu ceea ce spunea tipul . Aşa că mi-am ridicat mâna în timpul sesiunii de întrebări din partea participantilor şi am citit două rânduri din rezumat, la care tipul s-a înroşit ca racul " Digitizarea şi stocarea tuturor cercetărilor din cadrul Universitătii Johns Hopkins din ultimii ani au tăcut ca Brody să poată căuta prin ele instantaneu şi virtual fără să stea prea mult pe gânduri . Progresele tehnologiei wireless i-au permis să efectueze acea căutare de oriunde, cu orice dispozitiv. Iar computerul lui personal de buzunar i-a permis să caute totul personal - singur, doar pentru el. Care sunt steroizii care au tăcut posibile toate acestea ? Primul tine de computere : modalitatea simplă de a ne gândi la calcul , la orice scară, ar fi că acesta este alcătuit din trei componente : capacitatea de calcul , capa citatea de stocare şi capacitatea de admisie/transmisie - viteza cu care informatiile sunt directionate înăuntrul şi în afara computerului/ansamblurilor de stocare. Toate acestea s-au dezvoltat constant încă din vremea primelor mainframe-uri voluminoase . Acest proces de consolidare reciprocă reprezintă un steroid esential . Datorită lui , am reuşit să digitizăm, să modelăm, să calculăm şi să transmitem mai multe cuvinte, date , mai multă muzică şi mai mult divertisment decât oricând . De exemplu, de câtiva zeci de ani, producătorii de cipuri au „ micşorat constat tranzistorii de pe cipuri astfel încât electronii să se deplaseze pe distante tot mai mici , accelerând aşadar procesarea datelor" , a remarcat Business Week (20 iunie 2005 ) . MIPS înseamnă „milioane de d e instruqiuni p e secundă" ş i este o unitate de măsură a capacitătii de calcul a microcipurilor unui computer. În I 971 , microprocesorul Intel 4004 genera 0,06 MIPS , respectiv 60 .000 de instruqiuni pe secundă. În prezent, microprocesorul Intel Pentium Processor Extreme Edition (dotat cu două nuclee) se apropie de un maxim teoretic de peste 20 miliarde de instruqiuni pe secundă. În 1 971 , microprocesorul Intel 4004 continea 2 . 300 de tranzistori . Cel mai avansat procesor Itanium de la Intel din anul 2006 contine 1 , 7 miliarde de tranzistori . Totuşi, una dintre probleme este că astfel de circuite în miniatură sunt înghesuite atât de mult, încât se încing şi afectează performanta cipurilor. Dar nu trebuie să ne facem grij i . Producătorii de cipuri continuă să producă acest steroid pentru a face cipuri superperforrnante, înlocuind singurul microprocesor din interiorul calcula torului cu două sau mai multe „ nuclee de calcul " care să lucreze împreună într-un microprocesor, mai relatează Business Week . Aceste nuclee îşi pot împărţi sarcinile astfel încât nici unul să nu se supraîncălzească sau să folosească prea multă energie.

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

161

Între timp, datele care intră şi ies din calculator au avansat într-un mod uluitor. La viteza cu care operau unităţile de disc în vremea cipurilor 286 şi 386, mi-ar fi luat un minut să descarc o singură fotografie de pe aparatul meu digital de fotografiat de ultimă generaţie. Astăzi o pot face în mai puţin de o secundă pe o unitate de disc cu USB 2 . 0 şi un procesor Pentium. În acelaşi timp, cantitatea de informaţii primite sau trimise pe care le poţi stoca „este colosală, mulţumită progreselor constante în domeniul dispozitivelor de stocare " , a spus Craig Mundie, directorul tehnic de la Microsoft. ,,Stocarea creşte exponenţial , ceea ce reprezintă un factor la fel de important ca şi alţii pentru revoluţia tehnologică" E ceea ce permite tuturor tipurilor de conţinut să devină digitale şi, într-o oarecare măsură, portabile. De asem*nea, ea a devenit atât de ieftină, încât se pot păstra cantităţi enorme de informaţii chiar şi pe dispozitivele personale pe care oamenii le poartă asupra lor. Acum cinci ani , nimeni n-ar fi crezut că ai putea vinde iPod-uri cu o capacitate de 40 de gigabiţi , în care să poţi stoca mii de cântece, cu preţuri pe care tinerii şi le pot permite. Acum, aşa ceva e la ordinea zilei . Iar când vine vorba de transportat toate acestea de colo-colo, lumea computerelor s-a schimbat radical . Progresele din domeniul fibrelor optice vor face curând ca o singură fibră să poată duce un terabit pe secundă. La un cablu de 48 de fibre, ajungem la 48 de terabiţi pe secundă. Henry Schacht, fostul director executiv de la Lucent, companie care s-a specializat în această tehnologie, a remarcat că, având la dispoziţie atâta capacitate, poţi transmite „tot materialul tipărit din lumea întreagă în câteva minute printr-un singur cablu . Ceea ce înseamnă capacitate de transmisie la un cost marginal zero" Chiar dacă vitezele de care vorbeşte Schacht sunt valabile doar în cazul magistralei principale din reţeaua cu fibră optică şi nu la ultima sută de metri de cablu care ajunge la tine în casă şi în calculatorul tău, vorbim totuşi de un salt important înainte. Î n cartea The lexus and the Olive Tree am scris despre o reclamă Qwest din 1 999 care arăta un om de afaceri obosit şi plin de praf care se cazează Ia un motel de pe marginea drumului , într-un colţ uitat de lume . Omul o întreabă pe recepţionera cu figură plictisită dacă au room service şi alte facilităţi . Ea zice că da . După aceea, el o întreabă dacă Ia televizorul din camera lui poate urmări programe de divertisment, iar recepţionera îi răspunde monoton, aruncându-i o privire de parcă ar fi spus „ Da' tu ce crezi, măi , idiotule ? " ,, În toate camerele puteţi urmări orice film care s-a făcut vreodată, în orice limbă, la orice oră din zi şi din noapte ". Pe atunci am scris despre aşa ceva pentru a scoate în evidenţă ce se întâmplă când te conectezi la Internet. În prezent, ar fi un exemplu despre cât de multe poţi obţine atunci când nu eşti conectat la Internet, fiindcă în următorii câţiva ani , pe măsură ce stocarea va continua să progreseze şi să devină tot mai miniaturizată, vei putea să cumperi suficientă memorie încât să porţi la tine, în buzunar, multe filme. Al doilea steroid implică inovaţiile din mesageria instantanee şi sharing-ul de fişiere. Acesta, respectiv modelul peer-to-peer, permite utilizatorilor să ofere şi să primească tot felul de cântece, videoclipuri şi alte genuri de fişiere, toate acestea online. Reţelele peer-to-peer au atras atenţia publică datorită sitului Napster, care a permis oricărei perechi de utilizatori din lume să facă sharing la cântecele de pe

162

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

calculatorul personal . ,,În perioada sa de glorie" , se spune pe situl Howstuffworks. com, „ Napster a fost probabil cel mai popular Web site creat vreodată. În mai puţin de un an, a ajuns de la zero la 60 de milioane de vizitatori pe lună. După aceea a fost închis printr-o hotărâre judecătorească din cauza violării dreptului de autor şi nu avea să se mai deschidă decât în 2003 , ca sit legal pentru download-uri de muzică. Napster-ul original a devenit popular atât de repede deoarece oferea un produs nemaiîntâlnit muzică gratis pe care o puteai obţine aproape fără nici un efort dintr-o bază de date gigantică" Acea bază de date era de fapt o arhitectură de sharing a fişierelor prin care Napster facilita o conexiune între calculatorul meu şi al tău astfel încât să putem face schimb de muzică între noi . Napster-ul original nu mai există, dar tehnologia de sharing este încă de mare actualitate şi devine tot mai sofisticată pe zi ce trece, stimulând enorm colaborarea. În 2004 au fost cumpărate online aproximativ 330 milioane de melodii de pe situri specializate cum ar fi iTunes de la Apple, a relatat Associated Press la 22 iunie 2005 , dar în jur de 5 miliarde de melodii au fost descărcate gratuit de oameni care au profitat de reţele de sharing , folosindu-se de programe specializate în acest sens, precum eDonkey, BitTorrent şi Kazaa. Al treilea steroid are de-a face cu inovaţiile legate de apelurile telefonice care pot fi făcute prin Internet. Colaborarea cu toate aceste date digitizate va fi înlesnită şi mai mult şi va deveni şi mai ieftină mulţumită altui steroid abia apărut - voce pe serviciul de protocol Internet, cunoscut drept VoIP. VoIP îţi permite să efectuezi ape luri telefonice pe Internet, transformând vocea în pachete de date care sunt trimise pe reţelele Internetului şi convertite înapoi în voce la celălalt capăt. VoIP permite oricui îşi face abonament la serviciul respectiv prin intermediul companiei telefonice de care aparţine sau al unui operator privat să primească apeluri telefonice nelimitate locale şi interurbane prin Internet, la calculatorul personal , la laptop sau PDA - doar cu un microfon ataşat. Sunt personale şi vor fi distribuite virtual - căile ascunse prin care se efectuează le fac posibile fără să te gândeşti deloc la ele. Astfel , orice apel telefonic de afaceri sau în interes personal oriunde în lume va fi la fel de ieftin ca şi o convorbire locală - adică aproape gratis. Dacă nici aşa ceva nu amplifică orice formă de colaborare, chiar nu mai ştiu ce altceva ar putea s-o facă. Să ne gândim la articolul din Business Week ( 1 noiembrie 2004) despre inovaţia VoIP a companiei Skype : ,,Eriksen Translations Inc. este o companie mică cu greutate mare. Compania Brooklyn (NY) se bazează pe 5 . 000 de colaboratori independenţi (freelancer-i) împrăştiaţi prin toată lumea să-i ajute la traducerea documentelor de afaceri în 75 de limbi pentru clienţi din Statele Unite. Ceea ce înseamnă facturi la telefon de aproximativ 1 .000 de dolari pe lună. Aşadar, când managerul responsabil cu dezvoltarea, Claudia Waitman, a auzit despre o nouă companie numită Skype Technologies, care oferă apeluri telefonice gratuite pe Internet către alţi utilizatori Skype din toată lumea, a sărit ca arsă. La şase luni după ce au semnat contractul , facturile telefonice de la Eriksen scăzuseră deja cu 10 % . Mai mult, angajaţii şi freelancer-ii se consultă mai des, lucrând astfel mai repede şi mai eficient. «Ne-a schimbat modul de a munci» , spune Waitman". Spre sfârşitul anului 2005 , Skype a ieşit pe piaţă cu versiunea 2 . 0 beta a software-ului său de telefonie, versiune despre

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 63

care se spune că va face această tehnologie şi mai populară. Ea include posibilitatea efectuării de videoconferinte, o interfată mai atrăgătoare şi mai clară, un sistem handset prin care efectuezi apeluri telefonice fără a mai fi legat de un microfon ataşat la calculator. Întâlnesc tot mai multi părinti care îmi spun că au copii ce studiază sau locuiesc în alte părti ale lumii şi cu care vorbesc acum regulat, aproape gratuit, mul tumită lui Skype şi altor sisteme VoIP. VoIP va revolutiona industria telecomunicatiilor, care încă de la începuturile ei s-a bazat pe simpla idee că facturile tale vor avea în vedere durata convorbirilor şi distanta dintre tine şi interlocutor. Deoarece consumatorii găsesc tot mai multe optiuni VoIP, concurenta va fi atât de intensă, încât companiile de telecomunicatii nu vor mai putea de acum încolo să factureze durata şi distanta. Apelurile vor deveni gratuite . Miza concurenţei între companii şi obiectul de facturare va fi add-on-urile. Vechea platformă telefonică nu se preta inovaţiilor. Dar atunci când pui voce pe o platformă Internet, sunt posibile tot felul de optiuni inovative de colaborare. Ai, de exemplu, o listă de prieteni şi tot ce trebuie să faci este să dai dublu-clic pe un nume, ceea ce va iniţializa convorbirea. Vrei să ştii identitatea celui care te apelează ? Foto grafia sa va apărea pe monitor. Companiile vor concura pe SoIP (servicii pe protocol Internet) : cine îti poate oferi cea mai bună videoconferintă în timp ce vorbeşti de la calculatorul , laptopul sau PDA-ul tău ; cine îţi poate oferi posibilitatea de a vorbi cu cineva şi, în acelaşi timp, de a invita a treia sau a patra persoană în conversatie ; cine te poate ajuta să vorbeşti , să faci schimb de fişiere tip document şi să trimiti mesaje text în acelaşi timp, astfel încât să vorbeşti şi să lucrezi la un document în timp ce conversezi cu celălalt. Vei putea lăsa cuiva un mesaj vocal care să poată fi convertit în text, împreună cu un document Ia care voi doi ati putea lucra. Mike Volpi, prim -vicepreşedintele de la Cisco pe tehnologii de routing , a spus : ,, Nu va mai fi vorba de distanţă şi de durata convorbirii, ci de felul în care creezi valoare în jurul comunicării vocale. Aceasta va fi gratuită ; posibilitătile pe care le oferi clienţilor de a o diversifica reprezintă ceea ce va diferentia companiile între ele " Oamenii care locuiesc în Bangalore sau Beij ing vor putea să apară în directoarele Pagini Aurii din New York. Cauţi un contabil ? Dă dublu-clic pe Hang Zhou din Beijing, pe Vladimir Tolstoi din Moscova sau pe Ernst & Young din New York. Unde te hotărăşti să îţi faci contabilitatea, în Piata Tiananmen, în Piata Roşie sau în Union Square ? Cu toţii îţi vor completa bucuroşi declaratiile de venituri . AI patrulea steroid este videoconferinţa, care ajunge la un nou nivel . HP şi compania de film DreamWorks SKG au colaborat Ia proiectarea unui uluitor ansamblu de videoconferinţă - DreamWorks a participat cu competenţele în materie de film şi sunet, iar HP, cu cele în calculatoare şi tehnologie de compresie. Fiecare participant la videoconferinţă stă la o masă lungă în fata unui perete de ecrane plate şi camere de luat vederi îndreptate spre ele . Ecranele îi arată pe ceilalţi participanţi, care se pot afla în orice colţ al lumii. Ele creează impresia că toată lumea participă la o singură conferinţă, aşezati în jurul mesei , ceea ce aparent este o experientă deosebită din punct de vedere calitativ, în comparaţie cu ceea ce a apărut până acum pe piaţă . Am avut şansa să asist la o demonstraţie, care a fost atât de apropiată de realitate, încât

1 64

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

parcă puteai simţi respiraţia celorlalţi participanţi, deşi, în timp ce noi ne aflam în Santa Barbara, ceilalţi erau la 800 km depărtare. Fiindcă DreamWorks produce filme şi animaţie în toată lumea, a simţit că trebuia găsită o soluţie pentru videoconferinţe, astfel încât angaj aţii lor creativi să-şi poată comunica cu adevărat gândurile, expre siile feţei, sentimentele, supărarea, entuziasmul şi îndoielile. Directorul tehnic şi mana gerul pe probleme de strategie de la HP, Shane Robison, mi-a spus că HP plănuieşte să vândă astfel de ansambluri pentru videoconferinţe până în anul 2005 , la un preţ aproximativ de 250 .000 de dolari . E practic nimic în comparaţie cu biletele de avion şi efortul pe care îl depun directorii executivi care trebuie să călătorească regulat la Londra sau la Tokyo pentru şedinţe faţă în faţă. Companiile şi-ar putea amortiza costul unui astfel de ansamblu într-un singur an. Acest nivel la care au ajuns videoconferinţele, odată ce se va fi răspândit, va face ca dezvoltarea la distanţă, externalizarea şi offshoring-ul să fie mult mai simple şi mai eficiente. Al cincilea steroid se referă la recentele progrese din domeniul graficii pe calcu lator - stimulată parţial de progresele făcute de jocurile pe calculator. Ele sporesc foarte mult colaborarea video şi cea a sistemelor de calcul în general , oferind imagini mult mai bine conturate şi mult mai multe modalităţi de a afişa şi manipula imaginile respective pe un ecran. Irving Wladawsky-Berger de la IBM mi-a prezentat acest steroid în blog-ul său . ,, Una dintre cele mai interesante domenii ale inovaţiei apare în jurul a ceea ce eu numesc A Treia Generaţie de Interfeţe pentru Utilizator, inspi rată de cei care se joacă pe calculator" , a scris el . ,.Acestea promit să aducă interfeţe foarte atrăgătoare şi interactive pentru tot felul de aplicaţii din sănătate, educaţie, ştiinţă şi afaceri . " E important, a mai spus el , ,,deoarece de fiecare dată când apare un nou model al felului în care oamenii interacţionează cu calculatoarele, vedem cum apar tot felul de noi aplicaţii , mai bune şi diferite de cele de până acum . . . În acest sens, jocurile video sunt foarte importante deoarece, pe lângă imaginile foarte realiste şi sunetul extraordinar, ele sunt de asem*nea foarte interactive şi stimulează tot mai mult colaborarea, fiind astfel o rampă de lansare pentru a ne gândi cum ar trebui să interacţioneze pe viitor cel mai bine oamenii cu tot felul de aplicaţii pe computer şi între ei". Al şaselea şi , probabil , cel mai important steroid - de fapt, un grup de steroizi are de-a face cu noile tehnologii şi dispozitive wireless . Acestea sunt supersteroizii care ne conferă calitatea de a fi mobili , nouă şi tuturor noilor forme de colaborare, astfel încât să ne putem manipula, împărtăşi şi modela conţinutul digital de oriunde, cu oricine, fără nici un obstacol . ,, Starea naturală a comunicaţiilor este wireless " , a argumentat Alan Cohen, vicepreşedinte senior la Airespace. A început cu vocea, deoarece oamenii doreau să poată da un telefon oricând, de oriunde, spre orice destinaţie. Iată de ce, pentru mulţi, telefonul celular este cel mai important. Odată cu trecerea în secolul XXI , oamenii au început să aibă aceeaşi ambiţie şi, pe lângă ea, dorinţa de a-şi comunica date unul altuia - capacitatea de a accesa Internetul , e-mail-ul sau orice fişier de afaceri ori când, de oriunde , folosind un telefon celular, un PalmPilot sau alt dispozitiv personal . (Acum apare şi un al treilea element, care creează o cerere şi mai mare pentru

CELE ZECE FORŢE CARE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 65

tehnologia wireless şi care accelerează aplatizarea Pământului : maşini care comunică între ele wireless , precum cipurile RFID de la Wal-Mart, micile dispozitive wireless care transmit automat informaţii către computerele furnizorilor, permiţându-le să tină evidenta inventarelor. ) În zilele de început ale tehnicii de calcul (Globalizarea 2 . 0) lucrai într-un birou. Exista un computer mainframe (unitate centrală de procesare) de mari dimensiuni , la care trebuia să mergi şi să le spui operatorilor să extragă sau să introducă infor maţii pentru tine. Era ca un fel de oracol . Apoi , mulţumită PC-ului şi Internetului , e-mail-ului , laptopului , browser-ului şi client server-ului , puteam accesa de la propriul monitor tot felul de date şi informaţii stocate pe reţea . În această eră erai deconectat de birou şi puteai lucra acasă, de la o cabană sau dintr-un hotel . Acum suntem în plină Globalizare 3 . 0, când, gratie digitizării , miniaturizării , virtualizării , personalizării şi tehnologiei wireless , pot procesa, colecta sau transmite voce sau date de oriunde către orice destinaţie - ca individ sau ca aparat. „Biroul tău te urmează acum pretutindeni " , spune Cohen. Şi cu cât oamenii au tot mai mult puterea de a transmite şi prelua informaţii de oriunde şi către oriunde mai repede , cu atât mai mult dispar barierele din calea concurentei şi a comunicaţiei . Dintr-odată, afacerea mea are o distribuţie fantastică . Nu-mi pasă c ă eşti în Bangalore sau în Bangor - putem ajunge unul la celălalt. Acum oamenii îşi doresc tot mai mult ca mobilitatea wireless să le fie la dispoziţie, precum electricitatea. Ajungem rapid în era „eului mobil " , a spus Padmasree Warrior, directorul tehnic de la Motorola. Dacă consumatorii tot plătesc pentru orice formă de conţinut, fie că sunt informaţii , divertisment, date, jocuri sau cote l a bursă, e i vor tot mai mult s ă l e poată accesa oricând şi de oriunde. Chiar în acest moment, consumatorii sunt prinşi într-un labirint de oferte şi standarde ale tehnologiei wireless care încă nu sunt total interoperabile. După cum ştim cu toţii , o anumită tehnologie wireless funcţionează într-un cartier, stat sau tară, dar nu şi în altele. Revoluţia „eului mobil " va fi completă atunci când te vei putea muta prin oraş , prin tară sau prin lume fără a întâmpina obstacole, cu orice dispozitiv pofteşti . Tehnologia nu mai are mult până să ajungă acolo . După o răspândire totală, revoluţia ,,eului mobil " va avea un efect de aplatizare desăvârşit, oferindu-le oamenilor liber tatea de a putea cu adevărat să muncească şi să comunice de oriunde, cu oricine şi cu orice . Am simţit ce va să vină petrecând o dimineaţă la sediul din Tokyo a NTT DoCoMo, compania-colos de telefoane celulare din Japonia care se află la cel mai înalt nivel al procesului şi mult înaintea Americii în ceea ce priveşte oferta de interoperabilitate totală pe teritoriul Japoniei . DoCoMo este o prescurtare de la Do Communications Over the Mobile Network ; mai înseamnă şi „pretutindeni" , în japoneză. Ziua mea de la sediul DoCoMo a început cu un tur ghidat de un robot care se înclina ca un japonez sadea şi care m-a condus prin show-room-ul DoCoMo, ce promovează acum şi telefoane celulare video cu ajutorul cărora poţi vedea persoana cu care vorbeşti .

1 66

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

„Acum tinerii folosesc telefoanele mobile ca pe nişte videofoane cu două căi" , a explicat Taman Mitsuishi, prim-vicepreşedinte al Departamentului de Afaceri Omni prezente [în original , Ubiquitous Business Department - n. t. ] de la DoCoMo . ,,Cu toţii îşi scot telefoanele, încep să se sune unul pe celălalt şi poartă conversaţii vizuale . Desigur, există şi oameni care nu vor să se vadă cu ceilalţi. " Mulţumită tehnologiei DoCoMo, dacă nu doreşti să fii văzut, îţi poţi înlocui faţa cu un caracter din desenele animate şi poţi manipula tastatura astfel încât acel caracter nu numai să vorbească pentru tine, ci să se şi supere sau să se bucure în locul tău . ,,Aşadar e un telefon mobil cu o cameră video, dar a evoluat în aşa măsură încât are şi funcţii asemănătoare PC-ului " , a adăugat el . ,, Trebuie să mişti repede butoanele cu degetul mare. Noi ne spunem «oamenii-degete» . Fetele de la liceu îşi pot mişca acum degetele mari mai repede decât pot tasta la calculator. " Apropo, am întrebat eu, ce anume face „ Departamentul de Omniprezente " ? ,,Acum, că am fost martorii răspândirii Internetului în lume " , a răspuns Mitsuishi , „ceea ce credem că avem de oferit este următorul pas. Până în prezent, comunicarea pe Internet s-a desfăşurat în principal între indivizi - e-mail-uri şi alte informaţii . Însă deja suntem martorii comunicării între indivizi ş i aparate ş i între aparate . Ne îndreptăm spre un astfel de fenomen din cauză că oamenii vor un stil de viaţă mai bogat, iar companiile vor practici mai eficiente . . . Astfel , tinerii folosesc în viaţa lor de afaceri PC-ul din birourile lor, dar în timpul lor personal se bazează pe un telefon mobil . Acum a apărut o mişcare crescândă de a se face posibilă plata prin telefonul mobil . Cu un card inteligent, vei putea face plăţi în magazine virtuale şi inteligente. Aşa că lângă maşina de marcat se va afla un cititor de carduri, iar tu vei putea să-ţi scanezi telefonul , care va deveni astfel şi cardul tău de credit . . . Suntem de părere că telefonul mobil va ajunge să ne controleze viaţa" , a mai spus Mitsuishi , uitând că „a controla" are două sensuri . ,, De exemplu , în medicină, el va fi sistemul tău de autentificare şi tu vei putea să-ţi examinezi fişele medicale, iar pentru a face plăţi, va trebui să ai telefon mobil . Nu vei putea trăi fără telefon mobil ; acesta va ajunge să-ţi controleze şi lucrurile din casă. Noi credem că trebuie să extin dem gama de aparate care pot fi controlate cu ajutorul telefonului mobil . " Viitorul ne rezervă multe grij i , de la copii ademeniţi prin telefonul mobil de obsedaţi sexual care stau online la angajaţi care pierd prea mult timp jucând jocuri stupide pe telefon şi până la oameni care îşi folosesc aparatul de fotografiat încorporat în telefonul mobil pentru tot felul de activităţi ilicite. Unii japonezi intrau în librării , scotoceau pe rafturi după cărţi de bucate, fotografiau reţetele ş i plecau . Din fericire, telefoanele cu aparat de fotografiat produc acum un zgomot atunci când fac poza, astfel că proprietarul unui magazin sau persoana de lângă tine din vestiar va şti dacă e la Camera ascunsă . Fiindcă telefonul tău cu aparat de fotografiat care se poate conecta la Internet nu este doar un simplu aparat de fotografiat, ci şi un copiator prin care poţi distribui copii în toată lumea . DoCoMo lucrează acum, împreună cu alte companii japoneze, la o chestie nouă . De pildă, te plimbi pe stradă şi vezi un poster de la un concert pe care îl va susţine Madonna în Tokyo. Posterul va avea un cod de bare şi îţi vei putea cumpăra bilete doar scanând codul respectiv. Alt poster ar putea fi pentru un nou CD scos de Madonna.

CELE ZECE FORŢE CA RE AU FĂCUT PĂMÂNTUL PLAT

1 67

Scanezi codul de bare cu telefonul mobil şi ti se va pune la dispozitie o mostră din cântecele de pe C D . Dacă îti plac, mai scanezi o dată codul şi poti cumpăra albumul care îţi va fi distribuit acasă. Nu e de mirare că Todd Zaun, colegul meu de la New York Times din Japonia, căsătorit cu o japoneză, mi-a spus odată că există atâtea informatii pe care japonezii le pot accesa acum de la telefoanele lor wireless care se pot conecta la Internet, încât „atunci când mă aflu cu rudele mele din Japonia şi cineva are o întrebare, primul lucru pe care îl fac este să caute telefonul ". Sunt epuizat doar scriind despre aşa ceva. Dar nu exagerez cu nimic când spun că acest al zecelea factor de aplatizare - steroizii - va amplifica şi va inspira tot mai mult toate formele de colaborare. Aceşti steroizi ar trebui să facă uploading-ul cu atât mai deschis, deoarece vor permite tot mai multor indivizi să colaboreze între ei în tot mai multe feluri şi din tot mai multe locuri . Ei vor stimula externalizarea deoarece vor face mult mai uşor ca un singur departament al oricărei companii să colaboreze cu altă companie. Vor stimula lanţurile de aprovizionare deoarece sediile companiilor se vor putea conecta în timp real la orice angajat care aduce produsele pe rafturi , la fiecare pachet şi la fiecare fabrică din China care produce ceea ce se află în pachet. Vor stimula internalizarea - făcând ca o companie precum UPS să se infiltreze adânc într-o companie care vinde cu amănuntul şi să-i coordoneze tot lanţul de aprovizionare, folosind şoferi care să poată interacţiona cu depozitele şi clienţi care să aibă propriile PDA-uri . Şi ce e mai evident dintre toate , steroizii vor stimula în-formarea - capacitatea de a-ţi coordona propriul lanţ de aprovizionare cu informaţii . Sir John Rose, directorul executiv d e l a Rolls-Royce, mi-a oferit un exemplu extra ordinar al modului în care tehnologia wireless , împreună cu alţi steroizi , stimulează capacitatea celor de la Rolls-Royce de a lucra cu proceduri automate şi cu alte forme de colaborare cu clienţii lor. Să zicem că eşti compania British Airways şi zbori cu un Boeing 777 peste Atlantic. Undeva deasupra Groenlandei, unul dintre motoarele tale Rolls-Royce este lovit de un fulger. Pasagerii şi piloţii ar putea fi îngrijoraţi, dar nu e cazul . Se ocupă Rolls-Royce de toate. Motorul cu pricina este conectat printr-un transponder la un satelit şi transmite permanent date despre condiţia şi performanţa sa într-un calculator din sala de operare de la Rolls-Royce. Acest lucru este valabil în cazul multor motoare de avioane Rolls-Royce care sunt în funcţiune. Mulţumită inteligenţei artificiale din computerul de la Rolls-Royce , care se bazează pe algoritmi de o mare complexitate, acesta poate detecta anomaliile din motoare în timp ce ele sunt în funcţiune. Sistemul de inteligentă artificială ştie că motorul a fost probabil lovit de fulger şi trimite imediat un raport către un inginer de la Rolls-Royce. „Având datele în timp real pe care le primim prin sateliţi , putem identifica un «eveniment» , iar inginerii noştri pot oferi un diagnostic de la distanţă" , a spus Rose. ,,În condiţii normale, după ce un motor este lovit de fulger, ar trebui să aduci aparatul la sol , să chemi un inginer, să faci o inspecţie vizuală şi să iei o hotărâre în legătură cu daunele care au putut surveni şi dacă avionul trebuie să-şi întrerupă cursa pentru a fi reparat. Dar să nu uităm că avionul nu prea are timp de manevre în aer. Dacă există întârzieri, încurci echipajele şi deviezi de la cursul prestabilit pentru a ajunge acasă.

1 68

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Este foarte costisitor. Putem monitoriza şi analiza performanta motoarelor automat, în timp real , iar inginerii noştri pot lua decizii în legătură cu ceea ce este nevoie până în momentul în care avionul aterizează. Şi dacă ajungem la concluzia că, după toate informaţiile pe care le avem despre motor, nu e cazul să intervenim asupra lui sau să-i facem vreo inspecţie, avionul poate reveni la cursul iniţial , aşa încât clienţii noştri economisesc timp şi bani . " Datorită steroizilor, acum motoarele şi computerele pot comunica între ele, oame nii pot vorbi cu oamenii , calculatoarele cu calculatoarele şi oamenii pot vorbi cu calculatoarele pe o distantă mai mare, mai repede, mai ieftin şi mai uşor ca oricând . Şi, pe măsură ce aşa ceva s-a întâmplat deja, tot mai multi oameni din tot mai multe locuri au început să-şi pună unul altuia aceleaşi două întrebări : Mă poţi auzi acum ? Putem colabora acum ?

Tripla convergentă Ce-o fi aceea triplă convergentă ? Pentru a explica ce înseamnă, îti voi spune o poveste personală şi am să-ti vorbesc despre una dintre reclamele mele preferate de la televizor. Povestea a avut loc în martie 2004 . Aveam de gând să călătoresc cu avionul de la Baltimore până în Hartford, cu Southwest Airlines, pentru a o vizita pe fiica mea, Orly, care mergea la şcoală în New Haven (Connecticut) . Crezându-mă priceput în ale tehnologiei , nu m-am mai deranjat să-mi cumpăr un bilet normal , ci am făcut comandă de un bilet electronic prin American Express . După cum ştie oricine care zboară în mod regulat cu Southwest, nu poti rezerva locuri la o linie aeriană ieftină. Atunci când te prezinti la aeroport, pe biletul tău scrie simplu A , B sau C , A semnificând pasagerii care urcă primii în avion, B - cei care urcă după primii şi C cei care urcă ultimii . De fapt, nu ti-ai dori să fii pasager cu bilet B dacă vrei să ai loc deasupra ca să înghesui hainele de primăvară pe care le-ai luat pentru fiica ta şi să nu rămâi pe un loc din mijloc. Dacă doreşti să ai loc la geam sau la coridor şi dacă vrei să-ti tii bagajele cu tine, trebuie neapărat să ai un bilet A la Southwest Airlines. Astfel , chiar dacă îmi făcusem rezervare cu un bilet electronic, m-am trezit devreme ca să fiu sigur că ajung la aeroportul din Baltimore cu 95 de minute înainte de plecare - urma să am un bilet A . M-am dus la aparatul de bilete electronice de la Southwest, mi-am introdus cardul şi am folosit touch-screen-ul pentru a-mi lua biletul - eram un om cât se poate de modern, nu-i aşa ? Ei bine, biletul a ieşit - dar pe el scria B. Am crezut că explodez . ,, Cum Dumnezeu să am B ? " , mi-am spus, uitându-mă la ceas . ,, N-aveau cum să ajungă atâtia oameni înaintea mea. Porcăria asta e măsluită . E un aparat de duzină ! " M-am îndepărtat plin de ciudă, am trecut pe la cei care verificau bagajele, mi-am cumpărat un rulou cu scortişoară şi m-am aşezat încruntat la coada celor cu bilete B , aşteptând să fiu mânat în avion c a să pot vâna spatiu pentru bagaje în compartimentul de deasupra scaunului . Patruzeci de minute mai târziu s-a anuntat şi zborul . De la coada celor cu bilete B îi priveam pe cei cu bilete A cum urcau în avion înaintea mea, având, cu sigurantă, un aer de superioritate abia observabil . După care am văzut cum stătea treaba.

1 70

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Multi dintre cei de la rândul A nu aveau bilete electronice normale, ca mine . Aveau ceva ce semăna cu nişte bucăti botite de hârtie de xerox, dar nu erau albe . Pe ele erau înscrise permisurile de trecere şi nişte coduri de bare, ca şi cum cei din rândul A şi-ar fi descărcat biletele de pe Internet şi le-ar fi scos la imprimantă chiar la ei acasă. Ceea ce şi făcuseră, după cum am văzut putin mai târziu ! Eu nu ştiam, dar Southwest anuntase recent că, începând cu ora 00 .01 , în ziua zborului , puteai să-ţi descarci personal biletul acasă, să-l scoti la imprimantă şi să-l laşi pe agentul de la poartă să-ti scaneze codul de bare de pe bilet. ,,Friedman" , mi-am zis atunci, contemplând situaţia, ,,tare-ai mai rămas în urmă ! Încă te afli în secolul XX . . . sau în Globalizarea 2 . 0 " Gândeşte-te : în timpul Glo balizării 1 . 0 exista un vânzător de bilete - o persoană reală, în carne şi oase . Trebuia să merg la agenţia de voiaj din centrul Washingtonului, să-mi iau un număr, să aştept la rând şi apoi să stau fată în faţă cu vânzătorul de bilete pentru a-mi negocia aranjamentele de călătorie cu avionul . În timpul Globalizării 2 . 0 , aparatul de bilete electronice a înlocuit vânzătorul de bilete. Ni s-a părut o idee interesantă . Şi s-a întâmplat doar cu câtiva ani în urmă. Dar în timp ce dormeai , am intrat în Globali zarea 3 . 0, iar acum chiar tu în persoană devii propriul tău vânzător de bilete. Sau, altfel spus, tu în persoană ai ajuns angajatul companiei Southwest Airlines. Sau, din altă perspectivă : dacă se întâmplă să pui pret pe timpul pe care îl petreci stând treaz după miezul nopţii ca să-ti faci propriul bilet, atunci tu, ca individ, îi plăteşti pe cei de la Southwest Airlines să fii angajatul lor ! Reclama următoare este de la Konica Minolta Business Technologies, pentru un nou dispozitiv multifunctional numit bizhub • , un aparat de birou care printează alb -negru şi color, copiază documente, le trimite prin fax , le scanează şi le trimite prin e-mail - totul de pe aparatul respectiv. Reclama începe cu doi tipi care se agită de colo-colo, unul în biroul său şi celălalt lângă aparatul bizhub . Cei doi se află destul de aproape ca să comunice unul cu celălalt, vorbind ceva mai tare. Dom are experientă în conducere, dar acceptă mai greu noutăţile - genul de om care nu ţine pasul cu tehnologia în schimbare (adică exact genul meu ! ) . El îl vede pe Ted stând la bizhub doar lăsându-se pe spate din scaunul său şi uitându-se prin uşa deschisă a biroului . Dom (la birou) : Auzi , am nevoie de tabelul ăla . Ted (la bizhub) : Acum ti-1 trimit prin e-mail. Dom : Îl trimiti de la xerox ? Ted : Nu, de la bizhub. Dom : De la bizhub ? la stai puţin, mi-ai mai făcut copiile alea ? Ted : Imediat după ce scanez tabelul . Dom : Scanezi la un aparat de trimis e-mail-uri ? Ted : Ce aparat de trimis e-mail-uri ? Sunt la bizhub. Dom (uluit) : Faci copii ? Ted (încercând să nu-şi piardă cumpătul) : Trimit e-mail, după care scanez , după care o să fac şi copii .

Cuvânt compus din biz (de la business) şi hub (punct central , centru) (n. t . ) .

TRIPLA CONVERGENTĂ

171

Dom (după o lungă tăcere) : Bizhub zici ? Vocea de fundal (suprapusă unei grafici animate a unui bizhub, arătându-i multiplele sale Junc/ii) : Versatilitate extraordinară şi culoare la un pret mic. Acesta este bizhub, de la Konica Minolta. (În imagine apare din nou Dom, singur lângă bizhub, încercând să vadă dacă nu cumva aparatul îi poate turna şi nişte cafea în cană . )

Southwest a putut să-şi ofere serviciile de rezervare a biletelor d e l a noi de acasă, iar Konica Minolta ne-a putut da bizhub-ul datorită a ceea ce am numit tripla con vergentă. Care sunt componentele ei ? Cel mai scurt răspuns este următorul : în primul rând, chiar în jurul anului 2000, toţi cei zece factori de aplatizare discutaţi în capitolul anterior au început să se unească şi să lucreze împreună în modalităti care au generat un nou teren global de joc mai plat. În timp ce acesta s-a stabilizat, atât companiile, cât şi indivizii au început să adopte noi obiceiuri , deprinderi şi procese pentru a profita cât mai mult de pe urma lui . Ei au trecut de la modalităţi în mare parte verticale de a crea valoare spre unele mai orizontale. Contopirea noului teren de joc pentru afaceri cu noile modalităţi de a face afaceri a fost a doua convergentă, ajutând chiar la aplatizarea şi mai accentuată a lumii . În sfârşit, atunci când avea loc aplatizarea de care vorbeam, un nou grup de oameni , de fapt câteva miliarde de suflete, au păşit pe terenul de joc din China, India şi fosta Uniune Sovietică. Mul tumită noii lumi plate şi noilor sale instrumente, unii dintre ei au reuşit degrabă să comunice, să concureze, să se conecteze şi să colaboreze cu copiii noştri, într-o manieră mai directă, mai ieftină şi mai eficientă ca oricând . lată care a fost a treia convergentă. Acum, să le analizăm în detaliu .

Prima convergenţă Toti cei zece factori de aplatizare discutati în capitolul anterior au existat, după cum ştim, încă din 1 990 , dacă nu chiar mai devreme. Însă ei au trebuit să se răspân dească, să prindă rădăcini şi să-şi facă numărul de magie în lume . De exemplu, în 2003 , Southwest Airlines şi-a dat seama că existau suficiente PC-uri , suficientă capacitate de transmisie şi de stocare a datelor, destui clienţi care se descurcau pe Internet şi suficiente competente profesionale pentru ca această companie să creeze un sistem software al fluxurilor de lucru care să le ofere clientilor ei posibilitatea să-şi descarce şi să-şi printeze acasă propriile permise de trecere la fel de uşor cum ar descărca un mesaj de pe e-mail . Southwest a putut colabora cu clienţii săi aşa cum şi aceştia au putut colabora cu Southwest - într-o modalitate inedită. Şi tot cam pe atunci, software-ul şi hardware-ul fluxurilor de lucru s-au întâlnit într-un mod prin care Konica Minolta a făcut un aparat de pe care poţi scana, copia şi trimite e-mail-uri şi faxuri . Toate cu un singur aparat. Iată, deci, prima convergentă . După cum remarcă economistul Paul Romer de la Universitatea Stanford, econo miştii ştiu de multă vreme că „există bunuri complementare - adică bunul A este mult mai valoros dacă deţii şi bunul B. Era bine să ai hârtie şi era bine dacă aveai şi

1 72

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

creioane ; de cum aveai o cantitate mai mare dintr-un bun, luai mai multe din celă lalt ; iar când creştea calitatea ambelor, productivitatea se îmbunătăţea . E ceea ce se numeşte îmbunătăţire simultană a bunurilor complementare" Părerea mea este că prăbuşirea Zidului Berlinului, aparitia PC-ului, a Netscape-ului , a fluxurilor de lucru, externalizării şi offshoring-ului , uploading-ul , internalizarea, lanţurile de aprovizionare, în-formarea şi steroizii s-au consolidat reciproc, ca bunuri complementare. Aceşti factori de aplatizare aveau nevoie de timp pentru a începe să lucreze împreună într-un mod care să-i stimuleze reciproc. Punctul maxim a fost atins cam prin anul 2000, când cei zece factori de aplatizare s-au unit cu o asem*nea amploare şi forţă, încât milioane de oameni de pe continente diferite au început să simtă că ceva . . . era nou . N-au putut descrie întotdeauna ce anume se întâmpla, dar prin anul 2000 au avut senzaţia că sunt în legătură cu oameni pe care nu i-au cunos cut niciodată, au fost provocaţi de astfel de oameni, au colaborat cu ei şi au îacut, ca indivizi , lucruri la care nici nu visaseră vreodată. De fapt, ei simţeau că lumea se aplatizează . Convergenţa celor zece factori de aplatizare crease o platformă cu totul nouă. Este vorba de o platformă globală, sprijinită de Web În scopul unei multitudini de forme de colabora re. Ea ajută indivizii, grupurile, companiile şi universităţile din orice colţ de lume să colaboreze - În vederea inovaţiilor, producţiei, educaţiei, cercetării, divertismentului şi, vai, generării de conflicte armate - ca nici o altă platformă creativă de până acum. Această platformă operează astăzi nestingherită de geografie, distanţă, timp şi, În viitorul apropiat, nici măcar de limbi. Avansând neÎncetat, această platformă va fi În centrul tuturor lucrurilor. Bogăţia şi puterea vor creşte tot mai mult În cazul ţărilor, companiilor, indivizilor, universităţilor şi grupurilor care au trei calităţi de bază : infrastructura pentru a se conecta cu această platformă a lumii plate, educaţia de a determina cât mai mulţi oameni să inoveze şi să exploateze platforma respectivă şi, în cele din urmă, puterea de a lua ceea ce este mai bun din ea şi de a-i reduce efectele adverse. Într-adevăr, nu oricine are acces la această nouă platformă, la acest nou teren de joc. Nu, când afirm că lumea este în curs de aplatizare nu vreau să spun că vom deveni egali cu toţii, ci că tot mai mulţi oameni din tot mai multe locuri au acum puterea de a accesa platforma Pământului plat - de a se conecta, de a concura, de a colabora şi, din păcate, de a distruge - mai mult ca oricând. După ce cartea de faţă a ieşit de sub tipar, Kevin Kelly, unul dintre fondatorii revistei Wired, a scris un eseu pentru a marca zece ani de la prima vânzare de acţiuni Netscape la bursă, unde a concluzionat, în propriul stil, că această platformă (pe care el o numeşte „ Maşinăria ") a multiplelor forme de colabora re a fost într-adevăr începutul a ceva foarte, foarte nou şi foarte, foarte mare. După cum a afirmat în ediţia din august 2005 a revistei Wired : ,, Peste trei mii de ani, când minţile strălucite ale vremii vor analiza trecutul, cred că străvechea noastră eră de acum, de la Începutul mileniului trei, va fi văzută ca Începutul unei ere istorice de o importanţă capitală. În anii din preajma ofertei publice iniţiale a Netscape, oamenii au început să însufleţească obiecte inerte prin intermediul unor mici frânturi

TRIPLA CONVERGENTĂ

173

de inteligenJă, conectându-le într-un teren global şi legându-şi propriile minfi într-un singur întreg. Aşa ceva va fi recunoscut drept cel mai amplu, complex şi surprinzător eveniment al planetei. Urzind o Jesătură din nervuri de sticlă şi unde radio, specia noastră a început să lege toate regiunile, procesele, faptele şi noJiunile într-o re/ea grandioasă. Dintr-o astfel de re/ea neurală embrionică a luat naştere o re/ea de colaborare pentru civiliza/ia noastră "

A doua convergentă Platformele - sistemele de operare primare de la baza inovatiilor şi produqiei - nu se modifică prea des. Iar când apare o nouă tehnologie sau platformă a lumii plate, singur nu ai cum să stimulezi productivitatea . Valurile mari ale productivităţii apar atunci când o nouă tehnologie sau o platformă de tehnologii sunt combinate cu noi moduri de a face afaceri - or, aşa ceva ia întotdeauna mult timp . E nevoie de timp pentru ca tehnologiile aferente , procesele de afaceri şi obişnuintele necesare ca ele să fie exploatate la maximum să conveargă şi să dea naştere noului val de producti vitate. Wal-Mart a avut parte de creşteri mari de productivitate atunci când a combinat depozite de cutii mari - de unde oamenii îşi puteau cumpăra rezerve de săpun pentru şase luni - cu noi sisteme orizontale de management al lantului de aprovizionare care a permis Wal-Mart-ului să creeze o legătură instantanee între ceea ce clientul lua de pe raftul unui magazin din reteaua proprie din Kansas City şi ceea ce putea produce un furnizor Wal-Mart de pe coasta Chinei. Acum ne aflăm doar la începutul unei schimbări radicale a obişnuintelor, deoarece tot mai mulţi oameni au acces la această platformă şi învaţă cum să o folosească. E un proces pe care îmi place să-l numesc „orizontalizare " , şi este a doua mare convergenţă care se realizează acum , aplatizând lumea . lată ce vreau să spun. Atunci când calculatoarele au fost introduse prima oară în birouri , cu toţii s-au aşteptat la un salt al productivităţii. Dar el nu a avut loc dintr-odată şi a generat atât dezamăgire, cât şi putină confuzie . Cunoscutul economist Robert Solow a remarcat sarcastic că peste tot poti găsi calculatoare - mai putin „în statisticile de productivitate". Într-un eseu inedit din 1 989 intitulat Computer and Dynamo : The Modern Pro ductivity Paradox in a Not-Too Distant Mirror (Computerul şi dinamul : paradoxul productivităJii moderne într-o viitor posibil) , istoricul specialist în economie Paul A . David a explicat o astfel de întârziere arătând spre u n precedent istoric. E l a remarcat că, în vreme ce becul a fost inventat în 1 879, a durat câţiva zeci de ani până să apară electricitatea şi să însemne ceva pentru economie şi productivitate. De ce ? Pentru că nu era suficient doar să instalezi motoare electrice şi să arunci la gunoi vechea tehno logie - motoarele cu aburi . Întreaga modalitate de producţie trebuia reconfigurată . În cazul electricitătii, a remarcat David, adevărata descoperire a constituit-o modul în care clădirile şi liniile de asamblare au fost reproiectate şi coordonate. Fabricile din epoca motorului cu aburi erau clădiri cu multe etaje, clădiri mult prea mari şi costisitoare, proiectate să susţină benzile grele şi alte dispozitive de transmisie

1 74

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

necesare pentru a pune în mişcare sistemele acţionate de motoare cu aburi . Odată ce au fost introduse micile şi puternicele motoare electrice, toată lumea a sperat la o creştere subită a productivităţii . Cu toate acestea, a durat mult. Pentru a face cât mai multe economii, trebuia să proiectezi din nou destul de multe clădiri . Îţi trebuiau fabrici lungi şi joase, cu un singur nivel , mai ieftin de construit şi cu motoare electrice mici care să acţioneze maşini de toate dimensiunile. Doar când s-a ajuns la un număr critic de arhitecţi de fabrici cu experienţă, de ingineri şi manageri în domeniul electricităţii care au înţeles complementarităţile date de motorul electric, de reproiectarea fabricilor şi a liniilor de producţie, abia atunci electricitatea a început să dea naştere valului de productivitate, mai scrie David . Acelaşi lucru se întâmplă în prezent cu aplatizarea lumii . Mulţi dintre cei zece factori de aplatizare au fost prezenţi de ani de zile. Dar ca să se poată simţi întru totul efectele fenomenului , ne trebuia mai mult decât o convergenţă a celor zece factori de aplatizare. Aveam nevoie de apariţia unui cadru larg de manageri , inovatori , consul tanţi de afaceri , şcoli de afaceri , proiectanţi , specialişti IT, directori executivi şi muncitori cu care să se simtă în siguranţă şi cu care să lucreze, de modalităţi de colaborare pe orizontală, de procesele de creare a valorii şi de obişnuinţele care puteau exploata acest nou teren de joc mai plat. Pe scurt, convergenţa celor zece factori de aplatizare a provocat convergenţa unui set de practici de afaceri şi deprinderi care aveau să exploateze la maximum lumea plată. După care cele două au început să se consolideze reciproc. „Atunci când oamenii întrebau : «De ce nu a provocat revoluţia IT o productivitate sporită imediat ? » , răspunsul era că ne trebuia mai mult decât calculatoare noi " , a spus Romer. ,,Ne trebuiau noi procese de afaceri şi noi tipuri de deprinderi care să se potrivească cu ele. Noul mod de a face lucrurile a transformat tehnologiile informaţiei în ceva mai valoros, iar acestea au tăcut ca acest mod să aibă mai multă aplicabilitate. " Globalizarea 2 . 0 a fost de fapt era calculatoarelor mainframe , o eră foarte verti cală - orientată spre comandă şi control , cu companii şi departamentele lor indivi duale tinzând spre o organizare în silozuri verticale. Globalizarea 3 . 0, construită în jurul convergenţei celor zece factori de aplatizare şi mai ales în jurul combinaţiei dintre PC , microprocesor, Internet şi fibră optică, a întors terenul de joc de la vertical la orizontal . Ceea ce, fireşte, a favorizat şi a generat necesitatea unor noi practici de afaceri care nu mai ţineau de comandă şi control , ci de conectare şi colaborare pe orizontală. „ Am trecut de la un lanţ vertical de comandă pentru crearea valorii la unul mult mai orizontal " , a explicat Carly Fiorina. Inovaţiile din companii precum HP, a spus ea, provin acum tot mai mult de la colaborări orizontale între diferite departamente şi echipe răspândite pe tot globul . De exemplu, HP, Cisco şi Nokia au colaborat la dezvoltarea unui telefon celular cu cameră video care să transmită fotografiile digitale unei imprimante HP care să le printeze rapid . Fiecare companie şi-a dezvoltat o specialitate tehnologică foarte sofisticată, dar a putut adăuga valoare doar atunci când specialitatea sa a fost combinată în plan orizontal cu specialităţile celorlalte două companii .

TRIPLA CONVERGENTĂ

1 75

„ Colaborarea şi coordonarea în plan orizontal necesită un set de deprinderi absolut diferit faţă de abordarea tradiţională de sus în jos " , a mai spus F iorina . Să vă dau câteva exemple. În ultimii cinci ani , HP a ajuns, de la o companie care deţinea 87 de lanţuri de aprovizionare diferite - fiecare coordonat vertical şi indepen dent, cu propria ierarhie de manageri şi propriul sprij in din partea birourilor admi nistrative -, la una cu doar cinci lanţuri de aprovizionare, care învârt afaceri de 50 miliarde de dolari şi unde funcţii precum contabilitatea , facturarea şi resursele umane sunt coordonate printr-un sistem la fel de mare ca şi compania însăşi . Southwest Airlines a profitat de pe urma convergenţei celor zece factori de apla tizare pentru a crea un sistem prin care clienţii lor să aibă posibilitatea să-şi descarce propriile permise de trecere de acasă. Dar până ce nu mi-am modificat personal obiceiul de a-mi cumpăra bilete şi până ce nu m-am reproiectat să colaborez pe plan orizontal cu Southwest, o astfel de descoperire tehnologică nu a produs o creştere a productivităţii nici în cazul meu , nici pentru Southwest. (Totuşi, data viitoare voi trece pe plan orizontal . Voi sta treaz până la ora 00 .01 înaintea zborului şi îmi voi printa permisul de trecere şi codul de bare şi voi ajunge la aeroportul Baltimore cu 45 de minute înainte de plecare, nu cu 95 . Abia atunci voi prinde încă 45 de minute de productivitate pentru mine . ) Reclama pentru bizhub este despre diferenţa dintre angajatul care înţelege tehnologiile convergente din noul aparat bizhub (şi cum să le exploateze cât mai eficient) şi angajatul , din acelaşi birou , care nu le înţelege. Până ce ultimul nu-şi va schimba obiceiurile de muncă nu va creşte nici productivitatea din acel birou imaginar, chiar dacă are în dotare un astfel de aparat nou şi extraordinar. În sfârşit, gândiţi-vă la exemplul dat de WPP - al doilea mare consorţiu de publicitate-marketing-comunicaţii din lume . WPP, care are sediul central în Anglia, nu era , cu douăzeci de ani în urmă, aşa cum îl ştim noi acum . El este un produs al consolidării unora dintre cele mai importante nume din domeniu - de la Young & Rubicam la Ogilvy & Mather şi până la Hill & Knowlton. Această alianţă a fost creată pentru a prelua cât mai multe dintre nevoile de piaţă ale marilor clienţi pre cum reclama, mail-ul direct, cumpărăturile prin intermediul mij loacelor media şi branding-ul . „ Ani la rând , marea dificultate pentru WPP era cum să-şi determine propriile companii să colaboreze " , a spus Allen Adamson, directorul executiv al firmei de branding Landor Associates din cadrul WPP. ,,Cu toate acestea, acum deseori nu mai ajunge să convingi companiile din WPP să lucreze împreună pur şi simplu . Ne trezim tot mai mult că aducem indivizi din fiecare companie pentru a forma o echipă unită, ajustată pentru nevoile unui singur client . Soluţia care creează valoare pentru acel client nu a existat în nici o companie, nici chiar în integrarea tradiţională a companiilor. Ea trebuia să fie configurată mult mai clar. Aşa că a trebuit să căutăm în interiorul grupului şi să alegem persoana potrivită pentru a face reclame care să lucreze cu persoana potrivită pentru branding , care, la rândul ei, să lucreze cu persoana potrivită din domeniul media, numai pentru acel client . " Când GE a hotărât în 2003 să-şi transfere afacerile cu asigurări într-o companie separată, WPP a adunat o echipă specială care să se ocupe de tot : de la alegerea

176

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

numelui noii companii - Genworth - până la prima ei campanie de publicitate şi programul ei de marketing direct. ,,Ca lider în această organizaţie" , a spus Adamson, „este sarcina ta să-ţi dai seama de propunerea de valoare necesară pentru fiecare client, după care trebuie să identifici şi să strângi laolaltă indivizi talentaţi din cadrul forţei de muncă de la WPP, indivizi care vor alcătui de fapt o companie virtuală numai pentru clientul respectiv. În cazul celor de la GE, am dat chiar un nume echi pei virtuale pe care am format-o : Klamath Communications" Când lumea a devenit plată, consorţiul WPP s-a adaptat pentru a fi cât mai bun. Şi-a schimbat arhitectura birourilor şi practicile - dărâmându-şi, practic, zidurile şi silozurile, exact ca şi companiile care şi-au ajustat arhitectura fabricilor care funcţio nau cu motoare cu aburi pentru a lucra cu motoare electrice. Deschizându-se astfel , WPP a descătuşat practic foarte multă energie şi inteligenţă. Dintr-odată, şi-a putut privi angajaţii din toate companiile ca fiind o mare resursă de specialişti care puteau fi strânşi laolaltă în plan orizontal , în orice număr de echipe unite, în funcţie de cere rile particulare ale oricărui proiect dat. După care echipa respectivă avea să devină o nouă companie de /acto , cu un nume propriu . Gândirea în plan orizontal poate fi pusă în practică oriunde, de la afaceri la educaţie şi la planificări militare. Pentru a trece de la gândirea verticală la cea orizontală e nevoie de o ajustare, aşa cum au procedat cei de la WPP. Gândirea verticală îţi cere deseori să începi prin a întreba cine controlează cutare sistem, nu care este rezultatul sau efectul pe care îl doreşti . Cum ar veni , dacă aş fi general în Irak, efectul pe care vreau să-l creez este acela de a primi informaţii mai bune în timp real de pe câmpul de luptă . Ei bine, aşa stând lucrurile, prioritatea mea cea mai mare nu este aceea de a controla drona care zboară deasupra câmpului de luptă şi face fotografii de la înălţime. Nu, prioritatea mea cea mai mare este aceea de a găsi o modalitate să trimit înapoi cât mai repede fotografiile respective, după o analiză riguroasă. Încep să mă gândesc cum aş putea utiliza platforma lumii plate - adică în ce mod aş putea să-mi folosesc reţeaua proprie sau reţeaua formată din mai multe reţele - pentru a prelua secvenţele video care provin de la drona respectivă şi pentru a le distribui live pe ecrane TV din birourile celor de la CIA, DIA şi NSA , respectiv celor care se ocupă cu informaţiile din cadrul armatei şi din aviaţia militară, după care să-i adun pe toţi analiştii de acolo într-un singur chat room , astfel încât să-şi poată manifesta reacţiile Ia ceea ce văd şi la genul de ameninţare pe care imaginile de acolo îl reprezintă, pe măsură ce secvenţele video rulează pe ecran, iar conversaţiile dintre aceşti analişti să apară şi ele pe ecran, pentru a le putea analiza cu toţii laolaltă . Printr-o astfel de abordare, m-am îndepărtat de gândirea verticală - aceea că eu, forţa aeriană militară, trebuie să controlez drona din adăpostul meu, iar analiştii mei să se descurce singuri cu analiza imaginilor video şi să spună mai apoi armatei ce anume am găsit. Dimpotrivă, efectul pe care doresc să-l creez este acela de a obţine cea mai inteligentă analiză în timp real , iar modul în care o obţin este prin conectarea pe orizontală a diferite noduri din întreaga mea reţea. Din cauză că împreună suntem mai inteligenţi decât unul singur, prioritatea mea nu este cine anume controlează imaginile video, ci cum fac să creez un sistem de reacţie orizontal

TRIPLA CONVERGENTĂ

1 77

pentru a extrage cât mai multă inteligenţă de la noi toti , pentru a întelege ce anume arată imaginile video. Va dura mult până se vor alinia complet noul teren de joc cu noile practici de afaceri . Este un proces în destăşurare. Dar iată şi un mic avertisment : se întâmplă mult mai repede decât credeti şi se întâmplă pe plan global . Nu uita/i, vorbim despre o triplă convergen/ă !

A treia convergentă Cum vine asta ? Ei bine, numai ce am terminat crearea noului teren de joc mai orizontal , iar indivizii şi companiile, mai ales cele din Occident, au început să se adapteze rapid la el , că trei miliarde de oameni care fuseseră tintuiti pe teren s-au şi trezit că au libertatea de a se conecta şi de a interactiona unul cu celălalt. Î n afara unei minorităti neînsemnate, acestor trei miliarde de oameni nu le fusese niciodată permis să concureze şi să colaboreze între ei deoarece trăiseră în economii închise, cu structuri ierarhice politice şi economice foarte verticale. Vorbesc despre locuitorii Chinei, Indiei , Rusiei , Europei de Est, Americii Latine şi Asiei Centrale. Sistemele lor economice şi politice s-au deschis în timpul anilor ' 90, aşa încât oame nii au avut tot mai mult libertatea de a intra în jocul pietei libere. Dar când s-au unit cele trei miliarde de oameni cu noul teren de joc şi cu noile procese ? Chiar atunci când terenul devenea plat, chiar atunci când milioane de oameni au putut să concureze şi să colaboreze de pe pozitii mai egale şi mai orizontale şi cu instrumente ale fluxurilor de lucru mai ieftine şi mai la îndemână decât oricând . Î ntr-adevăr, multumită aplatizării lumii, multi astfel de concurenti nici măcar n-au trebuit să iasă din casă pentru a participa. Multumită celor zece factori de aplatizare, terenul de joc a venit la ei ! Sunt con vins că această triplă convergen/ă - a noilor jucători, pe un nou teren de joc, cu noi procese şi obişnuin/e în vederea colaborării orizontale - este cel mai important factor de modelare a economiei şi politicii globale în pragul secolului XXI. Să dai acces atâtor oameni la toate instrumentele de colabora re şi la capacitatea de a accesa miliarde de pagini de informa/ie brută prin intermediul motoarelor de căutare şi al Web-ului înseamnă să garantezi că noua genera/ie de inova/ii va proveni din toate col/urile Planetei Plate. Amploarea comunităJii globale care va putea participa curând la tot felul de descoperiri şi inova/ii este ceva ce lumea n-a mai văzut până acum. Pe parcursul Războiului Rece existau doar trei blocuri comerciale principale America de Nord, Europa de Vest şi Japonia cu Asia de Est -, iar competitia dintre ele se afla sub un control relativ, de vreme ce toate erau de aceeaşi parte a baricadei în marea diviziune globală. De asem*nea, mai erau şi multe ziduri după care se puteau ascunde forta de muncă şi industriile. Salariile din aceste blocuri erau în medie aceleaşi , forta de muncă număra cam tot atâtia oameni , iar nivelurile de educatie erau aproape la fel . ,, Era o concurentă corectă" , a remarcat preşedintele companiei Intel , Craig Barrett.

178

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

După aceea a apărut tripla convergentă. Zidul Berlinului s-a prăbuşit, Berlinul s-a deschis către lume şi, deodată, în jur de trei miliarde de oameni care se aflaseră în spatele Zidului au păşit pe piata globală plată. Iată cum se prezenta situaţia în cifre rotunj ite : conform unui studiu din noiembrie 2004 efectuat de economistul Richard B. Freeman de la Universitatea Harvard, ,, lumea economică globală" era alcătuită din America de Nord , Europa de Vest, Japonia şi câteva porţiuni din America Latină, Africa şi ţările din Asia de Est. Populaţia acestei lumi economice globale care lua parte la comerţul şi schimbul internaţional era, din câte spune Freeman, cam de 2 , 5 miliarde de oameni . În jurul anului 2000, în urma colapsului comunismului în Uniunea Sovietică, a revenirii Indiei din sistemul ei autarhic, a schimbării direcţiei Chinei către capitalis mul de piată şi a creşterii populaţiei , lumea economiei globale a ajuns la 6 miliarde de persoane. În urma acestei extinderi , alţi aproximativ 1 ,5 miliarde de noi muncitori au intrat pe piaţa globală a muncii , a spus Freeman, adică exact dublul efectivelor pe care le-am fi avut în anul 2000 dacă nu ni se alăturau China, India şi Uniunea Sovietică . Într-adevăr, poate doar 10 % din cei 1 ,5 miliarde de noi muncitori care intrau în economia globală au educaţia şi gradul de conectivitate necesare pentru a colabora şi concura la un nivel profund . Totuşi, cei educaţi ajung la 1 50 de milioane , adică un număr aproximativ echivalent cu toată forta de muncă a Statelor Unite. Barrett a spus : ,,Nu ai cum să aduci trei miliarde de oameni în economia mondială peste noapte fără consecinţe uriaşe, mai ales pentru cele trei societăţi , India, China şi Rusia, care au moşteniri educationale foarte bogate " Aşa şi este. Aceste societăţi cu care intrăm în contact au o etică foarte riguroasă în ceea ce priveşte educaţia. Gândiţi-vă la următorul articol din Education Week, publicaţia săptămânală pentru profesorii americani . În ediţia din 30 noiembrie 2005 s-a publicat un raport special despre clasa mijlocie din India şi aspiraţiile ei . Articolul despre oraşul Chennai (India) începea aşa : ,, În una dintre multele clase de instruire academică din Chennai , o sută de absolvenţi ai clasei a XII-a se înghesuie într-o cameră purpurie de vreo 9 x 8 m. Temperatura care te sleieşte de puteri este de peste 37 ° C , în ciuda ventilatoarelor care bâzâie neîncetat. Pe un podium de lemn se află Muthukrishnan Arulselvan, care desenează pe tablă un triunghi , îi marchează unghiurile şi explică o formulă de geometrie la un microfon. Elevii ascultă concen traţi, deşi este aproape ora 10 noaptea. Când domnul Arulselvan pune o întrebare, elevii se grăbesc să răspundă în cor. Când profesorul propune o problemă, ei îşi îngroapă fetele în caiete, îşi rod capetele creioanelor, nerăbdători să termine înaintea celorlalţi colegi. Astfel de clase intensive sunt ceva obişnuit pentru liceenii din India, care speră să prindă un loc Ia una dintre facultăţile de inginerie de aici, din Chennai . . . Când se întorc acasă, cei mai multi vor da pe gât o ceaşcă de cafea tare care să-i mai tină treji câteva ore, ca să mai înveţe . . . În India, a-ti tine copilul într-o facultate de inginerie sau de medicină este, pentru multe familii din clasa mijlocie, o misiune de viată într-un mod care americanilor le este aproape necunoscut. În tara care a inventat scara zecimală, genii de mult trecute ale matematicii şi ştiinţei, precum

TRIPLA CONVERGENŢĂ

1 79

Srinivasa Ramanujam şi Aryabhatta, încă sunt venerate, iar copiii care se descurcă bine în astfel de domenii sunt consideraţi a fi special dotaţi " Conform Institutului pentru Educaţie Internaţională, î n anii 2004-2005 India a trimis la facultăţile din Statele Unite mai mulţi studenţi decât orice altă ţară din lume. Acelaşi institut afirmă că 80 .466 de studenţi străini înscrişi în Statele Unite erau din India, urmaţi de 62 . 523 de studenţi din China şi 53 . 358 din Coreea de Sud. Cei mai mulţi dintre ei studiază afacerile, ingineria, matematica sau informatica. Oricum, India e departe. Cultura ei este foarte diferită . Nu e deloc simplu să vii tocmai de acolo . Trebuie să fii flămând . Într-adevăr, foarte mulţi jucători noi din India, China şi fosta Uniune Sovietică nu au păşit pur şi simplu pe terenul lumii plate împinşi de foamea de a asimila mai multe cunoştinţe decât concurenţii lor. Ceea ce vedem noi aici este o invazie nebunească izvorâtă din aspiraţiile acumulate în locuri precum cele pe care le-am menţionat, unde, vreme de 50 de ani , tinerii au fost educaţi , dar nu au avut unde să-şi valorifice pe deplin potenţialul . Imaginează-ţi cum ar fi să agiţi o sticlă de şampanie 50 de ani, după care, în cele din urmă, să o desfaci . Iese multă spumă după ce scoţi dopul . Aşa a fost şi cu explozia de aspiraţii provenită din India, China şi fosta Uniune Sovietică. Nu cred că ai vrea să te afli în calea unei asem*nea explozii . lată de ce această triplă convergenţă nu este una lentă . Ea se desfăşoară foarte rapid . Din cauză că odată ce lumea s-a aplatizat, iar noile forme de colaborare au devenit disponibile tot mai multor oameni , câştigători vor fi cei care învaţă cel mai repede noile obişnuinţe, procese şi deprinderi - nimeni nu poate garanta că americanii sau vest-europenii se vor afla mereu în frunte. Şi nu uitaţi că aceşti noi j ucători păşesc deseori pe terenul de joc fără nici o moştenire, adică mulţi dintre ei erau atât de rămaşi în urmă, încât pot folosi direct noile tehnologii fără a se mai gândi la preţurile ascunse ale vechilor sisteme. Înseamnă că se pot mişca foarte repede pentru a adopta tehnologii noi de vârf, motiv pentru care acum există mai multe telefoane mobile folosite în prezent în China decât în Statele Unite. Mulţi chinezi au sărit peste faza telefoniei fixe . Altfel spus, mulţi chinezi au trecut de la nici un fel de telefon la telefoane mobile într-un interval de numai zece ani . În primăvara anului 2005 am ajutat la predarea unui curs despre globalizare la Harvard . Într-o zi, după orele de curs, unul dintre studenţii mei a venit şi mi-a spus următoarea poveste : El şi colegii lui de Ia Harvard formaseră o organizaţie studenţească împreună cu câţiva studenţi din China. Membrii acesteia se ajută în tot felul de sarcini, de la redactarea CV-urilor la proiecte comune. Mai interesant, a spus el , era modul lor de a comunica între ei. Ei folosesc Skype , cu tehnologia sa de efectuare a apelurilor pe Internet. Dar mi-a spus ceva şi mai interesant : studenţii chinezi au fost cei care le-au făcut cunoştinţă americanilor cu Skype. Şi majoritatea acestor studenţi chinezi , a remarcat el , nu proveneau din oraşele mari , ci din oraşe mici din China. Avem tendinţa de a ne gândi la comerţ şi economie globală ca la ceva acţionat de Fondul Monetar Internaţional , de G-8 , Banca Mondială, OMC şi de tratatele elabo rate de miniştrii Comerţului . Nu vreau să sugerez că astfel de organizaţii guver namentale nu-şi au rolul lor, pentru că nu este aşa. Dar vor deveni tot mai puţin

1 80

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

importante. În viitor, globalizarea va fi provocată de indivizi care înţeleg lumea plată, care se adaptează repede la procese şi tehnologii şi încep să avanseze tot mai mult - fără tratate sau consiliere din partea Fondului Monetar Internaţional . Ei vor forma împreună un curcubeu de culori şi vor veni din toate colţurie lumii . De acum înainte, economia globală va fi tot mai puţin modelată de interminabilele dezbateri ale miniştrilor de Comerţ şi tot mai mult de către explozia spontană de energie din partea „zipioţilor". Da, americanii au crescut cu hipioţii în anii ' 60 . Graţie revoluţiei tehnologice, mulţi dintre noi a m devenit yuppies î n anii ' 80 . E i bine, să-ţi fac cunoştinţă cu zipioţii . „Zipioţii sunt printre noi " , declara revista indiană săptămânală Outlook . Zipioţii sunt valul enorm de tineri indieni care au ajuns la această vârstă de când India a lăsat în urmă socialismul şi a plonjat cu capul înainte în comerţul global şi în revoluţia informaţiei , transformându-se în centrul de servicii al lumii . Outlook i-a numit pe zipioţi „ Copiii Liberalizării " şi a definit zipiotul ca fiind „un tânăr locuitor dintr-un oraş mare sau dintr-o zonă suburbană, cu vârsta cuprinsă între 1 5 şi 25 de ani, care se mişcă foarte rapid. Aparţine generaţiei Z. Poate fi de sex masculin sau feminin, student sau muncitor. Debordează de optimism, ambiţie şi aspiraţii . Este calm, încre zător şi creativ. Caută provocările, iubeşte riscurile şi nu are frică de nimic " Zipioţii indieni nu au nici un sentiment de vinovăţie atunci când fac bani sau când îi cheltuie. Pe ei, spune un analist indian citat de Outlook, ,,nu-i mână destinul, ci destinaţia ; nu sunt introspecţi, ci privesc totul în perspectivă exterioară şi prin ambiţie avansează con tinuu, nu rămân blocaţi într-o anumită etapă a vieţii" Dat fiind procentul de 54 % din populaţia Indiei formată din tineri sub 25 de ani - adică 555 milioane de oameni -, şase gospodării indiene din zece au cel puţin un potenţial zipiot. Iar zipioţii nu au doar nevoia acumulată atâţia ani pentru slujbe bune ; ei vor o viaţă bună. Totul s-a întâmplat atât de repede . P. V. Kannan, directorul general executiv şi cofondatorul call-center-ului indian 24/7 Customer, mi-a spus că în ultimii zece ani a trecut de la efortul enorm de a face cumva să lucreze în America la o poziţie de vârf în domeniul externalizării serviciilor din America spre restul lumii . „ Nu voi uita niciodată când am făcut cerere pentru viză spre a putea pleca în America" , şi-a amintit Kannan. ,,Era în martie 1 991 . Îmi obţinusem diploma de licenţă cu atestare de contabil autorizat de la Institutul Indian de Contabili Autorizaţi . Aveam 23 de ani, iar prietena mea, 25 . Şi ea era contabil autorizat. Absolvisem la 20 de ani şi lucrasem pentru Grupul de Consultanţă Tata. La fel şi prietena mea. Amândoi am primit oferte de lucru, prin intermediul unei firme de recrutare (care se ocupă cu importarea talentelor indiene pentru companiile din America) , să lucrăm ca programatori pentru IBM . Aşa că ne-am dus la consulatul Statelor Unite din Bombay. Pe atunci trebuia întotdeauna să stai la cozi interminabile pentru a obţine o viză ca să mergi în SUA, iar uneori oamenii dormeau acolo, la rând, pentru a-şi ţine locul ocupat, loc care putea fi cumpărat cu 20 de rupii . Însă noi am stat la coadă şi am reuşit în cele din urmă să ajungem la cel care ţinea interviul . Era un funcţionar al consulatului, de naţionalitate americană. Treaba lui era să pună întrebări şi să încerce să-şi dea seama dacă cei pe care îi intervieva îşi vor face treaba în America

TRIPLA CONVERGENTĂ

181

şi vor fi trimişi acasă sau vor încerca să rămână. Ei au o formulă secretă pentru a judeca aşa ceva . Noi o numeam «loteria» - mergeai acolo şi stăteai la rând , iar totul era o loterie de viaţă, pentru că totul depindea de rezultat. " S-au scris de fapt cărti şi au fost susţinute multe seminarii în India pe tema modului în care trebuie să te pregăteşti pentru un interviu de obţinere a permisului de muncă la Ambasada Statelor Unite. Era singura cale pentru inginerii indieni pricepuţi de a-şi pune în valoare talentul . ,, Î mi aduc aminte că un truc era să mergi îmbrăcat ca un profesionist" , a spus Kannan, ,,aşa că şi eu, şi prietena mea eram îmbrăcaţi tot timpul la patru ace. După ce se termină interviul , nu ţi se comunică nici un rezultat. Trebuia să stai acolo şi să aştepţi până seara pentru a afla rezultatul . Dar între timp, ziua respectivă parcă te făcea să treci prin toate chinurile iadului . Pentru a ne gândi la altceva, rătăceam pe străzile Bombay-ului şi făceam cumpărături . Ne frământam fără încetare mintea : «Dacă eu iau viza şi tu nu ? Dacă iei tu şi eu nu ? » . Nu vă pot spune cât de neliniştiţi eram, pentru că depindeau atâtea de rezultatul ăla . Astfel , seara am mers amândoi şi am primit vize, dar eu am obţinut dreptul de a intra de mai multe ori pe parcursul a cinci ani , iar prietena mea a obţinut viză doar pe şase luni . Plângea . Nu înţelegea ce înseamnă aşa ceva. «Adică pot sta doar şase luni ? » Am încercat să-i explic că nu trebuie decât să ajungi acolo, după care totul se poate rezolva" Î n vreme ce mulţi indieni încă mai vor să meargă în America la muncă şi la studii , graţie triplei convergenţe , multi dintre ei pot să concureze acum la cele mai înalte standarde şi să fie plătiţi cu salarii decente doar stând acasă. Î ntr-o lume plată, poţi inova fără să fii nevoit să emigrezi . Kannan a spus : ,, Fiica mea nu va trebui niciodată să-şi mai pună astfel de probleme " Î ntr-o lume plată, a explicat el , ,,nu mai există ofiţeri de vize care să-ţi restricţioneze accesul în sistem . . . E o lume în care te conec tezi şi intri " Fiindcă acum poţi inova fără să fii nevoit să emigrezi , tot mai multe inovaţii de talie mondială, mai ales în domeniul software-ului , încep acum din India, nu sunt numai dezvoltate acolo, lucru care îi ţine pe indieni acasă şi îi atrage pe alţii . P. Anandan, cetăţean indian şi american şi inginer în informatică, a lucrat pentru Microsoft în Redmond şi s-a întors în India în 2005 , pentru a deschide centrul de cercetări al companiei Microsoft în Bangalore. ,,Aici lucrează pentru mine două persoane de altă cetăţenie decât indiană : un japonez şi un american, persoane care ar fi putut lucra oriunde în lume " , mi-a spus Anandan. A mai adăugat că, atunci când şi-a luat diploma de licenţă în inginerie în India, acum 28 de ani , toată concurenţa era legată de plecarea în străinătate. Acum cea mai mare concurenţă este să-ţi poţi găsi o slujbă în domeniul IT în India . ,,Acum nu se mai pune problema că eşti nevoit să rămâi aici, ci dacă ai vreo şansă să rămâi . " Unul dintre cei mai dinamici zipioţi pe care i-am întâlnit în India a fost Rajesh Rao , fondator şi director executiv al Dhruva Interactive, o companie mică de proiectare a jocurilor pe calculator cu sediul în Bangalore. Dacă ar fi să dau exemplul cel mai concludent de om care întruneşte principiile triplei convergenţe, acela este Rajesh. El şi firma lui ne arată ce se întâmplă când un zipiot indian face uz de cei zece factori de aplatizare.

1 82

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Dhruva trăieşte într-o casă modificată, pe o stradă liniştită dintr-un cartier rezi denţial din Bangalore. Atunci când m-am oprit să le fac o vizită, am descoperit două etaje ocupate de proiectanţi de jocuri şi artişti indieni instruiţi în grafica pe calculator, lucrând la PC-uri pentru a desena tot felul de jocuri şi personaje animate pentru clienţi americani şi europeni . Î n timp ce lucrau, ascultau muzică la căşti . Uneori luau câte o pauză şi jucau un joc în reţea, unde toţi proiectanţii se urmăreau şi se omorau pe monitoarele calculatoarelor. Dhruva a produs deja câteva jocuri foarte noi - de la un joc de tenis pe care îl poţi j uca pe telefonul mobil la unul de biliard pe care îl poţi juca pe PC sau pe laptop . Î n 2004, compania a cumpărat dreptul de a folosi imaginea lui Charlie Chaplin pentru jocurile pe telefoane mobile. Exact - o companie nou -înfiinţată din India deţine în prezent imaginea lui Chaplin pentru a o folosi la jocuri pe telefoane mobile. În Bangalore şi în conversaţii ulterioare pe e-mail l-am întrebat pe Rajesh, care are treizeci şi ceva de ani, cum a ajuns, din Bangalore, un jucător în afacerile globale cu jocuri . „Primul moment hotărâtor a fost pe la începutul anilor '90" , a spus Rajesh, un tip scund, cu mustaţă şi cu ambiţia unui boxer de talie grea. ,, După ce am trăit şi am muncit în Europa ca student, mi-am propus foarte clar să nu plec din India. Voiam să fac ce ştiu mai bine chiar din India, să fac ceva care să lase o amprentă pe plan global şi să însemne ceva pentru India. Am înfiinţat compania în Bangalore, ca asociat unic, la 1 5 martie 1 995 . Tatăl meu m-a finanţat pentru obţinerea împrumutului de la bancă, iar cu acel împrumut mi-am luat un calculator şi un modem de 14,4 kbp . Am început prin a efectua aplicaţii multimedia pentru sectorul educativ şi industrial . Prin 1 997 , eram deja o echipă formată din cinci oameni . Făcuserăm lucruri inedite în domeniul ales, dar ne-am dat seama că acestea nu reprezintă o provocare demnă de nivelul nostru . Acesta a fost sfârşitul etapei Dhruva 1 .0. Î n martie 1 997 am tăcut un parteneriat cu Intel şi am început procesul prin care ne-am reinventat pe noi înşine într-o companie de jocuri . Pe la mij locul anului 1 998 le arătam jucătorilor globali că eram în stare să proiectăm jocuri şi să dezvoltăm porţiuni externalizate ale jocurilor proiectate de alţii . La 26 noiembrie 1 998 am semnat primul nostru proiect de dezvoltare a jocurilor cu lnfogrames Entertainment, o companie franceză de jocuri . Dacă stau şi mă gândesc bine, cred că afacerea peste care dădusem s-a datorat, mai mult decât orice, pragmatismului unui singur om de la Infogrames . Ne-am descurcat de minune cu jocul , dar asta nu a apărut niciodată în presă. A fost o lovitură grea pentru noi, dar calitatea muncii noastre a vorbit de la sine, aşa că am rezistat. Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o a fost că puteam face orice, dar trebuia să fim mai deştepţi . Să vrem totul sau nimic - adică să sem năm un contract pentru a face numai un joc întreg sau nimic - nu era o soluţie viabilă . Trebuia să ne reconsiderăm poziţia. Iată şi sfârşitul etapei Dhruva 2 .0 . " Aşa s-a ajuns la etapa Dhruva 3 . 0 - stabilirea companiei Dhruva ca furnizor de servicii de dezvoltare a jocurilor. Afacerea cu jocuri pe calculator este deja enormă, acumulând încasări anuale mai mari decât tot Hollywood-ul , şi are deja o oarecare tradiţie în externalizarea unor personaje din jocuri către Canada şi Australia. ,, În martie 2001 am scos pe piaţă noul demo al jocului Saloon" , a spus Rajesh. ,,Tema

TRIPLA CONVERGENTĂ

1 83

era Vestul Sălbatic american, iar decorul era un saloon dintr-un orăşel , după orele de serviciu, unde cârciumarul făcea curăţenie . . . Nici unul nu mai văzusem un saloon , dar ne-am documentat asupra modului în care arată şi a senzaţiilor pe care ţi le dă un asem*nea local folosind Internetul şi Google. Tema jocului a fost preme ditată. Voiam ca eventualii clienţi din SUA şi din Europa să fie convinşi că indienii înţeleg despre ce este vorba. Demo-ul a avut o mare priză la public, ne-a adus câteva afaceri externalizate şi de atunci am fost o companie de succes. " Ar fi putut oare să facă aşa ceva acum zece ani , înainte ca lumea să se aplatizeze atât de mult ? ,, Nici gând " , a spus Rajesh . Erau anumite lucruri care trebuiau să se întâmple. Primul era să aibă o bandă suficient de largă pentru a putea trimite prin e-mail conţinuturi ale jocurilor, de la propria-i companie spre clienţii săi americani , şi invers. Al doilea factor, a spus Rajesh, era răspândirea PC-urilor care să fie utilizate atât pentru afaceri , cât şi acasă, astfel încât oamenii să le poată folosi fără reţineri pentru a efectua sarcini cât se poate de variate. ,,Peste tot dăm de PC-uri " , a spus el . ,, Răspândirea lor este decentă chiar şi în India zilelor noastre" Al treilea factor, totuşi, a fost apariţia software-ului de automatizare a fluxurilor de lucru şi aplicaţiile de Internet care au dat posibilitatea companiei Dhruva să intre în afaceri ca o companie minimultinaţională chiar de la început : Word , Outlook, NetMeeting , 3D Studio MAX . Dar cheia este Google . ,, E nemaipomenit" , a spus Rajesh . ,, Una dintre problemele permanente pentru clienţii noştri din Vest este : «Oare pot indienii să priceapă nuanţele subtile ale conţinutului western ? » . Mă rog, dintr-o perspectivă mai largă, era o întrebare destul de pertinentă. Dar Internetul ne-a ajutat să putem aduna tot felul de conţinuturi doar prin simpla apăsare a unui buton, iar dacă astăzi cineva îţi cere să faci ceva ce seamănă cu Tom şi Jerry, îi spui : «Caută pe Google despre Tom şi Jerry» şi găseşti o multitudine de imagini , informaţii , recenzii ş i rezumate despre Tom ş i Jerry pe care l e poţi citi ş i folosi . " Î n vreme ce oamenii se concentrau pe boom-ul şi pe colapsul companiilor dot-com , a explicat Rajesh, adevărata revoluţie se manifesta mai încet. Era faptul că peste tot, lumea începea să se obişnuiască în masă cu noua infrastructură globală. „ Abia începem să o folosim eficient" , a spus el . ,, Se pot face mult mai multe cu infrastructura aceasta, căci tot mai mulţi oameni vor să nu mai vadă hârtii în birou rile lor şi îşi dau seama că, într-adevăr, distanţele nu mai contează . . . Ea va supra încărca energetic totul . Va fi o lume cum nu s-a mai văzut. " Mai mult, în trecut, programele software ar fi avut preţuri pe care o companie de jocuri abia înfiinţată din India nu şi le-ar fi permis, ceea ce nu se mai întâmplă, mulţumită parţial mişcării software-ului open-source gratuit . Rajesh : ,, Costul instru mentelor software ar fi rămas acolo unde ar fi dorit părţile interesate dacă n-ar fi existat potopul de produse eficiente gratuite sau disponibile la share care a început prin anul 2000. Microsoft Windows, Office , 3D Studio MAX , Adobe Photoshop toate ar fi fost mai scumpe decât în prezent dacă n-ar fi apărut multitudinea programelor freeware şi shareware care le puteau înlocui . Internetul a adus pe masă elementul opţiunii şi comparării pe dată, ceea ce nu a existat înainte pentru o companie mică, aşa cum este a noastră . . . În industria de jocuri există deja artişti şi

1 84

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

proiectanţi care lucrează de acasă, ceva de neînchipuit acum câţiva ani , dat fiind faptul că dezvoltarea jocurilor este un proces cât se poate de interactiv. Ei se conectează de pe Internet la sistemul intern al companiei folosind o caracteristică de siguranţă numită VPN (virtual private network - reţea privată virtuală) , tăcându-şi simţită prezenţa de parcă s-ar afla în biroul alăturat" În prezent, Internetul face din întreaga lume „o singură piaţă" , a mai spus Rajesh . „ O asem*nea infrastructură nu numai că va facilita contractarea muncii la cel mai bun preţ, la cea mai bună calitate şi din cel mai bun loc, dar va oferi şi posibilitatea de share a multor practici şi cunoştinţe, ceea ce se va transforma într-o ipostază de genul «eu învăţ de la tine, iar tu de la mine» cum nu s-a mai văzut. E foarte bine pentru omenire. Economia va stimula integrarea, iar integrarea va stimula economia . " Şi Statele Unite ar trebui să beneficieze de pe urma acestei tendinţe, a insistat Rajesh. Ceea ce face Dhruva este să deschidă drumurile pentru industria jocurilor în societatea indiană. Atunci când piaţa din India va începe să considere jocurile o acti vitate socială ca oricare alta, Dhruva se va fi aflat deja într-o poziţie avantajoasă. Dar până atunci, a mai spus el , piaţa „ va fi atât de mare, încât vor exista multe oportunităţi pentru cei din exterior ca să-şi trimită conţinuturile aici . Şi, la urma urmei , americanii se pricep mult mai bine când vine vorba de a şti care jocuri pot avea priză şi care nu, şi ce anume este de ultimă generaţie în proiectare - aşa că e ceva bilateral . . . Orice dolar pierdut, orice oportunitate irosită (din punctul de vedere al americanilor, rapor tat la externalizare) se va întoarce înzecit odată ce piaţa îşi dă drumul . . . Nu uita, suntem o clasă de mijloc de 300 milioane de suflete , mai mare decât populaţia ţării voastre sau a Europei" Într-adevăr, a remarcat el , acum India are un mare avantaj datorită resurselor de forţă de muncă formată din vorbitori de limbă engleză care lucrează pe salarii mici , care au serviciile în sânge şi un spirit întreprinzător debordant. ,,Aşadar, desigur, pe moment conducem ceea ce se cheamă valul de externalizare a serviciilor de diferite tipuri în cazul diverselor lucruri " , a spus Rajesh. ,,Însă cred că nu ar trebui să ne îndoim de faptul că acesta e doar începutul . Dacă indienii cred că au pus ceva în mişcare şi că acel ceva e doar pentru ei, e o mare greşeală, deoarece ne va face concurenţă Europa de Est, iar China stă şi ea la pândă să intre pe piaţa serviciilor, pentru a face câte şi mai câte. Vreau să spun că în prezent poţi contracta cele mai bune produse, servicii, capacitate sau competenţă de oriunde în lume datorită acestei infrastructuri care îşi face loc acum. Astfel , pe măsură ce oameni diferiţi şi companii diferite se obişnuiesc cu folosirea acestei infrastructuri , vei fi martorul unei explozii de proporţii . E o chestiune de cinci până la şapte ani de zile, şi vom avea un lot de absolvenţi chinezi care vorbesc excelent engleza de cum ies din universităţile lor. Polonezii şi maghiarii sunt deja conectaţi , foarte aproape de Europa, şi culturile lor se aseamănă foarte mult cu cele ale Europei Occidentale. Aşa că India e pe primul loc, dar va trebui să muncească foarte mult pentru a-şi menţine poziţia. Trebuie să se inventeze şi să se reinventeze permanent. " Ambiţia pură de care dau dovadă Rajesh şi mulţi alţii din generaţia sa e demnă de luat în seamă de către americani - idee pe marginea căreia voi elabora mai târziu .

TRIPLA CONVERGENŢĂ

1 85

„ Nu avem vreme de pierdut" , a spus Rajesh. ,,Cred că ceva asemănător s-a întâmplat cu America. Uită-te la mine, te rog : eu sunt din India. Înainte ne situam la niveluri foarte diferite în ceea ce priveşte tehnologia şi afacerile. Însă, odată ce am văzut că deţinem o infrastructură care a micşorat lumea, am încercat pe dată să profităm cât mai mult de ea. Am văzut că puteam face atât de multe lucruri . Am continuat şi astăzi începem să vedem rezultatele . . . Nu avem timp de odihnă. El a trecut de mult. Există o grămadă de oameni care fac acelaşi lucru ca şi tine şi încearcă să-l facă mai bine . E ca apa într-o tavă - o scuturi , iar apa va găsi calea cu cele mai puţine obstacole. Aşa se va întâmpla cu foarte multe slujbe - vor ajunge în colţuri de lume unde sunt putine obstacole şi multe oportunităţi . Dacă există vreun om priceput în Timbuktu, el va avea de muncă dacă va şti cum să acceseze restul lumii, ceea ce este simplu în prezent. N-ai decât să-ti faci un Web site şi o adresă de e-mail, şi gata. Iar dacă poţi să-ti demonstrezi capacitatea folosind aceeaşi infrastruc tură, iar dacă oamenii se simt confortabil oferindu-ţi de lucru şi dacă eşti statornic şi cinstit în tranzacţiile pe care le faci , te vei descurca foarte bine. " În Joc să se plângă din cauza externalizării , a spus Rajesh, americanii şi vest-euro penii ar trebui „ să se gândească prin ce modalitate să-şi ridice standardele şi aştep tările pentru a face ceva mai bine . Americanii au fost întotdeauna pe primul loc la inovaţii în ultimul secol . Americani să se smiorcăie - aşa ceva n-am mai văzut. Oamenii ca mine au învăţat foarte multe de la americani . Am învăţat să fim ceva mai agresivi în felul în care ieşim pe piaţă, ceea ce n-am fi făcut cu fondul nostru britanic " „Şi până la urmă, care este mesajul tău ? " , l-am întrebat pe Rajesh înainte să plec, ameţit de cap . „ Mesajul meu este că ceea ce vedem acum este doar vârful aisbergului . . . Este cazul ca toată lumea să-şi dea seama că are loc o schimbare fundamentală a felului în care se vor face afacerile. Şi toată lumea va trebui să se perfecţioneze şi să concureze. Va exista o singură piaţă globală. Uite, noi tocmai am făcut şepci cu sigla Dhruva să le dăm gratis . Sunt făcute în Sri Lanka. " ,, Nu într-o fabrică din sudul oraşului Bangalore ? " , l-am întrebat. ,, Nu" , mi-a răspuns Rajesh, ,,chiar dacă Bangalore este unul dintre cele mai im portante centre de exportare a confecţiilor. Dintre cele trei sau patru oferte pe care le-am avut pentru şepci, cea din Sri Lanka a fost cea mai bună în ceea ce priveşte calitatea şi preţul - şi rezultatul a fost grozav" „ Sunt lucruri pe care le vei vedea progresând" , a încheiat Rajesh. ,,Vezi toată această energie emanată de indieni ? Ea se datorează faptului că provenim de jos şi avem ambiţia de a reuşi. India va deveni o superputere, iar noi vom conduce. " ,, Pe cine să conduceţi ? " , am întrebat. Rajesh a râs de spusele lui . ,,Nu se pune problema să conduci neapărat pe cineva. Tocmai asta-i poanta. Nu a mai rămas nimeni care să fie condus. Totul tine de felul în care poţi să-ti creezi o oportunitate nemaipomenită pentru tine şi să o păstrezi sau să-ti creezi altele noi pentru a prospera. Sunt de părere că în prezent, a conduce tine de eficienţă, de colaborare, de concurenţă şi de calitatea de jucător. Ţine de a fi în

1 86

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

gardă şi de a te mentine în joc . . . Lumea este un teren de fotbal , iar tu trebuie să fii alert, pentru a face parte din echipa care joacă pe terenul cu pricina. Dacă nu eşti suficient de bun, vei rămâne pe tuşă, ca simplu spectator. Asta e tot. "

Cum se spune la „zipiot" în chineză ? La fel ca şi în Bangalore acum zece ani , cel mai bun loc unde poti întâlni zipioti în Beijing în zilele noastre este la coada de la secţia consulară a Ambasadei Satelor Unite. În vara anului 2004 , am descoperit în Beij ing că aventura studentilor chinezi de a obtine o viză de studiu sau de muncă în America era atât de intensă, încât dăduse naştere la chat room-uri specializate pe Internet, unde studentii chinezi făceau schimb de poveşti despre ce argumente funcţionau cel mai bine şi la ce funcţionari de la ambasadă. Le dăduseră diplomatilor americani până şi porecle - ,,Zeita Amazonului " , „ Lunganul Chelios " ş i „ Frumuşelul " Conştiinciozitatea cu care studentii chinezi îşi fac strategii pe Internet a ieşit la iveală, după cum mi-au spus functionarii Amba sadei SUA, când unul dintre aceştia, abia instalat pe post, a avut parte de o serie de studenti care veneau la el cu aceeaşi replică de obtinere a vizei sugerată într-un chat room : ,, Vreau să merg în America pentru a ajunge profesor universitar cu renume" După ce a auzit acelaşi lucru toată ziua, funcţionarul american a rămas dintr-odată surprins când un student a venit în fata lui şi i-a spus : ,, Mama mea are un picior artificial , iar eu vreau să merg în America să învăt cum să fac o proteză mai bună pentru ea" Funcţionarul s-a simtit atât de uşurat să mai audă şi altă replică, încât i-a spus tânărului : ,, Ştii ceva, e cea mai bună poveste pe ziua de azi . Te felicit. Îti voi da viza" Aşa cum vă imaginati probabil , a doua zi a apărut un grup de studenti care spu neau că voiau viză pentru a învăta cum să facă proteze mai bune pentru mamele lor. Vorbind cu functionarii Ambasadei SUA din Beijing, păzitorii vizelor, mi-am dat repede seama că sentimentele lor în legătură cu acest proces nu coincideau . Pe de o parte, erau multumiti că atât de multi chinezi doreau să vină în America la studii şi la muncă. Pe de altă parte, voiau să-i prevină pe copiii americani : ,, Voi ştiti ce vă aşteaptă ? " După cum mi-a spus un funcţionar de la Ambasada SUA din Beij ing, „ceea ce văd că se întâmplă în China e ceea ce s-a întâmplat de zeci de ani încoace în restul Asiei - boom-urile tehnologice şi energia fulminantă a oamenilor. Am văzut-o şi în alte părti, dar acum se desfăşoară aici". În primăvara anului 2004 vizitam Universitatea Yale. Plimbându-mă prin careul central , pe lângă statuia lui Elihu Yale, au apărut lângă mine două grupuri de turişti chinezi de toate vârstele. Foarte multi chinezi au început să viziteze lumea şi, de vreme ce China continuă să se dezvolte spre o societate mai deschisă, e foarte posibil ca turiştii chinezi să schimbe întreaga industrie mondială a turismului . Însă chinezii nu v izitează Yale doar ca să admire iedera de pe clădire. Gândeşte-te la următoarele statistici ale biroului de admitere la Yale. Generatia de studenti din 1 985 a avut 71 de licentiati şi absolventi din China şi numai unul din Uniunea

TRIPLA CONVERGENTĂ

1 87

Sovietică. Cea din 2003 a avut 297 de studenţi l icenţiaţi sau absolvenţi din China şi 23 din Rusia . Totalul contingentului de studenţi internaţionali de la Yale a urcat de la 836 în toamna anului 1 985 la 1 . 775 în toamna anului 2003 . Cererile de înscriere ale elevilor chinezi şi ruşi care vor să meargă la Yale au ajuns de la 40 de chinezi pentru promoţia anului 2001 la 276 pentru promoţia anului 2008 , şi de la 1 8 ruşi pentru promoţia anului 2001 la 30 pentru 2008 . În 1 999, Yiting Liu , o elevă din Chengdu (China) , a fost acceptată cu bursă integrală la Harvard . Părinţii ei au scris atunci un ghid despre cum au reuşit să-şi pregătească fiica pentru a fi înscrisă la Harvard. Car tea, scrisă în limba chineză şi intitulată Harvard Gir! Yiting Liu , oferea „metode dovedite ştiinţific " de a-ţi băga copilul la Harvard . Cartea a avut parte de vânzări spectaculoase în China. Până în 2003 se vânduseră deja în jur de 3 milioane de exem plare şi generase mai mult de o duzină de imitaţii pe aceeaşi temă legate de univer sităţile Columbia, Oxford sau Cambridge. Mulţi chinezi aspiră să meargă la Harvard sau Yale, dar nu stau cu braţele încrucişate , aşteptând pur şi simplu să ajungă într-o universitate americană, ci încearcă să-şi facă propriile universităţi acasă la ei. În 2004 am susţinut un discurs la a 1 50-a aniversare a Universităţii Washington din St. Louis, o şcoală cunoscută pentru rezultatele sale în ştiinţă şi inginerie . Înainte de ceremonie, stăteam de vorbă cu Mark Wrighton, amabilul rector al universităţii . În trecere, mi-a spus că în primă vara anului 2001 fusese invitat (împreună cu alţi lideri academici străini şi americani) la Universitatea Tsinghua din Beijing, una dintre cele mai renumite din China, să par ticipe la sărbătorirea a 90 de ani de la înfiinţare. Mi-a spus că invitaţia l-a cam surprins la început : de ce şi-ar sărbători o universitate 90 de ani de la înfiinţare, şi nu 100 ? „ Să fie o tradiţie de-a chinezilor ? " , s-a întrebat Wrighton. Totuşi , când a ajuns la Tsinghua, a aflat răspunsul . Chinezii aduseseră universitari din toată lumea (mai bine de zece mii de oameni au participat la ceremonie) pentru a declara că „ la săr bătorirea centenarului ei, Universitatea Tsinghua va fi printre primele din lume " mi-a explicat Wrighton mai târziu , într-un e-mail. ,, Evenimentul i-a adunat pe toţii l iderii guvernului chinez, de la primarul Beijingului până la preşedintele statului . Fiecare dintre ei şi-a exprimat convingerea că ar fi binevenită o investiţie în univer sitate, pentru a-i sprij ini dezvoltarea, ca să ajungă în zece ani una dintre cele mai de seamă din lume. Universitatea Tsinghua fiind deja considerată una dintre cele mai importante din China în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, era evident că obiectivul de a ajunge una dintre cele mai de seamă din lume la inovaţii tehnologice era cât se poate de serios . " Preşedintele companiei Microsoft, Bill Gates, mi-a argumentat că drept rezultat al ambiţiei Chinei de a reuşi , ,, loteria ovariană" s-a schimbat - la fel şi relaţia dintre geografie şi talent. Acum 30 de ani , a spus el , dacă ai fi ales între a te naşte un geniu la periferia Bombay-ului ori a Shanghai-ului sau o persoană obişnuită în Poughkeepsie, ai fi ales Poughkeepsie, fiindcă şansele tale de a prospera şi de a duce o viaţă decentă acolo, chiar şi fără a avea vreun talent deosebit, erau mult mai mari . Dar pentru că lumea s-a aplatizat - a spus Gates - şi tot mai mulţi oameni se pot conecta de oriunde, talentul natural a început să nu mai ţină cont de limitele geografice .

1 88

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

„Acum" , a spus el , ,,mai degrabă m-aş naşte un geniu în China decât un om obişnuit în Poughkeepsie " Iată ce se întâmplă când Zidul Berlinului se transformă în mail-ul Berlinului şi 3 miliarde de oameni converg cu toate aceste noi instrumente de colaborare. ,, Vom exploata energia şi talentul de cinci ori mai mult decât înainte" , a spus Gates.

Din Rusia, cu dragoste Nu am avut şansa să vizitez Rusia şi să iau interviuri zipioţilor ruşi pentru cartea de faţă, dar am făcut ceva aproape la fel de util . L-am rugat pe prietenul meu, Thomas R. Pickering , fostul ambasador al Statelor Unite la Moscova şi acum un strălucit director executiv pe relaţii internaţionale la Boeing , să-mi explice o nouă tendinţă despre care auzisem, şi anume că Boeing folosea ingineri şi savanţi ruşi, care înainte lucrau pe MiG-uri , să-i ajute la proiectarea noii generaţii de avioane pentru pasageri . Pickering mi-a dezvăluit toată povestea. Încă din 1 991 , Boeing a început să repar tizeze sarcini savanţilor ruşi pentru a profita de pe urma experienţei lor în probleme de aerodinamică şi noi aliaje pentru aviaţie. În 1 998 , Boeing a hotărât să facă încă un pas şi să deschidă în Moscova un birou de proiectare în ingineria aeronautică. Boeing şi-a stabilit biroul în turnul de 12 etaje din Moscova pe care McDonald 's îl ridicase cu rublele câştigate în urma vânzărilor de hamburgeri în Moscova înainte de căderea comunismului - bani despre care McDonald's susţinea că nu vor ieşi din ţară . După şapte ani - a spus Pickering - , ,,avem deja 800 de ingineri şi savanţi ruşi care lucrează pentru noi , şi vom ajunge curând la o mie şi, în timp, poate chiar la 1 . 500". Procedura, mi-a explicat el, este că Boeing încheie contracte cu diferite com panii aviatice ruseşti - companii celebre pe vremea Războiului Rece pentru avioanele de luptă pe care le construiau, cum ar fi Iliuşin, Tupolev şi Suhoi -, iar ei ne fac rost de ingineri care să lucreze la tot felul de proiecte Boeing . Folosind software de proiectare a avioanelor făcut de francezi , inginerii ruşi colaborează cu colegii lor de la Boeing din America - atât din Seattle , cât şi din Wichita (Kansas) - la proiecte de aviaţie realizate pe calculator. Boeing a stabilit ziua de lucru la 24 de ore. Ea este alcătuită din două schimburi în Moscova şi unul în America . Folosind cabluri cu fibră optică, tehnologii avansate de compresie şi software pentru automatizarea fluxului de lucru în aeronautică, ,,ei doar trimit proiectele din Moscova în America, şi invers " , a spus Pickering . Există facilităţi pentru videoconferinţe la fiecare etaj al sediului Boeing din Moscova, aşa încât inginerii nu trebuie să se mai lase în baza e-mail-ului atunci când au o problemă de rezolvat cu colegii lor americani . Pot pur şi simplu să discute faţă în faţă . Boeing a început să-şi externalizeze munca de proiectare în aviaţie la Moscova ca pe un experiment, ca pe un plan secundar ; în prezent, din cauza lipsei de ingineri aeronautici în America, acest lucru a devenit o necesitate. Capacitatea companiei Boeing de a amesteca ingineri ruşi care să lucreze pe salarii mici cu echipe de

TRIPLA CONVERGENTĂ

1 89

ingineri mai avansaţi în domeniul proiectării din America o ajută să concureze fără reţineri cu rivalul Airbus Industries, care primeşte subvenţii de la un consorţiu format din guverne europene şi care foloseşte, de asem*nea, talente din Rusia. Un inginer în aeronautică din Statele Unite este plătit cu 1 20 de dolari pe ora de proiectare ; un inginer din Rusia costă cam de trei ori mai puţin. Î nsă subcontractaţii devin la rândul lor subcontractanţi . Inginerii ruşi au externa lizat elemente ale muncii lor de la Boeing către Hindustan Aeronautics din Bangalore, companie specializată în digitizarea proiectelor de avioane, pentru a le face mai uşor de realizat. Şi asta nu e totul . Mai demult, a explicat Pickering, Boeing le spunea subcontractanţilor japonezi : ,, Vă vom trimite planurile aripilor de la avioanele Boeing 777 . Vă lăsăm să faceţi câteva şi, după aceea, contăm pe voi să cumpăraţi avioanele întregi de la noi . E o situaţie reciproc avantajoasă" Î n prezent, Boeing le spune celor de la gigantul industrial Mitsubishi : ,,Iată parametrii generali de la aripile noului 7E7 . Rămâne ca voi să proiectaţi produsul finit şi să-l fabricaţi " Dar inginerii japonezi sunt foarte scumpi . Ce se întâmplă în această situaţie ? Mitsubishi externalizează elemente ale aripii de la avionul 7E7 aceloraşi ingineri ruşi pe care cei de la Boeing îi folosesc pentru alte componente ale avionului . Î ntre timp, unii dintre aceşti ingineri şi savanţi ruşi părăsesc marile companii de aviaţie ruseşti şi îşi fac propriile firme, iar Boeing se gândeşte să cumpere actiuni la unele dintre aceste noi companii pentru a avea resurse inginereşti de rezervă. O asem*nea contractare globală are ca scop proiectarea şi fabricarea mai rapidă şi mai ieftină a avioanelor, astfel încât Boeing să-şi poată folosi banii pentru a inova pentru generaţia următoare şi pentru a supravieţui concurenţei celor de la Airbus . Graţie triplei convergenţe, acum un Boeing 737 poate fi construit în 11 zile, fată de 28 de zile, cum se întâmpla în urmă cu doar câţiva ani . Compania Boeing îşi va construi avioanele din următoarea generaţie numai în trei zile , deoarece toate componentele sunt proiectate pe calculator pentru asamblare, iar lanţul global de aprovizionare al companiei va face ca toate componentele să fie transportate de la o fabrică la alta la timp. Pentru a se asigura că obţine cele mai bune oferte la componente şi la alte produse furnizate, Boeing organizează acum „licitări inverse" repetate, unde companiile licitează una împotriva celeilalte pe un preţ cât mai scăzut. Obiectul licitaţiilor poate fi oricare : de la hârtie igienică pentru fabricile Boeing până la şuruburi şi piuliţe componente obişnuite - pentru lanţul de aprovizionare al companiei . Licitaţia este anunţată pentru un anumit interval de timp, pe un sit specializat de pe Internet. După aceea va începe licitaţia pentru fiecare produs furnizat, de la un preţ pe care compania îl consideră ca fiind unul corect. Apoi se uită pur şi simplu la cât de dispus este fiecare furnizor să lase din preţ pentru a intra în afaceri cu Boeing . Licitanţii sunt desemnaţi de Boeing, iar preţurile licitate pot fi văzute de ceilalţi în momentul în care sunt propuse . ,,Chiar poţi să vezi presiunile pieţei şi cum operează ele" , a spus Pickering. ,,E ca şi cum te-ai uita la o cursă de cai".

1 90

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Cealaltă triplă convergentă L-am auzit odată pe Bill Bradley spunând o poveste despre o femeie din înalta societate care ajunge pentru prima dată în San Francisco . După ce se întoarce acasă şi un prieten o întreabă dacă i-a plăcut, aceasta răspunde : ., Nu chiar - e prea departe de ocean". Perspectiva şi predispoziţiile pe care le ai mereu în minte sunt foarte importante atunci când dai o formă celor văzute şi nevăzute. Aşa se explică faptul că foarte multi oameni au pierdut momentul triplei convergente. Se gândeau la cu totul altceva chiar dacă această convergentă se întâmpla chiar sub nasul lor. Alte trei lucruri o altă convergentă - au venit laolaltă pentru a genera o astfel de ceată. Primul a fost boom-ul companiilor dot-com , care a început în martie 2001 . După cum am afirmat mai devreme, multi oameni au raportat greşit boom-ul companiilor dot-com la globalizare. Aşa că, atunci când a survenit colapsul acestui boom şi atâtea companii dot-com (şi atâtea firme care le-au sprijinit) au făcut implozie, aceiaşi oameni despre care vorbeam au presupus că şi globalizarea va avea aceeaşi soartă. Dispariţia subită a sitului dogfood . com şi a altor zece care se ofereau să-ti aducă la uşă aproape 5 kg de mâncare pentru câini în jumătate de oră trebuia să fie dovada că globalizarea şi revoluţia IT erau doar praf în ochi . Ceea ce era o prostie. Cei care au crezut că globalizarea era totuna cu boom-ul dot-com şi că sfârşitul acestuia însemna şi sfârşitul globalizării s-au înşelat amarnic. Repet, colapsul companiilor dot-com a provocat de fapt accelerarea globalizării , pentru că a forţat companiile să externalizeze şi să transfere peste hotare tot mai multe funcţii, pentru a mai economisi din capitalul şi aşa mic. A fost un factor hotărâtor pentru instaurarea Globalizării 3 . 0. De la colapsul companiilor dot-com încoace, Google a ajuns de la a procesa în jur de 1 50 milioane de căutări pe zi la mai bine de un miliard de căutări pe zi , dintre care numai o treime provin de pe teritoriul Statelor Unite. Deoarece modelul lor de licitaţie a avut priză în toată lumea, eBay a ajuns de la l . 200 de angajaţi la începutul anului 2000 la 6 . 300 până în 2004, exact în perioada în care globalizarea cică ar fi trebuit să „dispară" Între 2000 şi 2004 , utilizarea globală a Internetului a crescut cu 1 25 % , respectiv cu 1 86 % în Africa, cu 209 % în America Latină, cu 1 24 % în Europa şi cu 105 % în America de Nord, conform statisticilor Nielsen/NetRatings . S-a terminat cu globalizarea ? Hai să fim serioşi . Nu numai colapsul dot-com şi toată zarva din jurul lui au blocat perspectiva . Au mai apărut doi nori . Cel mai mare, desigur, a fost ziua de 11 septembrie (9/ 1 1 ) , o lovitură grea pentru organismul politic american. Dată fiind această zi , împreună cu invaziile din Afghanistan şi Irak care au urmat, nu e surprinzător că tripla convergentă s-a rătăcit între ceata războiului şi scandalul televiziunii prin cablu. A urmat scandalul conducerii corporatiste Enron, apoi exploziile de la Tyco şi WorldCom - care au făcut ca directorii executivi şi administraţia Bush să se ascundă în adăposturi . Oarecum pe bună dreptate, directorii executivi au fost scoşi basma curată după ce

TRIPLA CONVERGENTĂ

1 91

fuseseră acuzaţi de înşelătorii de culise , şi chiar slugarnica administraţie Bush, susţinătoare a afacerilor şi a directorilor executivi , se ferea să pară - în public - prea preocupată de marile afaceri . În primăvara anului 2004 m-am întâlnit cu directorul uneia dintre cele mai mari companii de tehnologie din America, acesta venind la Washington pentru a face lobby în vederea obţinerii mai multor fonduri pentru National Science Foundation, care să fie folosite pentru a sprijini consolidarea industriei ame ricane. L-am întrebat de ce administraţia nu propusese o şedinţă a directorilor exe cutivi pentru a scoate în evidenţă această problemă, la care el doar a clătinat din cap şi a rostit : ,, Enron" Rezultatul ? Exact în momentul în care lumea devenea plată, iar tripla convergenţă remodela întreg mediul global de afaceri - ceea ce necesita ajustări majore în socie tatea noastră şi în cele ale multor altor naţiuni vestice dezvoltate -, politicienii ame ricani nu numai că nu educau publicul american, dar lucrau activ la prostirea lui . În timpul campaniei electorale din 2004 , am văzut cum democraţii se întrebau dacă NAFTA (North American Free Trade Agreement - Acordul Nord-American de Liber -Schimb) era o idee bună, iar administraţia Bush îi închidea gura lui N. Gregory Mankiw, preşedintele Consilierilor Economici de la Casa Albă, şi îl băga în pivniţa lui Dick Cheney, deoarece Mankiw, autor al unui bine cunoscut manual de economie pentru facultăţi , îndrăznise să vorbească favorabil despre externalizare, aceasta fiind, în opinia sa, ,,cea mai nouă manifestare a câştigurilor din comerţ despre care econo miştii au vorbit cel puţin de la Adam Smith încoace " Afirmaţia lui Mankiw a declanşat o competiţie a celor mai ridicole replici . Câşti gătorul a fost purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Dennis Hastert, care a spus că teoria lui Mankiw „pică Ia un test de economie adevărată" Şi, mă rog , care a fost testul , Dennis ? Despre bietul Mankiw abia dacă s-a mai auzit câte ceva. Din aceste cauze, cei mai mulţi au pierdut tripla convergenţă. Ceva foarte im portant avea loc, şi nu era doar o parte a discursului public din America sau Europa. Până să vizitez India în 2004 , nici eu nu-mi dădeam seama că ea se desfăşoară, deşi aveam indicii că ceva se întâmplă. Unul dintre cei mai originali afacerişti pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor este Nobuyuki Idei, preşedintele companiei Sony. De fiecare dată când vorbeşte, îmi ciulesc urechile. Ne-am văzut de două ori în 2004 şi de fiecare dată a rostit, cu accentul lui japonez, ceva care mi-a rămas în minte. Idei spunea că în lumea tehnologiei şi a afacerilor se manifestă o schimbare care va rămâne în amintire de-a lungul timpului precum „ meteoritul care a lovit Pământul şi a ucis dinozaurii". Din fericire, companiile globale cele mai avansate ştiau ce se întâmplă, adaptându-se în tăcere, astfel încât să nu ajungă să împărtăşească soarta dinozaurilor. Când am început să mă documentez pentru acest volum, mă simţeam uneori ca în Zona crepusculară . Luam interviuri directorilor executivi şi tehnologilor din marile companii , atât americane, cât şi străine , iar ei îmi descriau în cuvintele lor ceea ce am ajuns să numesc tripla convergenţă. Dar din cauzele enumerate mai sus, cei mai mulţi dintre ei nu voiau să le spună publicului sau politicienilor aceste lucruri . Erau fie prea preocupaţi de altceva, fie prea concentraţi asupra afacerilor lor, fie prea

1 92

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

speriaţi . Aveam senzaţia că sunt nişte „baterii umane " care vieţuiesc într-un univers paralel , având cu toţii un mare secret. Chiar aşa, cu toţii ştiau secretul . Cu toţii p*rniseră să facă inovaţii pentru lumea plată. De fapt nu aveau de ales. Trebuiau să o facă, dacă voiau să-şi ţină companiile pe linia de plutire, ca să nu mai vorbim de prosperitate. Şi în decursul acestui proces, ei consolidau şi răspândeau platforma în toată lumea. Dar nimeni nu voia să le spună şi copiilor. Ei bine, iată adevărul pe care nimeni nu a vrut să vi-l spună : mulţumită triplei convergente, noua platformă a lumii plate înseamnă, de fapt, prăbuşirea pereţilor, tavanului şi podelei din jurul nostru - toate deodată . Ceea ce înseamnă că instalarea de cabluri cu fibră optică în toată lumea, Internetul şi software-ul de automatizare a fluxurilor de lucru au doborât multe dintre zidurile care se ridicau în calea colabo rării. Indivizi care nici nu visau să lucreze împreună şi slujbe despre care nimeni nu şi-ar fi imaginat că pot fi mutate dintr-o ţară în alta sunt dintr-odată în plină mişcare, acum, că multe dintre vechile ziduri au căzut. Aceeaşi platformă a făcut să dispară şi tavanul . Indivizi care nu visau niciodată că vor putea face upload - la părerile lor în blog-uri, la o nouă viziune politică, la o enciclopedie sau la un nou software - au descoperit deodată că pot avea un impact global asupra lumii, ca indivizi . Nemai existând tavane, ei s-au putut ridica deasupra şi în exterior în moduri care înainte păreau imposibile. Şi apoi , în cele din urmă, a dispărut şi podeaua. Mulţumită noii industrii numite „căutare" , indivizii pot acum să foreze şi să caute date, citate, istorie şi date personale ale unor oameni străini mai mult ca oricând . Vechea podea tare ca stânca ce limita adâncimea la care puteam săpa în trecutul sau în prezentul oricărui subiect sau oricărei persoane a dispărut. Desigur, pereţii , tavanul şi podeaua se erodaseră de ceva vreme. Aplatizarea a început la sfârşitul anilor ' 80, dar, datorită triplei convergente , a atins acum masa critică şi implică tot mai multe locuri şi tot mai mulţi oameni . Aşa că permiteţi-mi să vă dau o temă de gândire : ştiţi „revoluţia IT" pe care o trâmbiţează presa lumii afacerilor în ultimii 20 de ani ? Regret să vă spun, dar ea este doar un prolog . Ultimii 20 de ani au însemnat făurirea, cizelarea şi distribuirea tuturor noilor instrumente cu care putem să colaborăm şi să ne conectăm . Adevărata revoluţie IT abia acum începe, deoarece toate complementarităţile dintre aceste instrumente încep să lucreze cu adevărat împreună, în vederea nivelării terenului de joc . Unul dintre cei care au pus punctul pe i şi au rostit adevăratul nume al acestui moment a fost Carly Fiorina de la HP, care în 2004 a început să declare în discursurile sale publice că boom-ul şi colapsul companiilor dot-com erau „ sfârşitul începutului " Ultimii 25 de ani de tehnologie, a afirmat Fiorina, au fost doar o „ încălzire". Acum suntem martorii principalului eveniment, a spus ea, ,, iar prin eveniment principal vreau să spun o eră în care tehnologia va transforma la propriu fiecare aspect al afacerilor, al vieţii şi al societăţii ".

Marea (dis)cernere Pe măsură ce lumea trece de la un sistem predominant vertical de creare a valorii de comandă şi control - la un model mai degrabă orizontal - de conectare şi colaborare - şi pe măsură ce distrugem în acelaşi timp mai multe ziduri , bariere şi praguri, societăţile se vor confrunta cu numeroase schimbări profunde ce au loc simultan. Iar aceste schimbări nu vor afecta numai modul în care se fac afacerile, ci şi modul de organizare a indivizilor, comunităţilor şi companiilor, graniţele comunită ţilor şi companiilor, modul în care indivizii îşi armonizează diferitele identităţi de consumatori, de angajaţi, de părţi interesate şi de cetăţeni , felul în care ei se definesc politic şi rolul jucat de guverne în gestionarea întregului flux . Toate acestea nu se vor produce peste noapte , ci, în timp , multe dintre rolurile, obiceiurile, identităţile politice şi practicile de management cu care ne obişnuiserăm pe planeta noastră rotundă trebuie să fie modificate profund şi adaptate epocii aplatizării . Mai simplu spus, în urma triplei convergenţe care a început în jurul anului 2000, vom trăi ceea ce aş numi „marea (dis)cernere" Am început să mă gândesc la „marea (dis)cernere" după o conversaţie cu reputatul politolog Michael J . Sandei de la Universitatea Harvard . Sandei m-a alarmat oare cum, remarcând că tipul de proces de aplatizare pe care îl descriam fusese identificat prima dată de Karl Marx şi Friedrich Engels în Manifestul Partidului Comunist, publicat în 1 848 . Deşi îngustarea şi aplatizarea lumii pe care le vedem astăzi constituie o diferenţă de nuanţă faţă de ceea ce se întâmpla în vremea lui Marx , spunea Sandei , fără îndoială, ele fac parte din aceeaşi tendinţă istorică pe care Marx a subliniat-o în scrierile sale despre capitalism - marşul de neoprit al tehnologiei şi capitalului, care înlătură toate barierele, graniţele, fricţiunile şi piedicile din calea comerţului global . „ Marx a fost printre primii care au întrezărit posibilitatea ca lumea să devină o piaţă globală, fără constrângerile impuse de graniţele naţionale " , explică Sandei . „ Marx a fost cel mai înverşunat critic al capitalismului şi, totuşi , era înspăimântat de puterea acestuia de a dărâma bariere şi de a crea un sistem mondial de producţie şi consum. În Manifestul Partidului Comunist, el descria capitalismul ca fiind o forţă ce va dizolva toate identităţile feudale, naţionale şi religioase, dând naştere unei civili zaţii universale guvernate de regulile pieţei . Marx credea că, inevitabil , capitalismul îşi va impune calea - inevitabil şi, în acelaşi timp, dezirabil . Căci, după ce capitalismul

1 94

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

va fi distrus toate loialitătile nationale şi religioase , credea Marx, va fi scos la iveală lupta dintre capital şi forta de muncă . Obligati să concureze într-o cursă globală la limita inferioară, muncitorii lumii s-ar uni într-o revolutie globală pentru a pune capăt opresiunii . Privati de elemente de consolare precum patriotismul şi religia, ei şi-ar vedea clar starea de exploatare şi s-ar ridica pentru a-i pune capăt. " Într-adevăr, citind astăzi Manifestul Partidului Comunist , sunt uluit să constat cât de incisiv detalia Marx fortele care aplatizau lumea la începutul Revolutiei Industriale şi cât de precis a prefigurat felul în care aceleaşi forte ar continua să aplatizeze lumea până în prezent. Marx şi Engels scriau următoarele în ceea ce sunt, probabil , para grafele-cheie ale Manifestului Partidului Comunist : Toate relatiile întepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări şi conceptii, venerate din moşi-strămoşi, se destramă, iar cele nou-create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice . Tot ce e feudal şi static se risipeşte ca fumul, tot ce e sfânt este profanat şi oamenii sunt în sfârşit siliti să privească cu luciditate pozitia lor în viată, relatiile lor reciproce. Nevoia unei desfaceri tot mai largi a produselor ei goneşte hurghezia pe tot întinsul globului pământesc. Ea trebuie să se cuibărească pretutindeni, să se instaleze pretutindeni, să stabilească legături pretutindeni . Burghezia a dat, prin exploatarea pietei mondiale, un caracter cosmopolit produqiei şi consumului din toate tările. Spre marea mâhnire a reaqionarilor, ea i-a smuls industriei de sub picioare terenul national. Stră vechile industrii nationale au fost distruse şi continuă să fie distruse pe zi ce trece. Ele sunt înlăturate de industrii noi, a căror introducere devine o chestiune vitală pentru toate natiunile civilizate, de industrii care nu mai prelucrează materii prime indigene, ci materii prime provenind din regiunile cele mai îndepărtate şi ale căror produse nu sunt consumate numai în propria tară, ci în toate continentele. Locul vechilor necesităti, satisfăcute prin produsele tării respective, îl iau necesităti noi, pentru satisfacerea cărora e nevoie de produse ale tărilor celor mai îndepărtate şi ale climatelor mai variate. În locul vechii izolări locale şi nationale şi al satisfacerii necesitătilor cu produse proprii se dezvoltă schimbul multilateral, interdependenta multilaterală a natiunilor. Şi acest lucru e valabil atât pentru productia materială, cât şi pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor natiuni devin bunuri comune. Unilateralitatea şi mărginirea natională devin din ce în ce mai cu neputintă, şi din numeroasele literaturi nationale şi locale ia naştere o literatură universală. Burghezia, prin rapida perfectionare a tuturor uneltelor de productie, prin comunicatiile infinit înlesnite, antrenează în civilizatie toate natiunile, până şi pe cele mai barbare. Pre turile ieftine ale mărfurilor ei sunt artileria grea, cu care doboară toate zidurile chinezeşti, cu care sileşte să capituleze chiar cea mai îndârjită ură a barbarilor fată de străini. Ea sileşte toate natiunile să-şi însuşească modul de produqie al burgheziei dacă nu vor să piară ; ea le sileşte să introducă la ele însele aşa-zisa civilizatie, adică să devină burgheze. Într-un cuvânt, ea îşi creează o lume după chipul şi asemănarea ei [Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Politică, Bucureşti, 1962 - n. t. ] .

Este greu de crezut c ă Marx scria aceste lucruri în 1 848 . Vorbind de Manifestul Partidului Comunist, Sandei mi-a spus : ,, Şi tu sustii ceva similar. Ceea ce afirmi este că dezvoltarea tehnologiei informatiei permite companiilor să elimine orice ineficientă şi frictiune de pe piete şi din afacerile lor. Asta înseamnă, de fapt, notiunea ta de «aplatizare» . Dar o lume plată, lipsită de fricţiuni, este o binecuvântare

MA REA (DIS)CERNERE

1 95

cu două tăişuri . Aşa cum sugerezi , poate fi favorabilă comerţului global . Sau, după cum credea Marx, ar fi de bun augur pentru revoluţia proletară . Dar ar putea fi şi o ameninţare la adresa locurilor şi comunităţilor distincte care ne conferă identitate şi care ne definesc. Încă de la primele semne ale capitalismului , oamenii şi-au imaginat posibilitatea lumii ca piată perfectă - neconstrânsă de presiuni protecţioniste , de sisteme juridice diferite, de diferenţe culturale şi lingvistice sau de dezacorduri de natură ideologică . Însă această viziune s-a ciocnit întotdeauna de lumea reală - plină de surse de fricţiune şi ineficientă. Unele dintre obstacolele din calea unei pieţe globale lipsite de fricţiuni sunt într-adevăr surse de pierderi şi ocazii irosite. Dar unele dintre aceste surse de ineficienţă sunt chiar instituţii, obiceiuri, culturi şi tradiţii pe care oamenii le preţuiesc tocmai pentru că reflectă valori care nu sunt asociate pieţei, precum coeziunea socială, credinţa religioasă şi mândria naţională. Dacă pieţele globale şi noile tehnologii ale comunicaţiei uniformizează aceste diferenţe, s-ar putea să pierdem ceva important. De aceea, miza dezbaterii privind capitalismul a fost încă de la început identificarea acelor fricţiuni , bariere şi graniţe care sunt doar surse de pierderi şi de ineficienţă şi a acelora care sunt surse identitare, aparţinând unei lumi pe care ar trebui să o protejăm. De la telegraf şi până la Internet, fiecare nouă tehnologie a comunicaţiei a promis să reducă distanţa dintre oameni , să crească accesul la informaţie şi să ne aducă tot mai aproape de visul unei pieţe globale perfect eficiente şi lipsite de fricţiuni . Şi de fiecare dată, societăţile trebuie să răspundă la o întrebare din ce în ce mai presantă : În ce măsură ar trebui să stăm deoparte, «să ne lăsăm purtaţi de val» şi să facem tot ce putem pentru a elimina şi mai multe ineficienţe şi în ce măsură ar trebui să înotăm împotriva curen tului de dragul unor valori pe care piaţa globală nu le poate oferi ? Unele surse de fricţiuni merită să fie protejate, chiar împotriva unei economii globale care ameninţă să le aplatizeze" Cea mai mare sursă de fricţiuni a fost dintotdeauna, desigur, statul-naţiune, cu graniţele şi legile sale bine definite. Statele-naţiuni au fost în mod tradiţional sursa zidurilor, barierelor şi limitelor care ne-au organizat în mare măsură vieţile. Sunt gra niţele naţionale o sursă de fricţiuni pe care ar trebui să vrem să o păstrăm sau pe care o putem păstra într-o lume plată ? Dar barierele juridice din calea fluxului neîngrădit al informaţiilor, a proprietăţii intelectuale şi al capitalului - precum drepturile de autor, protecţia muncitorilor şi salariile minime garantate ? În urma triplei conver genţe, cu cât forţele de aplatizare reduc fricţiunile şi barierele, cu atât va fi mai acută provocarea la adresa statului-naţiune şi a culturilor particulare, valorilor, identităţilor naţionale, tradiţiilor democratice şi legăturilor limitative care au asigurat, de-a lungul istoriei, o oarecare protecţie şi amortizare a şocurilor pentru lucrători şi comunităţi . C e păstrăm ş i c e lăsăm să se disipeze în aer, astfel încât să putem colabora cu toţii mai bine ? Desigur că zidurile, barierele şi limitele care au structurat viaţa economică şi politică nu dispar simultan, pretutindeni şi cu aceeaşi viteză . Dar dispar. Unii vor răspunde cu un sentiment de entuziasm şi eliberare şi vor vedea o şansă de a se avânta, de a se extinde, de a săpa sau construi în orice direcţie cu un nou set de unelte. Alţii vor reacţiona cu anxietate , simţindu-se în cădere liberă, fără nimic de

1 96

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

care să se agaţe şi care să le protejeze intimitatea. Unii se vor simţi complet eliberaţi , alţii - complet dezorientaţi . Antropologii afirmă că societăţile care suferă schimbări rapide, chiar şi numai într-o direcţie, pot fi extrem de instabile. Oricine poate ghici ce se va întâmpla cu o societate supusă atâtor schimbări venite din trei direcţii . Pre siunea este deja destul de mare. Vechile graniţe - ziduri, bariere şi limite - dispar, dar încă nu ştim cu exactitate ce anume le va lua locul . Ceea ce ştim cu siguranţă este că suntem încă fiinţe umane, iar fiinţele umane au nevoie de ziduri, bariere şi limite avem nevoie de reguli convenite de comportament şi de norme comerciale. Avem nevoie de moduri convenite de stabilire a autorităţii şi de construire a comunităţilor, de reguli de muncă şi de protejare a drepturilor de autor, de criterii pentru a stabili în cine putem avea încredere. Susţinătorii mişcării open-source vă vor spune că „reţeaua" va stabili reguli noi . Este adevărat - până la un punct. Este adevărat că, de exemplu, în cazul comunităţii eBay - o piaţă virtuală fără ziduri , bariere şi limite -, s-a adoptat un sistem de reguli prin acordarea reciprocă de puncte pentru tranzacţii oneste şi prin oferirea şansei de a trimite un feedback, istoricul tranzacţiilor fiecărui actor fiind complet transparent pentru ceilalti membri ai comunităţii . Rezultatul a fost un model de încurajare a comportamentului corect, creat în principal de comunitate şi mentinut, cu siguranţă, tot de către ea. Dar sustinătorii mişcării open-source sunt putin superficiali atunci când spun că putem fi siguri că „reţeaua" îşi va stabili întotdeauna aceste noi reguli . La urma urmei, Al-Qaeda este o reţea, dar nu se prea poate afirma că valorile pe care le promovează consolidează pacea, liniştea şi comunitatea globală. Reţelele pot, de asem*nea, transmite zvonuri şi minciuni mai repede ca oricând , pe care nu le retractează întotdeauna imediat. Amintiţi-vă zvonul otrăvit răspândit pe Wikipedia despre John Seigenthaler Sr. Marea minciună că evreii au fost avertizaţi să nu meargă la World Trade Center în dimineaţa de 11 septembrie 2001 a plecat de undeva din lumea musulmană, s-a propagat ca un val pe Internet şi nici multimea de ştiri care au demontat-o nu au putut dezrădăcina zvonul . Cred că aproape totul depinde de diversitatea comunităţii care formează reţeaua. Reţeaua care a răspândit minciuna citată era una extrem de omogenă, probabil formată în întregime din oameni cu aceeaşi viziune, care doreau să creadă minciuna pe care o răspândeau şi nu voiau să accepte puncte de vedere alternative. Acest lucru se poate spune despre multe reţele din lumea plată. Din toate aceste cauze, zidurile, barierele şi limitele care ne vor defini în viitor vor fi probabil modele mixte . Aceasta înseamnă că traditionalele state-naţiuni , guvernele, corporaţiile şi agenţiile de ştiri vor trebui să conlucreze cu retele emer gente, comunităţi şi companii virtuale pentru a făuri reguli şi graniţe noi după care să ne orientăm în lumea plată. Toate vor fi parte a marii (dis)cerneri care se află în linia întâi a dezbaterii politice atât dintre şi din interiorul statelor-naţiuni , cât şi dintre şi din interiorul reţelelor din lumea plată. Cele câteva exemple care urmează vor ilustra ceea ce vreau să spun.

MA REA (DIS)CERNERE

1 97

India versus Indiana : Cine exploatează pe cine ? Profesorul Sandei afirma că ceea ce eu numesc colaborare ar putea fi considerat de către alţii doar o denumire frumoasă a abilităţii de a angaja mână de lucru ieftină în India . Lucru imposibil de negat dacă îl priveşti din perspectivă americană. Imposibil de negat dacă îl priveşti dintr-o singură perspectivă. Însă din punctul de vedere al muncitorului american, aceeaşi formă de colaborare, de externalizare, ar putea fi considerată o formă nemaiîntâlnită de capacitare a indivizilor din lumea în curs de dezvoltare, care le permite să-şi folosească şi să profite de pe urma propriilor talente intelectuale - talente care, înainte de aplatizarea lumii , lâncezeau în docurile din Mumbai şi Calcutta . Privind problema din coltul american al lumii plate, aţi putea conchide că barierele, valorile şi fricţiunile care împiedică externalizarea ar trebui mentinute, poate chiar consolidate ; dar din punctul de vedere al indienilor, impar ţialitatea, dreptatea şi propriile aspiratii cer ca aceste bariere şi surse de conflict să fie îndepărtate. În lumea plată, emanciparea economică a unei persoane ar putea însemna şomajul alteia . Să analizăm un caz real : în 2003 , statul Indiana a organizat o licitatie pentru un contract de optimizare a sistemelor informatice care procesau cererile de şomaj . Ghiciti cine a câştigat licitatia ? Tata American International , filiala din SUA a companiei indiene Tata Consultancy Services Ltd . Pretul de 1 5 ,2 milioane de dolari cerut de Tata era cu 8, 1 milioane mai mic decât cel propus de cele mai apropiate concurente, companiile din New York Deloitte Consulting şi Accenture Ltd . Nici o firmă din Indiana nu a participat la licitatie, deoarece proiectul era prea complex. Cu alte cuvinte, o firmă indiană de consultantă a obtinut contractul de modernizare a direcţiei de şomaj a statului Indiana ! Ce ironie ! Indiana externaliza chiar direcţia care ar fi trebuit să amortizeze pentru locuitorii săi efectele fenomenului de externa lizare. Tata dorea să trimită 65 de angajati cu contract să lucreze în Centrul guverna mental Indiana, împreună cu alte 1 8 persoane angajate de stat. Tata a afirmat şi că va angaja subcontractanţi locali şi va recruta personal din zonă, dar că majoritatea lucrătorilor vor veni din India pentru a asigura reconditionarea computerelor care, odată aduse la zi, ar fi trebuit „ să crească viteza de procesare a cererilor de şomaj , precum şi să reducă cheltuielile poştale şi birocratia în cazul companiilor care plătesc contributii la fondul de şomaj " , scria Indianapolis Star la 25 iunie 2004 . Vă puteti imagina cum s-a sfârşit povestea : ,,Adjunctii guvernatorului de atunci , Frank O'Bannon, au semnat sensibilul contract de patru ani înainte de moartea acestuia la 1 3 septembrie 2003 " După ce existenta contractului a fost făcută publică, republi canii l-au transformat într-o temă de campanie. A devenit un subiect atât de fierbinte, încât guvernatorul Joe Kernan, democratul care i-a succedat lui O' Bannon, a ordonat agentiei de stat care sprij ină cetătenii şomeri să anuleze contractul şi să impună bariere juridice pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple. A ordonat şi divizarea proiectului în fracţiuni mai mici pentru care puteau licita şi firmele din

1 98

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

Indiana - un lucru bun pentru firmele locale, dar foarte cost1s1tor şi extrem de ineficient pentru stat. lndianapolis Star scria că s-a emis un cec în valoare de 993 .587 de dolari pe numele companiei Tata pentru plata celor opt săptămâni de activitate, în timpul cărora compania instruise 45 de programatori din Indiana în dezvoltarea şi conceperea de software de ultimă generaţie : ,,«Am lucrat excelent cu ei» " , a mărturisit Alan Degner, responsabilul statului Indiana pentru forţa de muncă" Întrebarea mea este una simplă : cine pe cine a exploatat în această poveste India versus Indiana ? Filiala americană a unei firme indiene de consultanţă propune economisirea a 8 , 1 milioane de dolari din banii contribuabililor din Indiana prin aducerea la zi a calculatoarelor administraţiei - folosind atât angajaţi din India, cât şi din Indiana. Afacerea ar fi fost foarte profitabilă pentru filiala americană a firmei indiene de consultantă, ar fi fost profitabilă pentru câţiva programatori din Indiana şi ar fi economisit sume importante din banii contribuabililor, sume ce ar fi putut fi folosite pentru a angaja mai multe persoane în altă parte sau pentru a construi şcoli noi , care ar fi redus pe termen lung listele de şomeri . Cu toate acestea, contractul , semnat de democraţii de orientare laburistă, a fost anulat sub presiunea exercitată de republicanii susţinători ai unei pieţe libere. Vă las pe dumneavoastră să (dis)cerneti . În lumea veche, în care valoarea era creată mai ales pe verticală, de obicei în cadrul unei singure companii şi de sus în jos, era uşor de stabilit cine era sus şi cine era jos, cine era exploatatorul şi cine exploatatul . Dar într-o lume în curs de apla tizare, în care valoarea începe să fie creată mai ales pe orizontală (prin multiple orme de colaborare, unde indivizii şi actorii mai mici au mult mai multă putere) , devine foarte complicat să stabileşti cine este sus şi cine jos, cine este exploatatorul şi cine exploatatul . Unele dintre vechile reflexe politice nu se mai aplică. Oare nu sunt „exploataţi" inginerii indieni atunci când guvernul lor îi instruieşte în unele dintre cele mai bune institute tehnice ale lumii din India, însă politica economică socialistă adoptată de acelaşi guvern nu le poate asigura locuri de muncă acasă, astfel încât cei care nu pot pleca devin şoferi de taxi pentru a avea ce pune pe masă ? Sunt aceiaşi ingineri exploataţi acum când fac parte din cea mai mare companie de consultantă indiană, primesc un salariu foarte bun pentru India şi, datorită lumii plate, îşi pot folosi competentele la scară globală ? Sau aceşti ingineri sunt cei care exploatează cetăţenii din Indiana, oferindu-se să le modernizeze sistemul public de şomaj la un cost mult mai mic decât cel perceput de o firmă americană de consultantă ? Sau cetă ţenii din Indiana sunt cei care îi exploatează pe aceşti ingineri indieni mai ieftini ? Rog pe cineva să-mi răspundă : Cine exploatează pe cine în această poveste ? De partea cui este stânga tradiţională ? De partea lucrătorilor intelectuali proveniţi din ţările în curs de dezvoltare, care primesc un salariu decent şi care încearcă să-şi pună în valoare în lumea dezvoltată competentele câştigate cu mari eforturi ? Sau de partea politicienilor din Indiana, care nu au dorit ca aceşti indieni să fie angajaţi pentru ca munca să poată fi făcută de alegătorii lor, la un pret mai mare ? Şi de partea cui este dreapta tradiţională în această poveste ? De partea celor care au dorit să menţină un nivel scăzut al impozitelor şi să economisească bani de la buget externalizând o activitate, sau de partea celor care spun : ,, Să mărim impozitele pentru a retine aici

MAREA (DIS)CERNERE

1 99

locurile de muncă, numai şi numai pentru cetăţenii statului Indiana" ? De partea celor care doresc să păstreze un oarecare grad de friqiune în sistem, deşi aceasta contrazice instinctul republicanilor pentru liberul-schimb, numai pentru a ajuta cetăţenii din Indiana ? Dacă sunteţi contra globalizării deoarece credeţi că aceasta aduce prejudicii oamenilor din ţările în curs de dezvoltare, de partea cui sunteţi în această poveste : a Indiei sau a lndianei ? Disputa India versus Indiana scoate în evidenţă dificultatea trasării de graniţe între interesele a două comunităţi care nu-şi imaginaseră vreodată că sunt în vreun fel conectate, cu atât mai puţin partenere. Deodată însă, aceste comunităţi se trezesc şi descoperă că într-o lume plată, în care munca devine pe zi ce trece colaborare orizontală, ele sunt conectate, chiar partenere, şi au nevoie urgentă de un contract social care să reglementeze relaţiile dintre ele. Concluzia este următoarea : indiferent dacă vorbim despre ştiinţa managementului sau despre ştiinţele politice, despre produqie sau despre cercetare şi dezvoltare, numeroşi actori şi procese vor trebui să facă faţă „orizontalizării " Şi asta înseamnă că vor fi multe (dis)cerneri de operat.

Unde încep şi unde se termină companiile ? Aşa cum relaţiile dintre diferitele grupuri de lucrători vor trebui (dis)cernute într-o lume plată, la fel se va întâmpla şi cu relaţia dintre companii şi comunităţile în care ele îşi desfăşoară activitatea. După ale cui valori se va ghida o anumită companie şi ale cui interese le va respecta şi promova ea ? Este evident că, într-o lume plată, corporaţiile globale se vor adapta astfel încât să valorifice în cel mai profitabil mod posibil oportunităţile şi resursele globale, iar aceasta înseamnă din ce în ce mai mult adaptarea la o lume plată . În trecut însă, o ţară beneficia de pe urma hegemoniei marilor sale companii şi depindea de succesul acestora pentru a-şi defini bunăstarea economică şi poziţia în lume. Ce se întâmplă când companiile îşi definesc interesele şi oportunităţile de locuri de muncă la nivel mai degrabă global decât naţional şi când acţionariatele cer din ce în ce mai mult ca aceste companii să ţină seama de standarde, oportunităţi şi resurse globale ? Realitatea este că interesele şi nevoile acestor companii sunt din ce în ce mai puţin în armonie cu cele ale domeniilor naţio nale (ţărilor) unde îşi au sediul principal . Se spunea că, după cum merge General Motors, aşa merge şi America. Astăzi ar trebui să se spună : ,, După cum merge Dell , aşa merg şi Malaysia, Taiwan, China, Irlanda, India . . . " HP are astăzi peste 1 50 . 000 de angajaţi în cel puţin 1 70 de ţări . Nu este numai cea mai mare companie de tehno logie de consum din lume, ci şi cea mai mare companie IT din Europa, din Rusia, din Orientul Mijlociu şi din Africa de Sud . Mai poate fi numită HP o companie americană dacă majoritatea angajaţilor şi clienţilor săi nu sunt din America, deşi sediul central continuă să fie în Palo Alto ? Corporaţiile nu mai pot supravieţui astăzi ca entităţi limitate de graniţele unui singur stat-naţiune, fie el şi Statele Unite. Deci problema numărul unu a statelor-naţiuni şi a cetăţenilor lor este cum să trateze aceste cor poraţii . Cui îi sunt ele loiale ?

200

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

,,Corporaţiile americane s-au descurcat foarte bine şi nu este nimic rău în asta, dar s-au descurcat bine pentru că s-au adaptat lumii plate " , spunea Dinakar Singh, administratorul unui fond privat de investiţii. ,,Au reuşit pentru că au externalizat un maxim posibil de componente celor mai eficienţi şi ieftini furnizori . Dacă Dell îşi poate fabrica fiecare componentă a computerelor sale pe coasta chineză şi le poate vinde pe coasta americană, Dell obţine beneficii , consumatorii americani obţin beneficii, dar nu se poate spune că forţa de muncă americană obţine vreun beneficiu . " Dell îşi doreşte deci o lume cât mai plată posibil , cu cât mai puţine fricţiuni şi bariere. Acelaşi lucru şi-l doresc majoritatea corporaţiilor de azi , pentru că într-o astfel de lume pot produce pe cele mai eficiente şi mai ieftine pieţe şi pot vinde pe cele mai profitabile. Tot ce aduce Globalizarea 3 . 0 este bun şi pentru capitalism . Capitaliştii pot cumpăra relaxaţi orice inovaţie, angajând apoi cea mai bună şi cea mai ieftină mână de lucru de oriunde din lume pentru cercetare, dezvoltare, producţie şi distribuire. Acţiunile Dell merg bine, acţionarii Dell sunt mulţumiţi , clienţii Dell sunt mulţumiţi şi Nasdaq urcă. Tot ce ţine de capital prosperă . Dar numai câţiva lucrători americani obţin un beneficiu şi numai câteva comunităţi . Restul vor resimţi efectele negative ale aplatizării lumii . Din momentul î n care multinaţionalele au început să străbată pământul în lung şi în lat în căutare de mână de lucru şi de pieţe, interesele lor le-au depăşit pe cele ale statelor-naţiuni în care îşi aveau sediul . Dar ceea ce se întâmplă azi , pe Pământul plat, este o diferenţă de nuanţă atât de pronunţată, încât aproape a devenit o diferenţă de gen. Companiile nu s-au bucurat niciodată de mai multă libertate şi de mai puţine fricţiuni în modul de contractare a cercetării şi a fabricării de produse ieftine sau scumpe oriunde în lume . Ce înseamnă aceasta pentru relaţiile pe termen lung dintre companii şi ţara în care îşi au sediul pur şi simplu nu ştim. Iată un exemplu edificator : la 7 decembrie 2004 , IBM a anunţat vânzarea întregii divizii Computere Personale companiei chineze Lenovo, creând o nouă companie mondială de computere - a treia ca mărime din lume -, cu un venit anual de aproximativ 1 2 miliarde de dolari . Simultan, IBM a anunţat că va cumpăra de la Lenovo un pachet de acţiuni de 1 8 ,9 % , punând bazele unei alianţe strategice între IBM şi Lenovo în vânzarea, finanţarea şi service-ul de computere la nivel mondial . S-a anunţat că sediul principal al noii companii va fi în New York, dar activităţile principale de producţie se vor desfăşura în Beijing şi Raleigh (Carolina de Nord) ; centrele de cercetare vor fi în China, Statele Unite şi Japonia, iar birourile de vânzări , peste tot în lume . Noul Lenovo va fi primul furnizor de PC-uri al IBM , iar IBM va fi primul furnizor de servicii şi finanţare al noului Lenovo. Nu v-am zăpăcit, sper. . . Aproape zece mii de oameni vor trece de la IBM la Lenovo, companie înfiinţată în 1 984 , prima care a introdus în China conceptul de computer personal . Din 1 977 , Lenovo a fost cea importantă marcă de PC-uri din China. Partea mea favorită din comunicatul de presă este cea care îi prezintă pe directorii noii companii : ,, Yang Yuanqing - preşedintele consiliului director [actualmente director executiv al Lenovo] ; Steve Ward - director general executiv [ actualmente prim -vicepreşedinte al IBM şi director general al diviziei de sisteme personale] ; Fran

MA REA (DIS)CERNERE

20 1

O' Sullivan - director operativ [actualmente director general al diviziei de PC-uri a IBM ] ; Mary Ma - director financiar [actualmente director financiar la Lenovo] ". Iată ce înseamnă crearea pe orizontală a valorii : această nouă companie de computere chineză cu sediul în New York şi cu fabrici în Raleigh şi Beijing va avea un preşedinte chinez, un director executiv american, un director operativ american şi un director financiar chinez şi va fi listată la bursa din Hong Kong . Este această companie una americană ? Sau una chineză ? Cărei tări îi va fi mai loială Lenovo ? Sau va plana pur şi simplu deasupra Pământului plat ? Întrebarea a fost anticipată în comunicatul de presă care anunta înfiintarea noii companii : ,, Unde va fi sediul central al noii companii ? " , suna întrebarea. Răspuns : ,,Fiind o afacere globală, noul Lenovo va avea personal şi active mate riale localizate peste tot în lume" (Dis )cerneti dumneavoastră . Crudul adevăr este că actionarii , investitorii şi conducerea sunt destul de indife renti fată de zona din care vine profitul sau de tara în care se creează locuri de muncă. Ei vor să aibă companii profitabile. Politicienii însă, sunt obligati să stimuleze crearea de noi locuri de muncă într-un anumit loc. Iar rezidentii acelor locuri - fie că sunt americani , europeni sau indieni - vor să ştie că locurile de muncă bune vor rămâne aproape de casă. Directorul executiv al unei importante multinationale europene îmi spunea : „ Suntem acum o companie de cercetare globală" Asta e o veste foarte bună pentru actionari şi investitori . Poate lucra cu cele mai bune creiere de pe planetă, oriunde s-ar afla ele, şi cu sigurantă economiseşte bani pentru că nu face cercetare acasă. „Dar, în cele din urmă" , mărturisea el , ,,asta va afecta negativ locurile de muncă din tara mea - poate nu anul acesta, ci în următorii cinci sau cincisprezece ani " Ca director şi cetătean al Uniunii Europene, ,,poti dialoga cu guvernul tău despre cum să retinem capacităţile în ţară, dar zilnic trebuie să iei decizii având în minte interesele actionarilor" Să traducem : dacă pot cumpăra cinci străluciti cercetători chinezi din China şi/ sau India la pretul unui cercetător din Europa sau America, îi voi cumpăra pe cei cinci . Dacă pe termen lung înseamnă că societatea în care trăiesc pierde o parte din baza sa de competenţe, asta este. Singurul mod de a armoniza interesele companiei şi ale tării de origine este de a avea o populatie foarte inteligentă care nu numai că poate pretinde o felie din marele tort global , dar îşi poate inventa propriile felii noi . „ Am devenit dependenti de salariile noastre mari , iar acum chiar va trebui să muncim pentru ele " , spunea acelaşi director. Astăzi însă, a devenit dificilă până şi identificarea tării de origine a unei companii . Sir John Rose , directorul executiv a l Rolls-Royce, mi-a spus l a un moment dat : ,,Afa cerea noastră este foarte dezvoltată în Germania. Suntem cel mai mare angajator de înaltă tehnologie din Brandenburg. De curând am luat cina cu cancelarul Schroeder, care mi-a spus : «Sunteti o companie germană - de ce nu veniţi cu mine în următoarea mea vizită în Rusia, să încercăm să promovăm companiile germane acolo ? » . Cancelarul german recunoştea că, deşi sediul nostru este la Londra, afacerea mea crea valoare în Germania şi că asta ar putea contribui la consolidarea relaţiei sale cu Rusia".

202

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

lată că cea mai reprezentativă companie engleză , Rolls-Royce, deşi cu sediul în Anglia, acţionează acum printr-un lanţ de furnizori orizontal (şi) global , iar directorul său , un cetăţean britanic înnobilat de regină , este invitat de cancelarul Germaniei să îl ajute la promovarea afacerilor în Rusia, deoarece o verigă din lanţul de aprovi zionare al Rolls-Royce trece prin Brandenburg . Prietenul meu Glen f*ckushima este american de origine japoneză . Tatăl său , un alt american japonez, servea în armata americană în Japonia, iar Glen s-a născut într-un spital militar american în 1 949 . Şi-a făcut studiile la Stanford şi Harvard , iar în 1 985 a renunţat la avocatură pentru a deveni director pentru Japonia în cadrul Biroului Negociatorului-şef pentru Comerţ al Statelor Unite (USTR) şi apoi director adjunct al USTR pentru Japonia şi China, reprezentând SUA în disputele economice dure cu cei doi uriaşi asiatici . În 1 990 s-a mutat la Tokyo , unde a deţinut o serie de funcţii importante în AT&T şi în alte multinaţionale americane . În 1 997 a fost ales de colegii săi americani preşedinte al Camerei de Comerţ Americane în Japonia , o funcţie voluntară de care s-a achitat cu mare distincţie . Când am trecut prin Tokyo , în septembrie 2005 , am luat prânzul cu Glen la masa sa obişnuită de la hotelul Okura . Am fost surprins când m-a anunţat că are o nouă slujbă : tocmai fusese numit pre şedinte pentru Japonia al consorţiului european Airbus. Acum Glen conduce afacerile din Japonia ale bijuteriei coroanei Europei şi încearcă să învingă concurenţa reprezen tată de bijuteria coroanei americane, Boeing , în ceea ce priveşte vânzarea de avioane de pasageri către Japonia , ţara strămoşilor săi . „ Când am venit la Airbus , Ambasada SUA de aici mi-a comunicat că nu mai pot participa la întrunirea lunară pe care consiliul guvernatorilor Camerei de Comerţ Americane din Japonia o avea cu ambasadorul SUA" , mi-a spus f*ckushima care, în timpul mandatului său de preşedinte al Camerei, a aniversat cincizeci de ani de existenţă a acesteia. Nu este surprinzător că personalul ambasadei nu a dorit ca un reprezentant al celui mai important consorţiu industrial european să obţină vreo informaţie de la ambasadă care ar putea ajuta Airbus să concureze împotriva uneia dintre cele mai mari firme americane . Cu toate acestea, f*ckushima susţine : ,, Fac ceva nou şi diferit, care reflectă epoca în care trăim şi care sfidează categoriile naţionale strict definite " Nu mai există o legătură, spunea el , între naţionalitatea directorilor unei corporaţi i globale, localizarea geografică a sediului corporaţiei şi piaţa pe care directorii conduc cele mai importante activităţi . Între noi fie spus, o parte din fiecare avion Boeing 787 va fi produsă în Japonia, iar o altă parte destul de mare va fi construită în Europa. Ca şi avionul european Airbus, Boeingul american se va baza pe piese şi proiecte provenite din întreaga lume plată . Da, vă rog să (dis)cerneţi dumneavoastră.

MAREA (DIS)CERNERE

203

De la comandă şi control la colaborare şi conectare Înainte de a-şi încheia mandatul de secretar de stat, Colin Powell , asistat de doi dintre consilierii săi de presă, mi-a acordat un interviu în biroul său de la etajul şapte al Departamentului de Stat. Nu m-am putut abtine să nu-l întreb unde se afla când şi-a dat seama că lumea s-a aplatizat. Mi-a răspuns cu un singur cuvânt : ,,Google" Powell mi-a povestit cum, la începutul mandatului său în 2001 , când avea nevoie de o informatie, de exemplu, textul unei rezolutii ONU , trebuia să cheme un asistent şi apoi să aştepte câteva minute sau chiar câteva ore pentru ca respectivul text să fie dezgropat de pe undeva. ,,Acum este suficient să scriu în fereastra de căutare Google «Rezolutia ONU 242» şi textul apare instantaneu" , spunea el . Powell mi-a explicat cum, odată cu trecerea anilor, îşi căuta singur informatiile de care avea nevoie, lucru care l-a determinat la un moment dat pe unul dintre consilierii lui de presă să exclame : ,, Da, acum nu mai cere informatii . Are deja informatiile. Acum cere acţiune" Powell , fost membru al consiliului de administratie al AOL, folosea în mod regulat e-mail-ul pentru a contacta alti miniştri de Externe şi, după spusele unui asistent, folosea mereu mesajele pe telefon mobil pentru a comunica cu Jack Straw, ministrul britanic de Externe, în cadrul întâlnirilor la vârf. Datorită telefonului mobil şi tehnologiei wireless , mi-a spus Powell , nici un ministru de Externe nu se poate ascunde de el . De exemplu , cu o săptămână în urmă, îl căutase pe ministrul rus de Externe. Îl găsise mai întâi pe telefonul mobil la Moscova, apoi în Islanda şi în Vientiane (Laos) . ,, Avem numărul de mobil al fiecăruia" , spunea Powell , referindu-se la colegii săi miniştri de Externe. Ce vreau să spun aici este că, atunci când lumea se aplatizează, ierarhiile nu sunt egalizate doar de actori mici care pot acţiona la scară mare. Ele sunt nivelate şi de actori importanti care pot acţiona la o scară foarte mică - în sensul că pot face mai multe lucruri ei înşişi . Am fost foarte surprins când consilierul adjunct de presă al lui Powell , o tânără doamnă, mi-a spus, în timp ce mă conducea din biroul acestuia, că, datorită e-mail-ului , Powell îi putea găsi pe ea şi pe şeful ei la orice oră cu ajutorul dispozitivelor BlackBerry - şi chiar îi găsea. „ Nu pot scăpa de tipul ăsta" , a glumit ea, vorbind despre fluxul constant de instructiuni prin e-mail . Dar imediat a adăugat că săptămâna trecută, când făcea cumpărături la mail cu nişte prietene, a primit un mesaj pe telefonul mobil de la Powell prin care îi cerea să se ocupe de o chestiune de afaceri publice. ,, Toate priete nele mele au fost impresionate" , spunea ea. ,,Eram cineva dacă vorbeam cu secretarul de stat ! " Aşa se întâmplă când se trece de la o lume verticală (comandă şi control) la una mult mai orizontală (conectare şi colaborare) şi plată . Şeful îşi poate face treaba, dar o poate face şi pe a ta . Poate fi secretar de stat, dar şi propriul lui secretar. Poate da instrucţiuni zi şi noapte. Deci nu eşti niciodată în afara acţiunii . Eşti întotdeauna în mij locul ei . Prin urmare, eşti întotdeauna în bloc-start. Dacă au această tendintă,

204

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

şefii pot colabora cu angajatii lor mai direct ca oricând - indiferent cine sunt ei sau unde se situează în ierarhie. Dar angajatii vor trebui să muncească mult mai serios pentru a fi mai informati decât şefii lor. Din ce în ce mai multe conversatii dintre şefi sau angajati încep cam aşa : ,, Ştiu deja asta. Am căutat pe Google. Întrebarea este ce trebuie să fac în continuare ? ".

Tulburări de personalitate multiplă Nu numai comunitătile şi companiile, ci şi indivizii au identităti multiple care trebuie (dis)cernute într-o lume plată. Într-o astfel de lume, tensiunile dintre identitătile noastre de consumatori , angajati , cetăteni, contribuabili şi actionari se vor acutiza din ce în ce mai mult. ,,În secolul al XIX-iea" , afirmă consultantul de afaceri Michael Hammer, ,,marea luptă se dădea între mâna de lucru şi capital . Acum ea se dă între client şi lucrător, iar companiile sunt prinse la mij loc. Consumatorul spune companiei : «Oferiti-mi mai mult pentru bani mai putini» . Iar companiile le spun angajatilor : «Dacă nu le oferim mai mult pentru bani mai putini , vom avea probleme. Nici noi şi nici sindicatul nu vă putem garanta locul de muncă - numai clientul poate face asta» " The New York Times scria la 1 noiembrie 2004 că Wal-Mart a cheltuit aproximativ 1 , 3 miliarde de dolari din venitul său de 256 miliarde din 2003 pentru sănătatea angajatilor săi , asigurând 537 . 000 de oameni , adică aproximativ 45 % din forta sa de muncă. Cel mai mare rival al Wal-Mart, Costco Wholesale, şi-a asigurat 96 % dintre angajatii eligibili cu normă întreagă sau partială. Angajatii Costco devin eligibili pentru o asigurare de sănătate după trei luni în cazul angajatilor cu normă întreagă sau după şase luni în cazul celor cu normă partială . La Wal-Mart, majoritatea anga jatilor cu normă întreagă trebuie să aştepte şase luni înainte să devină eligibili, în timp ce angajatii cu normă partială nu sunt eligibili timp de cel putin doi ani . Potrivit The New York Times , angajatii cu normă întreagă de la Wal-Mart câştigă cam 1 . 200 de dolari pe lună sau 8 dolari pe oră. Wal-Mart le cere angajatilor să acopere 33 % din costul beneficiilor lor şi doreşte să reducă această contributie la 30 % . Planurile de sănătate finantate de Wal-Mart au prime lunare pentru familii de până la 264 de dolari şi cheltuieli de buzunar de până la 1 3 . 000 de dolari, în unele cazuri . Cu ase menea costuri medicale, planurile de sănătate sunt prea costisitoare chiar şi pentru angajatii Wal-Mart care sunt acoperiti , scrie Times . Dar acelaşi articol spunea următorul lucru : ,,Dacă există vreun loc în care costu rile cu forta de muncă ale Wal-Mart se justifică, acesta este Wali Street, unde Costco a fost criticată de analişti pentru costurile ridicate ale fortei de muncă" Wal-Mart a îndepărtat mai multe frictiuni din sistem decât Costco, deoarece îşi întelege altfel obligatiile fată de angajatii săi . Marja de profit înainte de impozitare a Costco este de numai 2 , 7 % din venit, mai putin de jumătate din marja Wal-Mart, de 5 ,5 % . Dar stati putin ! Nu cumva clientul Wal-Mart din noi îşi doreşte cele mai mici preţuri posibile şi îndepărtarea tuturor intermediarilor şi frictiunilor ? Şi oare nu

MAREA (DIS)CERNERE

205

americanii cei mai săraci - cei care cel mai adesea nu au planuri de sănătate beneficiază cel mai mult de acest lucru ? La fel spunea şi Sebastian Mallaby într-un eseu apărut în The Washington Post la 28 noiembrie 2005 . Argumentul lui este următorul : ,,Criticii lanţului Wal-Mart afirmă că detailistul nu este bun pentru americanii săraci. Este o opinie eronată. După cum spune şi Jason Furman de la Universitatea New York, Wal-Mart este «o poveste de succes care continuă» . Î n 2004, Furman a fost consilierul lui John «Benedict Arnold» Kerry ; el nu a fost niciodată plătit de Wal-Mart şi nu este, în nici un caz, un susţinător al corporaţiilor. Furman subliniază însă că numai reducerile oferite de Wal-Mart la produsele alimentare au contribuit la creşterea bunăstării cumpărătorilor americani cu cel puţin 50 miliarde de dolari pe an. Economiile ar putea fi de cinci ori mai mari dacă se iau în consi derare toate produsele oferite de Wal-Mart. Aceste câştiguri sunt importante mai ales pentru familiile sărace şi pentru cele cu venituri modeste. Clientul obişnuit al Wal-Mart câştigă 35 . 000 de dolari pe an, clientul Target - 50 .000 de dolari, iar clientul Costco - 74 . 000. Î n plus, politica Wal-Mart, «preţuri mici în fiecare zi» , este criteriul cel mai important pentru cei cu venituri modeste, dat fiind că aceştia cheltuie o parte mai mare din venitul lor pe alimente şi alte produse de bază. Î n calitate de factor de reducere a sărăciei , Wal-Mart şi cele 200 de miliarde de dolari ca asistentă pe care le oferă consumatorilor pot rivaliza cu multe programe federale ". Deci actionarul şi clientul Wal-Mart din noi îşi doreşte ca Wal-Mart să urmeze asiduu politica de îndepărtare a elementelor inutile din lanţul de aprovizionare şi din pachetele de beneficii ale angajaţilor pentru a creşte profitul companiei - şi pentru a avea astfel preţuri mici. Dar angajatul Wal-Mart din noi urăşte beneficiile limitate şi pachetele salariale mici pe care compania le oferă noilor angajaţi . Iar cetăţeanul Wal-Mart din noi ştie că, deoarece Wal-Mart, cea mai mare companie din America, nu acoperă toate cheltuielile de sănătate ale angajaţilor, unii dintre aceştia vor ajunge pur şi simplu la serviciul de urgenţă al spitalului local , iar cei care vor plăti sunt contribuabilii . Potrivit The New York Times , un studiu realizat de autorităţile din Georgia a arătat că „peste 10 .000 de copii ai angajaţilor Wal-Mart erau incluşi în programul public de sănătate pentru copii, costul plătit de contribuabili fiind de aproape 10 milioane de dolari". Î n mod similar, ziarul arăta că „ Spitalul din Carolina de Nord a descoperit că 31 % din cei 1 . 900 pacienţi angajaţi ai Wal-Mart beneficiau de programul Medicaid, iar 1 6 % nu beneficiau de nici o asigurare". Î n cartea sa apărută în 2004 Selling Women Short : The Landmark Battle for Workers ' Rights at Wal-Mart (Speculă cu femei : bătălia finală pentru drepturile lucrătorilor la Wal-Mart) , ziarista Liza Featherstone a urmărit procesul de discrimi nare a femeilor intentat contra Wal-Mart. Î ntr-un interviu despre carte acordat sitului Salon. corn (22 noiembrie 2004) , ea remarca următorul aspect : ,,Contribuabilii americani cotizează pentru mulţi angajaţi Wal-Mart cu normă întreagă, deoarece aceştia cer asigurări de sănătate incrementale, locuinţe de stat, bonuri de masă există foarte multe situaţii în care angajaţii Wal-Mart nu reuşesc să se descurce pe cont propriu. Ceea ce constituie o ironie, având în vedere că Sam Walton este con siderat simbolul american al independenţei . Este foarte deranjant şi lipsit de onestitate

206

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

modul în care Wal-Mart sprij ină candidatii republicani : 80 % din contributiile lor la campaniile electorale au ajuns în bugetul republicanilor. Dar republicanii nu sprij ină tipul de programe de asistenţă publică de care depinde Wal-Mart. Dacă tot luptă pentru ceva, Wal-Mart ar trebui să o facă pentru asigurările naţionale de sănătate. Ar trebui să recunoască măcar că avem nevoie de o bunăstare socială mai generalizată tocmai pentru că ei nu sunt capabili să asigure aceste lucruri pentru angajaţii lor" Pe măsură ce vă (dis)cerneţi şi cântăriţi multiplele identităţi - consumator, angajat, cetăţean, contribuabil , acţionar - , trebuie să decideţi : preferaţi abordarea Wal-Mart sau abordarea Costco ? Va fi o problemă politică importantă în lumea plată : cât de plate v-aţi dori să fie corporaţiile atunci când vă descompuneţi toate identităţile diferite ? Pentru că atunci când intermediarii sunt excluşi , când lanţul de aprovi zionare este complet plat, se elimină şi un oarecare element de umanitate. Întrebarea este valabilă şi pentru guvern. Cât de plat doriţi să fie guvernul ? Cât de multe fricţiuni doriţi să elimine guvernul prin dereglementare pentru a facilita concurenţa companiilor pe Planeta Plată ? După cum mi-a spus Rahln Emanuel , democrat din Illinois şi membru al Con gresului, fost consilier principal al preşedintelui Clinton : ,,Când lucram la Casa Albă, am raţionalizat procesul de aprobare a medicamentelor de către Agenţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) . Obiectivul nostru principal era de a permite intrarea mai rapidă a medicamentelor pe piaţă. Cu toate acestea, rezultatul a fost o relaţie din ce în ce mai familiară între FDA şi industria farmaceutică, relaţie care a pus în pericol sănătatea publică . Cazul Vioxx [un antiinflamator despre care s-a descoperit că măreşte riscul de evenimente cardiovasculare grave] indică gradul în care siguranţa medicamentelor a fost pusă pe o poziţie inferioară faţă de aprobarea lor rapidă. O audiere recentă desfăşurată la Senat privind retragerea de pe piaţă a Vioxx a dezvăluit deficienţe majore ale capacităţii FDA de a retrage de pe piaţă medicamente periculoase" În calitate de consumatori, ne dorim cele mai ieftine medicamente pe care le poate oferi lanţul de aprovizionare global , dar în calitate de cetăţeni vrem şi avem nevoie ca guvernul să monitorizeze şi să reglementeze acest lanţ de furnizori , chiar dacă asta înseamnă păstrarea sau adăugarea de obstacole. Dumneavoastră trebuie să (dis)cerneţi .

Cine ce detine ? Mai este un aspect care trebuie neapărat (dis)cernut în lumea plată : cine ce deţine ? Cum construim bariere juridice care să protejeze proprietatea intelectuală a unui inventator, astfel încât acesta să poată obţine beneficii financiare pe care să le investească apoi într-o altă invenţie ? De cealaltă parte a baricadei , cum menţinem zidurile suficient de joase pentru a încuraja punerea în comun a proprietăţii intelec tuale, din ce în ce mai necesară pentru inovaţiile de vârf ?

MA REA (DIS)CERNERE

207

„ Cu siguranţă, lumea nu este plată când vine vorba de tratamentul uniform al proprietăţii intelectuale " , spunea Craig Mundie, consilierul tehnic principal al Microsoft. Este minunat, adăuga el , să trăim într-o lume în care un inventator poate mobiliza de unul singur atâtea resurse, poate alcătui o echipă de parteneri din întreaga lume plată, cu care reuşeşte apoi să dezvolte un produs sau serviciu revoluţionar. Dar ce va face acest minunat inginer inventator, se întreba Mundie, când altcineva, care utilizează aceeaşi platformă şi aceleaşi unelte ale lumii plate, va fabrica şi dis tribui noul său produs revoluţionar ? Asta se întâmplă zilnic în lumea software-ului , a muzicii şi a medicamentelor. Tehnologia a ajuns într-un stadiu în care „trebuie să presupunem că nu mai există nimic care să nu poată fi contrafăcut în cel mai scurt timp" - de la Microsoft Word Ia piese de avioane, adăuga Mundie . Cu cât mai plată devine lumea, cu atât mai multă nevoie vom avea de un sistem de guvernare globală care să ţină pasul cu toate formele noi , legale şi ilegale, de colaborare. Putem recunoaşte fenomenul în cazul dreptului brevetelor, aşa cum a evoluat acesta în Statele Unite. Companiile pot alege una dintre următoarele trei opţiuni pentru o inovaţie : brevetează dispozitivul inventat şi îl vând tot ele, brevetează dispozitivul şi acordă altcuiva o licenţă de producere a acestuia sau brevetează dispo zitivul şi acordă licenţe reciproce altor companii pentru ca acestea să poată fabrica un produs, de exemplu un PC , pentru care e nevoie de obţinerea mai multor brevete. Dreptul american al brevetelor este neutru din punct de vedere tehnic asupra acestui aspect. Din câte spun însă experţii despre evoluţia jurisprudenţei în domeniu , există o tendinţă clară de defavorizare a licenţelor reciproce sau a altor aranjamente care încurajează colaborarea sau libertatea de acţiune pentru cât mai mulţi actori . Se încearcă mai degrabă protejarea dreptului firmelor individuale de a-şi fabrica propriile produse brevetate . Într-o lume plată, companiile au nevoie de un sistem de brevetare care să încurajeze ambele abordări . Cu cât standardele şi licenţele reciproce sunt mai bine susţinute de structura legală, cu atât mai axate pe colaborare vor fi inovaţiile. Un calculator este produsul a numeroase licenţe reciproce între compania care deţinea brevetul pentru cursor şi compania care deţinea brevetul pentru mouse şi ecran. Prin urmare, dreptul proprietăţii intelectuale trebuie să se adapteze la numărul în creştere al inovaţiilor provenite din colaborări şi mişcări open-source - în caz contrar, societatea nu se va bucura de beneficii şi nu va fi protejată împotriva dezavantajelor lumii plate. ,,Trebuie să ne revizuim ideile despre proprietatea intelectuală dacă dorim dezvoltarea inovaţiilor bazate pe colaborare " , afirmă Sam Palmisano, preşedin tele IBM . ,, Legile privind proprietatea intelectuală au fost create pentru a le permite indivizilor şi instituţiilor să-şi culeagă roadele invenţiilor lor, punând în acelaşi timp la dispoziţia întregii societăţi aceste bunuri intelectuale. Şi totuşi, în acest cadru destul de delicat există opinii divergente despre ale cui interese ar trebui să fie prioritare. Unii cred că cel mai bun mod de a stimula inovaţia este protejarea feroce a intereselor inventatorului . Alţii susţin că trebuie să deschidem uşile şi să oferim acces nelimitat la bunurile intelectuale. Eu cred că avem nevoie de o nouă cale, de o abordare care să realizeze echilibrul dintre cele două extreme. Trebuie să protejăm interesele indivizilor şi companiilor care creează invenţii cu adevărat noi şi utile. În

208

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

acelaşi timp însă, trebuie să protejăm interesele comunitătilor inovatoare, ale grupu rilor-ecosistem creative care nu sunt constituite în societăti sau confirmate altfel , dar care sunt totuşi angajate în activităti reale de inovatie cu adevărat importantă. Într-o lume postindustrială avem nevoie de o notiune extinsă a dreptului de proprietate . " În timp ce încercati să (dis)cerneti această chestiune a proprietătii, gânditi-vă şi la următorul caz . La 13 noiembrie 2004, caporalul Justin M. Ellsworth, în vârstă de douăzeci de ani , a fost ucis în Irak de o bombă în timp ce se afla în patrulare. La 21 decembrie 2004, Associated Press anunta că familia cerea companiei Yahoo ! parola contului de e-mail al fiului lor decedat pentru a putea avea acces la mesajele acestuia. ,, Vreau să mi-l pot aminti prin cuvintele lui . Ştiu că Justin credea că face ceea ce trebuie. Vreau să mi-aduc aminte de asta şi în viitor" , a declarat agentiei John Ellsworth, tatăl lui Justin. ,, Este ultimul lucru pe care îl mai am de la fiul meu . " Ne îndreptăm către o lume în care comunicarea înseamnă din ce în ce mai mult biti de informatie care călătoresc prin cyberspatiu şi care sunt stocati de servere aflate în întreaga lume. Nici un guvern nu controlează acest cyberspatiu . Întrebarea este următoarea : cui îi rămân, după moartea ta, biţii primiţi şi trimişi de tine ? AP a anunţat că Yahoo ! a refuzat să dea familiei Ellsworth parola cerută, afirmând că politica lor prevede ştergerea tuturor conturilor inactive timp de nouăzeci de zile şi amintind că toţi utilizatorii Yahoo ! se declară de acord la înscriere că dreptul la ID-ul sau conţinutul contului lor încetează în momentul decesului . ,, Deşi împărtăşim durerea familiilor, conturile Yahoo ! şi continutul lor nu sunt transferabile " - nici chiar după deces, a declarat pentru AP Karen Mahon, purtătoare de cuvânt a Yahoo ! Pe măsură ce nu mai folosim hârtia şi comunicăm în formate digitizate, trebuie să stabilim şi să precizăm în testament cui ne lăsăm biţii . Nu este o glumă. Am stocat multe dintre capitolele acestei cărţi în contul meu AOL, deoarece am crezut că sunt mai în siguranţă în cyberspaţiu . Dacă mi s-ar fi întâmplat ceva în timp ce lucram la acest volum, familia şi editorul meu ar fi trebuit să dea în judecată AOL pentru a recu pera textul . Vă rog , să (dis)cearnă cineva toate acestea !

Moartea unui comis-voiajor În toamna anului 2004 , am fost la Minneapolis să-mi vizitez mama şi am avut trei întâlniri , una după alta, care m-au convins din nou că lumea este plată. Mai întâi , înainte să plec din Washington, am sunat la 411 - serviciu de informatii - pentru a încerca să aflu numărul de telefon al unui prieten din Minneapolis. A răspuns un robot care, cu o voce computerizată, mi-a cerut să pronunţ numele persoanei al cărei număr încercam să-l găsesc. Dintr-un motiv sau altul , nu reuşeam să mă fac înţeles de robot, care îmi tot repeta cu vocea lui computerizată : ,,Ati spus . . . ? " Şi eu tot repetam numele respectiv cu o voce care nu-mi transmitea şi exasperarea (altfel , robotul nu m-ar fi înţeles în nici un caz) . ,,Nu, nu am spus . . . , ci am spus . . . ". În cele din urmă, apelul a fost transferat unui operator, dar nu mi-a plăcut deloc această

MAREA (DIS)CERNERE

209

întâlnire lipsită de fricţiuni cu serviciul de numere de telefon. Îmi doream cu ardoare obstacolul reprezentat de o altă fiintă umană. Poate că este mai ieftin şi mai eficient să ai un computer care îti spune numerele de telefon, dar pentru mine a fost o experientă foarte frustrantă. Când am ajuns în Minneapolis, am luat cina împreună cu o familie de prieteni , dintre care unul şi-a petrecut întreaga viată lucrând ca angrosist în Midwest, vânzând mărfuri unora dintre cei mai mari detailişti din regiune. Este un vânzător înnăscut. Când l-am întrebat ce mai e nou, a oftat şi mi-a spus că afacerile nu mai sunt ce erau odată. Totul se vinde acum la o marjă de profit de 1 % , mi-a spus el . Nici o pro blemă . Vinde mai ales bunuri de larg consum şi, datorită volumelor mari , se poate descurca cu marja mică de profit. Dar ceea ce îl deranja era faptul că nu mai existau contacte umane cu unii dintre cei mai mari clienti . Chiar şi bunurile de larg consum şi cele la preturi mici au anumite elemente care le diferenţiază şi care trebuie vândute şi puse în valoare. ,,Totul se face acum prin e-mail" , spunea el . ,, Fac afaceri cu un tinerel de la [unul dintre cei mai mari detailişti din tară] , care îmi spune : «Trimi teti-mi prin e-mail oferta dvs. » . Nu l-am întâlnit niciodată . De cele mai multe ori nu îmi răspunde. Nici nu ştiu cum ar trebui să mă descurc cu el . . . Mai demult, treceam pe la birou , ofeream cumpărătorilor câteva bilete la meci . Eram prieteni . . . Tammy, azi nu le pasă decât de preturi . " Din fericire, prietenul meu este un om de afaceri de succes şi se ocupă de mai multe activităţi . Gândindu-mă la ce mi-a spus, mi-am amintit de o scenă din Moartea unui comis-voiajor, în care Willy Loman spune că, spre deosebire de colegul lui Charley, îşi propune să devină „o persoană foarte plăcută de cei din jur" El îi spune fiului său că în afaceri , ca şi în viată, caracterul , personalitatea şi legăturile umane sunt mai importante decât inteligenta . Spunea Willy : ,, Cel care ştie cum să se prezinte în lumea afacerilor, care ştie să creeze interes fată de persoana sa, are reuşita garantată . Fă-te plăcut şi nu vei duce niciodată lipsă de nimic " Nu şi când lumea se aplatizează. Este greu să creezi o relaţie umană prin e-mail şi Internet. Ziua următoare am luat cina cu prietenul meu Ken Greer, directorul unei companii media despre care voi vorbi mai târziu în detaliu. Ken se plângea de acelaşi lucru : multe contracte sunt obţinute azi de firme de publicitate care vând doar numere şi nu creativitate. Şi apoi a spus ceva ce a atins ţinta preocupărilor mele : ,,E ca şi cum ar fi tăiat toată grăsimea de pe afaceri " şi au transformat totul într-un joc al numerelor. ,, Dar grăsimea dă gust cărnii " , a adăugat Ken. ,,Bucata de carne slabă nu are un gust aşa de bun. Trebuie să aibă pe ea un pic de grăsime. " Procesul de aplatizare îndepărtează implacabil grăsimea din afaceri şi viată - dar, după cum observa Ken, grăsimea dă gust şi textură vieţii . În plus , tine şi de cald . Da, consumatorul din noi vrea preturi Wal-Mart, dar fără grăsime. Însă angajatul din noi îşi doreşte un pic de grăsime rămasă pe os, aşa cum face Costco, pentru a putea oferi asigurări de sănătate aproape tuturor angajaţilor, şi nu la jumătate, cum face Wal-Mart. Dar actionarul din noi vrea profituri precum cele de la Wal-Mart şi nu ca acelea de la Costco . Şi totuşi , cetăţeanul din noi vrea mai degrabă beneficiile Costco decât cele oferite de Wal-Mart, pentru că, în cele din urmă, este posibil ca

210

CUM A DEVENIT PĂMÂNTUL PLAT

diferenta să fie plătită tot de societate. Consumatorul din mine vrea facturi telefonice mai mici, dar fiinta umană din mine vrea să vorbească cu o altă fiintă umană atunci când sun la 411 . Da, cititorul din mine adoră să navigheze pe Net şi să citească ziarele online, dar cetăteanul din mine îşi doreşte ca unele dintre aceste jurnale să aibă un editor, un intermediar, care să Ie spună autorilor să-şi mai verifice o dată informatiile înainte de a apăsa Send şi să spună lumii întregi dacă ceva este greşit sau nedrept. Având în vedere aceste emotii şi presiuni în conflict, există potential pentru o întreagă reorganizare a politicii americane - interesele angajatilor şi ale companiilor realiniindu-se în partide diferite . Gânditi-vă putin : conservatorii socialişti din aripa de dreapta a Partidului Republican, care nu sustin globalizarea sau integrarea mai profundă a lumii pentru că asta aduce prea multi străini şi moravuri culturale străine în America, s-ar putea alia cu sindicatele din aripa de stânga a Partidului Democrat, cărora nu le place globalizarea pentru că facilitează externalizarea locurilor de muncă. Ei s-ar putea numi Partidul Zidului şi ar milita pentru mai multe obstacole şi frictiuni în lumea întreagă. Să recunoaştem : conservatorii culturali republicani au mai multe în comun cu muncitorii din industria otelului din Youngstown (Ohio) , cu fermierii din China rurală şi cu mullahii din centrul Arabiei Saudite, care şi-ar dori şi ei mai multe ziduri, decât cu investitorii de pe Wali Street sau cu angajatii din domeniul serviciilor din Palo Alto , care sunt conectati la economia globală şi care s-au îmbogătit datorită aplatizării lumi i . Î ntre timp , aripa oamenilor d e afaceri din Partidul Republican, care cred î n libe rul-schimb, în dereglementare, în mai multă integrare şi în impozite mai mici - orice ar aplatiza şi mai mult lumea -, se pot trezi aliati cu liberalii socialişti din Partidul Democrat, dintre care multi lucrează în industria globală a serviciilor pe Coasta de Est sau pe Coasta de Vest. Lor li s-ar putea alătura Hollywoodul şi altii din industria divertismentului . Toti sunt beneficiari în cel mai înalt grad ai lumii plate . Ei s-ar putea numi Partidul Retelei, iar platforma lor politică ar consta în promovarea unei şi mai profunde integrări globale . Multi locuitori din Manhattan şi Palo Alto au mai multe interese comune cu locuitorii din Shanghai şi Bangalore decât cu cei din Youngstown sau Topeka. Pe scurt, într-o lume plată vom vedea, probabil , pe de o parte , multi liberali socialişti , multi inşi la costum şi cravată din industria globală a serviciilor şi investitori de pe Wali Street cu interese comune, iar de cealaltă parte, multi conservatori socialişti , inşi la costum şi cravată din industria locală a servi ciilor şi sindicate cu interese comune. Publicul filmului Patimile lui Hristos va fi pe aceeaşi baricadă cu sindicatele Teamsters şi AFL-CIO, în timp ce Hollywoodul , liberalii de pe Wali Street şi fanii filmului You 've got mail vor fi pe aceeaşi baricadă cu angajatii din sectorul IT din Silicon Valley şi cu furnizorii de servicii globale din Manhattan şi San Francisco . Mel Gibson şi Jimmy Hoffa Jr. versus Bill Gates şi Meg Ryan. Din ce în ce mai mult, politica din lumea plată se va reduce la întrebarea ce valori, frictiuni şi „ grăsimi " merită păstrate - care ar trebui , în termenii lui Marx , să rămână solide - şi care trebuie lăsate să se topească . Ţările, companiile şi indivizii vor putea răspunde în mod inteligent la această întrebare numai dacă înteleg

MAREA (DIS)CERNERE

21 1

natura şi textura reală a mediului concurenţial global şi cât de diferit este acesta de cel din epoca Războiului Rece şi de cel existent anterior. Iar ţările, companiile şi indivizii vor putea face alegeri politice sănătoase numai dacă înţeleg pe deplin mediul concurenţial aplatizat, precum şi instrumentele pe care le pot folosi acum pentru a colabora şi concura pe acest nou teren. Sper ca volumul de faţă să ofere un cadru nuanţat pentru această dezbatere politică extrem de importantă şi pentru marile (dis)cerneri care ne aşteaptă în viitorul apropiat. În acest sens, următoarele trei secţiuni ale cărţii vor analiza modul în care americanii, ţările în curs de dezvoltare şi companiile vor fi afectate de aplatizarea lumii şi de tripla convergenţă . Puneţi-vă centura : intrăm în lumea plată.

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

America şi liberul-schimb Mai are Ricardo dreptate ? Ca american care a crezut întotdeauna în meritele l iberului-schimb, a trebuit să răspund la o întrebare importantă după călătoria mea în India : Ar trebui oare să mai cred în liberul-schimb într-o lume plată ? Iată o chestiune care trebuia (dis)cernută imediat - nu numai pentru că devenea o temă fierbinte în politica internă , ci şi pentru că viziunea mea asupra lumii plate depinde de viziunea mea asupra liberului-schimb. Sunt conştient de faptul că liberul-schimb nu va aduce neapărat beneficii fiecărui american şi că societatea va trebui să-i ajute pe cei defavorizaţi . Dar pentru mine întrebarea-cheie era : Va aduce l iberul-schimb beneficii Americii ca Întreg , acum când lumea devine atât de plată şi atât de mulţi oameni pot colabora , dar şi concura cu copiii mei ? Se pare că foarte multe dintre slujbele pe care Ie considerăm „ americane " vor putea fi înhăţate de alţi i . Oare nu le-ar merge americanilor mai bine dacă guvernul ar ridica nişte ziduri şi ar interzice într-o oarecare măsură externa lizarea şi offshoring-ul ? Am început să-mi pun această problemă când filmam un documentar pentru Discovery Times în Bangalore . Am mers într-o zi în campusul Infosys , în jurul orei cinci după-amiaza - oră la care angajaţii centrului de apeluri Infosys soseau la serviciu pentru schimbul de noapte , pe jos, cu minibuzul , cu scuterul , în timp ce inginerii cu funcţii ierarhic superioare plecau după ce îşi terminaseră schimbul de zi . Stăteam împreună cu echipa Ia poartă, observând acest flux de oameni tineri , educaţi , care intrau şi ieşeau , mulţi conversând animat . Toţi arătau de parcă ar fi făcut 1 . 600 de puncte la testul SAT, iar discrepanţa dintre ceea ce gândeam şi ceea ce vedeam m-a copleşit. Îmi tot repetam : ,, Ricardo are dreptate, Ricardo are dreptate, Ricardo are dreptate " David Ricardo ( 1 772- 1 823) a fost un economist englez care a dezvoltat teoria avantajului comparativ, care spune că dacă fiecare naţiune se specializează în producţia de bunuri în care are un avantaj comparativ în ceea ce priveşte costurile, şi apoi face comerţ cu celelalte naţiuni , cumpărând bunuri în care acestea sunt specializate, toată lumea va câştiga şi nivelul general de venit va creşte în fiecare ţară care participă la schimburi . Deci dacă toţi aceşti supertehnicieni indieni produc ceea ce reprezintă avantajul lor comparativ şi apoi îşi folosesc venitul obţinut pentru a cumpăra din America toate produsele care reprezintă avantajul nostru comparativ -

216

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

de la Corning Glass la Microsoft Windows - , ambele ţări ar obţine beneficii , chiar dacă unii indieni sau americani ar fi nevoiţi să-şi schimbe slujbele în cadrul tranziţiei . Dovada acestui beneficiu reciproc poate fi văzută în creşterea masivă a exporturilor şi importurilor dintre Statele Unite şi India din ultimii ani . Însă continuam să-i văd pe toţi aceşti indieni din noua generaţie şi îmi spuneam cu totul altceva : ,, Dumnezeule, sunt atât de mulţi şi toţi arată atât de serioşi şi dor nici de muncă ! Şi vin val după val . Cum poate fi bine pentru fiicele mele şi pentru alte milioane de tineri americani ca aceşti indieni să facă aceleaşi lucruri pe care le fac ei, dar numai pentru o parte din salariul lor ? " Pe vremea lui Ricardo, bunurile puteau fi comercializate, dar munca şi serviciile intelectului , în cea mai mare parte, nu . Pe vremea aceea nu exista nici un cablu din fibră optică submarin care să permită comercializarea locurilor de muncă din industria intelectului . Tocmai când mă cuprin dea îngrijorarea, purtătoarea de cuvânt a lnfosys care mă însoţea mi-a spus în treacăt că anul trecut Infosys India a primit „un milion de candidaturi " de la tineri indieni pentru nouă mii de posturi din domeniul tehnologiei . Vă doresc o zi bună în continuare ! M-am tot gândit la ce ar trebui să înţeleg din această scenă. Nu vreau să văd americani care îşi pierd slujbele din cauza concurenţei străine sau a inovaţiei tehnologice . Cu siguranţă nu îmi doresc să mi-o pierd pe a mea . Când îţi pierzi locul de muncă, rata şomajului nu e de 5 ,2 % , ci de 100 % . Nici o carte despre Pământul plat nu ar fi onestă dacă nu ar recunoaşte existenţa acestor probleme sau a dezbaterii dintre economişti privind actualitatea teoriei lui Ricardo . Totuşi , după ce am discutat argumentele de o parte şi de alta, am ajuns la aceeaşi concluzie ca majoritatea economiştilor - Ricardo are dreptate în continuare şi mai mulţi americani se vor descurca mai bine dacă nu ridicăm şi mai multe bariere în calea externalizării , a lanţurilor de aprovizionare şi a offshoring-ului . Acesta este mesajul simplu al capitolului de faţă : chiar dacă lumea devine plată, America în ansamblul ei va obţine mai multe beneficii aderând în continuare la principiile generale ale liberului-schimb decât ridicând ziduri care nu vor face decât să îi determine şi pe alţii să facă la fel . Într-un astfel de scenariu, toţi devenim mai săraci . Dar argumentul mai extins al acestei secţiuni - ,,America şi Pământul Plat" este că, deşi protecţionismul poate fi contraproductiv, o politică a liberului-schimb, deşi necesară, nu este suficientă. Ea trebuie însoţită de o strategie naţională axată pe îmbunătăţirea educaţiei fiecărui american, pentru ca acesta să poată concura pentru noi locuri de muncă în lumea plată. Şi mai trebuie însoţită de o strategie externă de deschidere a pieţelor închise din întreaga lume (inclusiv unele pieţe proprii , precum agricultura) , aducând mai multe ţări în sistemul global al liberului-schimb - ceea ce va spori cererea de bunuri şi servicii, va stimula inovaţia şi va reduce atât şomajul , cât şi migraţia locurilor de muncă de pe întreg globul . Bineînţeles , şcoala protecţionistă/antiexternalizare nu este de acord . Nici una dintre strategiile de mai sus nu mai funcţionează, susţin ei. Militanţii antiexternalizare afirmă că, într-o lume plată, nu numai că sunt mai multe bunuri comercializabile, dar şi multe servicii pot fi acum comercializate - tocmai acele slujbe care susţin clasa americană de mijloc şi care nu au fost niciodată expuse într-o asem*nea măsură

AMERICA ŞI LIBERUL-SCHIMB

217

automatizării sau externalizării . Din cauza acestei schimbări, America şi alte tări dezvoltate s-ar putea îndrepta către un declin absolut (nu unul relativ) al puterii lor economice şi al nivelului de trai dacă nu încep să protejeze formal anumite locuri de muncă, atât pentru muncitori, cât şi pentru cadrele superioare, în fata concurenţei externe. Nu este posibil ca atâţia actori noi să pătrundă în economia globală, în sectoare precum serviciile şi fabricarea de produse superioare dominate până acum de americani, europeni şi japonezi , fără ca salariile să nu atingă un nou echilibru, dar la un nivel inferior. Care sunt principalele contraargumente ale susţinătorilor liberului-schimb şi externalizării , printre care mă număr şi eu, care încă mai cred că Ricardo are dreptate ? În primul rând, deşi poate exista o fază de tranziţie în anumite sectoare, fază în care salariile scad în ţările dezvoltate, nu avem nici un motiv să credem că ,, siropul " va rămâne acelaşi sau că va ajunge peste hotare, atât timp cât „tortul " global se măreşte şi el . A sugera că „siropul " rămâne acelaşi este echivalent cu teoria cantităţii fixe de muncă - adică există o cantitate fixă de muncă în lume şi că odată ce această cantitate a fost ingurgitată, de americani , de indieni sau de japonezi , nu vor mai exista alte locuri d e muncă. Dacă acum avem cea mai mare cantitate de muncă şi dacă indienii se oferă să se ocupe de ea pentru mai puţini bani , ei vor obţine o parte mai mare din cantitatea existentă, iar noi ne vom alege cu mai puţin - cam aşa sună argumentul . Teoria este greşită, pentru că se bazează pe presupunerea că tot ce s-ar putea inventa a fost deja inventat şi că, prin urmare, concurenta economică este un joc de sumă zero, o luptă pentru o cantitate fixă. Această presupunere scapă din vedere faptul că, deşi slujbele se pierd în număr mare - prin externalizare sau offshoring de către marile companii , iar această tendintă ţine prima pagină a ziarelor, companii mici , necunoscute creează noi locuri de muncă, chiar dacă numai câte cinci, zece sau cincisprezece. Este uneori nevoie de o convingere de fier ca să crezi că se întâmplă într-adevăr. Dar se întâmplă. Dacă nu s-ar întâmpla, rata şomajului în America ar fi astăzi mult mai mare de 5 % . Motivul pentru care se întâmplă este că, pe măsură ce locurile de muncă din sectoarele serviciilor şi al fabricării de produse inferioare se deplasează din Europa, America şi Japonia către India, China şi fosta Uniune Sovietică, tortul global creşte nu numai în dimensiune - deoarece mai mulţi oameni au mai mulţi bani de cheltuit - , ci şi în complexitate, deoarece se creează mai multe locuri de muncă şi noi specializări . Daţi-mi voie să vă prezint un exemplu simplu . Imaginaţi-vă că există numai două ţări în lume - America şi China . Şi imaginaţi-vă că economia americană este formată doar din 100 de oameni . Dintre aceştia, 80 sunt lucrători cu studii superioare din industria intelectului , iar restul de 20 sunt lucrători cu mai puţine studii şi mai puţin calificaţi . Să ne închipuim acum că lumea devine plată şi America încheie un acord de liber-schimb cu China, care are 1 .000 de lucrători , dar este o ţară mai puţin dezvoltată. China are deci 80 de lucrători cu studii superioare din industria intelec tului din cei 1 . 000, iar restul de 920 sunt lucrători necalificaţi . Înainte ca America să încheie acordul de liber-schimb existau numai 80 de lucrători intelectuali . Acum există 1 60 în lumea formată din cele două ţări . Lucrătorii americani simt că se

218

AMERICA Ş I PĂMÂNTUL PLAT

confruntă cu o concurenţă mai mare, şi aşa şi este . Dar dacă ne uităm la obiectivul pe care îl urmăresc, vedem că avem acum o piaţă mult mai mare şi mai complexă, care a evoluat de la una de 100 de oameni la una de 1 . 100, cu mai multe nevoi şi dorinţe. Ar trebui deci să fie o situaţie în care câştigă atât lucrătorii intelectuali americani , cât şi cei chinezi . Bineînţeles, unii lucrători americani intelectuali vor trebui să se îndrepte orizontal către alte slujbe din industria intelectului , din cauza concurenţei lucrătorilor chinezi . Dar pe o piaţă atât de mare ş i atât de complexă, putem fi siguri c ă vor apărea noi Jocuri de muncă în industria intelectului , iar toţi cei care fac o treabă bună vor primi salarii decente. Nu este deci cazul să ne facem grij i nici pentru lucrătorii americani , nici pentru cei chinezi . Toţi se vor descurca bine pe această piaţă mai mare. „Cum adică să nu ne facem griji ? " , mă veţi întreba. ,, Ce vom face dacă cei 80 de lucrători chinezi vor munci pentru un salariu mult mai mic decât cei 80 de lucrători americani ? Cum va putea fi rezolvată această dispută ? " Nu se va întâmpla peste noapte, aşa încât unii lucrători americani vor fi afectaţi de tranziţie, însă efectele nu vor fi permanente. Iată ce trebuie să înţelegem, ne explică noul specialist în economie de la Stanford , Paul Romer : salariile lucrătorilor chinezi din industria intelectului erau atât de mici pentru că, deşi competenţele lor puteau fi comercializate la nivel global la fel ca şi cele ale lucrătorilor americani , ei erau prinşi într-o economie închisă . Imaginaţi-vă cât de puţin este plătit un informa tician sau un neurochirurg nord-coreean în interiorul acelei imense naţiuni-închi soare ! Dar, pe măsură ce economia chineză se deschide către lume şi reforme , salariile angajaţilor chinezi din domeniul intelectului se vor ridica la nivelul celor americane sau mondiale. Salariile americane nu vor coborî la nivelul celor dintr-o economie închisă şi izolată. Fenomenul are Joc deja în Bangalore, unde concurenţa pentru programatorii indieni determină creşterea salariilor acestora la niveluri comparabile cu cele americane sau europene - după decenii de salarii mici în cadrul unei economii închise. De aceea, americanii ar trebui să facă tot ce le stă în putere pentru a promova o deschidere şi o reformă progresivă, dar susţinută, a economiilor indiană şi chineză. Pe termen lung, salariile generale vor creşte într-o economie mondială mai deschisă şi mai productivă. Ar trebui să ne facem, totuşi, grij i pentru cei 20 de muncitori americani necali ficaţi, care trebuie să concureze acum mai direct cu 920 de muncitori chinezi. Unul dintre motivele pentru care cei 20 primeau un salariu decent înainte este că, în comparaţie cu cei 80 de lucrători calificaţi , erau destul de puţini . Orice economie are nevoie de câţiva muncitori necalificaţi . Dar după ce America şi China au semnat acel acord de liber-schimb, în lumea noastră cu două ţări există un total de 940 de mun citori necalificaţi şi 1 60 de lucrători intelectuali . Acei muncitori americani necalificaţi ale căror slujbe pot fi extrateritorializate (supuse offshoring-ului) - slujbe care pot migra uşor în China - vor avea o problemă. Asta nu se poate nega. Salariile vor scădea cu siguranţă. Pentru a-şi menţine sau îmbunătăţi nivelul de trai , ei vor trebui să se deplaseze vertical, şi nu orizontal . Vor trebui să-şi completeze educaţia şi competenţele în domeniul intelectului pentru a putea ocupa una dintre noile slujbe care vor apărea cu siguranţă pe piaţa mult mai extinsă SUA-China . În capitolele

AMERICA ŞI LIBERUL-SCHIMB

219

următoare voi discuta despre necesitatea şi obligatia societătii noastre de a se asigura că fiecare are şansa de a obtine aceste competente . După cum observa Romer, istoria americană ne arată că o creştere a numărului de lucrători intelectuali nu duce neapărat la o scădere a salariului lor, aşa cum se întâmplă în cazul muncitorilor necalificati . Între anii ' 60 şi ' 80, numărul lucrătorilor cu studii superioare a crescut foarte mult, şi totuşi salariile lor au crescut chiar mai repede. Pe măsură ce tortul a crescut în dimensiune şi complexitate, şi dorintele oamenilor s-au multiplicat, determinând creşterea cererii pentru persoane capabile să asigure activităti complexe şi sarcini specializate. Romer explică fenomenul partial prin faptul că „există o diferentă între bunurile care au la bază o idee şi bunurile materiale" Dacă sunteti un lucrător intelectual care produce şi vinde un produs care are la bază o idee - servicii de consultantă, servicii financiare, software, marketing, design sau noi medicamente - , cu cât este mai mare piata, cu atât aveti mai multi potentiali clienti . Şi cu cât este mai mare piata , cu atât se vor crea mai multe specializări şi nişe. Dacă produceti următoarea versiune de Windows sau de Viagra, aveti drept client potential întreaga lume . În concluzie, lucrătorii din industria intelectului se descurcă bine în epoca globalizării şi, din fericire, America are mai multi astfel de oameni decât orice altă tară . Dacă vindeti muncă manuală însă - sau o bucată de cherestea sau una de otel -, valoarea a ceea ce vindeti nu creşte neapărat odată cu extinderea pietei, ba chiar poate scădea, sustine Romer. Există doar un anumit număr de fabrici care vor cumpăra munca fizică, dar există un număr mult mai mare de oameni care o vor vinde. Ceea ce vinde un tâmplar sau o bonă poate fi cumpărat la un moment dat doar de o singură fabrică sau de o singură familie - explică Romer -, în timp ce produsele bazate pe o idee, create de un programator sau de un inventator de medicamente, pot fi vândute în acelaşi timp tuturor clientilor de pe piata globală. Iată de ce, per ansamblu, America se va descurca bine în lumea plată a liberului -schimb - cu conditia să producă în continuare lucrători intelectuali care pot produce bunuri ale intelectului vandabile global şi care pot ocupa locurile de muncă create nu numai ca urmare a extinderii economiei globale, ci şi în urma conectării tuturor resurselor de intelect din lume. Poate că numărul de locuri bune de muncă din fabrici este limitat, dar nu există nici o limită a numărului de locuri de muncă din industria globală a intelectului. Dacă trecem de la o lume în care există cincisprezece companii de medicamente şi cincisprezece companii de software în America (treizeci în total) şi două companii de medicamente şi două de software în China (patru în total) într-o lume în care există treizeci de companii de medicamente şi de software în America şi treizeci de companii de medicamente şi de software în China, asta va însemna mai multă inovatie, mai multe tratamente, mai multe produse noi , mai multe nişe de specializare şi mult mai multi oameni cu venituri mai mari care vor cumpăra aceste produse. „ Tortul continuă să crească, deoarece dorintele de azi vor deveni nevoile de mâine " , sustine Marc Andreessen, cofondator al Netscape, care a contribuit la apa ritia unei noi industrii , comertul electronic. Această industrie a creat milioane de locuri de muncă în întreaga lume, pe care nimeni nu şi le imagina atunci când Bill

220

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Clinton a devenit preşedinte. Î mi place să merg din când în când în cafenele, dar acum, pentru că există Starbucks, am nevoie de cafeaua mea, iar această nevoie a creat o întreagă nouă industrie. Mi-a plăcut întotdeauna să pot cerceta anumite lucruri, dar după apariţia lui Google, trebuie să am un motor de căutare. O nouă industrie a fost deci creată în jurul căutării pe Internet, iar Google angajează doctori în matematică pe bandă rulantă - înainte să-i angajeze Yahoo ! sau Microsoft. Oame nii tind să presupună că tot ce trebuia inventat a fost deja inventat. Nu este aşa. ,, Dacă credeţi că dorinţele şi nevoile umane sunt infinite " , spunea Andreessen, „atunci există un număr infinit de industrii de creat şi de afaceri de demarat şi un număr infinit de locuri de muncă, iar singura limită este imaginaţia umană. Lumea se aplatizează, dar se şi dezvoltă în acelaşi timp . Şi cred că dovezile sunt foarte concludente : dacă ne uităm în trecut, ori de câte ori am avut mai mult comerţ, mai multe comunicaţii , am înregistrat şi o creştere semnificativă a activităţii economice şi a nivelului de trai" După al doilea război mondial, America a integrat ceea ce mai rămăsese din Europa şi Japonia în economia globală. Ambele zone şi-au dezvoltat de la an la an competen ţele din domeniul producţiei , intelectului şi serviciilor, adesea importând şi uneori furând idei şi echipament din SUA , la fel cum America a făcut cu Marea Britanie la sfârşitul anilor 1 770. Cu toate acestea, în cei 60 de ani care au trecut de la al doilea război mondial , nivelul de trai în America a crescut cu fiecare deceniu, iar rata şomajului - cu toate protestele legate de externalizare - este doar puţin peste 5 % , cam jumătate în raport cu rata şomajului din cele mai dezvoltate ţări din Europa de Vest. „ Tocmai am înfiinţat o companie care a creat 1 80 de noi locuri de muncă în mijlocul unei recesiuni " , spunea Andreessen, a cărui companie, Opsware, foloseşte automatizarea şi software-ul pentru a înlocui oamenii care lucrează cu uriaşele staţii de servere din locuri îndepărtate. Automatizând aceste slujbe , Opsware permite companiilor să economisească bani şi să-şi folosească creierele talentate nu în sarcini de rutină, ci pentru a începe noi afaceri în alte zone . Trebuie să vă fie frică de piaţa liberă, susţinea Andreessen, numai dacă sunteţi convinşi că niciodată nu veţi mai avea nevoie de medicamente noi , de software profesional nou, de industrii noi , de forme noi de divertisment, de cafenele noi şi numai dacă sunteţi convinşi că cetăţenii din ţara voastră nu vor putea niciodată dobândi competenţele intelectuale necesare pentru a ocupa locurile de muncă create de aceste noi industrii sau de noile modele de afaceri . „ Da" , a conchis el , ,,este nevoie de un cu totul alt mod de a gândi , bazat pe economie, pentru a spune că vor fi lucruri noi de făcut" Dar au existat întotdeauna lucruri noi de făcut şi nu avem nici un motiv serios să credem că viitorul va fi diferit. Acum 1 50 de ani, 90 % dintre americani lucrau în agricultură şi domeniile aso ciate, arau cu pluguri trase de cai şi strângeau recolta cu mâna. Astăzi, datorită indus trializării agriculturii, avem nevoie de mai puţin de 3 % din populaţie pentru a ne asigura necesarul de alimente şi chiar pentru a produce mai mult. Ce s-ar fi întâmplat dacă guvernul ar fi decis să protejeze şi să subvenţioneze toate acele munci agricole manuale şi ar fi refuzat să treacă la agricultura mecanizată, chiar computerizată ? Chiar aşa, dacă ar fi putut vota caii, ar mai fi existat maşini ? Americii ca întreg i-ar

AMERICA ŞI LIBERUL-SCHIMB

22 1

merge oare mai bine astăzi ? Nu prea. Bineînteles, este adevărat că, pe măsură ce indienii şi chinezii avansează pe scara valorică şi încep să producă mai multe bunuri ale intelectului - genul de bunuri în care s-au specializat americanii -, avantajul Americii în aceste domenii se va reduce, explică Jagdish Bhagwati , specialist în l iberul-schimb la Universitatea Columbia. Va exista o anumită presiune de reducere a salariilor în anumite domenii şi unele slujbe din aceste domenii vor migra pentru totdeauna în străinătate. De aceea, unii lucrători intelectuali vor fi nevoiti să se depla seze orizontal . Cu sigurantă însă, tortul care sporeşte va crea noi specializări şi noi domenii de avantaj comparativ pe care nu le putem prevedea în acest moment. De exemplu, a existat o perioadă în care industria americană de semiconductoare domina lumea, dar apoi diverse companii din alte tări au acaparat segmentul inferior al pietei. Unele s-au îndreptat chiar către segmentul superior. Companiile americane au fost obligate să găsească specializări noi şi mai profunde pe piata extinsă. Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, Intel ar fi dat faliment. În schimb, Intel prosperă. Paul Otellini, preşedintele Intel , spunea într-un interviu pentru The Economist (8 mai 2003) că, pe măsură ce cipurile devin suficient de bune pentru anumite aplicatii , apar noi aplicatii care necesită cipuri mai puternice şi mai complexe, specialitatea Intel . Pentru că, de exemplu , Google, Yahoo ! şi Microsoft încep să ofere posibilitatea căutărilor video, va exista cerere pentru noi dispozitive şi cipuri care să le actioneze, lucruri pe care cei mai multi dintre noi nu le credeam posibile acum zece ani . Acest proces are nevoie de timp pentru a se dezvolta . Dar va reuşi , spunea Bhagwati, pentru că ceea ce se întâmplă azi în sectorul serviciilor s-a întâmplat în sectorul produqiei atunci când au fost eliminate barierele din calea comertului. În cazul productiei, afirma Bhagwati , odată cu extinderea pietei şi creşterea numărului de jucători , a existat din ce în ce mai mult „comert intra-industrie" Mexic s-a specializat deci în productia de pneuri , China în produqia de arbori cu came, iar America în designul de automobile. Pe măsură ce ne îndreptăm către o economie a intelectului , vom vedea din ce în ce mai mult comert „ intra-serviciu " , cu un număr tot mai mare de nişe de specializare în diverse servicii al căror grad de complexitate creşte de asem*nea. Deci, mamă şi tată, să nu fiti surprinşi dacă într-o zi copilul vine de la şcoală şi vă spune că vrea să se facă „optimizator de motoare de căutare" Veti fi tentati să răspundeti : ,,Ia stai putin . Te-am trimis la facultate să te faci doctor sau avocat. Ce naiba este un optimizator de motoare de căutare ? De ce nu poti şi tu să te faci oftalmolog ca unchiul tău, Louie ? ". Dar nu vă lăsati pradă acestor cuvinte. Optimi zatorul de motoare de căutare este una dintre noile specializări care apar în lumea plată. Iată cum anume : să presupunem că există în lume două mari companii producătoare de valize - Tom's Suitcases şi Samsonite. S-ar putea obtine profituri de milioane de dolari dacă, atunci când cineva caută „ valize" pe Google, pe prima pagină Google sau Microsoft cu rezultate, Tom's Suitcases apare înainte de Samsonite. Este mai probabil ca un număr mai mare de persoane să dea click pe Tom's Suitcases şi, pentru că cei care intră pe un Web site vor şi cumpăra, probabil , Tom's Suitcases va avea mai multi clienti . Optimizatorii de motoare de căutare (denumiti SEO, în branşă) studiază în permanentă algoritmii folositi de marile motoare de căutare pentru a obtine rezultate de căutare şi, apoi, să elaboreze strategii de marketing şi de retea

222

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

pentru a aduce compania mai sus în aceste ierarhii ale rezultatelor. Aceşti optimizatori sunt atât de obsedaţi de algoritmi , încât sunt numiţi „algoolici " Munca lor este o sinteză între matematică şi marketing - o specializare complet nouă, creată în întregime de aplatizarea lumii. Vă aduceţi aminte de zilele în care vă întrebaţi prietenul de la facultatea de matematică : şi unde o să ajungi cu matematica ? Nu e cazul să mai puneţi întrebarea asta. Optimizarea motoarelor de căutare a devenit o afacere atât de mare, încât Google organizează anual o petrecere la sediul său pentru toţi optimizatorii care încearcă să-i spargă codul . La 20 august 2005 , Associated Press descria astfel petrecerea Google : „ Bere în valuri , muzică live, karaoke şi jocuri arcade au întreţinut atmosfera la Googleplex seara trecută, dar acţiunea adevărată avea Ioc în austera sală de conferinţe la sediul Google Inc. Acolo, inventivii întreprinzători ai Internetului care încearcă mereu să manipuleze rezultatele motorului de căutare Google pentru un avantaj concurenţial au încercat să profite la maximum de şansa rară de a se întâlni cu cei mai buni ingineri ai companiei . În ciuda eforturilor de a părea serviabili , experţii în coduri de la Google nu au avut de gând să divulge «reţeta secretă» , formula bine păzită de ierarhizare a Web site-urilor . . . Eforturile de a-i păcăli pe cei de Ia Google îi irită pe unii experţi ca Shari Thurow, care spune că cel mai bun mod de a avansa în ierarhia rezultatelor de căutare este de a oferi produse bune şi un conţinut valoros". Nimic din ce este legat de lumea plată nu face să pară demodat principiul funda mental al lui Ricardo privind avantajul comparativ - chiar nimic . Nou este modul în care ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare îşi vor defini avantajul comparativ într-o lume plată - în ce industrii şi servicii , noi şi vechi , vor alege să se specializeze într-un anumit moment. Aici va apărea noua provocare. S-ar părea că într-o lume mai plată, o ţară îşi poate pierde avantajul comparativ dintr-un domeniu şi va face acest lucru mult mai repede decât în lumea rotundă . Este evident, de exemplu , că ţări precum India şi China pot concura acum în mult mai multe domenii - domenii considerate până acum apanajul naţiunilor vestice dezvoltate. Aceste ţări vestice dezvoltate vor fi nevoite să se adapteze şi să abordeze domenii şi mai noi , mult mai repede, dacă doresc să-şi menţină nivelul de trai . În acelaşi timp , pe măsură ce India şi China se dezvoltă, ele îşi vor pierde avantajul comparativ în anumite domenii mai puţin importante , precum industria textilă sau producţia de bază, în faţa unor ţări precum Vietnamul sau Madagascarul. Nici o ţară nu este imună în raport cu aceste legi economice ale gravitaţiei . Totuşi , vestea bună pentru America, aşa cum am încercat să sugerez, este că în lumea plată va exista şi un flux inexorabil de noi locuri de muncă, create de noi domenii care apar din ce în ce mai rapid - slujbe în care americanii şi europenii cu studii ar trebui să fie capabili să se specializeze, precum optimizarea motoarelor de căutare. Şi, în acelaşi timp, va exista un flux inexorabil de slujbe din lumea dezvoltată către lumea în curs de dezvoltare, pe măsură ce aceste noi slujbe pot fi mai uşor comercializate - şi deci mai avantajos de mutat în India sau China. În acelaşi timp , datorită celor zece factori de aplatizare, din ce în ce mai multe munci vor fi divizate, sarcinile mai complexe fiind executate în lumea dezvoltată, iar

AMERICA ŞI LIBERUL-SCHIMB

223

cele mai putin sofisticate, în tările în curs de dezvoltare - unde fiecare aduce un avantaj comparativ. Şi vom vedea mai multe inovatii provenite din China şi India, cu o parte din productie, design şi marketing externalizată în Vest, unde, într-adevăr, este posibil să mai avem un oarecare avantaj comparativ. Vom fi martori la toate aceste fenomene care vor avea loc simultan. Dar atât timp cât tortul continuă să crească în dimensiune şi complexitate, fiecare tară ar trebui să-şi identifice domeniile în care să se specializeze, dar şi să-şi educe în continuare forta de muncă în sensul dezvoltării competentelor. Nu uitati : Indienii şi chinezii nu concurează cu noi Într-o cursă către limita infe rioară. Suntem concurenJi Într-o cursă către limita superioară - şi ăsta e un lucru bun ! Ei vor standarde mai bune de viată, nu slujbe proaste, vor nume de marcă şi nu resturi , vor să-şi vândă scuterele şi să cumpere maşini , vor să-şi vândă pixurile şi creioanele şi să cumpere computere. Şi cu cât reuşesc mai bine să facă asta, cu cât urcă mai sus, cu atât mai mult loc există la vârf - deoarece cu cât au mai mult, cu atât mai mult cheltuiesc, cu atât mai diversificate devin pietele şi cu atât mai multe nişe de specializare se creează. Să ne uităm la ceea ce se întâmplă deja : pe măsură ce companiile americane îşi externalizează munca din domeniul intelectului în India, companiile de acolo îşi folosesc câştigurile şi cunoştintele pentru a inventa noi produse pe care indienii mai săraci le pot utiliza pentru a trece în clasa de mijloc, unde vor deveni cu sigurantă consumatori ai produselor americane . Atât China, cât şi India trec rapid de la o produqie bazată pe costuri mici la inovatia proprie, bazată pe costuri mici . Ei trebuie să găsească moduri inovatoare şi ieftine de a-şi rezolva problemele - şi asta şi fac. Şi odată ce îşi vor perfectiona aceste solutii ieftine pe pietele proprii - un program de asigurări medicale în India adresat persoanelor sărace pentru doar 10 dolari pe an, computere portabile ieftine, telefoane mobile extrem de ieftine şi chiar o linie aeriană internă cu tarif redus (75 de dolari pentru un zbor de trei ore de la Bangalore la Delhi) pentru care se vând bilete în cafenelele Internet din statiile de benzină -, le vor introduce pe piata globală. Bussiness Week ( li octombrie 2004) scria despre fabrica Tata Motors de lângă Pune, la sud de Mumbai, ,, unde un grup de tineri designeri , tehnicieni şi experti în marketing analizează desene şi examinează mostre de otel şi plastic compozit. Obiectivul lor este ca până la începutul anului viitor să elaboreze un prototip al celui mai ambitios proiect Tata Motors de până acum : un automobil compact la pretul de 2 . 200 dolari . Compania speră că maşina va înfrânge concurenta modelului Suzuki Maruti de 5 . 000 şi va deveni cea mai ieftină maşină din India - şi un model de export pentru restul lumii în curs de dezvoltare. «De acest lucru are cel mai mult nevoie India la ora actuală - o maşină pentru omul obişnuit» , spune Ratan Tata, preşedinte al Grupului Tata, care are o cifră de afaceri de 1 2 , 5 miliarde de dolari . Indienii cer din ce în ce mai mult produse şi servicii mai bune la preturi mici. Progresul economic puternic din acest an va contribui la creşterea acestei cereri . Este posibil ca Made in India să reprezinte inovatia în noua economie globală". Raghuram Rajan, director de cercetare pentru Fondul Monetar International , face parte din consiliul HeyMath . com, o companie indiană din domeniul educational foarte inovatoare, care angajează studenţi indieni pentru a medita prin Internet elevi

224

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

din Singapore şi din alte părti ale lumii, precum şi experti indieni, englezi sau chinezi care să elaboreze cele mai bune metode de a preda diverse concepte matema tice şi ştiintifice elevilor din clasele I-XII. Lucrând cu şcoli publice din Singapore şi acum chiar şi din Statele Unite, HeyMath oferă profesorilor planuri de lecţii, prezentări PowerPoint, pachete online de teme pentru acasă şi alte metode dinamice de a preda matematică şi ştiinte exacte. Profesorii economisesc astfel timp, pe care îl pot folosi pentru a personaliza anumite lectii pentru clasa lor sau pot aloca mai mult timp interacţiunilor personale. HeyMath, cu sediul în Chennai (India) , este plătită de şcoli din Singapore şi din întreaga lume . Şi Universitatea Cambridge din Londra face parte din ecuatie, asigurând controlul general de calitate şi certificând planurile de lecţii şi metodele de predare. „ Toată lumea câştigă" , spune Rajan. ,, Compania este condusă de doi indieni care au lucrat pentru Citibank şi CSFB în Londra şi au revenit apoi în India pentru a începe această afacere . . . Universitatea Cambridge obtine bani de la o companie care a creat o nişă complet nouă. Studentii indieni fac bani de buzunar. Şi elevii din Singapore învată mai bine. " În acelaşi timp, software-ul folosit este asigurat probabil de Microsoft, cipurile de Intel , iar studentii indieni care şi-au mărit veniturile cumpără probabil computere de la Apple, Dell sau HP. Însă toate acestea nu sunt vizibile. ,,Tortul a crescut, dar nimeni nu a văzut" , spunea Rajan. Nimeni, din nici o parte a lumii, nu şi-a pierdut locul de muncă din cauza intrării pe piată a HeyMath, ci o grămadă de oameni din locuri diferite au obtinut slujbe care nu existau în urmă cu cinci ani . Un eseu publicat în McKinsey Quarterly , ,,Beyond Cheap Labor : Lessons for Developing Economies " ( ,, Dincolo de mâna de lucru ieftină : Lecţii pentru econo miile în curs de dezvoltare " ) , prezintă în numărul din ianuarie 2005 un exemplu ilustrativ pentru companiile şi tările care trec de la un avantaj comparativ la altul : ,,În industria de textile şi confectii din nordul Italiei . . . cea mai mare parte a productiei de îmbrăcăminte s-a deplasat către zone unde costurile sunt mai mici, dar rata şoma jului a rămas stabilă pentru că firmele au alocat mai multe resurse designului de haine şi coordonării retelelor globale de producţie" Pietele libere - şi libertatea de externalizare şi de offshoring - sunt uşor de demonizat, pentru că este mult mai uşor să vezi concedierile masive anuntate pe prima pagină a ziarelor decât angaj ările de cinci-zece persoane tăcute de companiile mici şi mijlocii . Acestea ajung rareori la ştiri . Dar, uneori, câte un ziar încearcă să sape mai adânc. Star Tribune, ziarul local din oraşul meu, Minneapolis, tocmai a tăcut asta. A analizat modul în care economia statului Minnesota este afectată de apla tizarea lumii şi a îndrăznit chiar să publice, la 5 septembrie 2004 , un articol intitulat „ Offshore Jobs Bring Grains at Home" ( ,,Slujbele extrateritorializate aduc câştiguri acasă" ) . Articolul , scris în Wuxi (China) , începe aşa : ,,Afară aerul este umed, plin de praf şi arde ca o febră tropicală. Înăuntru, într-un mediu uscat, curat şi răcoros, sute de foşti fermieri , îmbrăcati în nişte costume parcă de la NASA, muncesc pentru compania Donaldson Co. Inc. din Bloomington . . . Donaldson are de două ori mai mulţi angajaţi în China (2 . 500) decât în Bloomington ( 1 . 100) . Afacerea din China nu numai că a permis companiei să continue fabricarea unui produs care nu mai aducea

AMERICA ŞI LIBERUL-SCHIMB

225

profit în SUA , dar a şi contribuit la creşterea numărului de angajati în Minnesota , cu 400 de oameni , începând din 1 990 . Tehnicienii , chimiştii şi designerii bine plătiti de la Donaldson (Minnesota) concep filtre de ultimă generatie pe care uzina din China le utilizează pentru computere, MP3-player-e şi videorecordere digitale . Preturile în scădere ale unitătilor de disc, posibile datorită producţiei chineze, alimentează cererea de dispozitive . «Dacă nu am urma această tendintă, am da faliment» , spune David Timm, director general al diviziei de unităti de disc şi microelectronică de la Donaldson. Global Insight estimează că în Minnesota, în 2003 , s-au creat 1 . 854 locuri de muncă datorită externalizării în străinătate . Până în 2008 , firma estimează că vor apărea aproape 6. 700 de noi locuri de muncă în Minnesota ca urmare a acestei tendinte " Economiştii compară adesea intrarea Chinei şi a Indiei pe piata globală cu momentul în care liniile de cale ferată din America au legat în sfârşit New Mexico de California, care avea o populatie mult mai mare. ,, Când se construieşte calea ferată" , observa Vivek Paul , preşedinte al Wipro , ,,primul lucru pe care îl vezi este capacitatea mărită , iar toti oamenii din New Mexico vor spune că ceilalti - califor nienii - le vor lua locurile de muncă . Acest lucru se va întâmpla în unele zone , iar unele dintre companiile aflate de-a lungul căii ferate vor da faliment. Dar apoi capi talul se va reaşeza . În cele din unnă, toti cei de lângă calea ferată vor avea de câştigat. Bineînteles , există teamă, dar această teamă este bună pentru că stimulează vointa de a schimba, de a explora şi de a face mai multe lucruri mai bine " Aşa s-a întâmplat când am legat New York-ul de New Mexico şi California . Aşa s-a întâmplat când am legat Europa de Vest, America şi Japonia . Aşa se va întâmpla când vom lega India şi China de America, Europa şi Japonia. Reteta succesului nu este distrugerea căii ferate care vine spre tine, ci îmbunătătirea competentelor şi investirea în acele practici care îti vor permite tie şi societătii tale să pretindeti o felie din tortul mai mare, dar şi mai complex .

Intangibilii Găsirea unei noi clase de mijloc Dacă aplatizarea lumii este în mare parte (deşi nu în totalitate) ireversibilă şi dacă s-ar putea dovedi la fel de benefică pentru societatea americană în general cum au fost şi alte evoluţii ale pieţei , cum poate omul de pe stradă să profite cel mai bine de ea ? Ce le spunem copiilor noştri ? Răspunsul meu e unul simplu : vor exista o mulţime de slujbe de calitate în lumea largă şi plată pentru cei care au pregătirea, aptitudinile, ideile şi motivaţia potrivită pentru a pune mâna pe ele . Însă noua provocare nu e o jucărie : fiecare tânăr ame rican din ziua de azi ar face bine să se pregătească să concureze cu fiecare tânăr chinez, indian sau brazilian. În Globalizarea 1 . 0, ţările trebuiau să înveţe să gândească global pentru a prospera sau cel puţin pentru a supravieţui . În Globalizarea 2 .0, com paniile trebuiau să înveţe să gândească global pentru a prospera sau cel puţin pentru a supravieţui . În Globalizarea 3 . 0 , fiecare individ trebuie să înveţe să gândească global pentru a prospera sau cel puţin pentru a supravieţui . Aceast lucru impune nu doar un nou nivel de aptitudini profesionale, ci şi un anumit grad de flexibilitate mentală, de motivaţie şi de mobilitate psihologică . Sunt convins că noi , americanii , avem toate şansele s ă reuşim î n această lume . Dar sunt l a fel de sigur c ă nu ne va fi uşor ca în ultimii cincizeci de ani . Fiecare dintre noi , ca indivizi , va trebui să muncească ceva mai mult şi să alerge ceva mai repede pentru a-şi ridica în continuare nivelul de trai . ,, Globalizarea a trecut de la globalizarea companiilor la globalizarea indivizilor" , spunea Vivek Paul , preşedintele Wipro . ,, Cred că, în prezent, majoritatea locurilor de muncă le oferă posesorilor lor sentimentul că activitatea lor se integrează la nivel global : «Lucrez cu cineva din India. Cumpăr de la cineva din China . Vând cuiva din Anglia» . Ca urmare a posibilităţii de a deplasa o anumită activitate prin lume , am determinat un înalt grad de conştientizare din partea fiecărei persoane care spune : «Pe lângă faptul că munca mea trebuie să-şi găsească locul în lanţul de aprovizionare global , mai trebuie să înţeleg cum pot să concurez cu succes şi să am setul de aptitudini necesar pentru a lucra într-un ritm care să fie potrivit cu lanţul de aprovizionare. Şi ar fi de dorit să reuşesc să-mi fac treaba cel puţin la fel de bine ca oricine altcineva din lumea asta» . " Acest simţ al responsabilităţii faţă de propria

INTANGIBILII

227

evolutie merge astăzi mai departe decât oricând înainte. În multe ramuri globale eşti nevoit să dovedeşti zilnic că-ti meriti slujba prin valoarea pe care o creezi şi prin aptitudinile unice pe care le poti pune în joc. Iar dacă nu reuşeşti, slujba ta poate zbura mai departe şi mai repede ca niciodată. Pe scurt, niciodată nu a fost de dorit să fii mediocru la serviciu - însă într-o lume despărtită de ziduri , mediocritatea îti putea asigura totuşi un salariu decent. Te puteai descurca binişor. . . Într-o lume mai plată, chiar nu vrei să fii mediocru sau lipsit de entuziasm fată de munca ta. Nu vrei să te trezeşti în pielea lui Willy Loman din Moartea unui comis-voiajor, când fiul său Biff îi face praf iluzia că familia lor ar fi specială, declarând : ,,Tată ! Nu fac nici cât o ceapă degerată, şi nici tu ! " Iar Willy se înfurie şi i-o întoarce : ,,Nu sunt o ceapă degerată, sunt Willy Loman, iar tu eşti Biff Loman ! " Eu unul nu mi-aş dori un asem*nea dialog cu fetele mele, aşa că sfatul meu pentru ele, în această lume plată, ar fi teribil de scurt şi de direct : ,,Fetelor, când eram eu copil , părintii îmi spuneau la masă : «Tom, trebuie să termini tot din farfurie. Gân deşte-te că în China şi în India sunt copii care mor de foame» . Aşa că iată ce vă sfătuiesc eu : fetelor, trebuie să vă terminati tema pentru acasă. Gândiţi-vă că în China şi în India sunt tineri înfometati după slujbele voastre" Iar într-o lume plată slujbele chiar pot să devină ale lor, pentru că într-o lume plată nu există „ slujbe americane " Există doar slujbe şi, acum mai mult ca oricând , acestea vor reveni celor mai capabili , mai inteligenti , mai eficienti sau mai ieftini - oriunde vor fi locuind ei.

Noua clasă de mijloc Însă pentru a o scoate la capăt în lumea plată va fi nevoie de ceva mai mult decât de o temă pentru acasă terminată. Va trebui ca tema respectivă să fie optimă . Companiile care se adaptează cel mai bine la aplatizarea lumii nu se multumesc cu schimbări minore, ci schimbă cu totul tiparele muncii pe care o realizează şi modul în care o realizează, pentru a profita cât mai bine de platforma lumii plate şi pentru a putea concura cu alţii care fac acelaşi lucru . Asta înseamnă că şi tinerii trebuie să-şi reorienteze complet studiile, iar profesorii lor, modul de predare. Nu merge să păstrezi acelaşi vechi model care a funcţionat în ultimii cincizeci de ani , când Pământul era încă rotund . Acestea sunt aspectele pe care le voi dezvolta în acest capitol şi în următorul : Ce fel de slujbe pentru clasa de mijloc creează în prezent companiile şi întreprinzătorii de succes ? Cum trebuie să se pregătească lucrătorii pentru aceste slujbe şi cum pot profesorii să-i sprij ine în această direcţie ? Să începem cu începutul . Cheia reuşitei personale într-o lume plată este să-ţi dai seama cum poţi să devii un „ intangibil " , un paria. Aţi auzit bine . Când lumea se aplatizează, sistemul de caste se întoarce cu susul în jos. În India, paria sunt clasa cea mai de jos, dar în lumea plată oricine îşi va dori să fie un paria. În dictionarul meu, ,,paria" , intangibilii, sunt cei ale căror slujbe nu pot fi date altcuiva, nu pot fi

228

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

digitizate sau automatizate. Să ne amintim comentariul analistului David Rothkopf, care afirma că majoritatea slujbelor pierdute nu le revin indienilor sau chinezilor, ci pur şi simplu trecutului . Adică sunt digitizate şi automatizate. Biroul cotidianului The New York Times din Washington avea, bunăoară, o telefonistă-recepţionistă. Acum dispune de un mesaj de întâmpinare înregistrat şi de mesagerie vocală. Slujba de recepţionist nu a plecat în India, ci s-a pierdut în desuetudine sau, mai bine spus, s-a externalizat într-un microcip . Cu cât devine lumea mai plată, cu atât mai mult se digitizează, automatizează sau se extemalizează tot ceea ce poate fi digitizat, automa tizat sau externalizat. După cum îi place să spună lui Nandan Nilekani , directorul general executiv de la lnfosys, în lumea plată există munci „ fungibile şi nefungibile " Orice activitate care poate fi digitizată, automatizată sau transferată peste hotare cu relativă uşurinţă este fungibilă . Una dintre cele mai evidente caracteristici ale lumii plate este că multe slujbe - nu doar cele ale inşilor în salopetă de la strung , ci şi (mai nou) activităţile inşilor în costum şi cravată din sectorul terţiar - devin fungibile. Şi dacă ne gândim că tot mai mulţi dintre noi lucrează în sectorul terţiar, este evident că tot mai mulţi dintre noi vor fi afectaţi . S ă nu ne amăgim : trăim într-o lume în care din ce î n ce mai multe lucruri sunt comercializabile, afirma Alan Blinder, renumitul economist de la Princeton, într-un eseu foarte inteligent, intitulat „ Fear of Offshoring" ( ,,Teama de offshoring " ) . Iată şi explicaţia oferită de autor : În orice moment, tehnologia disponibilă - în special transportul şi comunicatiile determină în mare măsură care bunuri şi servicii sunt uşor de comercializat la nivel international şi care sunt dificil sau imposibil de comercializat. Simplificând acest fapt elementar, teoreticienii economiei conceptualizează în general bunurile şi serviciile la nivel mondial ca încadrându-se în două mari categorii : ,, comercializabile" şi „neco mercializabile" [conform terminologiei lui Nilekani, fungibile şi nefungibile] . În mod traditional, orice marfă care putea fi pusă într-o cutie şi transportată (în special produse fabricate) era considerată comercializabilă, în timp ce orice nu putea fi ambalat (de pildă, serviciile) sau era prea greu pentru a fi transportat (cum ar fi cimentul) era considerat necomercializabil. Însă acesta e un mod de a vedea lucrurile deja depăşit. Cum tehnologia se îmbunătăteşte în permanentă, iar transporturile devin din ce în ce mai ieftine şi mai uşor de utilizat, granita dintre comercializabil şi necomercializabil se depla sează mereu . . . Cu timpul, tot mai multe lucruri devin comercializabile. Nici cutiile nu mai sunt ce au fost odată. Vechea ipoteză conform căreia tot ce poate fi împachetat poate fi implicit comercializat a devenit cu desăvârşire desuetă . . . Acum, pachetele de date digitale pot juca rolul pe care-l jucau deunăzi cutiile, drept pentru care multe servicii sunt comer cializabile şi încă şi mai multe vor deveni astfel. Dacă mi se permite o previziune îndrăzneată . . . Pe viitor - şi într-o mare măsură deja în prezent -, principala distinqie a comertului international nu se va mai face între lucrurile care pot fi puse într-o cutie şi celelalte. V om distinge, în schimb, între serviciile care pot fi fumizate electronic pe distante mari fără să-şi piardă din calitate (sau cu pierderi minime) şi celelalte. Faptul că o vastă gamă de servicii devin comercializabile este, după cum se spune, ultimul răcnet. Şi putem fi aproape siguri că segmentul de servicii care pot fi fumizate electronic va creşte. (Centrul de Studii E conomice al Universitătii Princeton, Studiul nr. 119, decembrie 2005)

INTANGIBILII

229

Aceasta fiind direcţia în care se mişcă economia globală, cine vor fi atunci noii intangibili ? Care locuri de muncă vor deveni cel mai probabil fungibile, adică uşor de automatizat, digitizat sau externalizat ? După părerea mea, intangibilii lumii plate se vor încadra în trei mari categorii. În prima se vor situa persoanele cu adevărat ,, speciale sau specializate". Eticheta poate fi aplicată unor Michael Jordan, Madonna, Elton John, J . K . Rowling, neurochirurgului din oraşul vostru şi cercetătorului care caută leacul împotriva cancerului la Facultatea de Medicină. Aceşti oameni joacă roluri atât de speciale sau de specializate, încât nu vor putea fi niciodată externalizate, automatizate sau comercializate prin transfer electronic. Sunt paria, sunt intangibili . Dispun de o piată globală pentru bunurile şi serviciile pe care le oferă şi pot pretinde salarii . . . globale. În a doua categorie intră cei bine „ancorati " la nivel local . Aici se regăsesc un număr foarte mare de persoane. Sunt intangibili pentru că munca lor trebuie făcută într-un loc bine determinat, fie pentru că implică anumite cunoştinte locale specifice, fie pentru că necesită un contact sau o interacţiune directă, personală cu un client, pacient, coleg sau cu publicul . Toate aceste persoane sunt intangibile pentru că sunt bine ancorate : frizerul , ospătărita, bucătarul , instalatorul , surorile medicale, den tistul , cântăretul de la club, masorul , casiera de la magazin, electricianul , bona, grădinarul , menajera şi avocatul care se ocupă de divorţuri . De remarcat că unii au slujbe de vârf (avocatul şi dentistul) , sunt muncitori calificati (instalator, tâmplar) sau necalificaţi (gunoier, menajeră) . Indiferent de gradul de sofisticare al muncii lor, salariile le vor fi dictate de jocul cererii şi ofertei locale . Astfel ajungem la cea de-a treia mare categorie. Este vorba despre posturile care până nu demult îşi încadrau posesorii în clasa de mijloc - de la liniile de asamblare din fabrici până la procesarea de date, analiza de credite şi anumite forme de contabilitate şi radiologie - şi erau considerate nefungibile sau necomercializabile, însă devin din ce în ce mai fungibile şi comercializabile datorită acţiunii celor zece factori de aplatizare. Să le spunem posturi ale „ vechii clase de mijloc " Multe dintre ele se află în prezent sub presiunea fenomenului de aplatizare a lumii. După cum ar spune Nandan Nilekani , ,,problema [Americii] este linia de mijloc. Pentru că zilele în care te puteai baza pe o slujbă de contabil s-au dus. Şi multe persoane din clasa de mijloc rămân acolo unde se află [vechiul] mij loc . . . Clasa de mijloc nu înţelege încă intensitatea concurentială a viitorului . Dacă nu o va face, nu va fi dispusă să se reprofileze şi vă veţi trezi cu o multime de oameni izolaţi pe o insulă". Iar noi nu ne dorim deloc aşa ceva . Economia americană arăta ca o curbă în formă de clopot, cu o protuberantă mare la mijloc. Această convexitate formată de slujbele din clasa de mijloc a asigurat nu doar stabilitatea economiei noastre, ci şi stabilitatea politică. Democratia nu poate fi stabilă în absenta unei clase de mijloc numeroase şi bine stratificate. Nu ne putem permite să trecem de la o economie în curbă de clopot la una de haltere - cu două capete grele şi nimic la mijloc. Ar fi incorect din punct de vedere economic şi ar aduce instabilitate politică. După cum afirmă pe bună dreptate Gene Sperling, fost consilier economic naţional al adminis tratiei Clinton, ,,dacă nu reuşim să ne dezvoltăm împreună, dezvoltarea noastră separată ne va diviza complet".

230

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Dacă următorul „ultim răcnet" va fi automatizarea şi externalizarea tot mai multor posturi ale vechii clase de mijloc, atunci marea întrebare care se pune pentru SUA şi pentru orice altă tară dezvoltată este : Care vor fi slujbele noii clase de mijloc şi pe ce aptitudini profesionale se vor baza ? În Statele Unite se creează în permanentă noi şi noi posturi de mijloc ; de aceea, nu ne confruntăm cu un şomaj pe scară largă, în ciuda aplatizării lumii . Însă pentru a avea acces la şi pentru a păstra o astfel de slujbă a noului mij loc e nevoie de anumite aptitudini care să fie adecvate Pământului plat - aptitudini care să te facă pe tine, ca individ , cel putin pentru o vreme, special , specializat sau ancorat şi, prin urmare, intangibil , un paria, cel puţin pe o durată determinată. În noul mijloc vom lucra cu toţii pe perioadă determinată .

Noii membri ai clasei de mijloc Dar care să fie aceste aptitudini ? Pentru a răspunde la întrebare, am făcut câtiva paşi înapoi . Am vizitat o serie de companii de succes de pe Pământul plat cu următoarea întrebare simplă : ,, Este evident că aveţi o mulţime de slujbe de calitate pentru clasa de mijloc. Cine sunt angajaţii voştri şi în ce constă munca lor ? ". Rezultatul chestiona rului a fost o listă generală a categoriilor în care se pot încadra sau din care se pot desprinde majoritatea noilor slujbe de mijloc şi a seturilor de aptitudini pe care le presupun. Cu alte cuvinte, iată cum ar arăta ofertele de locuri de muncă în lumea plată .

Mari colaboratori şi orchestratori Nu încape îndoială că multe dintre posturile clasei de mijloc vor presupune colabo rarea cu ceilalţi sau organizarea colaborării în şi între diferite companii , în special între cele care angajează fortă de muncă diversificată de pe întreg mapamondul . Aşadar, pe măsură ce tot mai multe companii p*rnesc de la bun început ca structuri globale cu reţele de aprovizionare globale, o nouă slujbă de mijloc de importantă majoră va fi aceea a unui director care poate lucra cu şi orchestra reţele de aprovi zionare de tip 24/7 /7 - adică retele logistice care funcţionează douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, simultan pe şapte continente. Prima dată când mi-am dat seama de acest lucru a fost în vara anului 2005 , când am dus-o pe fiica mea Orly la Bangalore, unde a ţinut cursuri ca voluntar la o şcoală din afara oraşului . Într-o zi m-a însoţit în una dintre vizitele mele la prietenii de la Infosys. Odată ajunşi la sediul Infosys, o doamnă care se ocupa de relatiile cu publicul ne-a oferit un tur al clădirii . În timp ce ne plimbam pe culoare, mi-a spus în treacăt : ,, Stagiarii noştri au aflat că veţi fi aici azi şi vă invită să le vorbiţi " Desigur, i-am răspuns, mi-ar face plăcere să-i întâlnesc. Întotdeauna îmi place să stau de vorbă cu tinerii indieni . ,,Nu-nu . . . e vorba despre stagiarii noştri americani " , a venit replica. ,,Cum ? Aveţi stagiari americani l a Infosys ? ! " Bineînţeles, m-a asigurat gazda. Pentru cele o sută de posturi de stagiar oferite în vara respectivă,

INTANGIBILII

23 1

lnfosys primise aproximativ 9 . 000 de candidaturi , cele mai multe din America de Nord , China, Franţa şi Germania. Am întrebat-o pe una dintre stagiare, Vicki Chen, o studentă de origine chinezo-americană care venea de la Claremont Colleges din California, de ce dorise un stagiu în Bangalore. ,, Toate afacerile vin spre India şi nu văd de ce nu aş veni după ele " , mi-a răspuns . ,, Dacă aici se află acum centrul de greutate, aici trebuie să fii ca să-ţi măreşti valoarea . " După cum a subliniat directorul executiv Nilekani , chiar dacă lnfosys este una dintre cele mai mari companii de externalizare din lume, cu sediul în Bangalore, ,,30 % dintre angajaţii noştri locuiesc în afara Indiei, pe întreg mapamondul " lucrând la nivel de interfaţă , găsind noi contracte, implementând noi aplicaţii şi oferind service clienţilor actuali . ,, Vor exista multe posturi bune la interfaţa acestui nou model de colaborare globală" , a spus Nilekani . ,, Să presupunem că lucrezi la o mare companie farmaceutică şi că aceasta îşi dezvoltă activitatea de cercetare în India . Vei avea nevoie de oameni care să vorbească cu Food and Drug Administration (FDA) din Washington şi să se ocupe de piaţa locală. Întotdeauna există o dimensiune locală în acest proces global . " Noile slujbe de colaborare din clasa de mijloc se vor regăsi în vânzări , marketing , întreţinere şi management, dar toate vor avea în comun cerinţa de a deţine aptitudini de bun colaborator pe orizontală, de a lucra confortabil într-o multinaţională (atenţie ! o multinaţională cu sediul central în Beij ing sau Bangalore, nu în Boston) şi de a traduce serviciile acesteia în limba pieţei locale, oriunde va fi fiind aceasta . Vorbim despre capacitatea de a lucra cu , de a mobiliza, a entuziasma şi a conduce o forţă de muncă multidimensională şi multiculturală. În acelaşi timp, deoarece tot mai multe produse vor fi fabricate în reţele de aprovizionare globale, multe dintre noile slujbe de mijloc vor implica eficientizarea lanţurilor de aprovizionare. ,,Cu cât sunt mai complexe reţelele globalizate " , afirmă Carlota Perez, expert venezuelan în tehnologie şi dezvoltare socioeconomică, renu mită mai ales pentru studiile sale asupra modificărilor majore ale paradigmei tehno economice, ,,cu atât mai multe [companii] vor avea nevoie de diverse forme de coordonare şi management [între] specificaţii tehnice, compatibilitate, cercetare şi proiectare, marketing global , lanţuri de distribuţie, schimb şi stocare de date sau securitate " Se vor crea o mulţime de locuri de muncă de calitate de-a lungul unei astfel de reţele.

Marii sintetizatori Cu cât împingem mai departe graniţele cunoaşterii şi ale inovaţiei , cu atât mai mult noile valori revoluţionare - adică noile produse şi servicii cel mai bine vândute - vor proveni din alăturarea unor elemente disparate despre care nu am fi crezut că pot funcţiona împreună . Optimizarea motoarelor de căutare, de pildă, aduce în aceeaşi echipă matematicieni şi experţi în marketing . Noua mare descoperire în ştiinţele biologice va proveni de la informaticieni care ştiu să lucreze cu harta genetică a genomului uman, în colaborare cu companii farmaceutice care pot să transforme

232

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

aceste imagini în medicamente ce vor salva vieti omeneşti . Din astfel de sinteze se vor naşte noile slujbe. Î n momentul în care scriu acest capitol , una dintre cele mai fierbinţi noi afaceri implică aşa-numitul procedeu de mash-up , care presupune combinarea a două instru mente Web diferite. Prin mash-up , câteva agenţii imobiliare locale, de pildă, au posi bilitatea de a combina craiglist. org cu Google. corn, ceea ce ar însemna construirea unei relaţii între baza de date în care sunt înscrise toate persoanele care vând o casă sau dau în chirie un apartament într-un anumit oraş şi hărtile Google - rezultatul fiind o hartă imobiliară obţinută pe loc, care indică localizarea tuturor caselor şi proprietăţilor respective şi se actualizează în fiecare secundă. ,,Oare poţi face să lucreze împreună un artist şi un inginer care proiectează apa ratură medicală ? " , m-a întrebat într-o zi petrecută în Bangalore directorul operativ de la lnfosys, S . ,,Kris" Gopalakrishnan. ,, Dacă valoarea apare din sinteză, înseamnă că avem nevoie de sintetizatori . Abordarea convenţională a oricăror probleme sau dificultăţi consta în fragmentarea acestora în părţi şi elemente mici, care să poată fi manevrate mai uşor, însă acum încercăm să creăm valoare prin realizarea unei sinteze a părtilor disparate . IBM producea înainte cipuri, calculatoare şi software în mod ver tical [adică de unul singur] . Dar dacă studiezi compania Dell, vei vedea că se ocupă foarte puţin de design şi fabricaţie. Dell alătură elemente fabricate de alţii şi le pune în faţa clientului . Valoarea oferită [de Dell] constă tocmai în capacitatea sa de a sintetiza mai bine ca oricare altul . Cheia o reprezintă ştiinţa de a sintetiza totul în jurul cererii clientului . . . Astfel , în orice mare companie vei avea nevoie simultan de persoane care se ocupă bine de indivizi care văd unilateral şi de persoane care pot vedea imaginea de ansamblu [care pot uni punctele prin linii] . Iar schimbarea care se produce în India şi la Infosys este o deplasare tot mai clară a accentului pe capacitatea de a crea sinteza de care are nevoie clientul . Î nţelegem tendinţele din domeniu, anticipăm tendinţele viitoare şi reuşim să obţinem o soluţie sintetizată . " Jeff Wacker, care se ocupă de studii prospective la Electronic Data Systems Corporation (EDS) , a redactat la un moment dat o notă de serviciu în care estima care dintre posturi vor dispărea în cincisprezece-douăzeci de ani . Prima categorie men ţionată pe lista sa era CIO ( Chief Information Officer) . ,, Va exista în continuare un CIO " , scria el , ,,însă responsabilul-şef pentru Informare va fi înlocuit cu responsabi lul-şef pentru Integrare . Tehnologia informaţiei va fi atât de intim încorporată în toate aspectele unei afaceri , încât organizarea IT se va reorienta de la tehnologie la integrarea procesului de afaceri "

Marii lămuritori Cu cât avem mai mulţi sintetizatori buni , adică persoane care combină lucruri dis parate, cu atât vom avea mai mare nevoie de directori , redactori, profesori , producă tori, jurnalişti şi editori care să fie şi buni lămuritori - adică înţeleg complexitatea, fiind în acelaşi timp capabili s-o explice în mod simplu . Marcia Loughry este planificator strategic şi colaborează, de asem*nea, cu EDS . Doamna Loughry este

INTANGIBILII

233

un exemplu clasic pentru noua clasă de mij loc, din motive pe care le voi explica în continuare. Unul dintre ele este faptul că a învăţat să fie un planificator grozav. Este mai important să fii capabil să explici ceva unei alte persoane decât să te aşezi la birou şi să faci treaba singur, mi-a explicat Marcia cu ocazia uneia dintre vizitele mele la sediul EDS . ,, Există o mare de oameni care pot să distribuie software " , mi-a spus, ,,dar este nevoie de cineva care să vină în faţa clientului şi să-i explice : «lată ce poate să facă acest produs pentru dumneavoastră, iată cum se poate integra în sistemele cu care lucraţi deja, iată ce avantaje vă poate oferi şi iată şi costurile pe care le implică» " Să ne gândim puţin : dacă reuşim să explicăm bine complexitatea, putem vedea mai clar oportunităţile. De pildă, putem vedea care părţi trebuie sintetizate. În ace laşi timp, cu cât putem căuta şi accesa mai mult conţinut, cu atât mai importantă devine capacitatea de a filtra şi de a explica . Valoarea sitului Amazon . corn nu constă doar în faptul că ne vinde o carte la 30 % din preţul de pe copertă, ci mai ales în faptul că ne ajută să alegem dintr-un ocean de cărţi , foarte rapid şi uşor, ceea ce ne interesează . Howard Freeman, un domn de 53 de ani, conduce un laborator fotografic artizanal în Aspen (Colorado) ; afacerea lui se numeşte SlideMaster Photo-lmaging . L-am cunoscut mai degrabă întâmplător, în calitatea lui de instructor de schi . În vreme ce luam prânzul împreună pe vârful Snowmass Mountain, mi-a explicat cum îi mergea afacerea, iar eu i-am explicat, pe baza a ceea ce-mi explicase deja, că el , Howard Freeman, tocmai păşise pe noua linie de mijloc ca „ Mare lămuritor" Să mă explic : Pe vremea când Freeman şi-a deschis afacerea, în 1 977 , era specializat în developare, duplicare şi mărire de fotografii realizate de profesionişti , cum sunt cei care lucrează pentru Architectural Digest, sau de amatori pricepuţi . Însă în urma triplei convergenţe şi a „exploziei " fotografiilor digitale, numărul de fotografi care utilizează pelicula a scăzut dramatic. Deoarece afacerea iniţială intra în declin, Freeman s-a văzut nevoit să petreacă tot mai mult timp explicându-le clienţilor cum să utilizeze un aparat foto digital şi cum să proceseze şi să editeze filmul digital pe calculator. Erau zile, îmi povestea, când pe la ora cinci după-amiaza se simţea epuizat fără să fi lucrat mai nimic în activitatea lui de bază. Îşi petrecea tot timpul explicând clienţilor sau propriilor angajaţi detaliile cele mai fine ale fotografiei şi procesării digitale. Aşa că, într-o bună zi, instructorul meu de schi a ajuns la următoarea concluzie : ,,Dacă tot îmi petrec jumătate din timp dând explicaţii despre fotografia digitală, poate n-ar strica să fac din asta o afacere" La începutul anului 2006 a scos din maga zin imensele aparate de procesat film fotografic pe care le folosea pentru mărit ima ginile şi le-a înlocuit cu o duzină de calculatoare (în speţă Apple Mac-uri) şi o serie de imprimante digitale. Împreună cu personalul său, a început să utilizeze calcula toarele nu doar pentru a prelucra fotografiile digitale ale clienţilor, c i , mai cu seamă, pentru a-şi începe noua carieră de lămuritori . Şi-au invitat potenţialii clienţi în laborator în timpul orelor de birou sau după program pentru a învăţa - contra cost cum să prelucreze, să editeze sau să manipuleze fotografiile după metode digitale sofisticate, cu ajutorul celor mai noi aplicaţii informatice. S-au oferit, de asem*nea,

234

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

să se deplaseze la domiciliul sau la biroul clientului pentru a lucra direct pe sistemul său informatic, astfel încât clientul să poată aplica imediat informaţiile primite pe propriile sisteme foto digitale. ,,Înainte vindeam filme foto, developam şi printam fotografii, iar sfaturile le dădeam pe gratis " , explică Freeman. ,,Acum vindem sfaturile şi, chiar dacă nu am renunţat la produsele tradiţionale, acestea reprezintă o parte mai mică a activităţii noastre . . . Pe viitor, afacerea va consta mai cu seamă în explicarea afacerii . " Dată fiind noua stare de fapt, Freeman mi-a mărturisit că a fost nevoit să-şi schimbe viziunea asupra propriului personal . Tehnicianul care lucrează bine în camera din spate, dar nu are abilităţi de comunicare prea strălucite, s-ar putea să nu-şi mai găsească prea uşor un loc de muncă . Iar o persoană agreabilă şi cu bune competente de comunicare, deşi este doar cu un pas înaintea clientului în ceea ce priveşte fotografia digitală, devine mai preţioasă, deoarece este un foarte bun lămuritor.

Marii speculatori Cel care a inventat externalizarea tehnologiei informaţiei este Ross Perot, texanul cu vorbă iute care a candidat la preşedinţie în 1 992 . După ce a ieşit din Marină în 1 957 , Perot a început să lucreze ca reprezentant de vânzări la IBM , unde a găsit ceva ce i s-a părut a fi o oportunitate unică de afaceri - să folosească timpii morti în care calculatoarele unei companii rămâneau neutilizate (asta se petrecea pe vremea când calculatoarele erau încă rare şi scumpe) pentru a procesa pe ele date pentru alte companii . Perot a plecat de la IBM în 1 962 şi a fondat EDS , o companie care urma să furnizeze exact serviciul la care se gândise el înainte, lucrând cu contracte de la marile corporaţii şi chiar de la guvernul Statelor Unite. Manevra a ajuns să fie cunoscută sub numele de external izare a afacerilor şi s-a răspândit din Texas până în Bangalore gratie aplatizării lumii . EDS , pe care Perot a vândut-o în I 984 , face şi în prezent externalizare, concurând cu companii din India şi din întreaga lume. În noiembrie 2005 am vizitat campusul EDS din Plano (Texas) , un sediu modern, cu gazon bine îngrij it şi clădiri din sticlă şi otel , având în centru o structură masivă numită SMC - Systems Management Center (Centrul de gestionare a sistemelor) . Există acolo o zonă de vizionare pentru vizitatori , amenajată ca un cinematograf. La intrare eşti întâmpinat de nişte draperii groase închise, care se depărtează brusc pentru a dezvălui un centru imens de comandă, ceva comparabil cu sediul NASA în care se monitorizează lansarea unei navete spre Lună. Încăperea contine şapte ecrane cât peretele, sub ele monitoare TV mai mici, iar sub acestea, cam o sută de pupitre de comandă cu ecrane şi butoane . În prezent, doar aproximativ douăzeci dintre aceste pupitre sunt operate de oameni , deoarece astăzi , douăzeci de oameni pot să facă o muncă pentru care era nevoie de o sută acum zece ani . Singurul mod în care EDS poate concura cu salariile mici din India este să facă în aşa fel încât angajatii săi să lucreze mai inteligent şi mai eficient, nu mai ieftin şi mai mult. Cei douăzeci de oameni pot să speculeze până la ultima picătură fiecare nouă tehnologie imediat ce apare.

INTANGIBILII

235

În fata scenei pe care v-am descris-o mai sus mi-am pus următoarea întrebare : cine sunt cei douăzeci de oameni şi cum de munca lor nu a fost automatizată sau externalizată ? Şi iată ce am aflat : la vremea când a fost construit SMC , cei o sută de oameni lucrau în ture, tinându-şi în permanentă „ochii pe sticlă" , deoarece dacă vrei să gestionezi informatiile altora, nu-ti poti permite ca sistemele tale informatice sau ale clientilor să fie operationale partial , nici chiar în proportie de 99 ,999 % . Trebuie să functioneze perfect 100 % din timp, altfel întregul eşafodaj de afaceri al clientului se poate prăbuşi . Prin urmare, operatorii din SMC trebuiau să vegheze la pupitre, fără oprire, fluxul de informatii de pe diferitele ecrane ale calculatoarelor EDS care prelucrau datele diferitilor clienti . Poti să stai aşa şi să citeşti o mie de mesaje corecte până apare unul de eroare, însă le citeşti pe toate tocmai pentru că pe acest un mesaj la o mie nu-ti poti permite să-l ratezi . Unii dintre angajatii SMC nu aveau diplome universitare, ca să nu mai vorbim de specializare în informatică . EDS îi instruia strict pentru a sta cu ochii pe ecran şi a da alarma dacă apărea un mesaj de eroare. Aşadar, dacă apărea deodată mesajul ,, serviciu indisponibil " , iar telefonul de la sediul clientului se punea în functiune, tu , ca operator, aveai rolul de a pivota pe scaunul ergonomic între mai multe ecrane, încercând să corelezi toate informatiile şi să descoperi cauza problemei. Era de vină router-ul ? Serverul ? Iar dacă s-ar ocupa doi operatori de aceeaşi problemă , cei doi ar reactiona diferit şi ar ajunge la concluzii foarte diferite. De-a lungul timpului , EDS a speculat din ce în ce mai bine puterea de calcul a instrumentelor sale, ajungând să identifice automat cauza oricărei probleme . ,, Scau nul pivotant a dispărut" , mi-a explicat ghidul meu de la EDS , ,, iar pe ecran apare pur şi simplu un mesaj de tipul «Există o problemă la router» " Probabil vă gânditi că e minunat, înseamnă că am nevoie de şi mai putine studii ca să fac munca aia de ope rator. Însă lucrurile stau chiar pe dos. Slujbele cu adevărat speciale sau specializate de la EDS sunt detinute de persoane care pot exploata tehnologia, care pot elabora tocmai acele programe de calculator care le permit altora să lucreze mai inteligent şi mai eficient . Aceste persoane sunt intangibile. Noile slujbe de mijloc de la EDS sunt detinute, cel putin deocamdată, de cei care ştiu să lucreze cu programele respective. Ce înseamnă asta ? În prezent, persoanele care lucrează la cele douăzeci de pupitre sunt informati cieni - şi încă informaticieni bine pregătiti pentru munca respectivă. ,, Căutăm persoane " , explică Jeff Wacker, care se ocupă de studii prospective la EDS , ,,care să fie capabile nu doar să identifice o problemă, ci să şi găsească rapid o solutie de a rezolva problema definitiv, astfel încât să nu se mai repete niciodată . . . Nu numai să prindă peştele, ci să-l transforme rapid în file şi să sece lacul . . . Persoane care văd problema, o rezolvă, apoi concep din nou sistemul în aşa fel încât respectiva problemă să nu mai apară niciodată - iar solutia pe care o oferă nu poate fi nicidecum una improvizată" Trebuie să se respecte un protocol standard, astfel încât, odată rezolvată problema şi conceput un mod mai bun de a efectua respectiva operatiune, soluţia oferită să fie prezentată în formatul „cea mai bună practică" , format aplicabil în întregul sistem EDS sau, şi mai bine, format vandabil unui client.

236

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

„Acum avem nevoie de oameni care să înteleagă mai bine cum se leagă lucrurile între ele de la o extremitate la cealaltă a sistemului ; însă aceasta nu se mai referă doar la calculatoarele noastre şi ale clientilor noştri " , a spus Wacker. ,, Extremităţile înseamnă acum afacerea noastră şi afacerea clientului nostru, şi afacerea clientului clientului nostru . Avem clienţi care s-ar putea să aibă clienti care s-ar putea să deservească lantul de furnizori al companiei Dell, deci avem nevoie de persoane care să înteleagă brandul Dell şi modul în care acesta îşi atinge obiectivele de afaceri legate de clientii săi . " De pildă, EDS lucrează pentru un producător canadian de cherestea. Pentru a deveni mai eficient, producătorul în cauză vrea să implementeze sisteme de tehnologie a informatiei care să-i permită să ştie, chiar înainte de a tăia copacul , dacă acesta va fi utilizat pentru celuloză sau scânduri, cu ce gater va fi prelucrat, la care detailist va fi depozitat şi chiar dimensiunea exactă a fiecărei scân duri care va fi obţinută din el şi la construcţia cărei clădiri , locuinte sau a cărui birou va fi folosită. Dacă EDS poate optimiza afacerile producătorului respectiv printr-o metodă care să integreze desăvârşit clădirile proiectate de arhitecţi cu materialele de constructie achizitionate de intermediari şi cu modul în care producătorul nostru taie fiecare copac, atunci fiecare dintre cei implicati va economisi bani , va elimina pierderile, îşi va reduce costurile de transport şi-şi va mări profitul . Totul se reduce la a specula în mod combinat cele mai bune resurse ale calculato rului şi cele mai bune aptitudini umane, apoi la a reintegra în mod constant în sistem noile bune practici inovatoare descoperite de oameni pentru a face întregul - maşini şi oameni - mai productiv. Apar multe noi slujbe de mijloc în această paletă.

Marii adaptatori Grupul Gartner, care oferă servicii de consultantă în tehnologie, a inventat un termen care descrie tendinta ce se manifestă în lumea tehnologiei informatiilor, desprinderea de specializare şi apropierea de angajatii care sunt mai adaptabili şi mai versatili . Aceştia au fost, astfel , botezati „ versatilişti " Dezvoltarea versatilitătii angajatilor şi selectarea unor persoane care sunt deja sau doresc să devină versatile ,,va fi noul moto al planificării în carieră" , afirmă un studiu al grupului Gartner, citat de TechRepublic. com . Studiul Gartner mai arată că, ,,în general , specialiştii au competente care merg în profunzime, dar pe un domeniu restrâns, ceea ce le conferă o expertiză recunoscută de colegii lor, însă rareori apreciată în afara domeniului imediat în care lucrează . Generaliştii sunt competenţi pe un domeniu mai vast, însă au aptitudini mai superficiale, ceea ce le permite să acţioneze sau să reacţioneze relativ rapid, însă de multe ori fără să obtină sau să poată invoca încrederea parte nerilor şi a clientilor. Versatiliştii, în schimb, aplică profunzimea aptitudinilor lor într-o sferă tot mai vastă de situatii şi de experiente, dobândind competente noi , construind relatii şi asumându-şi roluri noi". Versatiliştii sunt capabili nu numai să se adapteze în permanenţă, ci şi să înveţe şi să se dezvolte în mod constant. TechRepublic îl citează pe Joe Santana, director de formare profesională la Siemens Business Services : ,,Având la dispozitie bugete limitate sau chiar reduse şi mai

INTANGIBILII

237

putini angajati, conducerea trebuie să obtină maximul posibil de la cei cu care lucrează . . . Nu mai poate privi persoanele ca pe nişte unelte speciale. Iar angajatii trebuie să renunte la rolul de unelte specializate şi să se asem*ne tot mai mult cu cuţitele militare elveţiene, care sunt multifunqionale. Aceste cutite militare elvetiene sunt versatiliştii" Să privim lucrurile la rece : sunt mici şanse ca fetele mele să lucreze la aceeaşi firmă timp de douăzeci şi cinci de ani, cum am făcut eu. Trebuie să fie adaptabile să devină cutite militare elveţiene. Gene Sperling , fost consilier prezidential pe probleme economice al administraţiei Clinton şi autor al lucrării The Pro-Growth Progressive , a formulat şi el aceeaşi problemă într-un mod la fel de plastic. Mi-a atras atenţia într-o zi că lucrătorii din ziua de azi trebuie să abordeze locurile de muncă la fel cum un atlet se pregăteşte pentru Olimpiadă, cu o singură diferenţă : „ Trebuie să se antreneze ca un atlet care va concura la Jocurile Olimpice, însă fără să ştie exact la ce disciplină sportivă" , spunea Sperling . ,,Trebuie să fie pregătiţi să facă orice. " Dacă aşa stau lucrurile, atunci arhitectul Marcia Loughry, pe care am cunoscut-o la sediul EDS , este o adevărată campioană olimpică în meseria de adaptator. Din punctul meu de vedere, este un simbol al persoanei care şi-a adaptat drumul spre noul mijloc, menţinându-se mereu cu un tur de pistă în faţa forţelor devoratoare ale automatizării şi externalizării . „ Uneori am senzaţia c ă drumurile mele mai mult au rătăcit decât au dus spre mijloc " , observa agreabila doamnă de patruzeci şi opt de ani în timp ce îmi relata povestea remarcabilei sale cariere la EDS . ,,Am început în 1 97 8 . Mă gândeam să devin contabilă, aşa că am urmat cursurile Universităţii din North Texas, însă în acelaşi timp eram nerăbdătoare să-mi trăiesc viaţa, aşa că [am renuntat la facultate şi] m-am înscris la cursurile serale, am învăţat dactilografie şi stenografie şi m-am angajat la centrul de procesare de text al EDS . " Erau vremurile de dinainte de apariţia calculatoarelor personale, aşa că doamna Loughry a lucrat pe o maşină de scris, dactilografiind rapoarte de vânzări . Însă, după câţiva ani , fiecare reprezentant de vânzări avea deja propriul PC pe birou, deci îşi putea scrie singur raportul . Aşadar adio primei slujbe ! „Atunci am început să lucrez în editare de text asistată de calculator (DTP) " , mi-a povestit în continuare. ,, Era o muncă ceva mai specializată, presupunea formatarea textelor şi pregătirea documentelor pentru publicare cu ajutorul calculatorului . Însă în scurt timp editoarele de text au evoluat, iar cei care aveau nevoie de ele le puteau folosi şi singuri . " Adio şi acestei slujbe ! Î n continuare, doamna Loughry şi-a câştigat pentru puţin timp existenţa învăţân du-i pe colegii de la EDS cum să-şi editeze singuri documentele . ,,Am automatizat procesul de formatare, astfel încât doritorii să-şi poată publica singuri documentele " , mi-a spus. După aceea a lucrat la centrala telefonică a EDS ş i l a biroul de relaţii cu publicul . ,,Am lucrat în postul respectiv nu mai mult de un an, pentru că între timp mi-am dat seama că aş fi mult mai eficientă în furnizarea de informaţii dacă aş afla mai multe despre reţeaua la care era conectată compania noastră. Aşa că m-am ridicat într-o zi de pe scaunul de la recepţie, mi-am pus casca pe birou şi l-am

238

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

întrebat pe Sam Billings, care făcea parte din personalul de conducere de la SMC [Systems Management Center] : «Sam, cum aş putea să ştiu şi eu ceea ce ştii tu ? Aş vrea să mă înveţi» . Şi m-a învăţat. Mi-a permis să-i urmăresc munca. Uneori scotea de sub birou un manual şi mi-l arăta, spunând : «Pe ăsta trebuie să-l înveţi» . Când rezolva vreo problemă, îmi arăta o diagramă de reţea şi spunea : «Să ne folosim puţin logica : primeşti o mulţime de telefoane de la persoane care au acest simptom. Ce poate să însemne asta ? Uneşte punctele» . " În timpul acestei perioade, doamna Loughry şi-a dat seama că avea nevoie să-şi creeze o imagine şi să se promoveze pe ea însăşi pentru a putea concura cu alte persoane din EDS . ,, Erau o mulţime de colegi care se pricepeau la tehnologie, aşa că trebuia să găsesc ceva care să mă diferenţieze şi să-mi permită să obţin o nouă slujbă în locul altcuiva. Am ajuns la concluzia că trebuie să învăţ în permanenţă , deoarece în permanenţă apărea ceva nou . Atunci am înţeles că sunt o «Marcia SRL» , singura responsabilă pentru propria-mi dezvoltare, că aveam resursele necesare la dispoziţie şi că ţinea doar de mine să iau iniţiativa . Dar am decis că aveam nevoie şi de o certificare oficială . " La momentul respectiv, EDS util iza Novell Netware ca sistem de operare de bază. Loughry a studiat pe cont propriu şi a obţinut certificarea pentru sistemul respectiv. În weekend trecea pe la birou şi stătea de vorbă cu inginerii care puneau Ia punct câte un nou server. ,,Toţi mă ajutau cu plăcere, probabil pentru că simţeau curiozitatea mea sinceră, aşa că am avut şi avantajul unor cunoştinţe practice " , îşi aminteşte . ,, Într-o zi , unul dintre directori m-a chemat şi mi-a spus : «Centrul nostru de gestionare a sistemelor se dezvoltă rapid» . A adăugat că are cinci noi posturi de oferit şi m-a invitat să aleg unul dintre ele . Am ales Windows NT, sistemul de operare al M icrosoft pentru reţele, şi aşa am devenit unul dintre primii tehnicieni de server NT din centrul SMC . Am contribuit la crearea unei echipe care asigura suportul respectiv . . . Apoi am început să stau de vorbă cu arhitecţii software . În tot acest timp urmasem cursuri şi atunci m-am orientat spre cele bazate pe Internet . În cele din urmă am ajuns la inginerie. " Pe traseu , doamna Loughry a scris şi o carte, Active Directory for Dummies (Direc toarele active pentru to[n]ţi) . Asta, îşi aminteşte ea, ,,a fost o mişcare calculată, menită să-mi îmbunătăţească imaginea la EDS . Aveam nevoie să dovedesc că eram mai mult decât un tehnician care stă cu ochii pe ecran şi voiam să demonstrez că pot să concurez cu greii şi să respir aerul lor rarefiat. Ştiam că pentru a avea acces la slujbele de vârf trebuie să ai o activitate ştiinţifică, să publici , să propui un brevet, să lucrezi la proiecte globale importante " În prezent, Marcia lucrează într-un post din a doua categorie ierarhică tehnologică de la EDS , acela de coordonator strategic. Doamna Loughry este mamă singură, iar fiul ei - rezervist de Marină - s-a întors recent din Irak. ,, Îi spun multe lucruri , dar am impresia că nu mă prea ascultă" , măr turiseşte ea, ca orice mamă adevărată . ,, Cunoştinţele tehnice aprofundate din dome niul matematicii şi fizicii te aduc acum până la ţintă, dar nu neapărat îţi permit să te menţii acolo sau să ai un succes nemaipomenit. Competenţele de bază sunt [doar) condiţii prealabile de acces. Ceea ce îţi va permite să te menţii la vârf este capacitatea de a-ţi extinde viziunea . Şi corporaţiile se aplatizează odată cu lumea şi trebuie să

INTANGIBILII

239

poti privi lucrurile din mai multe perspective : a propriei afaceri , a clientilor, a pieţei . Nu poti să rămâi cu privirea fixată pe ecran şi să nu vezi nimic în jur. " Privind în urmă la toate treptele ierarhice pe care le-a urcat până aici - spune doamna Loughry - îşi dă seama că nici una dintre ele nu mai există : ,,Fiecare muncă pe care am făcut-o a fost automatizată într-o oarecare măsură sau este furnizată [cel putin parţial] de cineva din India . . . Este posibil ca trăsătura care m-a evidentiat să fi fost pur şi simplu încăpăţânarea mea neclintită . Îmi place să învăt lucruri noi şi aici am toate posibilitătile de a învăta" Însă Marcia ştie că şi planificarea strategică poate fi făcută de altundeva . ,, Încă nu am terminat cu adaptările - nici pentru mult timp de acum înainte . Sam mi-a spus cândva : «Să fii expertă în trei lucruri , dar să ştii că cele trei lucruri se vor schimba în permanentă» . Aşa că încerc să am o specializare care să fie pâinea cea de toate zilele a momentului prezent, o alta legată strâns de prima şi o a treia care să reprezinte ceea ce voi face în viitor. " Am uitat să precizez un amănunt : Marcia nu a apucat să-şi obţină licenta la universitate, fiind prea ocupată cu adaptarea. ,,Acum urmez cursuri de geografie" , mi-a spus chicotind . ,,Aproape că am suficiente ore pentru a absolvi , [însă] deocam dată bugetul meu şi cursurile tehnice pe care Ie-am urmat nu sunt suficiente pentru obtinerea l icenţei. "

Verzii Când trei miliarde de persoane din China, India şi fostul Imperiu Sovietic păşesc pe platforma lumii plate într-o perioadă relativ scurtă de timp şi fiecare dintre ei vrea o casă, o maşină, un cuptor cu microunde şi un frigider, dacă nu învătăm cum să facem mai multe lucruri cu consum mai mic de energie şi cu mai puţine emisii , vom ajunge să creăm un dezastru ecologic şi să facem planeta de nelocuit pentru copiii noştri . Prin urmare, vor apărea o multime de slujbe care cuprind cuvintele „durabil " şi „ reînnoibil " - energii regenerabile şi sisteme durabile de protecţie a mediului . Aceasta va deveni o industrie majoră a secolului XXI . După cum spune Carlota Perez, ,,cu cât se industrializează mai mult China, India şi alte ţări în curs de dezvoltare sau foste socialiste, cu atât mai mari vor fi problemele ecologice şi cu atât mai mult va creşte piata de servicii menite să prevină, să reducă sau să elimine aceste probleme " Nu numai dezvoltarea în continuare a acestor tări mari va genera necesitatea de diverse industrii ecologice, a adăugat doamna Perez, ci „şi reglemen tările globale exigente vor crea conditii pentru aparitia lor" Steve Jurvetson, investitor şi inovator care s-a axat recent pe investitii în tehno logiile ecologice, vorbeşte despre ceea ce el speră că va deveni o „ Renaştere bio logică" - o nouă eră în care studentii , în loc să se facă doctori , s-ar putea concentra în schimb pe solutii „bio-derivate sau bio-inspirate " pentru a contracara reducerea resurselor noastre energetice sau problemele de mediu . Şi în acest domeniu vor apărea o mulţime de slujbe.

240

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Personalizatorii pasionafi Ann şi cu mine ne ducem uneori , împreună cu prietenii, să vedem meciurile de baseball în care joacă Baltimore Orioles. După cum ştie oricine care a fost la un meci pe stadionul Camden Yards, băiatul care vinde limonadă pe rândul de jos a creat un adevărat dans din mişcările cu care prepară limonada. Mai întâi face câţiva paşi de dans săltat, apoi îţi face semnul păcii şi abia pe urmă îţi oferă băutura . Îmi place să-l privesc în acţiune, pentru că tot ceea ce vinde este doar apă cu lămâie şi zahăr într-un pahar de plastic. Un produs mai simplu de atât nu există. O slujbă mai rudimentară nici că se poate. Şi totuşi , spre sfârşitul meciului îl văd cu un teanc de bancnote mai gros decât al oricărui alt vânzător pe care-l ştiu . De ce oare ? Pentru că dintr-un flecuşteţ de muncă a făcut ceva personalizat - i-a adăugat, în felul său, aroma specială a cremei de ciocolată, a stratului de frişcă, a cireşei din vârf, şi asta îl face special . Aş fi putut să cumpăr limonadă de la o mulţime de alţi vânzători . Sau aş fi putut să beau apă sau o cola, iar vânzătorul nostru ştie bine asta. Prefer însă, eu şi mulţi alţii, să scot din buzunar trei dolari şi cincizeci de cenţi (plus bacşişul) pentru a primi apă cu lămâie şi zahăr pentru că-mi potoleşte setea şi în acelaşi timp mă înveseleşte. Ceea ce pune el în plus la produsul standard îmi oferă şi mie ceva în plus. Vânzătorul de limonadă era deja un intangibil , pentru că slujba lui era ancorată în Baltimore. Furniza un serviciu local care nu putea fi făcut la fel de bine de un automat sau de cineva din India - deoarece îmi aducea limonada până la scaun, ca să nu pierd nici o fază de pe teren. Însă, mai mult de atât, aş spune că s-a dezvoltat pe sine, s-a ridicat până la noua clasă de mijloc, prin adăugarea unei dimensiuni perso nale, intangibile, muncii sale rudimentare. Uneori dimensiunea aceasta personală este pură pasiune, uneori este pur şi simplu distracţie , alteori este o notă creativă la care nu s-a gândit nimeni înainte, dar care de fiecare dată ia o muncă de rutină şi o ,,upgradează" la clasa de mijloc. Într-o gheretă pe nume Caribou Coffee, din apro pierea biroului meu de pe Strada K din Washington, lucrează o femeie de culoare, mai în vârstă, care prepară cafeaua. De fiecare dată când cumpăr o cafea, se întrece pe sine în a fi serviabilă şi mă întreabă câte ceva despre mine - însă nu în stilul artificial şi ultraexersat al personalului de la Ritz-Carlton, ci cu o sinceritate pe care o găsesc fermecătoare. Aşa că prefer să mă abat de la drumul meu obişnuit pentru a cumpăra cafea de la ea . Într-o zi va deveni şefa gheretei , dacă nu cumva a şi ajuns deja. Este interesantă observaţia economistului Alan Blinder de la Princeton, care afirmă, în lucrarea sa despre externalizare, că, de vreme ce atât de multe noi slujbe din clasa de mijloc vor necesita o notă personală, s-ar putea produce o adevărată revigorare a aptitudinilor de comunicare umană, aptitudini care au fost atrofiate de era industrială şi de Internet. Accentul reînnoit care se pune pe serviciile livrate personal , de oameni în carne şi oase, în detrimentul serviciilor impersonale livrate de voci gene rate de calculator sau de voci necunoscute din India, scrie Blinder, ,,ar putea duce la opusul fenomenului pe care Charlie Chaplin îl parodia atât de bine în filmul său Timpuri noi . Oamenii sunt animale sociale cărora le face plăcere contactul cu alţi oameni . Acum mai multe decenii se părea că viaţa economică modernă conspira

INTANGIBILII

24 1

pentru a reduce la mm1mum volumul de contact uman natural care are loc în exercitarea unei meserii. În anii viitori , pe măsură ce serviciile personale câştigă tot mai mult teren, este probabil ca respectiva tendinţă să se inverseze - ducând, în cele din urmă, la reducerea alienării şi la o medie mai ridicată de satisfacţie faţă de propriul loc de muncă"

Marii localizatori Este evident că marile afaceri reprezintă o sursă importantă de locuri de muncă pentru clasa de mijloc, însă întreprinderile mici şi mijlocii sunt cele care se ocupă de majoritatea angajărilor şi a concedierilor. Când respectivele întreprinderi mici şi mijlocii se dezvoltă şi angajează personal , economia este robustă, iar dacă nu se întâmplă asta, economia este în recesiune . Aşadar, dacă e adevărat că apare un nou mij loc, atunci întreprinderile mici şi mijlocii vor juca cu siguranţă un rol major. Ceea ce este interesant şi încurajator la aplatizarea lumii - şi la inovaţiile de tipul Business Web - este gradul în care acestea măresc impactul şi reduc costurile inovaţiilor şi ale acţiunilor menite să dezvolte competitivitatea globală. Joel Cawley, strateg la IBM , numeşte fenomenul „ localizarea/regionalizarea globalului " După cum spune Cawley, ,,o mare cantitate de afaceri vor fi derulate de firmele mici şi mijlocii care învaţă cum să utilizeze abilităţile globale deja existente, adaptându-le la nevoile unei comunităţi locale . . . Aceasta este localizarea globalului , şi suntem doar la începutul fenomenului . Are un potenţial uriaş de a crea locuri de muncă". Cei care vor avea succes în această activitate vor fi cei care înţeleg infrastructura globală emergentă şi apoi adaptează toate noile instrumente oferite de aceasta la nevoile şi la cererea locale. Fenomenul va crea o mulţime de locuri de muncă ale clasei de mijloc. Localizarea globalului va însemna lucrătorul independent (free lancer-u1) care găseşte o modalitate prin care să poată utiliza un satelit, o linie de comunicaţii DSL, un BlackBerry, un PC sau ultima versiune a unui program informatic pentru a deveni redactor la o editură, pentru a edita un film sau a licita pe eBay fără să fie nevoit să iasă din dormitor. Va însemna patronul barului la care mergi să vezi meciurile echipei favorite la o bere, care va învăţa să aducă semnalele mai multor sateliţi pe ecrane TV plate pentru ca clienţii lui să poată urmări oricare dintre cele douăsprezece meciuri din liga NFL, plus un turneu de golf din Europa, un meci de baschet din China şi un meci de fotbal din Australia, toate într-o singură după-amiază de duminică. Va însemna cafeneaua care reuşeşte să-şi ţină clienţii la mese mai mult timp , oferind posibilitatea de a folosi (gratuit ! ) telefonul mobil al casei. Va fi micul întreprinzător care înţelege că acum poate angaja Amazon. corn să-i furnizeze o infrastructură logistică globală pentru vânzările sale de semne de carte personalizate şi că, dacă se conectează la Internet, va găsi o companie din China care poate produce respectivele semne de carte ; întreprinzătorul nostru devine astfel , peste noapte, importator de semne de carte pentru mai multe librării, semne de carte pe care le va vinde integral online. Va fi persoana care deschide un centru UPS şi devine peste noapte managerul unui lanţ de aprovizionare pentru alte mici

242

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

întreprinderi . Va fi atelierul local de reparatii auto care descoperă deodată că poate cumpăra jante de BMW şi ştergătoare de parbriz pentru Mercedes mai ieftine de la un furnizor din România decât de la unul din Rochester. În fine, vor fi persoanele angajate în diverse întreprinderi şi companii care înţeleg puterea modeling-ului - şi nu mă refer aici la Cindy Crawford . Utilizând simularea şi grafica pe calculator, putem acum combina diverse tipuri de informaţii pentru a crea modele care să ne arate cum pot funcţiona împreună elemente complexe şi dife rite - înainte de a trece la procesul scump al construirii efective. Ca agent imobiliar care învaţă să modeleze, poţi să le arăti unor clienţi potenţiali planul pe calculator al parterului unui imobil sau al unui apartament şi să-i laşi să deplaseze zidurile după cum le place . Ca inginer care învaţă să modeleze, poti face acelaşi lucru cu podurile şi drumurile. Astfel , toţi aceşti arhitecţi peisagişti , consilieri financiari , designeri şi agenţi imobiliari care înţeleg cum merg lucrurile, care dobândesc competente de colaborare cu clienţii la construirea, personalizarea şi interpretarea modelelor, îşi vor găsi şi ei drumul spre noua clasă de mijloc. Tot ce am prezentat până acum sunt categorii largi şi cu siguranţă vor apărea şi altele noi pe parcurs. Şi este la fel de sigur că nu vor exista nici graniţe rigide între aceste diferite strategii. Oamenii le vor amesteca şi alătura de multe ori . Prin urmare, permiteţi-mi să vă dau un ultim exemplu în acest sens - pe prietenul meu din copilărie, Bill Greer, despre care cred că pot afirma că e un mare adaptator, locali zator şi personalizator. A folosit toate cele trei strategii pentru a-şi asigura un loc în noua clasă de mijloc. Greer are 50 de ani şi şi-a câştigat existenta lucrând ca artist independent şi grafician timp de 28 de ani . Odată cu sfârşitul anilor '70 şi până prin 2000, nu s-au modificat prea multe în felul în care Bill îşi făcea munca şi îşi servea clienţii . ,, Clientii mei, de pildă The New York Times , doreau o lucrare artistică finită" , mi-a explicat Bill . Astfel , dacă făcea o ilustraţie pentru un ziar sau o revistă sau dacă proiecta un nou logotip pentru un produs, crea efectiv lucrarea respectivă, adică o desena, o colora, o monta pe un panou, o acoperea cu o bucată de pânză, o ambala şi o expedia printr-un serviciu de curierat. Numea asta „artă la cutie " În industrie era cunoscută sub numele de „artă pregătită pentru aparat" , deoarece trebuia fotografiată, imprimată pe diferite straturi de film color sau „ selecţii de culoare " şi pregătită pentru publicare. ,, Era un produs finit şi îşi avea valoarea ei" , spune Bil l . „ Era o adevărată operă d e artă - unii o agăţau p e perete. D e fapt, The New York Times organiza uneori expoziţii cu lucrările create de ilustratorii săi . " Însă în ultimii ani „ lucrurile s-au schimbat" , mi-a spus Bill , deoarece publicaţiile şi agenţiile de publicitate au trecut la pregătirea digitală a materialelor, lucrând cu aplicaţii de tipul Quark, Photoshop şi Illustrator - numite de artiştii graficieni ,, Sfânta Treime " - , ceea ce a făcut ca designul pe calculator să devină mult mai uşor. Oricine studia Artele era instruit în programele de grafică. Într-adevăr, îmi explica Bill, designul grafic a devenit atât de accesibil , încât s-a transformat într-un articol elementar. S-a transformat în îngheţată cu vanilie . ,, În ceea ce priveşte designul " , mai spune Bill , ,,tehnologia a oferit tuturor aceleaşi instrumente, astfel încât oricine

INTANGIBILII

243

poate trasa linii drepte şi oricine poate crea o lucrare bunicică . Înainte aveai nevoie de un ochi antrenat pentru a-ţi da seama dacă diferitele elemente se armonizau şi dacă fontul literelor era unul potrivit, însă acum oricine poate produce o operă acceptabilă" Astfel , Greer s-a văzut nevoit să urce o treaptă pe scara cunoaşterii . Cum publicaţiile doreau mai nou ca produsele finite să le fie l ivrate într-un format digital care să poată fi importat în macheta generală şi deoarece nu mai exista cine ştie ce cerere pentru preţioasa „artă Ia cutie " , Greer a devenit consultant în . . . idei . Clienţii săi , de Ia McDonald ' s la Unilever, aveau acum nevoie nu de un produs, ci de ideea de bază a acestuia, de o „ ideaţie " Greer a încetat să folosească culori şi cerneală şi a trecut Ia simple schiţe în creion, pe care Ie scana, introducându-le pe calculator, le colora cu mouse-ul şi apoi le trimitea clientului prin e-mail, care le dădea spre finisare unor artişti mai puţin talentaţi . „ Nu a fost o mişcare plănuită" , mi-a mărturisit Greer. ,, Pur şi simplu trebuia să lucrez ceva ce nu putea fi făcut de toată lumea, ceva ce tinerii artişti nu puteau face cu ajutorul tehnologiei în schimbul unei mici părţi din onorariul meu . Aşa am început să primesc oferte pentru care clientul mă întreba : «Poţi încerca să faci asta, dar numai să ne dai ideea generală ? » . Îmi dădeau un concept şi doreau simple schiţe , idei, nu o lucrare finită . Încă îmi mai folosesc talentul de desenator, dar numai pentru a transmite o idee - fac schiţe rapide, nu opere finite . Şi pentru aceste simple idei încă se plătesc bani frumoşi . Este o schimbare care m-a deplasat la un cu totul alt nivel . Sunt mai degrabă un consultant decât un AAA (alt amărât de artist) . Sunt o grămadă de AAA pe stradă . Acum sunt om de idei şi îmi joc rolul . Clienţii mei cumpără de la mine concepte . " Iar pe baza conceptelor, câţiva AAA finisează opera în cadrul companiei , dacă nu cumva aceasta este external izată . ,, Preiau schiţele mele brute pentru a le finisa şi a le ilustra cu ajutorul programelor de grafică ; nu iese aşa cum aş fi făcut eu, dar merge " , spune Greer. Dar s-a mai întâmplat ceva . În vreme ce tehnologia în continuă dezvoltare a trans format arta lui Greer într-un articol comun, pe de altă parte a deschis o întreagă nouă piaţă : clienţii lui Greer de la reviste . Într-o zi, unul dintre clienţii săi obişnuiţi l-a abordat pentru a-l întreba dacă ar putea face „ metamorfoze " Metamorfozele sunt benzi desenate în care un anumit personaj se transformă în altul . Martha Stewart, bunăoară , apare în primul cadru, pentru a se transforma treptat în Courtney Love, care apare în ultimul cadru . Sau Drew Barrymore se transformă în Drew Carey. Mariah Carey se transformă în Jim Carrey. Cher devine Britney Spears. Când i s-a propus prima dată această activitate, Greer nu ştia de unde să înceapă. Aşa că a intrat pe Amazon . corn şi a găsit câteva aplicaţii specializate care i-ar fi permis să creeze metamorfoze - a cumpărat aceste aplicaţii , le-a testat câteva zile şi a desenat primele sale lucrări de acest gen. De atunci s-a specializat în domeniul respectiv, iar piaţa noului produs s-a extins la revistele Maxim , More şi Nickelodeon : prima este o revistă pentru bărbaţi , a doua se adresează femeilor de vârsta a doua, iar a treia copiilor. Cu alte cuvinte , cineva a inventat o cremă revoluţionară pentru îngheţata de vani lie, iar Greer s-a grăbit să profite de descoperire . Exact acelaşi lucru se întâmplă în economia globală per ansamblu . ,, Aveam destulă experienţă de desenator pentru a

244

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

învăta rapid cum să fac metamorfozele " , a spus Greer. ,,Acum le pot realiza pe laptop, oriunde mă aflu, de la Santa Barbara sau Minneapolis la apartamentul meu din New York. Uneori clientii îmi indică un subiect, alteori îl propun eu. Metamor fozele erau înainte o treabă de mare artă despre care auzeai la televizor, apoi au ajuns la îndemâna oricui cu ajutorul acestui soft de consum, iar eu le-am dat o formă care să fie utilizabilă de către reviste. E simplu, le încarc ca serie de fişiere JPEG . . . Metamorfozele au devenit o afacere bună pentru multe reviste. Primesc chiar şi scrisori de la fanii mei , copiii ! " Greer nu desenase niciodată metamorfoze până la evolutia tehnologiei, care a creat o nişă cu totul nouă, specializată, exact în momentul în care schimbările de pe piata artei sale l-au obligat să învete lucruri noi . ,,Aş vrea să pot spune că toti paşii pe care i-am tacut au fost conştienti " , mi-a mărturisit. ,. Pot spune doar că aveam nevoie să lucrez şi am fost norocos că mi s-a oferit oportunitatea asta. Cunosc multi artişti care au ieşit de pe scenă . Un coleg ilustrator proiectează acum cutii de ambalaj , iar altii au ieşit cu totul din domeniu ; unul dintre cei mai buni designeri pe care-i cunosc a devenit peisagist. Este şi acum designer, dar şi-a schimbat complet mediul de muncă. Persoanele care lucrează în domeniul vizualului se pot adapta, dar încă mă îngrijorează viitorul . " I-am spus lui Greer că povestea lui se potriveşte bine cu câtiva dintre termenii pe care i-am folosit în carte . Greer a început pe post de cremă de ciocolată (un ilustrator clasic) , a fost transformat într-o banală îngheţată de vanilie (un ilustrator clasic în era calculatoarelor) , şi-a actualizat competentele pentru a deveni din nou o cremă de ciocolată specială (consultant în design) , apoi a învăţat cum să devină cireaşa din vârf (desenator de metamorfoze), folosind noile unelte oferite de lumea plată pentru a acoperi o nouă nişă de piaţă . Greer s-a gândit o clipă la complimentul meu, apoi a zis : ,, Iar eu am crezut, în tot acest timp, că nu fac altceva decât că încerc să supravieţuiesc ". Când s-a ridicat să plece, mi-a spus, totuşi , că urma să se întâlnească cu un prieten „ să facă ceva jonglerii " Fuseseră de multă vreme parteneri de jonglerii, o mică afacere secundară care însemna să jongleze împreună la un colt de stradă sau la petreceri private. Greer îşi coordonează foarte bine mâinile cu ochii . ,,Acum şi jongleria a devenit un articol banal " , s-a plâns el . ,, Pe vremuri, dacă jonglai cu cinci mingi, erai cu adevărat special . Acum, cinci mingi înseamnă doar o încălzire. Partenerul meu de jonglerii era campion la şapte mingi când l-am întâlnit. Acum şi copiii de paisprezece ani pot jongla cu şapte mingi rară probleme. Au cărţi de genul Jongleria pentru to (n)Ji şi kit-uri care te învaţă cum să jonglezi. Într-un cuvânt, au ridicat ştacheta".

Lucrurile optime Tube şi eprubete l sidor I . Rab i , l a u reat al Pre m i u l u i Nobel pentru fizică , a fost întrebat odată de u n prieten c u m a devenit om d e şti i nţă . Rabi a răs p u n s c ă î n cop i lărie , d u pă fiecare zi de şcoal ă , m a m a l u i îl întreba cum şi-a petrecut ziua . Nu o interesa atât de m u l t ce învăţase fiu l e i , d a r întreba de fiecare dată : ,,Ai pus vreo întrebare b u n ă azi?" ,,Aşa am deve nit om d e ştii nţă" , a spus Rabi, ,,învăţând să pun întrebări bu ne" ( su rsă necunoscută )

În ultimii doi ani am avut şansa de a călători de jur împrejurul Americii pentru a vorbi despre globalizare şi despre aplatizarea lumii în fata multor auditori dintre cei mai diferiti , de la pensionarii din Palm Springs până la directorii de liceu din Bethesda şi la părintii adunati la o bibliotecă de periferie. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost pala de îngrijorare din întreaga tară fată de chestiunile legate de edu catie şi concurentă . Dacă ar trebui să sintetizez neliniştea actuală, aş formula pro blema astfel : părintii noştri erau siguri că aveau să trăiască mai bine decât părintii lor şi că noi , copiii, urma să trăim mai bine decât ei. Din păcate, noi suntem acum îngrijorati că n-o să avem parte de o vârstă a treia la fel de fericită ca părintii noştri, iar copiii noştri probabil nu o vor duce la fel de bine ca noi . Mi s-a părut că toată lumea caută formula magică prin care să-şi protejeze copiii de un viitor declin. De două ori părintii mi-au pus o întrebare ce suna cam aşa : ,,Fiica mea studiază chineza. Va fi în regulă, nu-i aşa ? " ,, Păi . . . " , răspundeam, ,,nu neapărat" De ce nu neapărat ? Pur şi simplu pentru că nu există formule magice. Într-un moment ca acesta, mi se pare că ar fi bine să fac un pas în spate, să respir adânc şi să întreb : dacă strategiile detaliate în capitolul anterior chiar vor fi modul optim în care indivizii pot obtine şi păstra slujbele din noua clasă de mijloc, atunci , în general vorbind, care este tipul optim de învăţământ care să-i pregătească pe tinerii noştri pentru aceste slujbe ? Conform observatiei pătrunzătoare a economistului Alan Blinder de la Universitatea Princeton, ,,este evident că Statele Unite şi alte natiuni bogate vor trebui să-şi transforme sistemele de învătământ astfel încât să producă lucrătorii potriviti pentru slujbele care vor exista efectiv în societătile lor. . . Simpla

246

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

furnizare a unor studii mai ample ar fi , probabil , un lucru bun per ansamblu , mai ales dacă forţa de muncă mai bine instruită ar fi şi mai flexibilă şi ar face fată mai bine activităţilor nestandardizate şi schimbării tipurilor de slujbă. Dar este departe de a fi un panaceu . . . Pe viitor, modul în care ne educăm copiii s-ar putea dovedi mai important decât cât de multe îi învăţăm" În capitolul de fată aş dori să mă concentrez asupra lucrurilor pe care le-am aflat punând următoarele întrebări angajatorilor şi profesorilor : Care e lucrul optim de făcut ? Care este „educaţia optimă" de care au nevoie tinerii ca să se pregătească pentru locurile de muncă ale noului mijloc ? Şi cum să procedăm ? Răspunsurile pe care le-am primit nu se refereau la anumite cursuri care ar trebui urmate, ci mai degrabă la anumite seturi de aptitudini şi atitudini - voi sublinia patru dintre ele care vor fi importante pentru oricine doreşte să găsească o cale spre noul mijloc. Prima şi cea mai importantă aptitudine care se cere dezvoltată într-o lume plată este capacitatea de „a învăţa cum să înveţi " , de a absorbi în permanentă, de a învăţa pe cont propriu modalităţi noi de a face lucruri vechi sau modalităţi noi de a face lucruri noi . Este o aptitudine pe care trebuie s-o cultive orice lucrător într-o epocă în care multe slujbe sunt expuse în mod constant digitizării - parţial sau integral - şi externalizării , şi în care slujbele noi şi chiar întregi ramuri de activitate sunt mixate cu tot mai mare viteză . Într-o astfel de lume, ceea ce va diferenţia două persoane între ele va fi nu atât ceea ce ştiu să facă deja, ci cât de bine ştiu să învete în conti nuare. Deoarece ceea ce ştim deja să facem va deveni depăşit mai repede decât credem. Cu ocazia unei conferinţe pe care am sustinut-o la St. ?aul (Minnesota) am vorbit despre această necesitate, iar în timpul perioadei de întrebări şi răspunsuri de după conferintă, un tânăr de la balcon a ridicat mâna, s-a prezentat ca fiind elev în clasa a IX-a şi a pus următoarea întrebare : ,, Domnule Friedman, dacă este atât de impor tant să învătăm cum să învătăm , atunci cum anume trebuie să învătăm cum să învăţăm ? La ce cursuri să mă înscriu ? " Din gura pruncilor . . . E o întrebare logică . La vremea respectivă nu mă gândisem în detaliu la asta . Aşa că am improvizat un răspuns care mi se pare că bate în direcţia corectă : ,, Caută-ti prietenii şi întreabă-i următorul lucru : «Care sunt profesorii voştri preferaţi ? » . Apoi fă o listă cu profesorii respectivi şi mergi la cursurile lor - indiferent ce predau, indiferent de curs" Nu contează că predau mitologia greacă, tehnică de calcul , istoria artei sau literatură americană - mergeţi la cursurile lor. Pentru că eu, dacă mă gândesc în urmă la profesorii mei preferaţi , nu-mi amintesc în detaliu ce m-au învăţat, însă cu siguranţă îmi aduc aminte că eram încântat să învăt toate acele lucruri . Ceea ce m-a însoţit în continuare nu sunt faptele pe care mi le-au împărtăşit, ci entuziasmul fată de învăţătură pe care mi l-au transmis. Pentru a învăţa cum să înveţi trebuie să iubeşti studiul sau cel puţin să-ti placă să studiezi , pentru că mare parte din ceea ce învăţăm provine din motivaţia pe care o avem pentru a învăţa. Şi dacă unii oameni se pare că se nasc cu această dragoste pentru studiu, multi alţii o pot dezvolta sau o pot dobândi de la un profesor (sau părinte) bun.

LUCRURILE OPTIME

247

CQ + PQ > IQ Astfel ajungem la a doua mare temă pe care doresc s-o abordez aici - pasiune şi curiozitate . Întotdeauna a fost şi va fi în continuare un mare avantaj să resimti pasiune şi curiozitate pentru ceva . Cu atât mai mult când lumea este plată, curiozitatea şi pasiunea pentru o anumită slujbă, pentru reuşită , pentru un domeniu sau chiar un hobby sunt foarte importante . Pentru că într-o lume plată dispunem de mult mai multe instrumente prin care putem să ajungem, noi şi curiozitatea noastră, mai departe şi mai în profunzimea lucrurilor. Doc Searls, editor principal Ia Linux Journal şi unul dintre cei mai reputaţi autori tehnici ai Americii, a vorbit despre asta într-o prezentare a primei editii a cărtii sale (în 28 aprilie 2005 ) . Spunea atunci : ,, Pe noul Pământ plat, oportunitătile de studiu sunt nelimitate, chiar dacă nu beneficiezi de sprij inul şcolii, al guvernului , al Bisericii sau al companiilor. Multe dintre lucrurile pe care trebuie să le ştii (aproape în orice domeniu) sunt la îndemână pe Web , mai ales dacă lucrezi într-un domeniu tehnic. Ştiu , nu toată lumea are Internet . Însă acesta este disponibil în toate regiunile plate, iar aplatizarea se răspândeşte cu repeziciune . . . Desigur, există încă destulă medio critate şi ignorantă , sunt conştient de asta . Dar să ne gândim şi la următoarea ipo teză : mulţi dintre cei care intră în această categorie au fost modelaţi ca ignoranţi . Au fost modelaţi , în mare măsură, de sisteme de învăţământ care au urmărit un singur scop central încă din zorii erei industriale : să producă angajaţi care să ocupe anumite posturi bine delimitate în organigramele piramidale ale corporaţiilor, care sunt încăpătoare la bază şi se îngustează spre vârf. . . Existau puţine alternative în era industrială în afara agriculturii şi a altor ocupaţii relativ sol itare. Însă acum există o mulţime de alternative, atât de multe pe cât de multe persoane au acces la banda largă de comunicaţii " D i n aceste motive , a m conchis c ă , într-o lume plată, IQ - coeficientul d e inteli genţă - este încă important, însă CQ şi PQ - coeficientul de curiozitate şi coeficientul de pasiune - sunt şi mai importanţi . Eu unul îmbrăţişez inecuaţia CQ + PQ > I Q. Daţi-mi u n copil care are entuziasm şi pasiune pentru învăţătură şi este curios să descopere lucruri noi , şi îl voi prefera oricând unuia mai puţin pasionat, dar cu IQ mai mare. Deoarece copiii curioşi şi entuziaşti învaţă singuri şi se motivează singuri . Vor fi întotdeauna capabili să înveţe cum să înveţe, mai ales pe platforma lumii plate, unde poţi oricând să încarci sau să descarci informatie . ,, E important să munceşti " , spune Searls , ,,dar să fii curios e şi mai important . Nimeni nu se străduieşte mai mult să înveţe decât un copil curios " Pe legea mea , fraza asta ar trebui gravată deasupra uşii de la intrarea fiecărei şcoli din America : Nimeni nu se străduieşte mai mult să Înveţe decât un copil curios. Unii copii se nasc curioşi , însă , pentru cei care nu intră în această categorie, cel mai bun mod de a le transmite dragostea pentru studiu este să sădeşti în ei interesul pentru cunoaştere ; asta se poate realiza dacă reuşim să le predăm cursuri de neuitat sau dacă le stimulăm curiozitatea înnăscută, punându-le la dispoziţie toate tehnologiile platformei lumii plate, astfel încât să poată învăţa singuri , într-un mod cu totul nou

248

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

şi plin de posibilităţi . Să trecem în revistă împreună o poveste publicată în suplimentul educativ al ziarului The New York Times (24 aprilie 2005 ) . Personajul principal este Britney Schmidt, studentă la Universitatea din Arizona, care era teribil de plictisită de cursurile de la facultate, în special din cauză că profesorii păreau că vor să spună ceea ce au de spus cât mai repede şi să poată pleca . „Aveam 10 la toate materiile, dar nu mă simţeam stimulată, nu mă preocupam să aflu lucruri noi " , a declarat Britney unui reporter de la Times . Într-un semestru, totuşi , Britney s-a înscris la un curs de ştiinţe naturale, unde a cunoscut un profesor şi nişte asistenţi grozavi, care i-au stârnit curiozitatea şi au aprins în ea flacăra entuziasmului . ,,Am avut noroc" , spune Britney. ,,Am urmat cursul unui profesor care era cu adevărat interesat de munca lui . " Rezultatul ? S-a născut un om de ştiinţă . După multe alte cursuri urmate în discipline ştiinţifice, domnişoara Schmidt a fost acceptată la licenţă la UCLA , pentru fizică planetară, şi la Universitatea din Chicago pentru cosmochimie . Nu poţi aprinde flacăra entuziasmului în cineva dacă aceeaşi flacără nu arde deja în tine. Hilarie Rooney, directoarea Şcolii Elementare din Laytonsville, în Montgomery County din Maryland , a venit la mine după o conferinţă şi mi-a spus că atunci când angaja profesori căuta un singur lucru : să vadă în ei dragostea pentru copii . Pentru că dacă nu poţi stabili o legătură cu copiii , niciodată nu vei putea transmite învăţătura, mi-a mai spus. Dacă nu simţi muzica, niciodată nu vei putea cânta . ,, Însă dacă-ţi sunt dragi copiii şi ei simt asta, chiar dacă nu ştii atât de multe lucruri despre ceea ce predai , se vor simţi inspiraţi de tine şi vor învăţa chiar şi singuri . Pot să învăţ pe cineva oricând strategii didactice, însă nu pot să învăţ pe nimeni să-i iubească pe copii . Şi simţi imediat ce intri într-o sală de clasă dacă profesorul iubeşte copiii. Toţi copiii îşi iubesc profesorii când sunt în clasele mici , dar dacă şi profesorul îşi iubeşte elevii , asta se vede imediat. Genul acesta de profesori îi motivează pe copii să dea tot ce pot de dragul lor. Copiii învaţă pentru ei înşişi, desigur, dar dacă văd că profesorul este interesat de ei şi investeşte în educaţia lor, acei copii nu se vor simţi niciodată lipsiţi de interes. Ăsta e miezul procesului de educaţie. " Este oare posibil să-ţi măreşti coeficientul de pasiune pentru un anumit subiect fără să fii stimulat de un profesor sau de un părinte ? Fără îndoială. Amintiţi-vă de vremea copilăriei , când aţi primit maşina de pompieri , păpuşa Barbie, trusa de doctor sau casca de astronaut şi aţi început să spuneţi în dreapta şi în stânga că atunci când veţi fi mare vreţi să vă faceţi pompier, fotomodel , doctor sau astronaut. Acea pasiune inocentă pentru o anumită meserie, fără să ştii nimic despre salariu, despre programul de lucru sau despre studiile de care este nevoie trebuie neapărat recuperată . Cu toţii avem nevoie să redescoperim sentimentul acela copilăros de „ vreau să fac asta pentru că asta vreau să fac - şi nu e cazul să explic nimănui de ce". Mai simplu spus : trebuie să redescoperim în noi înşine maşina de pompieri . Cu toţii îl avem şi, atunci când îl vom descoperi , vom şti cu certitudine că îl avem.

LUCRURILE OPTIME

249

Interactionează bine cu ceilalti În al treilea rând - şi asta reprezintă doar o variaţie la ceea ce spunea Hilarie Rooney despre actul educatiei - trebuie să-ti fie dragi oamenii . Trebuie să te simti confortabil în interacţiunea sau în relaţiile stabilite cu ceilalţi . Deşi dintotdeauna a fost important pentru lumea profesională să ai capacităti bune de comunicare, această necesitate va fi şi mai intensă în lumea plată. Acestea fiind spuse, nu sunt sigur cum se poate preda asta la clasă, dar ar fi bine dacă cineva s-ar ocupa de problemă şi ar găsi o soluţie. După cum am remarcat în capitolul precedent, vor apărea o mulţime de slujbe de mijloc care necesită interacţiuni personalizate, călduroase , cu alti oameni - căci tocmai aceste interacţiuni personale nu vor putea fi niciodată externalizate sau automatizate şi sunt necesare aproape în permanentă într-un anumit punct al lantului de valori . Alan Blinder a exprimat acest fapt în cel mai bun şi mai îndrăznet mod : „ Probabil , în ciuda a ceea ce am ajuns să credem în ultimii ani, capacităţile umane vor deveni mai valoroase decât cele ale calculatoarelor. Până la urmă, s-ar putea ca Pământul să nu fie totuşi moştenit de tocilarii de la tastatură"

Câte ceva despre emisfera dreaptă A patra temă asupra căreia trebuie să ne oprim este felul în care ne putem hrăni emi sfera dreaptă la fel de bine ca şi pe cea stângă. Daniel Pink , autorul cărţii A Whole New Mind : Moving from the Information Age to the Conceptual Age ( O nouă gândire : trecerea de la era informa/iei la era conceptului), explică : O amenii de ştiintă ştiu de multă vreme că în creierul uman există o linie neurologică Mason-Dixon care îl împarte în două regiuni - emisferele stângă şi dreaptă. Însă, în ultimii zece ani, gratie evolutiei înregistrate în imagistica medicală, cercetătorii au reuşit să identifice cu tot mai mare precizie rolurile pe care şi le asumă cele două emisfere. E misfera stângă se ocupă de gândirea secventială, de redare exactă şi de analiză. Î n ceea ce priveşte emisfera dreaptă, ea are grijă de context, exprimare emotională şi sinteză. Desi gur, creierul uman, cu cele 100 miliarde de celule ale sale între care se stabilesc un catra lion de conexiuni, este năucitor de complex. Cele două emisfere functionează în colaborare şi le folosim simultan în aproape tot ceea ce facem. Î nsă structura creierului nostru ne poate ajuta să explicăm mai bine tiparele timpului pe care-l trăim. P ână deunăzi, aptitudinile care au asigurat reuşita şcolară, profesională şi în afaceri erau caracteristice pentru emisfera stângă. Erau reprezentate de talentele liniare, logice, analitice, măsurate de examene nationale precum SAT şi etalate cel mai bine de expertii contabili. Astăzi ele sunt la fel de necesare. Însă nu mai sunt de ajuns. Într-o lume întoarsă cu susul în jos de externalizare, inundată de informatie şi sugrumată de atâtea optiuni, aptitudinile cele mai importante sunt mai aproape ca spirit de specializările emisferei drepte - simt artistic, empatie, viziune globală, interesul pentru dimensiunea transcendentă.

250

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Dacă vreţi să vă asiguraţi că sunteţi ceea ce numesc eu un intangibil - ne mai spune Pink -, adică o persoană a cărei meserie „ nu poate fi făcută mai rapid de un calculator sau de un robot şi nici pe bani mai puţini de un străin talentat" , atunci trebuie să vă concentraţi pe dezvoltarea competenţelor emisferei drepte - ,,de pildă, mai degrabă construirea unor relaţii decât semnarea unor contracte, atacarea unor noi provocări în locul rezolvării unor probleme de rutină şi obţinerea unei priviri de sinteză asupra ansamblului mai degrabă decât analizarea unor componente disparate " Nu e cazul să ne temem că ne vom pierde cu totii slujbele chiar de mâine . . . Însă dat fiind faptul că pretul comunicării cu cealaltă faţă a globului tinde spre zero, că India va deveni (până în 2 010) ţara cu cei mai mulţi vorbitori de engleză din lume, că tările în curs de dezvoltare continuă să producă lucrători talentati şi capabili, vietile profesionale ale occidentalilor se vor schimba dramatic. Atâta vreme cât tehnica de calcul sofisticată, citirea diagramelor şi codarea se pot face mult mai ieftin de cealaltă parte a oceanului şi pot fi distribuite într-o clipă clienţilor graţie cablurilor cu fibre optice, comenzile vor merge inevitabil în această direcţie. Însă toate aceste rafale de avantaj comparativ alungă doar anumite munci de „inşi la cos tum şi cravată" , mai exact, pe cele care pot fi reduse la un set de reguli, rutine şi instruc tiuni . De aceea, activităţile specifice emisferei stângi şi restrânse ca domeniu, bunăoară programarea elementară, contabilitatea, cercetarea juridică şi analiza financiară, migrează peste ocean. Însă, din aceleaşi motive, mai rămân multe oportunităţi pentru persoanele şi companiile care fac o muncă mai puţin rutinată : programatorii care pot elabora sisteme întregi, contabilii care asigură şi consiliere în planificarea vieţii şi experţii bancari care se pricep mai degrabă la negocieri fine decât la formulele de calcul din Excel .

,,Acum, că străinii pot să facă muncile emisferei stângi mai ieftin" , susţine Pink, „ noi, americanii , trebuie să ne specializăm în muncile emisferei drepte " Pentru mine, afirmaţia de mai sus reprezintă cheia problemei : Acum, că străinii pot să facă muncile emisferei stângi mai ieftin, noi, americanii, trebuie să ne specializăm în muncile emisferei drepte . Iată cum dezvoltă Pink ideea : În secolul trecut, maşinile au dovedit că pot înlocui muşchii omului. În secolul nostru, tehnologiile diverse dovedesc că pot fi mai performante decât emisfera stângă : pot executa activităţile secventiale, matematice şi de calcul mai repede, mai bine şi cu mai mare precizie decât persoana cu cel mai mare IQ . ( Întrebati-1 pe marele maestru Gari Kasparov [ care a pierdut o partidă de şah în favoarea calculatorului] .. . ) Pentru a prospera în această epocă, vom avea nevoie să ne suplimentăm capacităţile tehnice foarte dezvoltate cu aptitudini care ţin de „calitatea conceptului" şi de „calitatea contactului" Calitatea conceptului presupune capacitatea de a crea opere frumoase şi emoţionante, de a detecta modele şi oportunităţi, de a spune poveşti plăcute şi de a inventa lucruri despre care lumea nici nu-şi dădea seama cât îi sunt de necesare. Calitatea contactului presupune capacitatea de a empatiza, de a înţelege subtilităţile interacţiunilor umane, de a fi fericit cu tine însuţi şi de a trezi acest sentiment şi la alţii, de a merge dincolo de cotidian pentru a găsi finalitatea şi semnificaţia propriei vieţi. Nu pentru toată lumea va fi uşor să dezvolte capacităţile care ţin de calitatea conceptului şi de calitatea contactului. Pentru unii, perspectiva pare chiar de neatins. Însă nu trebuie

LUCRURILE OPTIME

25 1

să vă temeti (nu prea mult). Categoriile de aptitudini care sunt acum cele mai importante sunt atribute umane fundamentale. La urma urmei, în savanele sălbatice în care trăiau, strămoşii noştri primitivi nu au avut nevoie să introducă cifre pe foi de calcul şi nici să descifreze coduri. Însă spuneau legende seara la lumina focului, erau mai apropiati unii de ceilalti şi inventau o multime de lucruri . Aceste aptitudini au făcut dintotdeauna parte din natura umană. Doar că, după ce s-au succedat câteva generatii în era informatională, multi dintre muşchii noştri de calitate a conceptului şi de calitate a contactului s-au atrofiat. Marea provocare este să-i folosim pentru a fi din nou în formă.

Cum ne putem, oare, hrăni aptitudinile emisferei drepte ? Emisfera dreaptă poate fi hrănită dacă facem ceva ce iubim - sau cel puţin ceva ce ne place - , pentru că astfel vom putea conferi muncii noastre ceva intangibil , ceva provenit din emisfera dreaptă, ceva care nu poate fi cu uşurinţă reprodus, automatizat sau externalizat. După cum spune Pink : ,, Tipurile de aptitudini care devin acum cele mai importante se dovedesc a fi aceleaşi cu activităţile cărora oamenii Ii se dedică din motivaţie interioară . Relativ puţine persoane devin contabili din motivaţie interioară. Însă tocmai motivaţia interioară este cea care ne face să devenim creativi şi empatici, designeri şi buni povestitori , consilieri şi consultanţi . În weekendul acesta, cu siguranţă câţiva dintre contabili vor sta în garaj în faţa unui şevalet şi vor picta un tablou . Câţiva dintre avocaţi vor scrie proză scurtă. Însă vă pot garanta că nu veţi găsi nici un sculptor care să se distreze în weekenduri cu calcularea impozitelor. Cu alte cuvinte, există o congruentă crescândă între lucrurile pe care oamenii le fac din plăcere şi lucrurile care conferă avantaj economic" Astfel , conchide Pink, când părinţii sau decanul de an vă spune să studiaţi „ceea ce vă place" , să nu credeţi că sunt baliverne. Vă oferă de fapt o strategie valabilă de viată.

Tube şi eprubete Acum, să mai facem un pas înapoi. Dacă slujbele noii clase de mij loc ne impun să fim buni colaboratori , speculanţi , sintetizatori , creatori de modele, localizatori sau personalizatori , iar aceste noi atitudini ne cer, printre altele, să învăţăm cum să învăţăm, să adăugăm curiozitate şi pasiune muncii noastre, să interacţionăm bine cu ceilalţi , să ne dezvoltăm aptitudinile emisferei drepte, atunci ce înseamnă exact toate acestea din punctul de vedere al educaţiei ? Trebuie să repet că eu însumi nu sunt profesor, drept pentru care atac această chestiune cu multă modestie. Însă sunt reporter şi pot să raportez că există câţiva profesori valoroşi care au încercat să atace aceeaşi chestiune în mod direct. Sunt impresionat de cantitatea de experimente efectuate în universităţi în încercarea de a elabora „educaţia optimă" pentru noul mijloc. Voi insista asupra unui exemplu de şcoală - Institutul Tehnologic din Georgia, Georgia Tech, cu sediul în Atlanta pentru a ilustra o astfel de abordare foarte inteligentă.

252

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

G . Wayne Clough, preşedintele Institutului, s-a văzut efectiv nevoit să regândească sistemul de învăţământ în această lume plată. Clough a preluat preşedinţia Institutului în 1 994 . ,, Prin anii ' 60, când am ajuns la Tech ca un boboc speriat" , mi-a spus Clough, ,,aveau un fel de instructaj pentru studenţii noi . Ni se spunea : «Uitaţi-vă spre stânga. Aşa - acum spre dreapta. Ei bine, doar unul dintre voi trei va absolvi această facultate»". Georgia Tech nu era atât de selectivă la admitere cum este azi , bazându-se mai degrabă pe un proces darwinian de selecţie naturală a studenţilor, în funcţie de notele obţinute de aceştia. După cum ne povesteşte Clough, mediul academic era unul foarte rece din punctul de vedere al contactului social şi nu era prea distractiv să fii student acolo. Chiar pe la începutul anilor '90, doar 65 % dintre studenţii care intrau la Georgia Tech mai şi absolveau . Studenţii nu-şi încheiau studiile deoarece programa şi atmosfera din facultate li se părea mai degrabă sumbră, iar şcoala nu sărbătorea succesele studenţilor. Ideea lui Clough, în momentul în care şi-a intrat în funcţie, era că America are nevoie disperată de mai mulţi oameni de ştiinţă, ingineri şi oameni de afaceri buni , aşa că şcoala pe care urma s-o conducă nu-şi putea permite să piardă o treime din studenţi până la data absolvirii. Clough şi-a dat seama că oferind nu doar mai multă educaţie , ci şi o educaţie optimă, ,,aveam să mărim numărul de studenţi care se înscriu la noi şi numărul de absolvenţi . " Clough a regândit strategia de învăţământ de la Georgia Tech pe baza propriei experienţe de inginer. Unii dintre cei mai buni ingineri cu care colaborase de-a lungul timpului nu fuseseră neapărat străluciţi ca studenţi . ,, Ştiau să fie creativi în gândire" , mi-a spus . ,, S-ar putea să nu fi rezolvat ecuaţia cea mai dificilă mai bine decât oricine altcineva, însă puteau defini problema pe care trebuia s-o rezolve ecuaţia respectivă mai bine decât oricine altcineva . . . În general , erau persoane cu caracter puternic şi oarecum intangibile. " Cu cât petrecea mai mult timp în campusul universitar, Clough observa că „o mul ţime de studenţi talentaţi erau interesaţi de alte activităţi creative decât cele cu care veneau în contact la clasă" - regie de film, compoziţie muzicală sau alte pasiuni necon venţionale. ,, Stând de vorbă cu ei, îţi dădeai seama că erau persoane interesante . Am început să mă întreb : «Oare n-ar fi frumos să avem mai multe asem*nea persoane inte resante în campus ? Locul ar deveni mai plăcut, iar studenţii mai unidimensionali care ar veni în contact cu acest tip diferit de tineri ar deveni şi ei mai multidimensionali» . " Prin urmare, odată cu sfârşitul anilor '90, Clough a modificat treptat politicile de admitere la Georgia Tech : biroul de admitere a început să recruteze şi să admită studenţii talentaţi la inginerie care, în acelaşi timp , cântau la un instrument, într-un cor sau jucau într-o echipă sportivă . ,,Ideea era c ă oamenii care au multiple interese sunt mai comunicativi, mai socia bili, ştiu să ceară mai lesne ajutorul atunci când au nevoie, ştiu să-i ajute pe alţii care au nevoie de sprijin, pot să gândească orizontal , să lege între ele lucruri provenind din discipline şi domenii diferite. " Rezultatul , conform lui Clough : în prezent, peste 50 % dintre bobocii de la Georgia Tech cântă la un instrument muzical sau fac parte dintr-un tip sau altul de

LUCRURILE OPTIME

253

grup muzical , aşa încât cea mai mare provocare pentru preşedintele Institutului a devenit construirea mai multor săli de concerte în campus. ,,Am creat un monstru " , glumeşte Clough. Dar s-a creat ş i altceva : rata de absolvire a crescut de l a 65 % la data intrării în funcţie a lui Clough - la 76 % în 2005 ; iar absolvenţii de azi sunt un alt tip de absolvenţi . „Reacţia studenţilor a fost extraordinară" , spune Clough . ,, Numărul de studenţi care urmează cursuri de muzică a crescut simţitor. Nu prea aveam cine ştie ce ansambluri de cameră, însă acum avem peste o duzină. Niciodată nu avuseserăm o orchestră de cameră în campus . Acum avem cinci. Avem grupuri care sintetizează muzică pe calculator, grupuri de jazz şi toboşari virtuali şi robotici peste tot . " Toboşari virtuali şi robotici - şi vorbim despre o şcoală tehnică ! În acelaşi timp, mi-a mai spus Clough, ansamblurile muzicale mari ale Institu tului , cum sunt fanfara şi orchestra simfonică, s-au dezvoltat ca mărime şi ca nivel de complexitate, iar numărul grupurilor mai mici, cum sunt triourile corale, a crescut şi el dramatic. Să nu uităm că vorbim totuşi despre Georgia Tech, dragi prieteni , şi nu despre şcoala de arte Juilliard ! ,,Atât de multi dintre studenţi doresc să fie activi în acest domeniu" , a adăugat Clough, ,,încât am renovat un vechi liceu din campusul nostru pentru a-l transforma în clădire pentru activităţi muzicale, iar o fostă biserică a devenit sală de concerte pentru grupurile noastre corale. De asem*nea, am creat mai multe spaţii de relaxare pentru studenţii care doresc să-şi exerseze talentele, cum este scena din noul centru studenţesc " Efortul lui Clough de a învăţa Institutul să cânte a primit ajutor în I 996, când şcoala a devenit sat olimpic, găzduindu-i pe atleţii care veneau să concureze la Jocurile Olimpice de la Atlanta . Dirijorul de orchestră de la Georgia Tech a fost numit dirijor al orchestrei olimpice. După încheierea jocurilor, Georgia Tech a avut posibilitatea să cumpere la jumătate de preţ multe dintre instrumentele pe care le folosiseră muzicienii orchestrei oficiale. ,, Peste noapte, orchestra noastră s-a dublat" , spune Clough . ,,A fost unul dintre evenimentele care ne-a propulsat. A fost grozav. Am ajuns să avem douăzeci şi patru de tube în fanfară . Foarte puţine şcoli se pot lăuda cu douăzeci şi patru de tube. Puteţi verifica data viitoare când veţi vedea fanfara noastră pe stadion. " Am putea adăuga că pentru foarte puţini preşedinţi de universităţi tehnice de prim rang numărul de tube este un motiv de mândrie la fel de mare ca numărul de eprubete din laborator. Iar Clough are dreptate să fie mândru : impresia mea este că, aducând muzică la Georgia Tech şi introducând şi alte modificări agreabile în sistemul de învăţământ universitar, precum şi punând la dispoziţia studenţilor diverse burse în străinătate, el a produs nu doar mai multi ingineri , ci mai multi ingineri de tip optim . „ Persoanele care cântă la un instrument sau fac parte dintr-o trupă au mai multe abilităţi sociale, nu se mulţumesc să stea ascunşi în vizuina lor şi să lucreze " , mai spune Clough . Iar o astfel de persoană are şanse mai bune de a sintetiza şi de a orchestra aspecte care aparţin unor domenii diferite. De pildă, ne dezvăluie Clough, va fi o cerere mare de ingineri care să lucreze în domeniul fotonicii - transformarea energiei solare în electricitate. Aceasta presupune studenţi cu pregătire în ingineria de bază, inginerie chimică şi inginerie electrică. Clough l-a citat pe directorul unei

254

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

mari companii de inginerie, care i-a spus recent : ,, Nu-mi trimite ingineri care pot fi înlocuiti de un calculator. Genul acesta de muncă o externalizez în India . Trimite-mi ingineri adaptabili - care pot să gândească eclectic, în mai multe discipline " Ceea ce este sus este şi jos. Facultatea de Informatică de la Georgia Tech a preluat liniile generale prezentate anterior şi le-a transformat în cursuri specifice. După explozia Internetului , numărul de studenţi care se înscriau la cursurile de informatică a început să scadă dramatic. ,, Toată lumea citea articolele despre India şi China, spre care emigrau locurile de muncă în domeniu " , spune Rich DeMillo , fost director tehnic la HP, actualmente decan al Facultăţii de Informatică . ,, Prima întrebare a părinţilor era : «Ce se va face copilul meu dacă toate slujbele de programator pleacă peste ocean ? » . " Drept urmare, DeMillo şi Merrick Furst, decanul adjunct, recrutat de la International Computer Science Institute din Berkeley, au sondat lumea aface rilor, punând angajatorilor două întrebări simple : Ce fel de oameni doreau să anga jeze şi în ce fel aduceau tocilarii de la tastatură valoare adăugată companiilor lor ? Cei doi au vizitat sediul CNN din Atlanta, de pildă, şi au putut remarca volumul masiv de conţinut digital şi analogic pe care îl adunase reţeaua . Devenise evident că gestionarea prin tehnică de calcul a acestui volum şi identificarea unor modalităţi de dezvoltare a lui , de la televiziune şi telefonie mobilă până la iPod-uri şi Web site-uri , aveau să se dezvolte cu repeziciune într-o industrie uriaşă, în care puteau lucra absol venţii de informatică buni - cei care ştiau să spună poveşti cu ajutorul tehnologiei . După ce au cugetat la toate acestea, DeMillo şi Furst au reproiectat, în 2004 , corpul principal de cursuri de informatică de la Georgia Tech în jurul a nouă „ fire împletite" , după cum le numesc chiar ei. Fiecare fir este o combinatie între un curs din domeniul informaticii şi o altă disciplină, având ca rezultat o cunoaştere de sinteză, de aici urmând să ia naştere adevăratele valori . ,,Firele noastre împletite reprezintă o îndepărtare de programa orientată pe ver ticală, al cărei scop era formarea unor studenti cu un set fix de aptitudini şi cunoş tinţe" , a explicat Furst în descrierea cursului său. ,, Un fir împletit este o idee orizontală prin esenţă, al cărei scop este de a oferi studenţilor colecţia vastă de aptitudini şi experienţe de învăţare de care au nevoie pentru a se descurca în competiţia globală a Erei Conceptuale. Un fir împletit oferă un set de cursuri intuitive, flexibile şi care se potenţează reciproc, permiţând studentului să-şi construiască propriul viitor distinct, diferit de al celorlalţi . " Cele nouă fire împletite sunt Informatică şi Inteligenţă, Informatică şi Aplicaţii constructive, Informatică şi Retele Internet, Informatică şi Platforme, Informatică şi Informaţie, Informatică şi Oameni , Informatică şi Comunicare, Informatică şi Modele şi Bazele Informaticii. În prezent, pentru a putea primi diploma de informatician de la Georgia Tech trebuie să parcurgi două fire împletite . Modulul Informatică şi Comunicare, de exemplu, oferă studentilor cursuri de infor matică, mijloace de comunicare, redactare de text şi arte liberale. Ideea din spatele acestui corpus, conform lui Furst, este de a-i învăţa pe studenţi „ce anume trebuie să ştie pentru a putea să spună poveşti şi să creeze experiente pe care oamenii le pot trăi prin intermediul tehnologiei". În acest fir împletit veţi găsi laolaltă cursuri care vorbesc despre grafică pe calculator şi altele despre Hamlet, unele despre percepţiile umane şi

LUCRURILE OPTIME

255

altele despre jocuri interactive pe calculator. Aşadar, dacă doriţi să deveniţi un designer de jocuri de primă mână , aici e cel mai potrivit Ioc pentru a face primii paş i. Modulul Informatică şi Oameni pregăteşte studenţii ajutându-i s ă înţeleagă bazele teoretice şi informatice ale proiectării , construirii şi evaluării de sisteme în care omul este componenta centrală. Studentul care urmează cursurile din setul Informatică şi Oameni ar putea alege în acelaşi timp Informatică şi Aplicaţii constructive, pentru a studia interaqiunea dintre om şi robot . Aveţi tot atâtea posibilităţi de a combina între ele aceste cursuri (pe) câte feluri de cafea vă oferă Starbucks. „ Să ne imaginăm" , invită DeMillo într-un eseu care descrie programul elaborat de el , ,, o studentă în anul II la Georgia Tech, Facultatea de Informatică , interesată de securitatea sistemelor informatice. Poate combina modulul Informatică şi Informaţie învăţând lucruri despre stocarea, extragerea, codarea şi transmiterea datelor - cu modulul Informatică şi Oameni - învăţând despre modul în care oamenii folosesc tehnologia şi despre experimentele care se pot realiza cu subiecţi umani . . . Îşi va construi o identitate de informatician valoroasă şi va deveni capabilă să proiecteze, să inventeze şi să construiască sisteme informatice sigure, care să le permită utilizato rilor să-şi gestioneze informaţiile în condiţii de securitate ". Avantajul acestor module , atât individual , cât şi în combinaţie, ne mai spune DeMillo, este faptul că oferă un set de aptitudini şi o bază de cal ificare ce le va permite studenţilor să creeze valoare în feluri mult mai diverse şi mai ample decât ar fi posibil doar cu un set restrâns de cursuri , iar acest set de aptitudini va fi cu siguranţă valoros pe piaţa mondială a Pământului nostru plat. Acum 25 de ani informatica era ceva simplu , adaugă DeMillo . ,, Era ca un birou cu trei sertare - hardware , software şi algoritmi ; şi dacă puteai să încapi în oricare din cele trei sertare însemna că aveai o slujbă . Trebuia doar să alegi una dintre cele trei direqii , să te specializezi şi erai liniştit. Puteai să lucrezi la hardwa re, să elaborezi soft de sistem sau algoritmi de aplicaţie . Acum să derulăm rapid cu 25 de ani în vi itor. Nu mai există sertarele bine separate pe care Ie-am descris. În schimb, există procese de afaceri , managementul schimbării şi proceduri de identificare şi de corectare a erorilor. Totul este acum orizontal şi se mişcă în permanentă . Ce trebuie să facă un profesor pus în fata fenomenului ? Ceea ce a rămas neschimbat este nevoia noastră de a spune poveşti , de a construi lucruri inteligente, de a crea reţele. Toate acestea au rămas neschimbate . Doar că modul în care se fac acum este prin agregarea fragmentelor pe orizontală . Firele împletite au ca scop alăturarea lucrurilor care funqionează logic împreună . De aceea trebuie să organizezi astfel întreaga universi tate . Însăşi noţiunea de departamente separate e o nebunie . Trebuie să ne modificăm din rădăcini perspectiva, nu ne putem permite să cârpim ici şi colo . " Modelul Georgia Tech admite că lumea va funcţiona tot mai mult pe o platformă plată, cu instrumentele specifice pentru toate tipurile de colaborare orizontală. De aceea e bine ca şcolile să se asigure că includ aceste instrumente şi concepte ale colaborării în procesele lor de învăţământ . ,, Modificarea trebuie să se propage în întreaga programă de studiu " , spune Furst . ,, Nu poate fi vorba de un singur curs izolat ; trebuie să pregătim un procent cât mai mare din populaţie să fie competitivă . "

256

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Ţara optimă Dacă acestea sunt slujbele şi drumurile spre noua clasă de mijloc, cât de pregătită este America în general , în această lume plată, să creeze slujbele optime şi să paveze drumurile optime ? Răspunsul scurt este că - teoretic - avem tot ceea ce ne trebuie pentru a produce aceste slujbe şi pentru a pregăti persoane care să reuşească în lumea plată. Sunt convins că avem tot ce ne trebuie. Să parcurgem lista. Întâi şi întâi , avem o economie de piată liberă şi relativ flexi bilă, cu o cantitate mare de experimente şi concurentă între state şi universităti luati de pildă cazul Georgia Tech. Flexibilitatea generală a economiei americane e un mare avantaj într-un moment istoric în care e nevoie de permanente schimbări pentru a rămâne competitiv. Deocamdată, America nu a cedat nici teoriilor de protectionism economic, care vor să ridice ziduri pentru a tine slujbele în tară, nici celor de pro tectionism national , care vor să tină lucrătorii străini în afară . După cum mi-a spus la un moment dat senatorul de Carolina de Sud , Jim DeMint, singurul lucru pe care nu-l putem face este să aplicăm „protectionismul drumului nostru spre prosperitate " Este vital să rămânem cât se poate de deschişi şi flexibili. Capacitatea culturii americane de a demola lucrurile vechi şi de a le reconstrui ne oferă un avantaj imens în era aplatizării , când de foarte multe ori te vezi nevoit să demolezi şi să recon struieşti pentru a da naştere inovatiei şi dezvoltării . Am realizat tranzitia de la agri cultură la industrie , apoi de la industrie la servicii . Acum trebuie să trecem în faza următoare, a serviciilor furnizate global . Fiecare dintre aceste tranzitii a fost dificilă în felul său , însă am reuşit să le ducem la îndeplinire mai rapid şi mai eficient decât orice altă economie mare deoarece am fost deschişi şi flexibili şi am lăsat piata să-şi facă treaba - ceea ce a şi făcut, nu fără a crea, ce-i drept, mari dificultăti unui număr important de persoane. Tranzitia la lumea plată va fi extraordinar de dificilă deoarece va afecta, cel mai probabil , un număr mare de inşi în costum şi cravată. Însă nu e momentul să intrăm în panică. „Voi [americanii] aveti tot ce vă trebuie pentru a vă transfera populatia din vechiul mij loc în noul mij loc" , spune Nandan Nilekani de la Infosys. ,, Dacă treceti primii prin tranzitie, veti fi medaliatii cu aur. . . Însă dacă lumea se sperie şi dă câştig de cauză proteqioniştilor, care încep să ridice ziduri , veti eşua. Este nevoie de un act de credintă - trebuie să aveti încredere că veti reuşi . " Sub această umbrelă de flexibilitate, America are o multitudine de atuuri institu tionale. În primul rând, dispune de o retea de institute de cercetare care produc un flux constant de experimente, inovatii şi descoperiri ştiintifice - de la matematică la biologie, fizică şi chimie. ,,Avem cel mai bun sistem universitar" , spune Bill Gates. ,,Finantăm activitătile de cercetare ale universitătilor, şi acesta e un lucru extraordi nar. O multime de persoane inteligente vin să studieze în universitătile noastre şi le permitem să inoveze şi să-şi transforme inovatiile în produse . Apreciem curajul de a-ti asuma riscuri . Sistemul nostru universitar este competitiv şi experimental . Poate să testeze diferite abordări . Există o sută de universităti care aduc contributii în

LUCRURILE OPTIME

257

domeniul roboticii . Fiecare dintre ele susţine că celelalte fac totul de-a-ndoaselea sau , dimpotrivă, că piesa pe care am inventat-o eu se potriveşte exact la aparatul inventat de ei . E un sistem haotic, dar reprezintă un motor uriaş de inovaţie pentru întreaga lume şi, dacă mai punem la socoteală banii din impozite alocaţi cercetării şi cele câteva donaţii , va continua să înflorească . . . Ar trebui să o dăm în bară rău de tot ca să nu prosperăm în aceste condiţii . Dacă suntem inteligenţi , ne putem spori bogăţia mai rapid îmbrătişând aceste noi tendinţe. " Browser-ele, investigaţiile imagistice prin rezonantă magnetică (RMN) , computerele ultrarapide, tehnologia GPS , dispozitivele de explorare a spatiului şi fibra optică sunt doar câteva dintre multele invenţii care au luat naştere prin derularea unor proiecte universitare de cercetare elementară. Departamentul economic al BankBoston a realizat un studiu intitulat „ MIT : Impactul inovatiei ". Printre concluziile studiului, mentionăm faptul că absolventii MIT au înfiintat 4 . 000 de companii , creând cel putin I , I milioane de locuri de muncă pe mapamond şi generând vânzări de 232 mi liarde de dolari . Ceea ce distinge America de orice altă ţară nu este faptul că a construit MIT sau că absolventii universitătilor sale generează creştere economică şi inovaţie, ci că în fiecare stat al său există universităţi care încearcă acelaşi lucru. ,, Există 4 . 000 de facultăti şi de universităţi în America" , spune Allan E. Goodman , preşedinte al Institute of International Education. ,, Restul tărilor au la un loc 7 . 768 de institute de învătământ superior. Numai în statul California sunt aproximativ 1 30 de facultăti şi universităti . Există doar 1 4 tări în lume care să depăşească acest număr. " Să luăm un stat la care nu-ti vine să te gândeşti de obicei ca la unul foarte avansat din punctul de vedere al universitătilor : Oklahoma. Vei găsi aici Oklahoma Center for the Advancement of Science and Technology (OCAST) , care, pe situl său de Internet, îşi descrie misiunea după cum urmează : ,, Pentru a concura în mod eficient în noua economie, Oklahoma trebuie să aibă în continuare o populatie cu educaţie foarte bună ; o strategie de cercetare universitară şi o bază tehnologică bine orientate şi favorizând colaborarea ; un mediu care să încurajeze initiativele de avangardă, de la cele mai mici companii proaspăt înfiintate până la cele mai mari multinationale . . . OCAST promovează centre de tehnologie universitate-afaceri care pot contine mul tiple şcoli şi initiative de afaceri , lucru care duce la crearea de noi întreprinderi , fabricarea de noi produse şi utilizarea de noi tehnologii de producţie " Nu e de mirare că în 2003 universitătile americane au obţinut 1 , 3 miliarde de dolari din vânzarea de brevete, conform Association of University Technology Managers. Dacă luăm în calcul universitătile americane generatoare de inovaţie, laboratoarele de cercetare publice şi private şi detailiştii, rezultă că avem cel mai bine reglementate şi cele mai eficiente pieţe de capital din întreaga lume în ceea ce priveşte producerea de idei novatoare şi transformarea lor în produse şi servicii . Dick Foster, director la McKinsey & Co. şi autor a două cărti despre inovaţie, mi-a spus : ,,Avem, în Statele Unite, o «politică industrială» care se numeşte bursă, fie că vorbim despre Bursa de Valori din New York sau de Nasdaq" Aici capitalul de risc este colectat şi alocat unor idei emergente sau unor companii în dezvoltare, a spus Foster, şi nici o altă piată de capital din lume nu face asta mai bine şi mai eficient decât cea americană.

258

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Posibilitatea de a investi în produse noi şi în inovaţii este un factor extrem de important, care va permite Americii să folosească platforma lumii plate în propriul său avantaj . De ce ? Pentru că vechile companii tradiţionale nu adoptă şi nu inovează cu uşurinţă noile tehnologii de avangardă. Cei care au inventat radioul nu sunt aceiaşi cu cei care au inventat televiziunea . CBS nu a inventat CNN . Lexis/Nexis nu a inventat Google. Având o cantitate importantă de capital de risc şi multi investitori la îndemână, pregătiti să sustină următorul Google, CNN sau o altă inovatie netestată, putem fi siguri că cei care doresc să profite la maximum de platforma lumii plate, cei care înţeleg cu adevărat puterea acesteia de a crea noi produse, noi forme de divertisment şi noi comunităţi pot să-şi atingă într-adevăr obiectivul . Ceea ce asigură o funcţionare atât de bună a furnizării de capital în America este securizarea şi reglementarea pietelor noastre de capital , în care actionarii minoritari sunt protejati . Cu siguranţă există multe înşelătorii, excese, corupţie pe pieţele noastre de capital . Aşa se întâmplă întotdeauna când sunt în joc mulţi bani . Ceea ce distinge pieţele noastre de capital de altele nu este faptul că în America nu s-ar putea produce niciodată fraude de calibrul falimentului Enron - am văzut că asta s-a şi întâmplat. Ceea ce ne distinge este faptul că atunci când au loc astfel de fraude, acestea sunt descoperite - fie de către Securities and Exchange Commission (SEC) (Comisia pentru Bursă şi Obligatiuni) , fie de către presa de afaceri - şi corectate . Ceea ce distinge America de orice altă tară nu este Enron, ci Eliot Spitzer, procurorul general al statului New York, care a căutat cu o asiduitate incredibilă să cureţe de fraudă industria titlurilor de valoare şi consiliile directoare ale marilor corporaţii . Acest tip de piaţă de capital s-a dovedit foarte, foarte dificil de copiat în afara New York-ului , la Londra, Frankfurt sau Tokyo . Foster adaugă : ,,China, India şi alte ţări asiatice nu vor reuşi să inoveze până nu creează pieţe de capital de succes şi nu vor reuşi să creeze pieţe de capital de succes până nu introduc integral statul de drept care protejează interesele minorităţilor în condiţii de ri sc . . . Noi , societatea ame ricană, suntem norocosul beneficiar al mai multor secole de experimente economice şi, în acelaşi timp, suntem experimentul care a reuşit" Pe lângă aceste ingrediente secrete care stau la baza reţetei americane, mai sunt şi altele care trebuie conservate şi dezvoltate . Uneori nu poţi să-i apreciezi corect pe străini decât după ce stai de vorbă cu ei . Iată ce mi-a spus Vivek Paul de la Wipro : „Aş adăuga trei elemente la lista dumneavoastră. Unul este incredibila deschidere a societăţii americane " Noi , americanii , uităm adesea cât de extraordinar de deschisă este societatea Statelor Unite, unde poţi să-spui-orice-să-faci-orice-să-începi-orice-să -dai-faliment-şi-să-iei-totul-de-la-capăt. Nu mai există alt loc în lume care să fie atât de deschis, iar acest imens avantaj reprezintă un mare punct de atracţie pentru străini , multi dintre ei venind din tări în care cerul nu este cea mai înaltă limită. Un alt element, spune Paul , este „calitatea protejării proprietăţii intelectuale în SUA" , ceea ce încurajează puternic oamenii să elaboreze idei noi . Într-o lume plată există un stimulent puternic pentru a crea un nou produs sau proces, deoarece acesta poate ajunge la scară globală în câteva secunde . Î nsă dacă tu eşti acela care a găsit ideea revoluţionară, doreşti ca proprietatea revoluţionară să-ti fie protejată . ,, Nici o altă tară nu respectă şi nu protejează proprietatea intelectuală mai bine decât

LUCRURILE OPTIME

259

America" , spune Paul - şi, de aceea, mulţi inovatori doresc să vină să lucreze aici ca să-şi ştie proprietatea intelectuală în siguranţă. În al treilea rând , Statele Unite dispun de una dintre cele mai flexibile legislaţii ale muncii din lume. Cu cât mai uşor este să concediezi pe cineva care lucrează într-un sector muribund, cu atât mai uşor este să angajezi acea persoană într-o industrie în dezvoltare, a cărei apariţie n-o bănuia nimeni acum cinci ani . Acesta e un mare avantaj , mai ales când compari situaţia din Statele Unite cu pieţe ale muncii inflexibile, reglementate în mod rigid, cum este cea germană, plină de restricţii guvernamentale legate de angajări şi concedieri . Flexibilitatea de utilizare a muncii şi a capitalului acolo unde sunt cele mai mari oportunităţi şi capacitatea de a le reorienta rapid dacă utilizarea iniţială nu mai este profitabilă sunt esenţiale într-o lume în curs de aplatizare. Un alt ingredient secret al reţetei americane este faptul că are cea mai mare piaţă a consumatorilor casnici din lume, cu cel mai mare număr de primi utilizatori , ceea ce înseamnă că dacă scoţi pe piaţă un nou produs, serviciu sau o nouă tehnologie, trebuie neapărat să fii prezent şi în America . Toate acestea produc un flux constant de locuri de muncă pentru americani . Mai este şi puţin discutatul atribut american al stabilităţii politice. Într-adevăr, China a mers bine în ultimii 25 de ani şi s-ar putea să treacă de la comunism la un sistem mai pluralist în mod paşnic. Î nsă e la fel de posibil ca lucrurile să evolueze altfel . Şi cine e pregătit să mizeze totul pe prima posibilitate ? Dacă am dori să rezumăm efectul net al tuturor acestor instituţii , norme culturale, practici economice şi sisteme j uridice, toate se pot reduce la un singur cuvânt : încredere. Toate creează şi inspiră un nivel ridicat de încredere - iar nivelul ridicat de încredere este cea mai importantă caracteristică pe care o poate deţine orice societate deschisă . Î ncrederea este, în multe sensuri , produsul tuturor ingredientelor din reţeta secretă americană. „ Suntem o ţară cu un nivel de încredere ridicat, deoarece suntem de acord să fim guvernaţi de un set de valori şi de principii reflectate în instituţiile şi legile noastre care sunt mai înalte şi mai durabile decât orice individ " , spune Dov Seidman, fonda torul LRN , o companie care oferă corporaţiilor globale consiliere în domeniul eticii profesionale şi al conducerii şi despre care vom discuta mai în detaliu în capitolul 11 . Luate împreună, aceste norme şi instituţii creează certitudine şi oferă o imagine pre vizibilă, iar aceasta creează încredere - încrederea că inovaţiile mele vor fi protejate, încredere în moneda ţării mele şi încredere în sistemul ei juridic. Toate aceste lucruri , susţine Seidman, favorizează inovaţia . De ce anume ? Deoarece într-o societate cu un nivel ridicat de încredere, cum este America, oamenii ştiu în permanenţă cât de solid este terenul pe care stau şi se pot baza pe un anumit cadru de reguli şi principii care le guvernează viaţa personală şi profesională. ,, Dacă cineva sare în sus de pe nisip, iar altcineva sare de pe o podea tare, care dintre cei doi sare mai sus ? " , se întreba Seidman. ,, Desigur, sare mai sus cel care se desprinde de pe podeaua tare . Încrederea este acea podea tare. Este ceva ce îţi oferă posibilitatea de a prevedea evoluţiile viitoare şi, astfel , îţi permite să sari foarte sus . . . Fără încredere, nimeni nu-şi asumă riscuri , iar fără riscuri nu există

260

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

inovaţie . . . Dacă ne dorim mai multe persoane care să-şi asume riscul necesar de a inova, trebuie să introducem mai multă încredere în ecuaţie. " Nici o societate cu un nivel scăzut de încredere nu va reuşi vreodată să producă un mediu durabil de inovaţie. Într-o lume plată, în care se creează tot mai multe valori şi se rezolvă probleme tot mai complexe, în care conexiunile se fac pe orizontală, a avea o societate cu un nivel ridicat de încredere reprezintă un avantaj cu atât mai mare. ,,Încrederea ridicată este esenţială într-o lume a colaborării" , a adăugat Seidman, ,,deoarece cu cât mai multe persoane au încredere unele în celelalte sau în conducă torii lor, cu atât mai mari sunt şansele ca aceste persoane să lucreze bine împreună " Î ntr-adevăr, Statele Unite au devenit unul dintre cele mai mari puncte de întâlnire ale lumii , un spaţiu în care multe persoane foarte diferite stabilesc relaţii, învaţă să aibă încredere unele în celelalte şi construiesc o multitudine de prietenii şi alianţe. Un student indian care a urmat cursurile Universităţii din Oklahoma şi se angajează la o firmă de software din Oklahoma City creează legături de încredere şi de înţelegere foarte importante pentru o viitoare colaborare, chiar dacă în cele din urmă se va întoarce în India . Nimic nu ilustrează mai bine acest aspect decât faptul că Uni versitatea Yale externalizează muncă de cercetare în China . Preşedintele universitătii , Richard C . Levin, mi-a explicat c ă Yale derulează î n prezent două mari proiecte de cercetare în China, unul la Universitatea Pekin din Beijing , iar celălalt la Univer sitatea Fudan din Shanghai . ,, Cele mai multe asem*nea colaborări instituţionale se nasc nu din directive date pe cale ierarhică de către directori , ci mai degrabă din relaţiile personale de durată stabilite între oamenii de ştiinţă" , spune Levin. Cum s-a născut colaborarea Yale-Fudan ? Întâi de toate, povesteşte Levin, profeso rul Tian Xu de la Yale, director de institut, avea o legătură strânsă cu ambele univer sităţi . A fost student la Fudan şi şi-a luat doctoratul la Yale. ,, Cinci dintre colaboratorii profesorului Xu, actualmente profesori la Fudan , au urmat şi ei cursuri la Yale " , explică Levin. Unul dintre e i era prieten apropiat al profesorului Xu pe vremea când studiau împreună la Yale ; altul colabora cu un coleg de la Yale, făcând cercetare în laboratorul condus de acesta ; un altul era un student care venise în cadrul unui schimb de experienţă de la Fudan la Yale şi s-a întors în China pentru doctorat ; iar ceilalţi doi făceau studii postdoctorale în laboratorul de la Yale al profesorului Xu . O poveste similară stă în spatele creării Peking-Yale Joint Center for Plant Molecular Genetics and Agrobiotechnology. Profesorul Xu este un expert de prim rang în genetică şi a câştigat burse de la National Institutes of Health şi Howard Hughes Foundation pentru a studia legătura dintre cancer, genetică şi anumite boli neurodegenerative. Acest tip de cercetare impune studierea unui mare număr de mutaţii genetice la animalele de laborator. „ Dacă vrei să testezi multe gene pentru a descoperi una anume, responsabilă pentru anumite boli , trebuie să efectuezi un număr mare de teste. În aceste condiţii , este un mare avantaj să dispui de personal numeros " , explică Levin . Astfel , ceea ce a făcut de fapt Yale a fost externalizarea muncii de laborator la Fudan, prin crearea Fudan -Yale Biomedical Research Center. Fiecare dintre cele două universităţi plăteşte cos turile legate de propriul personal şi propria activitate de cercetare, deci nu e nevoie

LUCRURILE OPTIME

26 1

de transferuri financiare ; partea chineză efectuează munca tehnică de bază, utilizând un număr mare de tehnicieni şi de animale de laborator, care costă mult mai puţin în China, în timp ce Yale efectuează analizele sofisticate de date . Personalul de la Fudan, studenţii şi tehnicienii vin astfel în contact cu cercetarea de vârf, iar Yale beneficiază de o bază tehnică de testare extinsă, care ar fi fost mult prea scumpă pentru a fi pusă în practică în New Haven. Un laborator american de suport pentru un astfel de proiect ar putea dispune de 30 de tehnicieni , în timp ce în centrul de la Fudan lucrează 1 50 . „Avantaje sunt d e ambele părţi " , spune Levin. ,, Cercetătorii noştri s e bucură de o productivitate mărită considerabil , chinezii îşi instruiesc studenţii , tinerii lor asistenţi devin colaboratori ai profesorilor noştri , care sunt experţi în domeniile lor de activitate . Se construieşte astfel capital uman pentru China şi inovaţie pentru Yale. " Absolvenţii ambelor universităţi se deplasează între centrele de cercetare, stabilind relaţii care vor produce, cu siguranţă, noi posibilităţi de colaborare în viitor. În acelaşi timp , a adăugat Levin, s-a mobilizat o mare cantitate de pregătire juridică în această colaborare pentru a ne asigura că Yale va fi în măsură să se bucure de proprietatea intelectuală care se creează . „ Suntem înconjuraţi de un adevărat ocean de ştiinţă" , spune Levin, ,, iar acest tip de diviziune internaţională a muncii este foarte logică" Yale, adaugă Levin, a insistat să se asigure condiţii de lucru la standarde internaţionale în laboratoarele chineze, ceea ce a ridicat calitatea bazei logistice chineze. ,,Condiţiile de viaţă ale animalelor de laborator sunt Ia standardele aplicate în SUA" , ne asigură Levin . ,, Nu veţi găsi în colaborarea noastră tratamente crude aplicate animalelor. " Puneţi laolaltă toate cele descrise mai sus şi veţi obţine reţeta secretă a Americii un amestec de instituţii, legi şi norme culturale ce produc un nivel de încredere, inovaţie şi colaborare care ne-a permis să ne înnoim în mod constant economia şi să ne ridicăm nivelul de trai . Nu există nici un aspect legat de lumea plată - nici unul căruia America să nu-i poată face faţă atâta vreme cât ne suflecăm mânecile, ne edu căm tinerii în mod optim pentru timpul prezent şi îmbogăţim secretele reţetei noastre. Dar oare chiar facem asta ? Deşi următoarele două capitole vor încerca, tocmai , să răspundă la întrebare, să vă dau de pe acum un indiciu : răspunsul este „ Nu"

Criza tăcută Meciurile strâ nse au fost o raritate pentru america n i la o lim piadele precede nte , dar acum se pare că a u devenit o rea l i tate cu care aceştia trebuie să se obişnu iască . (extras di ntr-un a rticol Associated Press despre Oli mpiada de la Atena, d i n 17 august 2004 , i ntitulat „Echipa masculină de baschet a Statelor U nite a învins Grecia la mustaţă") Com păti m i rea pe care o resimt chinezii faţă de noi izvorăşte d i n convingerea lor că ţara noastră este în decl i n . Nu puţi n i priete n i chinezi mi-au citat proverbu l fu bu guo san dai ( n ici o avere n u rezistă m ai m u lt de trei generaţi i ) , m i n u n â n d u-se cum d e a m devenit atât de nedisci p l i naţi , d i straşi şi l i berti n i . Întreaga zarvă ce a înconj u rat sca n d a l u l Monica-gate a fost privită ca o incomprehensibilă pierdere d e vreme de către o naţi u n e a i cărei împăraţi erau aprovizionaţi cu mii de concu b i n e . C h i nezii sunt la fel de u i m iţi de fa ptu l că a merica n i i îşi permit să se înglod eze în d atori i şi să s u bfi nanţeze şcol i l e publ ice , în timp ce mass-media acordă spaţii larg i i d isputelor pe tema tuburilor de h ră n i re , prezentă rii celor Zece Poru nci şi modal ităţi lor d e a mâ nca până la saturaţie fără să te îngra ş i . (James McGregor, j u rnal ist devenit om de afaceri , stabilit î n C h i n a , ş i fost preşed inte a l Camerei America ne de Comerţ a C h i n e i , extras di ntr-un articol publ icat în Washington Post, 3 1 iulie 2005)

Nici că s-ar putea găsi o metaforă mai potrivită pentru felul în care restul lumii a ajuns astăzi să concureze - mai eficient ca oricând şi de la egal la egal - cu America decât meciurile grele jucate de echipa olimpică de baschet a Statelor Unite în 2004 . Echipa americană , alcătuită din vedete NBA , s-a întors acasă cu coada între picioare, câştigând doar o medalie de bronz , după ce a pierdut în fata echipelor din Puerto Rico , Lituania şi Argentina. Până atunci , echipa olimpică de baschet a Statelor Unite pierduse doar un joc în întreaga istorie a Olimpiadelor moderne. Vă mai amintiti vremurile când America trimitea doar vedete NCAA (National Collegiate Athletic Association) la meciurile olimpice de baschet ? Mult timp , asem*nea echipe au dominat autoritar competitiile internaţionale. Apoi acestea au început să întâmpine opoziţie. Aşa că am scos la înaintare profesionişti i . Şi ei au început să întâmpine rezistenţă . Deoarece omenirea învaţă încontinuu , răspândirea cunoştinţelor se produce mai rapid ; astăzi, antrenorii din alte ţări descarcă metode americane de antrenament de pe Internet şi urmăresc meciurile din NBA în livingul de acasă graţie televiziunii prin

CRIZA TĂCUTĂ

263

satelit. Multi dintre ei prind chiar canalul ESPN , pe care urmăresc fazele de generic. Ş i , multumită acestei triple convergente, au apărut o sumedenie de talente native, care ajung să joace în arenele NBA , venind din toate colturile lumii - inclusiv multe vedete noi din China , America Latină şi Europa de Est. Întorşi la loturile nationale, aceşti sportivi joacă pentru echipele tărilor lor la Olimpiadă, folosindu-se de abilită tile pe care şi le-au şlefuit în America . Aşa că superioritatea americană neconditionată în materie de baschet olimpic de acum douăzeci de ani a devenit istorie . Standardul NBA devine pe zi ce trece o marfă globală - doar materie primă . Dacă Statele Unite doresc să continue să domine baschetul ol impic, trebuie, după cum sună un bine cunoscut clişeu sportiv, să trecem la un alt nivel . Vechiul standard nu mai este de ajuns . După cum îmi spunea Joel Cawley de la IBM , ,,în materie de vedete, echipe de baschet din tări ca Lituania sau Puerto Rico încă nu se pot măsura cu americanii , dar când joacă î n echipă - unde colaborează mai bine decât ai noştri - sunt extrem de competitivi" Se poate ca afirmatia cronicarului sportiv John Feinstein, tăcută într-un eseu AOL despre baschetul ol impic (26 august 2004) , conform căreia performanta echipei de baschet a Statelor Unite este rezultatul „ ascensiunii jucătorului international " şi al „ decl inului şi prăbuşirii jocului Statelor Unite " , să se fi referit la fel de bine la abilitătile baschetbalistice americane , cât şi Ia cele inginereşti . Iar declinul şi prăbuşirea jocului Statelor Unite, consideră Feinstein, reprezintă rezultatul a două tendinte pe termen lung . Prima constă într-un declin constant al „ abilitătilor baschet balistice " , în conditiile în care puştii americani visează doar Ia aruncări de trei puncte şi coşuri marcate - genul de faze care te prind când urmăreşti genericele ştirilor sportive pe ESPN -, în loc să înveţe cum să dea pase precise ori cum să se strecoare pe culoar pentru a arunca la coş din săritură ori cum să facă slalom printre uriaşi pentru a ajunge la coş . Asem*nea abilităti necesită antrenament asiduu şi învă tarea indicaţiilor date de antrenor. Astăzi, afirmă Feinstein, avem de-a face cu o generatie de americani care se bazează aproape în întregime pe calităţi atletice şi aproape deloc pe abi lităţi baschetbalistice . Ca să nu mai pomenim şi spinoasa problemă a ambitiei . În timp ce echipele din restul lumii îşi îmbunătăţeau jocul , ,, tot mai multe vedete NBA îşi înăbuşeau un căscat de plictiseală la ideea de a juca la Olimpiadă " , remarcă Feinstein . ,, S-au schimbat multe din 1 984 , când Bob Knight i-a spus lui Charles Barkley să se prezinte la al doilea cantonament olimpic cu greutatea corporală de 1 20 kg , altfel nu are ce căuta la echipă . La sosire, Barkley avea 1 27 kg . În aceeaşi zi, Knight l-a exclus din lot. În zilele noastre, antrenorul olimpic nici n-ar fi catadicsit să verifice greutatea lui Barkley. Ar fi trimis în schimb o limuzină la aeroport să-l întâmpine, care ar fi oprit Ia vreo gogoşerie Dunkin' în drum spre hotel dacă jucătorul ar fi cerut-o . . . Lumea se schimbă - iar în cazul baschetului american nu s-a schimbat în bine. " America postbelică are ceva care îmi aminteşte de clasica familie înstărită care, de la a treia generaţie, începe să-şi risipească avuţia . Membrii primei generaţii sunt inovatori ori întreprinzători care se spetesc muncind ; a doua generaţie păstrează avutul famil iei ; apar apoi copiii celei din urmă, care se îngraşă , se prostesc şi se lenevesc şi, încet-încet, fituiesc totul . Ştiu că fac o afirmatie dură, chiar o generalizare

264

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

grosolană, dar totuşi există un grăunte de adevăr în ea . Societatea americană a p*rnit pe o pantă descendentă în anii ' 90 , când cea de-a treia generaţie postbelică s-a matu rizat. Explozia dot-com a lăsat prea multora impresia că se pot îmbogăţi fără să inves tească în muncă brută. Nu aveai nevoie decât de un masterat în administraţie şi afaceri (MBA) şi de o ofertă publică primară (IPO) ori de un contract NBA şi erai aranjat pe viaţă. Cui îi trebuia educaţie ? Cine avea nevoie să-şi roadă coatele pe băncile şcolii pentru o diplomă de inginer ? Dar în timp ce noi admiram Pământul plat pe care l-am creat, o mulţime de oameni din India, China şi Europa de Est erau extrem de ocupaţi gândindu-se cum să profite de pe urma acestui fapt. Spre norocul nostru, am fost singura economie naţională rămasă în picioare după al doilea război mondial şi nu am avut parte de concurenţă serioasă vreme de 40 de ani . Acest lucru ne-a propulsat formidabil , dar ne-a şi indus treptat sentimentul că ni se cuvine totul şi ne-a creat o cultură a mulţumirii de sine. Adică o tendinţă, pronunţată în ultimii ani , de a ridica în slăvi consumul în dauna muncii susţinute şi a investiţiilor, satisfacerea trebuinţelor imediate în dauna gândirii pe termen lung şi a sacrificiului de sine . Când am fost loviţi la li septembrie 2001 , am avut parte de una din acele ocazii care se ivesc o dată la o generaţie de a chema naţiunea să facă sacrificii , să-şi canalizeze energia în direcţia câtorva dintre cele mai stringente neajunsuri : fiscale, energetice, ştiinţifice şi educaţionale - adică acele lucruri pe care le-am scăpat din mână . Dar preşedintele nostru nu ne-a chemat să facem sacrificii . Ne-a îndemnat să mergem la cumpărături . În capitolele anterioare am încercat să explic de ce atât teoria economică clasică , cât şi tăria inerentă a economiei americane mă fac să nutresc convingerea că americanii pot prospera şi pot revendica slujbele noii clase de mijloc - cu conditia să fim pregătiţi să intrăm în competiţie, să facem ca fiecare persoană să se gândească cum îşi poate îmbunătăţi abilităţile educaţionale şi să investim în continuare în secretele reţetei succesului american. Acest capitol explorează motivele pentru care nu facem toate acestea şi ce se va întâmpla dacă nu vom schimba direcţia de mers. E adevărat, traversăm o criză, dar este o criză care se desfăşoară pe tăcute . Suntem întru câtva asem*nea unei persoane care doarme pe o saltea pneumatică din care aerul iese pe nesimţite - atât de încet, că abia se simte, până când te trezeşti că dai cu capul de ciment. Şi atunci e foarte greu să umfli iarăşi salteaua . Este o „criză tăcută" , a explicat Shirley Ann Jackson, preşedinte în 2004 al American Association for the Advancement of Science şi preşedinte al Rensselaer Polytechnic Institute din 1 999 . (Rensselaer este cel mai vechi colegiu tehnologic din America, fondat în 1 824 . ) Şi această criză tăcută presupune erodarea susţinută a bazei ştiinţifice ş i inginereşti americane, care de multă vreme reprezintă sursa inovaţiilor americane şi a nivelului nostru crescut de trai . „ Nu cade cerul pe noi , nimic groaznic nu se va întâmpla astăzi " , afirmă doamna Jackson, fizician de profesie, care îşi alege cu grijă cuvintele. ,, Statele Unite reprezintă încă motorul principal al inovaţiei pe plan mondial . Aici există cele mai bune programe de învăţământ superior, cea mai bună infrastructură ştiinţifică şi piaţa de capital care să o exploateze. Dar ştiinţa şi tehnologia americană traversează o criză tăcută, pe care trebuie să o conştientizăm. Statele Unite se află astăzi într-un

CRIZA TĂCUTĂ

265

mediu cu adevărat global , iar ţările competitoare nu sunt doar extrem de conştiente de aceasta : ele aleargă la maraton în timp ce noi facem sprinturi . Dacă nu se intervine, acest fapt ar putea reprezenta o provocare pentru superioritatea şi capaci tatea noastră de a inova. " Shirley Ann Jackson ştie ce spune, deoarece cariera ei exemplifică la fel de bine ca a oricui cauzele prosperităţii americane în ultimii 50 de ani , precum şi motivele pentru care această prosperitate nu se va perpetua automat şi în următorii 50. De etnie afroamericană, Jackson s-a născut în Washington, D . C . , în 1 946 . A urmat grădiniţa într-o unitate şcolară publică segregată rasial , dar şcoala ei a fost printre primele în care elevii au beneficiat de pe urma desegregării , ca urmare a verdictului Curţii Supreme în cazul Brown contra Ministerul &l,ucaţiei . Chiar când era pe punctul de a urma o şcoală mai bună, ruşii au lansat satelitul Sputnik în 1 957 şi guvernul Statelor Unite a început să fie urmărit de obsesia educării tinerilor ca savanţi şi ingi neri , curent intensificat şi de angajamentul preşedintelui John F. Kennedy pentru cauza programului spaţial uman . Când Kennedy a vorbit despre trimiterea unui om pe Lună, Shirley Ann Jackson se număra printre milioanele de tineri americani care îl ascultau . Cuvintele lui , îşi aminteşte Jackson, ,,au inspirat, au sprijinit şi au propulsat pe mulţi din generaţia mea spre ştiinţă, inginerie şi matematică" , iar descoperirile epocale şi inovaţiile generate de aceste cuvinte nu s-au limitat doar la programul spaţial . ,, Cursa spaţială a fost cu adevărat o cursă ştiinţifică" , afirmă Jackson . Mulţumită în parte desegregării, atât inspiraţia, cât şi intelectul lui Jackson şi-au găsit o recunoaştere timpurie şi , în cele din urmă, ea a devenit prima femeie de culoare care şi-a dat doctoratul în fizică la celebrul Institut Tehnologic din Massachusetts (MIT) , cu o teză în fizica teoretică a particulelor elementare. După aceea a lucrat mulţi ani pentru AT&T Bell Laboratories, iar în 1 995 a fost numită de preşedintele Clinton în fruntea Comisiei de Reglementare Nucleară a Statelor Unite. Totuşi , odată cu trecerea anilor, Jackson a început să observe că tot mai puţini tineri americani erau captivaţi de provocări naţionale precum cucerirea Lunii , tot mai puţini se lăsau ademeniţi de matematică, ştiinţe şi inginerie . În universităţi , a observat ea, înscrierea la cursurile de ştiinţe şi inginerie, care a urmat o tendinţă ascendentă de decenii , a atins un vârf în 1 993 şi, în ciuda câtorva progrese recente, rămâne astăzi sub nivelul atins acum zece ani . Astfel , generaţiile de savanţi şi ingineri care i-au succedat lui Jackson s-au împuţinat numeric din ce în ce mai mult în raport cu nevoile noastre. Odată cu preluarea funcţiei de preşedinte al Politehnicii Rensselaer, unde a pus mult suflet în acţiunea de revigorare a ştiinţei şi ingineriei americane, ea şi-a dat seama, după cum afirmă, că se adună norii unei „ furtuni perfecte " - o furtună care punea în pericol pe termen lung sănătatea economică a Americii - şi a început să vorbească deschis despre aceasta cu fiecare ocazie. „ Expresia «furtună perfectă» este asociată cu evenimentele meteorologice din octombrie 1 991 " , afirmă Jackson într-un discurs din mai 2004, ,,când o formaţiune meteorologică extrem de puternică s-a extins în Atlantic, măturând totul în calea ei timp de mai multe zile, cauzând moartea mai multor pescari din Massachusetts şi pagube de miliarde de dolari . Acest eveniment a inspirat o carte şi, mai târziu, un film. Meteorologii care au observat evenimentul au evidenţiat confluenţa improbabilă

266

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

a conditiilor în care convergenta unei multitudini de factori a condus la o catastrofă de proportii devastatoare. Un scenariu catastrofic similar ar putea curma progresul capacitătilor noastre ştiintifice şi tehnologice. Fortele implicate sunt multiple şi complexe. Ele sunt de ordin demografic, politic, economic, cultural , chiar social " În profunzime , această furtună perfectă presupune coliziunea între o generatie mai în vârstă de ingineri şi savanti americani în pragul pensionării şi o generatie mai tânără, care nu le calcă pe urme în număr suficient de mare - şi, în tot acest timp, străinii care pot schimba situatia fie rămân în tările lor, fie sunt tinuti departe de America din ratiuni de securitate . Individual , adaugă Jackson, fiecare dintre aceste forte ar fi problematică . În combinatie însă, ele ar putea fi devastatoare. ,, Pentru prima dată după mai bine de un secol , Statele Unite s-ar putea trezi că au rămas în urma altor tări în ceea ce priveşte capacitatea de a produce descoperiri ştiintifice, inovatii şi dezvoltare economică. " Deşi cunoaşterea a contat în toate epocile, în zilele noastre ea contează mai mult ca oricând . După cum subliniază Jeffrey Sachs, economist la Universitatea Columbia, până la începutul revolutiei ştiintifice în secolul al XVII-iea, întreaga omenire trăia practic la limita subzistentei . Dar după trei secole de de progres tehnologic şi ştiin tific sustinut, subzistenta nu mai reprezintă o normă pentru toată lumea . Puterea abu rului, maşinile-unelte, electricitatea şi, în ultimă instantă, computerele, industria software şi reteaua Internet au produs atât revolutia industrială, cât şi revolutia globală post industrială a serviciilor, permitând indivizilor şi comunitătilor să devină infinit mai productive, ridicându-se astfel mult deasupra nivelului de subzistentă . Dar uneltele şi abilitătile care sunt cruciale în îmbunătătirea productivitătii şi în creşterea nivelului de trai devin din ce în ce mai avansate cu fiecare generatie. Aşadar este nevoie de tot mai multă cunoaştere pentru a le exploata la potentialul maxim . De aceea sustin în continuare că bogătia, în epoca aplatizării Pământului , va gravita în jurul acelor ţări care vor face să funcţioneze trei lucruri de bază : infra structura de conectare cât mai eficientă şi cât mai rapidă la platforma lumii globali zate, programele educationale adecvate şi competenţele teoretice care să permită unui cât mai mare număr de persoane să inoveze şi să presteze servicii cu valoare adăugată în cadrul acestei platforme şi, în cele din urmă, o guvernare eficientă adică politici fiscale adecvate, legi bune în domeniul comertului şi al investitiilor, sprij in susţinut pentru cercetare, legi bune în domeniul proprietătii intelectuale şi, cel mai important, o conducere inspirată şi însufletitoare - , pentru a creşte fluxul de schimburi cu lumea globală şi pentru a-l gestiona eficient. Din păcate, Statele Unite manifestă carente serioase în dezvoltarea acestor direqii . În timpul Războiului Rece, una dintre cele mai profunde preocupări ale societăţii americane a fost presupusul decalaj între potentialul nostru balistic şi cel al Uniunii Sovietice, care ameninţa America din exterior. Astăzi ar trebui să ne preocupe decalajele din educaţie, infrastructură, precum şi cele ce tin de ambitie, care amenintă să ne şubrezească dinăuntru . Aceste decalaje sunt micile noastre secrete murdare. Dacă vom continua să le ignorăm, nu vom mai avea de a face cu o criză tăcută, ci cu ,,adeverirea celor mai negre temeri ale noastre " , afirmă doamna Jackson.

CRIZA TĂCUTĂ

267

Secretul nr. 1 : Decalajul numeric Primul secret murdar este că generaţia de savanţi şi ingineri care au fost motivaţi în alegerea carierei ştiinţifice de ameninţarea Sputnikului în 1 957 şi de inspiraţia oferită de John F. Kennedy se apropie de vârsta pensionării şi nu este înlocuită de un număr corespunzător de savanţi pentru ca o economie dezvoltată, cum este cea a Statelor Unite, să rămână în fruntea plutonului . Conform National Science Foundation, jumătate dintre savanţii şi inginerii americani au cel puţin 40 de ani , iar media de vârstă creşte constant. Să luăm un singur exemplu - NASA. O analiză a arhivelor NASA efectuată de cotidianul Florida Today (7 martie 2004) , dedicată Centrului Spaţial Kennedy, a arătat următoarele : aproape 40 % din cei 1 8 . 1 46 de angajaţi ai NASA au vârste de cel puţin 50 de ani . Cei care au 20 de ani în serviciul guvernului se pot pensiona anticipat. 22 % dintre salariaţii NASA au cel puţin 55 de ani . Angajaţii NASA cu vârste peste 60 de ani i-au depăşit pe cei sub 30 în proporţie de trei la unu . Doar 4 % dintre salariaţii NASA au mai puţin de 30 de ani . U n studiu din 2003 al Oficiului Contabil al Guvernului a stabilit că NASA are dificultăţi în a angaja personal cu calificare ştiinţifică, inginerească şi de tehnologie a informaţiei , toate de o importanţă capitală pentru activităţile sale. Multe dintre aceste posturi sunt rezervate cetăţenilor americani , din raţiuni de securitate naţională. În 2002 , Sean O ' Keefe, la data respectivă administrator NASA , a declarat în plenul Congresului : ,, Misiunea noastră de a înţelege şi de a ne proteja planeta-mamă, explorarea universului şi căutarea formelor de viaţă nu va putea fi dusă la îndeplinire dacă nu vom dispune de personalul necesar" Comisia Didactică Naţională de Matematică şi Ştiinţe pentru Secolul XXI , prezidată de fostul astronaut şi senator John Glenn, a stabilit că două treimi din profesorii de matematică şi ştiinţe se vor pensiona până în 2010. În mod tradiţional , am compensat scăderea numărului de ingineri şi de savanţi din mediul universitar prin educarea academică a unui număr mai mare de americani şi prin importul crescut de specialişti străini . Însă ambele remedii au stagnat în ulti mul timp . O dată la doi ani, National Science Board (NSB) (Comisia Naţională pentru Ştiinţă) supervizează colectarea unui număr impresionant de informaţii despre tendinţele ştiinţei şi tehnologiei din Statele Unite, pe care le publică sub titlul Indicatori în ştiinţă şi inginerie . În timpul pregătirii Indicatorilor pentru anul 2004 , studiul NSB a subli niat : ,,Am observat un declin îngrijorător al numărului de cetăţeni americani care se pregătesc să devină savanţi şi ingineri , în timp ce numărul de posturi care necesită o calificare în ştiinţe şi inginerie continuă să crească " Aceste tendinţe ameninţă pros peritatea economică şi siguranţa naţională a tării noastre, afirmă acelaşi studiu, adău gând că, dacă tendinţele identificate în Indicatorii pe 2004 continuă nestingherite , se vor întâmpla trei lucruri : ,, Numărul de posturi din economia Statelor Unite care necesită pregătire ştiinţifică şi inginerească va creşte ; numărul de cetăţeni americani calificaţi pentru aceste posturi va rămâne, în cel mai bun caz, acelaşi, în timp ce disponibilitatea cetăţenilor străini cu pregătire ştiinţifică şi inginerească va scădea,

268

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

fie din cauza limitării numărului de vize pentru Statele Unite, impusă de restricţii de securitate naţională, fie din cauza intensei competiţii globale între persoanele cu aceste calificări " Raportul NSB a descoperit că numărul de tineri americani cu vârste cuprinse între 1 8 şi 24 de ani care îşi iau licenţa în ştiinţe a scăzut, SUA ocupând locul 1 7 în lume, în timp ce acum trei decenii eram pe locul 3 . De asem*nea, continuă raportul , din cele 2 , 8 milioane de licenţe universitare (cea ce în SUA numim absolvenţi ai primului ciclu universitar) în domeniul ştiinţei şi ingineriei acordate pe plan mondial în 2003 , 1 ,2 milioane au fost obţinute de studenţi asiatici în universităţi din Asia, 830 .000 au fost acordate în Europa şi 400 . 000 în Statele Unite. Numai în domeniul ingineriei universităţile din ţările asiatice produc astăzi de opt ori mai mulţi absolvenţi de învăţământ superior decât Statele Unite . În plus, ,, accentul proporţional pus pe ştiinţă şi inginerie este mai mare în cazul altor naţiuni " , a remarcat Shirley Ann Jackson . Licenţele în ştiinţe şi inginerie reprezintă acum 60 % din totalul diplomelor universitare acordate în China, 33 % în Coreea de Sud, 41 % în Taiwan - şi aproximativ 31 % în SUA . Statele Unite s-au bazat întotdeauna pe inventivitatea poporului american pentru a concura pe piaţa mondială, afirmă studiul NSB. ,, Pregătirea forţei de muncă cu calificare în ştiinţe şi inginerie reprezintă o arenă vitală pentru competitivitatea naţională. Dar, chiar dacă se acţionează astăzi pentru modificarea acestor tendinţe, revirimentul nu se va produce decât peste 10-20 de ani . " Studenţii absolvenţi de studii aprofundate, care au intrat în rândurile forţei de muncă din domeniul ştiinţei şi ingineriei în 2004 , au decis să se înscrie la cursurile de matematică absolut necesare în alegerea acestei cariere pe când erau elevi de liceu, în urmă cu aproape 1 4 ani , remarcă raportul NSB. Elevii de liceu care iau aceeaşi decizie astăzi nu îşi vor termina studiile aprofundate cerute de cariera ştiinţifică şi inginerească mai devreme de anul 201 8 sau 2020 . ,, Dacă nu se acţionează acum pentru modificarea acestor tendinţe, vom ajunge să descoperim în 2020 că abilitatea cercetării şi a instituţiilor educaţionale americane de a se regenera a fost vătămată şi că supremaţia acestora pe plan mondial a fost adjudecată de alte ţări " , menţionează raportul Comisiei. Aceste lipsuri nici că şi-ar putea găsi un moment mai prost - ele se produc tocmai acum, când lumea se aplatizează . ,, Numărul de posturi din forţa de muncă a Statelor Unite care necesită calificare ştiinţifică şi inginerească" , afirmă NSB , ,,creşte cu aproape 5 % pe an. Prin comparaţie, restul calificărilor forţei de muncă creşte cu puţin peste 1 % . Înainte de 11 septembrie 2001 , Bureau of Labor Statistics (BLS) (Biroul de Statistică a Muncii) a previzionat că numărul profesiunilor din ştiinţă şi inginerie va creşte de trei ori faţă de numărul celorlalte profesii " Din păcate, arată raportul NSB , media de vârstă a forţei de muncă din domeniul ştiinţei şi ingineriei creşte şi ea. „ Se aşteaptă ca mulţi dintre cei care s-au alăturat forţei de muncă în expansiune din ştiinţe şi inginerie în anii '60 şi ' 70 (generaţia exploziei demografice) să iasă la pensie în următorii 20 de ani , iar copiii lor nu îşi aleg cariere ştiinţifice şi inginereşti într-un număr la fel de mare ca părinţii " , arată raportul NSB. Spre exemplu, ,,propor ţia de femei care îşi aleg cariere în ştiinţe şi informatică a scăzut cu 4 % între 1 993

CRIZA TĂCUTĂ

269

şi 1 999" Indicatorii NSB pentru anul 2002 au arătat că numărul de doctorate în ştiinte şi inginerie acordate în Statele Unite a scăzut, de la 29 .000 în 1 998 , la 27 . 000 în 1 999 . Numărul total de studenti în inginerie a scăzut cu aproximativ 1 2 % între mijlocul anilor ' 80 şi 1 998 . Totuşi, forta de muncă americană din domeniul ştiintelor şi ingineriei a crescut într-o propoqie sensibil mai mare decât producţia de absolventi de ştiinte şi inginerie a Americii , deoarece un mare număr de asem*nea absolventi născuti în străinătate au migrat în Statele Unite. Proportia de studenti din domeniul ştiintelor şi ingineriei născuti în străinătate, ca şi a numărului de salariati străini profesând în acest domeniu, a crescut constant în anii '90 . Raportul NSB menţionează că persoanele născute în afara Statelor Unite şi-au adjudecat 1 4 % din totalul profesiunilor legate de ştiinte şi inginerie în anul 1 990 . Între anii 1 990 şi 2000 , proportia de străini cu diplome universitare care profesează în domeniul ştiinţelor şi ingineriei a crescut de la 11 % la 1 7 % , proporţia de străini cu diplome de masterat a crescut de la 1 9 % la 29 % , în timp ce proportia detinătorilor de doctorat activând în cadrul fortei de muncă din acelaşi domeniu a crescut de la 24 % la 38 % . Prin atragerea de savanti şi ingineri născuti şi pregătiti în alte tări , ne-am mentinut creşterea fortei de muncă din domeniul ştiintelor şi ingineriei, fără o creştere proportională a sustinerii acordate costurilor pe termen lung necesitate de pregătirea şi atragerea cetătenilor născuti în SUA către aceste domenii , afirmă studiul NSB. Dar astăzi , procesul simultan de aplatizare şi interconectare a lumii a tăcut ca străinilor să le fie mult mai uşor să inoveze fără a fi nevoiţi să emigreze. Astăzi ei pot presta activităti de top ca angajaţi ai unor companii importante, având salarii decente chiar la ei acasă . După cum afirma Allan E. Goodman , preşedinte al Institute of International Education, ,,pe când Pământul era rotund , savantii străini nu se puteau întoarce în ţările lor pentru că nu existau laboratoare în care să lucreze şi nici conexiune la Internet . Dar astăzi aceste lucruri există, aşa că străinii se întorc acasă. Astăzi ei spun : «Mă simt mai în largul meu acasă. Acolo pot trăi mai comod decât la New York şi pot lucra la fel de eficient, aşa că de ce să nu mă întorc ? » " Această tendintă a început să se manifeste încă dinaintea dificultăţilor de obtinere a vizei cauzate de atacul din 11 septembrie 2001 , afirmă Goodman . ,, Importul de inteligentă a început să se transforme în export de intel igenţă" După cum observă studiul NSB , ,, începând cu anii ' 80, alte tări şi-au mărit inves titiile în domeniul educatiei ştiinţifice şi inginereşti , precum şi cele în forţa de muncă specifică, într-o măsură mai mare decât Statele Unite. Î ntre 1 993 şi 1 997 , tările OCED (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare - un grup de 40 de naţiuni cu economii de piată foarte dezvoltate) au mărit numărul de posturi în cercetarea ştiintifică şi inginerească cu 23 % , de peste două ori mai mult decât creşterea de li % înregistrată de posturile similare din Statele Unite " În plus, afirmă studiul , vizele pentru studentii şi salariatii din sectorul ştiintific şi ingineresc au fost eliberate mult mai lent după evenimentele din 11 septembrie 2001 , atât din cauza restricţiilor de securitate sporite , cât şi a scăderii numărului de solicitări . Departamentul de Stat al Statelor Unite a eliberat cu 20 % mai puţine vize pentru studentii străini în 2001 , fată de anul 2000, iar procentajul a scăzut şi mai

270

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

mult în anii următori . Deşi în 2004 rectorii universităţilor îmi dădeau asigurări că situaţia se îmbunătăţeşte şi că Departamentul pentru Securitate Naţională face eforturi să simplifice şi să urgenteze procedurile de obţinere a vizei pentru studenţii şi savanţii străini , lucrurile s-au înrăutăţit simţitor de atunci, iar situaţia studenţilor şi savanţilor străini care doresc să lucreze în sectoare ce se consideră că au legătură cu securitatea naţională începe să pună reale probleme . Astfel , nu este de mirare că Sam Dillon, redactor pe probleme de educaţie la New York Times, consemna în numărul din 21 decembrie 2004 că „aplicaţiile străinilor depuse la facultăţi americane au scăzut cu 28 % anul acesta. Înscrierile efective ale absolvenţilor străini au scăzut cu 6 % . Înscrierile tuturor studenţilor străini în programe universitare, postuniversitare şi postdoctorale au scăzut pentru prima dată în trei decenii, după cum consemnează un recensământ anual efectuat toamna aceasta. În tot acest timp, înscrierile în universităţi au crescut năvalnic în Anglia, Germania şi alte ţări . . . Aplicaţiile depuse de chinezi la facultăţi americane au scăzut cu 45 % anul acesta, în timp ce mai multe universităti europene au anunţat creşteri spectaculoase ale înscrierilor de studenti chinezi " Unii analişti au susţinut că simpla citare a numărului brut de ingineri care absolvă în fiecare an în India, China şi Statele Unite poate fi extrem de înşelătoare - ca şi concluzia că America rămâne cu sigurantă în urmă -, deoarece statisticile precise sunt dificil de obţinut şi, în plus, adeseori ignoră calitatea diferită a licentelor în inginerie din ţările respective. De exemplu, un studiu din decembrie 2005 efectuat de Programul Masterat de Management în Inginerie al Universitătii Duke, intitulat „ Framing the Engineering Outsourcing Debate : Placing the United States on a Levei Playing Field with China and India" (,,Consideraţii-cadru în dezbaterea asupra externalizării : plasarea Statelor Unite pe picior de egalitate cu China şi India în mediul concurenţial " ) , a ajuns la concluzia că statisticile chinezeşti şi indiene includ adeseori absolvenţi ai unor programe de pregătire de doi-trei ani , mai puţin riguroase - în timp ce statisticile americane tind să includă doar absolvenţii programelor universitare acreditate, de 4 ani . Studiul Universitătii Duke face, de asem*nea, distinqie între două grupuri de absolventi de inginerie, pe care le numeşte „ingineri dinamici" şi „ ingineri tranzac ţionali " Inginerii dinamici, afirmă studiul , ,, sunt indivizi capabili să gândească abstract şi să rezolve probleme complexe folosindu-se de cunoştinţe ştiinţifice " Aceşti ingineri dinamici provin de obicei din programe de educaţie tehnică acredi tate, de 4 ani , iar posturile lor nu se pot delocaliza cu uşurintă . Inginerii tranzac ţionali, care obţin mai degrabă diplome de subingineri şi de tehnicieni decât licente universitare, pot deţine cunoştinţe fundamentale de inginerie, dar nu şi experienţa sau calificarea de a pune în aplicare aceste cunoştinte în probleme de anvergură, afirmă studiul Universităţii Duke. Posturile acestor ingineri se pot delocaliza cu uşurintă . America produce încă un număr relativ mare de ingineri dinamici şi savanţi informaticieni în comparatie cu India şi China, rămânând astfel extrem de competi tivă - concluzionează studiul în cauză. Totuşi , aş adăuga încă un avertisment la acest avertisment. Mai întâi, mă întreb câte dintre licenţele în inginerie acordate de universităti americane sunt adjudecate nu de cetăţeni americani , ci de studenţi străini , care se vor întoarce în tările de

CRIZA TĂCUTĂ

27 1

baştină. Mai apoi , se poate prea bine ca, în prezent , media licenţelor în inginerie obţinute în India sau China să nu fie de aceeaşi calitate cu cele acordate de un program de 4 ani , acreditat, al unei universităţi americane. Dar permiteţi-mi să reformulez într-un limbaj mai simplu : în lume trăiesc mult mai mulţi indieni şi chinezi decât americani , iar aceştia studiază ştiinţe, informatică şi inginerie într-un procent cu mult mai mare decât noi , în ţările de origine şi în universităţile americane. Într-o lume plată, practicile cele mai bune călătoresc cu repeziciune. Astfel , nu am nici o îndoială că, în următorii 20 de ani , calitatea medie a licenţelor în inginerie acordate studenţilor din China şi India va începe să reflecte media americană.

Secretul nr. 2 : Decalajul educaţional la vârf Cel mai important motiv al decalajului numeric este, desigur, decalajul educaţional . Pur şi simplu nu educăm un număr suficient de tineri în domenii precum matematicile superioare, ştiinţe şi inginerie, ba chiar nici nu le trezim interesul pentru aceste domenii . Să luăm drept exemplu Târgul Internaţional Intel de Ştiinţe şi Inginerie . La el participă în jur de 40 de ţări , prin nominalizarea de savanţi capabili de către reprezentanţele locale ale Intel . În 2004 , Târgul Intel a atras circa 65 . 000 de tineri americani , conform datelor oferite de Intel . În timpul unei vizite la Beij ing , l-am întrebat pe Wee Theng Tan, preşedintele Intel China, cum stau lucrurile în ţară . ,, La noi " , mi-a spus el , ,,există un târg şti inţific naţional afiliat care are rolul de sistem de distrihutie în selectarea de tineri pentru Târgul Intel global . Aproape în fiecare provincie se găsesc elevi şi studenţi care participă Ia aceste târguri afiliate . Avem nu mai puţin de 6 mil ioane de tineri înscrişi în competiţie, deşi nu toţi concurează la niveluri de vârf . . . Dar ştiţi cu câtă seriozitate tratează acest lucru. Cei selectaţi pentru a participa la Târgul lnternational [ Intel] sunt imediat scutiţi de taxa de admitere la facultate " şi, în lini i mari , au posihil itatea de a-şi alege orice universitate de prestigiu din China . De la Târgul Internaţional Intel din 2004 , delegaţia Chinei s-a întors cu 35 de premii, mai multe decât orice delegaţie din Asia, incluzând chiar unul din cele trei premii globale de top . Nu e de mirare că Education Week , revistă citită de profesori din întreaga Americă, a publicat un articol (pe 28 iulie 2004) cu titlul „Copiii imigranţilor s-au instalat în topul rezultatelor la concursurile de matematică şi ştiinţe " În articol se spune : ,, Un studiu întreprins de National Foundation for American Policy arată că 60 % dintre studenţii de frunte în domeniul ştiinţelor şi 65 % dintre cei de la mate matică sunt copii de străini care au imigrat recent, conform unei analize efectuate în cazul câştigătorilor de distinctii la trei competiţii academice diferite : Campania Intel de Identificare a Talentelor în Şti inţe, echipa Statelor Unite pentru Olimpiada Internaţională de Matematică şi echipa Statelor Unite pentru Olimpiada Internaţională de Fizică" Autorul studiului , Stuart Anderson, atribuie „parte din succesul studen ţilor imigranţi părinţilor acestora, care au insistat ca timpul alocat studiului să fie gestionat cu discernământ" , afirmă Education Week . ,, De asem*nea, mulţi părinţi

272

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

imigranţi şi-au încurajat copiii să dea curs preocupărilor în domeniul matematicii şi ştiinţelor, convinşi fiind că o bună pregătire în domeniu le va aduce oportunităţi profesionale mai bune şi îi va pune la adăpost de prejudecăţi şi de lipsa de relaţii la locul de muncă . . . Un procent important dintre studenţii vizaţi de studiu au părinţi care au venit în Statele Unite în baza unei vize de tip H- 1 B, rezervată lucrătorilor calificati. Factorii de decizie americani care susţin politici de imigraţie vizibil restrictive fac acest lucru cu riscul de a suprima o infuzie constantă de cunoştiinţe tehnologice şi ştiinţifice " , afirmă Anderson, director executiv al fundaţiei menţionate mai sus . Articolul îl citează pe Andrei Munteanu, în vârstă de 1 8 ani , finalist al concursului Intel în 2004 , ai cărui părinţi s-au mutat din România în Statele Unite cu cinci ani înainte . Munteanu s-a înscris la o şcoală publică americană în clasa a VII-a şi a descoperit că programa şcolară era extrem de lejeră faţă de cea din România. „ La orele de matematică şi ştiinţe [care acoperă aproximativ aceeaşi materie] învăţam aceleaşi lucruri pe care le învăţasem în România în clasa a IV-a" , afirmă el . Şi nici urmă de ajutor nu se întrevede de nicăieri . O dată la patru ani , Statele Unite participă la studiul comparativ Tendinţe în Studiul Internaţional al Matematicii şi Ştiinţelor, care evaluează elevii la sfârşitul claselor a IV-a şi a VIII-a . În total , în cel mai recent studiu de gen au fost implicaţi aproximativ un milion de elevi din 41 de ţări şi s-au folosit 30 de limbi, date numerice care fac din acest studiu cel mai mare şi cel mai exhaustiv studiu internaţional asupra educaţiei efectuat vreodată . Rezultatele din 2004 (pentru teste realizate în 2003) au arătat că elevii americani au făcut doar progrese marginale faţă de rezultatele din 2000, ceea ce a scos la iveală faptul că forţa de muncă a Statelor Unite este inferioară, în domeniul ştiinţelor, faţă de cea a ţărilor coparticipante. Agenţia Associated Press a dezvăluit (la 4 decembrie 2004) că elevii americani de clasa a VIII-a şi-au îmbunătăţit continuu rezultatele la matematică şi ştiinţe din 1 995 , an în care s-au efectuat primele teste, dar că îmbu nătăţirea rezultatelor la matematică s-a produs în principal între 1 995 şi 1 999, şi nu în anii recenţi . Rezultatele mai bune la ştiinţe ale elevilor americani de clasa a VIII-a au înregistrat un progres faţă de anul 1 999, ceea ce a permis Statelor Unite să ocupe o poziţie mai bună în comparaţie cu alte ţări . Totuşi , ştirea îngrijorătoare este că rezultatele la matematică şi ştiinţe ale elevilor americani de clasa a IV-a au stagnat din 1 995 , neînregistrând nici îmbunătăţiri , nici regrese. În consecinţă, Statele Unite au coborât în clasamentele internaţionale, în timp ce alte ţări au câştigat poziţii mai bune . ,, Ţările asiatice dau tonul dezvoltării în domeniul ştiinţelor şi matematicilor avansate " , a declarat pentru Associated Press Ina Mullis, codirector al Centrului de Studii Internaţionale de la Boston College, instituţie care a coordonat studiul res pectiv. ,, De exemplu, 44 % dintre elevii de clasa a VIII-a din Singapore au avut rezultate de cel mai înalt nivel la matematică, la fel ca şi 38 % dintre elevii de aceeaşi vârstă din Taiwan. În Statele Unite, doar 7 % dintre elevii de clasa a VIII-a au obţinut rezultate de nivel superior la matematică. " Rezultatele altei testări internaţionale organizate de Program for International Student Assessment au fost publicate tot în decembrie 2004 . Ele au indicat că adolescenţii americani în vârstă de 1 5 ani se plasează sub media internaţională când se află în situaţia de a-şi pune în aplicare cunoştinţele de matematică în viaţa de zi cu zi .

CRIZA TĂCUTĂ

273

Această situaţie se poate explica, în parte, recurgând la un studiu efectuat în 2005 de National Academy of Sciences, National Academy of Engineering şi Institute of Medicine, intitulat „ Rising Above the Gathering Storm" ( ,,Cum să răzbim în fur tună " ) . Studiul a descoperit că, în I 999, doar 41 % dintre elevii americani de clasa a VIII-a au fost pregătiţi la matematică de către un profesor cu studii de specialitate, considerabil mai puţini decât media internaţională de 71 % . Procesul de învăţământ, în principal în liceele americane, pare să se transforme într-o gaură neagră, care absoarbe interesul tinerilor, mai ales al tinerelor fete , faţă de ştiinţe . În octombrie 2005 am mers cu soţia mea în New Haven pentru a lua parte la weekendul cu părinţii ţinut la Yale . Am luat prânzul la o pizzerie împreună cu fiica noastră, cu colegele ei de cameră şi cu prietenul uneia dintre ele . Am stat la masă faţă în faţă cu prietenul colegei : se numea Eric Stern, avea de 24 de ani şi îşi dădea doctoratul în inginerie biomedicală la Yale, cu specializare în nanotehnologie . Eric este exact genul de tânăr pe care dorim ca sistemul educaţional american să-l dea la iveală. Bunicul său a fost ceasornicar, tatăl său a fost medic şi profesor de ştiinţe la Columbia, aşa că interesul pentru ştiinţă i s-a trezit de la o vârstă fragedă, când îşi petrecea o parte din timpul liber în laboratorul tatălui şi construia diverse mecanisme împreună cu bunicul său . În liceu a fost finalist al concursului de ştiinţă Westinghouse, apoi şi-a terminat studiile universitare la Yale, iar acum se grăbea să Ie termine pe cele postuniversitare şi lucra Ia un proiect finanţat de guvern, care foloseşte nano tehnologia pentru a detecta diverse toxine din aer, element cu largi aplicaţii în războiul împotriva terorismului . Stern şi cu mine am început aproape imediat să discutăm despre starea învăţământului ştiinţific din America zilelor noastre. Pentru început, Eric mi-a spus : ,, Priviţi în j ur la masa noastră" - arătând în direcţia celor cinci studente la Yale . ,, Stau la masă şi mănânc pizza cu asem*nea fete inteligente şi nici uneia nu i-a trecut vreodată prin cap să se apuce de ştiinţe. " Toate erau studente la discipline umaniste . De ce ? I-am întrebat pe Stern. Mi-a răspuns că există o varietate de motive ce se aplică atât tinerelor, cât şi tinerilor din America zilelor noastre. Pentru început, ,,tinerii vor să înveţe chestii distractive. Dar nu există nimic distractiv în algebră sau în memorarea tablei înmulţirii . Dar, până la urmă, [aceste cunoştinţe fundamentale] aj ung să facă parte din bagajul de bază. Iar aceasta este la fel de plictisitor. Nu-i nimic grozav în învăţarea acestor chestii . Aşa că, până nu ajungi să studiezi matematica la nivel avansat, nu ai cum să te distrezi. Dar, înainte de distracţie, trebuie să fi asimilat aceste cunoştinţe fundamentale. . . şi învăţarea lor nu este distractivă . . . Astăzi, cultura este centrată pe ideea de distracţie ". Vorbind despre Yale, Stern mi-a spus : ,, Îmi place aici, dar nici unuia dintre prietenii mei nu îi pasă de preocupările mele, aşa că, dacă vreau să le spun cu ce mă ocup , trebuie s-o fac să sune interesant. Misiunea Universităţii Yale este să dea ţării preşedinţi - la asta se pricep grozav -, nu să producă oameni de ştiinţă . Dar preşedinţii pe care-i dă Yale ţării nu pun mare preţ pe ştiinţă, pentru că ei nu-şi fac prieteni din rândul puştilor cu preocupări ştiinţifice - şi cine altul poate fi o ilustrare mai bună a acestui fapt dacă nu Bush ? " Stern a mai adăugat : ,,Am fost recent la o

274

AMERICA ŞI PĂMÂNTU L PLAT

nuntă şi toţi foştii mei amici de la colegiu, care acum sunt specialişti în investiţii bancare, erau acolo şi vorbeau despre cât de mult câştigă . Şi atunci am început şi eu să socotesc cam cât câştig , şi mi-au ieşit cam trei dolari pe oră la o săptămână de lucru de optzeci de ore. Dar nu mă gândesc niciodată la bani în felul acesta" Se pare că numărul tinerilor americani interesaţi de o carieră în avocatură a început să-l depăşească pe al celor interesaţi de inginerie şi cercetare în anii ' 70 şi la începutul anilor '80. Apoi , odată cu explozia dot-com , numărul celor care au dorit să urmeze şcoli în domeniul afacerilor şi să-şi ia masteratul în administraţie şi afaceri (MBA) l-a depăşit pe cel al studenţilor din inginerie şi avocatură în anii '90 . Stern mi-a mărturisit părerea s a c ă America şi cultura e i încă produc savanţi şi ingineri dintre cei mai creativi , cu toate că alte societăţi adâncesc decalajul , prin devotamentul cu care sprijină predarea cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale şi prin interesul de dată recentă în inculcarea unor abordări mai creative în sistemul lor de învăţământ. De aceea, a adăugat Stern, deşi este extrem de important pentru tinerii americani să-şi perfecţioneze abilităţile fundamentale în matematică şi ştiinţe, trebuie să luăm măsuri în această direcţie fără a renunţa la celelalte domenii din cultura noastră, care, de asem*nea, inspiră şi generează creativitate . În acest spirit, susţine el , este o nebunie să vezi cum şcoli publice renunţă la programele de artă şi de muzică. ,,O latură extrem de formativă a vieţii mele, care m-a condus la creativitate şi la definirea unei atitudini faţă de muncă, a fost muzica " , mi-a mărturisit el . ,, Am fost în mod serios pasionat de muzica clasică, un domeniu care te învaţă să munceşti din greu - şi, nu mai puţin important, să lucrezi individual -, spre deosebire de practicarea unui sport de echipă . Dar muzica clasică te învaţă şi să interpretezi teme şi idei în feluri noi , pentru a le face să devină o parte din tine. " Slavă Domnului că societatea americană încă mai produce tineri ca Eric Stern ! Dar să nu ne iluzionăm : el şi colegii săi savanţi sunt o minoritate din ce în ce mai redusă. Î n societatea americană de astăzi, a mai spus Stern, ,,cea mai preţuită meserie pe care o poţi avea este cea de doctor, de avocat sau de specialist în investiţii bancare - nu inginer sau om de ştiinţă" Ce îl îngrijorează, a adăugat el , este soarta inovaţiilor : unde se vor mai produce ? „ O să vindem invenţiile noastre sau invenţii chinezeşti ? " , a întrebat el . ,, Vreau să mă asigur că o să vindem invenţiile noastre. " Însă acest deziderat ne readuce la necesitatea ca tinerii noştri să-şi însuşească temeinic cunoştinţele fundamentale . O parte însemnată a ştiinţei şi a ingineriei este legată de atitudinea faţă de muncă voinţa nu doar de a răzbi prin hăţişul de cunoştinţe , ci de a continua lucrul la un experiment, chiar dacă a eşuat deja de 20 de ori , afirmă Stern. Lucrul care îl impresionează cel mai mult la studenţii asiatici şi la cei mai buni studenţi americani este atitudinea lor faţă de muncă. ,,Atunci când un student chinez intră în laborator şi-mi spune «Cum de munceşti atât de mult ? » , este cel mai măgulitor compliment pe care-l pot primi . " Mi-aş dori ca mult mai mulţi tineri americani să gândească aşa, dar statisticile ne spun altceva - şi nu doar matematica şi ştiinţele sunt afectate de acest morb. El infectează acum până şi chestiuni elementare ale alfabetizării, cum ar fi cititul şi scrisul . Numărul din 16 decembrie 2005 al cotidianului The New York Times a

CRIZA TĂCUTĂ

275

publicat un articol care susţine că ponderea absolvenţilor americani de colegiu care ştiu să scrie şi să citească în limba engleză a scăzut semnificativ în ultimul deceniu, conform unui test naţional de mare prestigiu . Este vorba de absolvenţi de liceu - nu de cazuri de abandon şcolar ! ,, Testul Naţional de Evaluare a Nivelului de Instrucţie în rândul Adulţilor, organizat de Ministerul Educaţiei în 2003 , este cel mai important test naţional care stabileşte cât de bine ştiu să citească adulţii americani" , scrie The Times. ,,Testul a mai scos la iveală un declin accentuat al ştiinţei de carte în limba engleză în rândul hispanicilor din Statele Unite, precum şi creşteri semnificative în rândul negrilor şi al asiaticilor. Când s-a ţinut ultima dată testul , în 1 992 , 40 % dintre absolvenţii americani de liceu au obţinut rezultate care atestă un nivel sporit de com petenţă, adică au fost în stare să citească texte lungi şi complexe în engleză şi să facă deducţii complicate . Dar la testul ţinut în 2003 , doar 31 % dintre absolvenţi au demon strat asem*nea abilităţi de nivel înalt. Şi au fost nu mai puţin de 26 ,4 milioane de absolvenţi de liceu . . . Grover J . Whitehurst, directorul unui institut din cadrul Minis terului Educaţiei , care a ajutat la supervizarea testului , a declarat că, în opinia sa, ştiinţa de carte în rândul absolvenţilor de liceu a scăzut din cauză că un număr tot mai mare de tineri americani şi-au petrecut, în anii din urmă, timpul liber uitându-se la televizor sau navigând pe Internet. «Suntem martorii unui declin accentuat al lecturilor de plăcere, iar aceasta se reflectă în nivelul ştiinţei de carte» , a mai precizat acesta. "

Secretul nr. 3 : Decalajul de ambiţie Pasiunea noastră pentru televiziune şi pentru jocurile video şi în reţea ajută la explicarea celui de-al treilea secret murdar, pe care mai mulţi directori generali americani , persoane proeminente , mi l-au mărturisit doar în şoaptă. Lucrurile stau în felul următor : când se expediază locuri de muncă în străinătate , nu se economisesc doar 75 % cu salariile, ci se obţine o creştere a productivităţii cu 100 % . Într-un fel , este un lucru uşor de înţeles . Când iei o slujbă prost plătită ş i lipsită de prestigiu în America, cum ar fi cea de operator într-un centru de telefonie, şi o aduci în India, unde devine o slujbă bine plătită şi cu prestigiu, sfârşeşti prin a avea salariaţi care sunt plătiţi mai puţin, dar sunt mai motivaţi . ,, Secretul este că externalizarea nu e doar mai ieftină şi mai eficientă" , mi-a mărturisit directorul executiv american al unei companii multinaţionale cu sediul la Londra, ,,ci sporeşte enorm calitatea şi productivitatea" Pe lângă comprimarea veniturilor salariale, a spus acesta, un angajat indian din Bangalore va face munca a doi sau trei europeni , fără să uităm că angajaţii din Bangalore nu-şi iau şase săptămâni de concediu. ,,Când te gândeşti că nu este vorba decât de salarii " , a mai adăugat, ,,încă mai poţi să-ţi păstrezi demnitatea - dar faptul că străinii lucrează mai bine este groaznic" La puţin timp după ce m-am întors din India, am fost abordat la aeroport de un tânăr care dorea să discutăm pe marginea unor editoriale pe care le scrisesem pe durata deplasării mele în străinătate . Am avut o conversaţie plăcută, i-am cerut cartea de vizită şi am iniţiat o corespondenţă constantă prin e-mail . Tânărul se numeşte

276

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Mike Arguello, este arhitect de sisteme IT şi locuieşte în San Antonio . Se ocupă cu designul sistemelor IT de vârf şi nu se simte ameninţat de concurenţa externă. De asem*nea, predă şi informatică. Când l-am întrebat ce trebuie să facem în America pentru a ne reveni , mi-a răspuns cu următorul e-mail : Am predat la o universitate din oraşul meu. Era descurajant să văd atitudinea delăsătoare fată de muncă a multor studenti de-ai mei. Dintre studentii cărora le-am fost profesor şase semestre, abia dacă aş angaja doi. Celorlalti le lipsea creativitatea, abilitatea de a rezolva probleme şi pasiunea pentru studiu . După cum ştiti, cel mai mare avantaj al indienilor, fată de chinezi şi de ruşi, este faptul că vorbesc limba engleză. Ar fi însă o greşeală să presupunem că programatorii indieni de top sunt mai buni decât omologii lor americani. Avantajul lor îl reprezintă numărul de specialişti care se pot dedica unei probleme. Indienii cu care lucrez sunt cei mai buni dintre cei buni. Au studiat la universităti indiene de acelaşi calibru cu MIT şi sunt foarte multi. Dacă aţi avea ocazia să mă însotiti pe durata întâlnirilor mele zilnice, v-ar deveni evident faptul că îmi petrec o mare parte din timp lucrând cu indieni . Majoritatea directorilor încă împărtăşesc impresia că indienii nu fac decât dezvoltare de software de importantă redusă - aşa-numita „asamblare de software". Dar tehnologiile noi, cum ar fi Linux, le permite să-şi găsească slujbe bine plătite în designul de sistem, care până nu demult erau apanajul exclusiv al specialiştilor americani . Linuxul le-a oferit mijloacele de a avansa în lantul trofic al tehnologiei, ajungând pe picior de egalitate cu specialiştii locali . Se dă o luptă între creiere, iar în acest domeniu sunt redutabili. Din perspectivă tehnologică, Pământul este plat şi încă se aplatizează (dacă aşa ceva este posibil). Singurele două domenii în care încă nu am văzut să lucreze indieni sunt arhitectura de retea şi arhitectura de sistem, dar e doar o chestiune de timp . Indienii sunt foarte inteligenti şi învată din interaqiunile cu arhitectii de sistem cum să potrivească toate piesele dintr-un puzzle IT. . . Dacă Congresul ar vota o lege care să stopeze fluxul de fortă de muncă din India, ne-am trezi cu probleme majore legate de software-le de sistem pe care n-am şti cum să le rezolvăm . Este regretabil că multe posturi de conducere în IT sunt ocupate de directori fără pregătire tehnică, ce s-ar putea să nu fie pe deplin conştienţi la ce se expun . . . Eu sunt expert în sisteme informatice, nu în economie, dar ştiu că nu poti avea o slujbă foarte bine plătită decât dacă creezi ceva de mare valoare. Economia produce posturi atât în sectorul de vârf, cât şi în cele mai putin importante, dar slujbele din sectorul de vârf sunt, pentru multi, din ce în ce mai inaccesibile. Educatia insuficientă se conver teşte nici mai mult, nici mai putin decât în slujbe prost plătite, şi aceasta este situatia în care se găsesc tot mai multi americani. Multor americani nu le vine să creadă că nu au pregătirea cerută de slujbele bine plătite. Este ceea ce eu numesc „problema idolului american" Dacă ati văzut vreodată reaqia concurenţilor când Simon Cowell le spune că sunt lipsiti de talent, trebuie să fi observat că acestora pur şi simplu nu le vine să creadă. Sper să nu păţesc la fel într-o bună zi şi cineva să mă trezească atât de brutal la realitate .

Însă necazurile încep în liceu, dacă nu mai devreme. În vara anului 2005 , am primit următoarea scrisoare de la Malcolm Davidson, profesor de liceu în statul Washington Dragă domnule Friedman, predau analiză de text şi studii sociale la clasa a V-a, la Annie Wright School, o şcoală particulară din Tacoma (Washington). Multi elevi de-ai mei provin din familii de diferite etnii, cu o bună educaţie, dar majoritatea provin din familii

CRIZA TĂCUTĂ

277

de albi, făcând parte din clasa de mijloc înstărită a Americii. Am citit de curând noua dumneavoastră carte Pământul este plat . Două dintre capitole, ,, Tripla convergentă" şi „ Criza tăcută", pot spune că le-am trăit pe viu , cu mult înainte ca dumneavoastră să le scrie\i. Lectura lor m-a făcut să-mi dau seama că Pământul este într-adevăr plat. Aş fi vrut să vă împărtăşesc aceste gânduri înainte să scrie!i aceste două capitole. Î ntâlnirile cu părin\ii sunt unul dintre aspectele mai interesante ale meseriei mele ; totuşi, nu am realizat niciodată că ele se încadrează în tiparul studiilor culturale . Două asem*nea întâlniri, care au avut loc acum doi ani, au reprezentat momentul când am realizat că Pământul este plat. U na dintre ele m-a pus fată în fa!ă cu Deven şi Swati V ora. (la ghiciti din ce tară a imigrat familia Vora ! ) Î n timp ce discutam despre fiica lor Sonia, mi-au spus că temele pentru acasă sunt prea putine, iar şcoala însăşi nu-i oferă fiicei lor o provocare intelectuală pe măsură . Mai târziu , în aceeaşi zi, în timpul altei întâlniri cu părintii, Irena Mikeladze, imigrantă din Europa de Est, a vrut să ştie de ce fiul ei Timothy nu are manual de ştiinte şi de ce programa pentru acest obiect este atât de superficială. Cum să fim o şcoală com petitivă dacă nu aveam un manual de ştiinte ? Deşi reprezentau două caractere nationale diferite, cei trei părin\i mi-au dat de gândit. Din păcate, multi părinti. . . americani, albi din clasa de mij loc, mi s-au plâns că clasa a V-a este prea grea pentru copiii lor. Acestora, mi s-a spus, le este imposibil să-şi termine studiile şi, în acelaşi timp, să se bucure de „ copilărie" Fotbalul, gimnastica, lectiile [de muzică] şi cina în oraş le reduceau programul de studiu . Unii părinti chiar m-au rugat pe mine şi pe colegii mei să aplicăm un program mai lejer. Aceşti părinti îngrijorati pur şi simplu îşi pun prea putine sperante în copiii lor, distrăgându-le atentia de la stud iu ; există şi părinti de coşmar. . . care cred că totul este perfect şi nu au cerinte supl imentare. Î n opinia acestora, dacă fi ii şi fiicele l or sunt bine şi se distrează la şcoal ă, atunci înseamnă că beneficiază de o educatie aleasă. Şcolile noastre au tendin\a să revină la mental ităti ce au legătură cu atacul de la 11 septembrie. Ştiu că din punct de vedere educational şcoal a la care predau se autoevaluează prin comparatie cu alte şcoli din cartier sau cu şcoli din oraşul învecinat. Dacă părintii elevilor cred că noi suntem mai buni decât şcol ile publ ice, parohiale sau particulare l ocale, atunci sunt mul\umiti. După cum aţi scris şi după cum am constatat şi eu în urma celor două întâl niri cu părin\ii, adevărata concurentă nu mai vine din oraşul sau din statul vecin. Ave\i dreptate - în multe privinte ne amăgim singuri. În sens academic, ne-am pierdut apetitul (cu exceptia coregrafiei pentru majorete, a fotbalului şi a căderii la vot a emiterilor de obligatiuni). A utomul\umirea ne caracterizează şi, ca atare, ne aşteaptă zile grele. Din păcate, conducerea ţării se teme ca elevii să nu se piardă pe drum din pricina materiilor dificile, în vreme ce, din punct de vedere educational, state precum Kansas şi Georgia par mai degrabă preocupate de scoaterea lui Darwin din programă şi de introducerea designului intel igent. Dacă îti pui urechea la pământ ca să asculti P ământul plat, vei auzi glasul concurentei de peste mări. Ţelul meu ca educator este să încetez de a mai reprezenta cea mai bună şcoală locală sau regională şi să încep să fiu cea mai bună şcoală de pe planetă. În principal , înainte ca planeta să înceapă să se aplatizeze, Statele Unite erau o insulă - o insulă a inovatiei , a sigurantei şi a veniturilor din ce în ce mai mari . Ca urmare, tara a devenit un magnet pentru capitalul international şi pentru talentele lumi i . Când moneda ta natională este valuta forte a planetei şi toate inteligentele vor să vină şi să lucreze la tine în bătătură , începi să crezi că ti se cuvine totul . Ţările asiatice nu au avut parte de un asem*nea lux . În iarna anului 2004 am luat ceaiul la Tokyo cu Richard C . Koo , economist-şef al Institutului de Cercetare

278

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Nomura. Am avut prilejul să testez pe Richard „ coeficientul meu de aplatizare" noţiunea conform căreia cu cât o ţară este mai plată, adică mai săracă în resurse naturale, cu atât mai bine îi va merge într-o lume aplatizată. Ţara ideală într-o lume plată este ţara lipsită de resurse naturale , deoarece astfel de ţări au tendinţa să foreze înăuntrul lor ; ele încearcă mai degrabă să extragă energia, spiritul întreprinzător, creativitatea şi inteligenţa poporului lor - bărbaţi şi femei - decât să foreze un puţ de petrol . Taiwan, de exemplu , este o stâncă stearpă în mijlocul unei mări măturate de taifunuri , lipsită cu desăvârşire de resurse naturale - neavând nimic în afară de energia, ambiţia şi talentul locuitorilor săi -, şi astăzi deţine locul trei în lume în privinţa rezervelor financiare. Succesele înregistrate de Hong Kong , Japonia, Coreea de Sud şi China din zona coastelor pot fi atribuite unei aplatizări similare. ,, Sunt american de origine taiwaneză, născut din tată taiwanez şi mamă japoneză" , mi-a spus Koo . ,, M-am născut în Japonia, unde am urmat şcoala elementară, apoi m-am mutat în State. Este în China o zicală care spune că ce-ţi vâri în cap şi în stomac nu-ţi poate lua nimeni . În această parte a lumii , învăţămintele acestei zicale fac parte din ADN-ul oamenilor. Nu ai altă opţiune decât să studiezi conştiincios şi să mergi înainte. Profesorii mei mi-au spus spus, relativ devreme : «Noi nu vom putea trăi niciodată precum americanii sau canadienii . Nu avem resurse . Aşa că trebuie să studiem conştiincios, să muncim din greu şi să exportăm masiv» . " La puţin timp după aceea, am citit un editorial scris de Steven Pearlstein, edi torialist/reporter pe probleme de afaceri la The Washington Post, intitulat „ Europe 's Capitalism Curtain" ( ,,Cortina de Capitalism a Europei " ) . La 23 iulie 2004 , din Wroclaw (Polonia) , Pearlstein scria : ,, Peste Europa s-a lăsat o cortină. De o parte a ei se află speranţa, optimismul , libertatea şi perspectiva unei vieţi mai bune . De cealaltă, frică, pesimism, reglementări guvernamentale sufocante şi sentimentul că vremurile bune au apus" Noua cortină, susţine Pearlstein, trasează o linie de demarcaţie între Europa de Est, care îmbrăţişează capitalismul , şi Europa de Vest, care îşi doreşte cu disperare să se descotorosească de el . „ De această dată însă, se pare că Estul va învinge " , continuă Pearlstein . ,, Energia şi simţul oportunităţilor sunt aproape palpabile în Est. . . Banii şi companiile dau năvală - nu doar firme-etalon precum Bombardier, Siemens, Whirlpool , Toyota şi Volvo, ci şi reţeaua de furnizori care le urmează inevitabil . La început, majoritatea slujbelor noi cereau semicalificare. Astăzi, ele presupun activităţi complexe de design şi inginerie, care urmăresc să canalizeze potenţialul creator al celei mai mari concen traţii de studenţi din Europa de Est. . . Secretul nu constă doar în plata unor salarii mici . Un rol important îl are şi atitudinea salariaţilor, care sunt mândri de munca lor şi sunt dispuşi să facă ceea ce trebuie ca să reuşească, chiar dacă asta înseamnă să producă piese de schimb într-o uzină creată prin externalizare, să muncească în weekend sau să-şi reprogrameze concediile - lucruri care, aproape sigur, ar genera luni întregi de fricţiuni şi de negocieri în Europa de Vest. «Cei de acasă nici nu-şi dau seama cât de mult trebuie să se schimbe dacă vor să păstreze ceea ce au» , avertizează Jose Ugarte [etnic basc care supervizează operaţiunile de montaj-electrocasnice la Mondragon, gigantul cooperativelor industriale spaniole] . «Pericolul care îi pândeşte

CRIZA TĂCUTĂ

279

este enorm . Nici nu-şi dau seama cu câtă repeziciune se derulează totul . . . » Nu visul de îmbogătire îi însufleteşte pe cei din Wroclaw, cât hotărârea de a munci din greu , de a face sacrificiile şi schimbările necesare pentru a anula decalajul între tara lor şi Occident . Această mândrie şi determinare, explică primarul din Wroclaw, Rafal Dutkiewicz, ne arată de ce asem*nea oameni reprezintă o ameninţare serioasă la adresa «societăţii de loisir» , aflată de cealaltă parte a cortinei . "

Secretul nr. 4 : Decalajul educational la bază Dacă aruncăm o privire retrospectivă asupra Americii în primele trei decenii ale secolului trecut , vom descoperi rădăcinile sistemului educational public pe care îl avem astăzi - un sistem actualmente depăşit în condiţiile lumii plate . La începutul secolului XX, America a decis să-ş i organizeze sistemul educational prin delegarea puterii şi a responsabilităţilor legate de educaţie consil iilor administrative ale şcolilor locale . În fapt, am permis fiecărei comunităti să-şi organizeze propriul sistem şcolar, cu o v iziune proprie asupra predării şi a manualelor şcolare şi cu structuri salariale proprii - în opozitie cu sistemul la nivel national , apl icat în majoritatea tărilor, sau cu sistemul la nivel de stat, ca , de exemplu , în Germania. Efectul final al acestei abordări , consideră Marc Tucker, preşedintele Centrului National pentru Educatie şi Economie, a fost aparitia unui sistem prolix, în cadrul căruia am delegat puterea consiliilor de administratie ale şcol ilor locale pe principiul „organizării după avere" Adică „districtele din care s-au ales consiliile de administratie au fost în principal organizate după chipul şi asemănarea rezidentilor" , explică Tucker. ,,Astfel , a fost posibil ca indivizii relativ bogati să se organizeze în districte care şi-au perceput propriile taxe. Iar aceasta a însemnat că oamenii bogati , asociindu-se între ei , ş i-au putut percepe taxe în cuantum relativ redus, producând în acelaşi timp bugete şcolare foarte mari pe cap de elev " deoarece detineau proprietăti mai mari , cu o valoare mai mare de impozitare. La cealaltă extremitate a sistemului s-au aflat cei relativ sărac i , asociati şi ei î n districte şcolare, plătind o parte mai mare d i n impozite p e taxa şcolară , şi totuşi alegându-se cu sume mult mai mici cheltuite pe cap de elev. Iar în aceste comunităti mai puteai întâlni o foarte mare degringoladă socială şi aşteptări reduse de la viată . Situatia s-a schimbat mult în bine prin avântul luat de creditele ipotecare ş i de subsidiile alocate pentru constructia de autostrăzi după al doilea război mondial , mentionează Tucker, iar combinatia acestor factori a dat suburbiilor aspectul pe care îl au astăzi . Ca urmare, în pofida câştigurilor obtinute de mişcarea pentru drepturi civile, anii ' 60 au fost martorii unui proces de segregare de facto în şcoli , pentru că majoritatea familiilor de albi cu copii au părăsit în bloc oraşele, lăsând în urmă ceea ce astăzi ne apare drept o comunitate urbană şi mai segregată (din punct de vedere rasial şi social ) . Toate aceste evolutii postbel ice au concurat la crearea unor mari zone metropolitane în Statele Unite , înconjurate de suburbii , care pot fi ordonate după o foarte precisă scară gradată , a rasei şi a clasei sociale, având , în majoritatea cazurilor, districte şcolare pe măsură .

280

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Fără îndoială, districtele şcolare cele mai bogate au atras cei mai buni profesori, directori de şcoli şi autori de programe şcolare, împreună cu părintii şi asociatiile părinti-profesori (Parent- Teacher Association) cu cel mai înalt nivel de pretentii , în vreme ce districtele cele mai sărace au atras cei mai slabi profesori , directori şi părinti nevoiti să-şi ia trei slujbe doar pentru a supravietui (rămânându-le astfel mai putin timp la dispozitie pentru copii şi temele lor pentru acasă) . În schimb, alte tări industrializate îşi finantează şcolile în conformitate cu necesitătile unui curriculum standard, caz în care iau banii de la bugetul de stat . Americanii şi-au dorit şi s-au aşteptat întotdeauna ca şcolile lor publice să fie agentul mobilitătii sociale, principalul mijloc prin care cetătenii săraci se pot ridica deasupra conditiei lor. Însă lucrurile nu mai stau deloc aşa în multe părti ale tării , din pricina inegalităţilor din cadrul procesului de finantare. Motivul pentru care America a reuşit să se descurce atâtia ani cu acest sistem educational , adaugă Tucker, este că, începând cu anii '30, când economia produqiei de masă a devenit dominantă, ,,am aqionat foarte eficient . Astfel , am educat un grup de muncitori pentru produqia de masă la nivelul cerut de calificarea lor şi am investit masiv în elita capabilă de inovatii ". Aşa că cel care urma o şcoală particulară de elită sau o şcoală publică într-un cartier înstărit avea parte de o educatie axată pe inovatie şi creativitate, în timp ce şcolile publice cele mai slabe nu făceau decât să ofere elevilor bruma de cunoştinte cu care să-şi câştige o pâine . Lucrurile au mers aşa câtă vreme, la ieşirea pe poarta liceului , absolventilor li s-au oferit destule slujbe în produqia de masă care nu cereau decât bruma de cunoştinte acumulate în şcoală, în schimbul unui salariu decent. Din păcate , odată cu aplatizarea Pământului , aceste slujbe în produqia de masă sunt din ce în ce mai mult automatizate sau externalizate. Astfel , se găsesc tot mai putine slujbe pentru cei cu cunoştinte minimale . Există mai multe oraşe americane, de exemplu, unde, acum 30 de ani , cel mai mare angajator era reprezentat de o fabrică, în timp ce astăzi acelaşi angajator este fie un centru medical , fie un institut tehnologic . Aşa că, în ziua de azi , un liceu subfinantat şi fără suficiente resurse umane este calea sigură spre o fundătură. ,,Aceste şcoli nu mai au nici un viitor" , afirmă Tucker. ,, Aşadar trebuie să găsim o modalitate de a educa toti tinerii la un nivel foarte înalt. Altfel , dacă abilitătile lor nu se îmbunătătesc şi nu se actualizează, singurul fel în care cei cu pregătire minimală pot concura pe piata muncii este prin reducerea voluntară a salariilor. "

Secretul nr. 5 : Decalajul de finantare Pentru moment, Statele Unite încă excelează în învătământul ştiintific şi ingineresc la nivel de absolventi de liceu şi de facultate, precum şi în cercetarea din mediul universitar. Dar cum chinezii aruncă în luptă forte proaspete , ieşite din liceele şi universitătile lor tot mai performante, ,,peste un deceniu vor ajunge la acelaşi nivel

CRIZA TĂCUTĂ

281

cu noi " , afirmă preşedintele Intel , Craig Barrett . ,, Nu avem un număr suficient de absolvenţi , nu avem o viziune clară asupra infrastructurii, nu exercităm controlul asupra ideilor noi , iar în privinţa investiţiilor în domeniul ştiinţelor fizice, fie ne menţinem pe l inia de plutire, fie tăiem din fondurile alocate lor. " Supremaţia tehnologică americană neîntreruptă în construirea slujbelor de mâine , adaugă Barrett, necesită „un angajament ferm în direcţia finanţării elementare a cercetării de azi " Din păcate, raportul pe 2004 al Organizaţiei pentru Viitorul Inovaţiei Americane (Task Force on the Future of American Innovation) a dezvăluit că fondurile federale alocate cercetări i în domeniul ştiinţelor fizice şi matematice şi al ingineriei , ca parte a produsului intern brut (PIB) , au scăzut efectiv cu 37 % între 1 970 şi 2004 . În bugetul pe anul fiscal 2005 , votat de Congresul dominat de repu blicani în noiembrie 2004 , bugetul alocat Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă (National Science Foundation) , for federal direct responsabil de promovarea cercetării şi a unei mai bune finanţări , care să asigure o educaţie ştiinţifică de calitate, a fost practic redus cu 1 , 9 % , adică 105 milioane de dolari . Istoria ne va arăta că în America, în loc să se dubleze fondurile alocate Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă , Congresul a votat un buget încărcat de cheltuieli inutile, care practic a sistat sprij inul acordat ştiinţei şi ingineriei . Mici îmbunătăţiri s-au adus bugetului pe anul fiscal 2006 - o creştere de 2 , 4 % . Oficiul pentru Ştiinţă al Departamentului Energiei, cel mai important finan ţator al cercetării din domeniul fizicii în America , a primit doar o majorare de 2 , 9 % pe anul fiscal 2005 ş i o creştere d e numai 0 , 9 % î n 2006 , ceea ce , î n condiţiile inflaţiei actuale, echivalează cu o reducere de buget . De-a dreptul scandalos ! Ce ar trebui să facem ? Un raport publicat în octombrie 2005 de National Academy of Sciences, National Academy of Engineering şi Institute of Medicine ( ,, Rising Above the Gathering Storm " ) şi realizat de un colectiv de savanţi şi antreprenori de prim rang a ajuns la concluzia că America , pentru a fi pregătită pentru secolul XXI , trebuie să crească investiţi ile federale în cercetarea de profil cu 10 % pe an, În următorii şapte ani . Raportul mai recomandă şi acordarea de noi granturi pentru cercetare, fiecare în valoare de 500 . 000 de dolari pe an, timp de cinci ani , care să ajungă la primii două sute dintre cei mai remarcabili cercetători aflaţi la început de carieră . Congresmanul republ ican de Michigan , Vern Ehlers, una dintre vocile profe tice care strigă în pustiu , după ce Congresul a redus bugetul pe 2005 al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă, a afirmat următoarele : ,,Deşi înţeleg necesitatea de a se lua decizii hotărâtoare atunci când ne confruntăm cu constrângeri fiscale, nu cred că este o măsură înţeleaptă să acordăm finanţării ştiinţei un statut inferior altor priorităţi . . . În schimb noi , pe lângă faptul că nu ţinem pasul cu creşterea inflaţiei, mai tăiem şi din suma pe care cercetarea de bază o primeşte de la bugetul de stat . Această decizie nesocoteşte în mod periculos viitorul naţiunii noastre, şi sunt îngrijorat şi uimit în acelaşi timp de faptul că luăm asem*nea decizii într-un moment când elevii şi studenţii altor naţiuni continuă să-i surclaseze pe ai noştri la matematică şi ştiinţe, iar naţiunile respective măresc constant finanţarea cercetării de bază . Nu avem nici o speranţă să recuperăm slujbe pierdute în favoarea concurenţei internaţionale fără o forţă de muncă pregătită şi educată temeinic "

282

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Efectele încep să se vadă . Conform Comisiei Naţionale pentru Ştiinţă, procentajul de lucrări ştiinţifice scrise de americani a scăzut cu 10 % din 1 992 . Procentajul de articole americane publicate în Physical Review , revistă de primă importanţă în dome niul fizicii, a scăzut de la 61 % la 29 % începând cu 1 983 . Iar acum asistăm la o creş tere fără precedent a numărului de brevete acordate ţărilor asiatice . Din 1 980 până în 2003 , numărul de brevete industriale internaţionale acordate Japoniei a crescut de la 1 2 % la 21 % , iar numărul de brevete taiwaneze de la O % la 3 % . În schimb, numărul de brevete ale Statelor Unite a scăzut de la 60 % la 52 % începând cu I 980 . Istoria Congresului este marcată de numeroase episoade în care s-au aruncat bani publici pe fereastră în proiecte de infrastructură rutieră încredinţate clientelei politice. Cum ar fi ca, de acum înainte, să cheltuim aceşti bani pe proiecte de cercetare ştiinţifică ? Nu se ştie niciodată când vom avea nevoie de ele .

Secretul nr. 6 : Decalajul de infrastructură Thomas Bleha, fost ofiţer american însărcinat cu afaceri externe, aflat în Japonia, a scris un articol edificator pentru revista Foreign Ajfairs (mai-iunie 2005) , care începe astfel : ,, În primii trei ani ai administraţiei Bush, Statele Unite au coborât de pe locul 4 pe locul 1 3 în clasamentul mondial al utilizării Internetului de bandă largă. Astăzi , î n majoritatea căminelor americane s e poate accesa doar Internet «primar» în bandă largă (broadband} , una dintre cele mai lente, mai costisitoare şi mai puţin sigure forme de acces din lumea dezvoltată, ca să nu mai menţionăm faptul că Statele Unite au rămas serios în urmă în privinţa accesului la Internet de pe telefonul mobil . Această rămânere în urmă este, fără îndoială, cauzată de eşecul administraţiei Bush de a-şi face o prioritate din dezvoltarea unor astfel de reţele. De fapt, Statele Unite sunt singura ţară industrializată fără o politică naţională explicită în promovarea accesului în bandă largă" De când a preluat conducerea în 2001 , echipa Bush a dat clar de înţeles că priorită ţile ei sunt reducerea taxelor, scutul antirachetă şi războiul împotriva terorismului şi nu menţinerea Statelor Unite în fruntea inovatorilor în domeniul Internetului. De când Bleha a scris acest articol , bazându-se pe statisticile anului 2004 , lucrurile s-au înrăutăţit simţitor. Conform datelor publicate în aprilie 2005 de către Uniunea Inter naţională de Telecomunicaţii (UIT) , rata de pătrundere a Internetului în bandă largă în Statele Unite a coborât, la nivel mondial , de pe locul 1 3 pe locul 1 6 . Conform datelor UIT, la 31 decembrie 2004 Statele Unite aveau 11 ,4 abonaţi la Internet în bandă largă la suta de locuitori , mai puţin de jumătate decât în Coreea de Sud - ţara cu cele mai multe conexiuni la Internet din întreaga lume - , cu 24 ,9 abonaţi la suta de locuitori . „ Norvegia, Israelul şi Finlanda au depăşit fiecare, pentru prima dată, Statele Unite la capitolul ratei de pătrundere a Internetului în bandă largă" , relata, la 25 aprilie 2005 , publicaţia National Journal . ,, Iar înaintarea viguroasă a Franţei aproape că a împins Statele Unite şi mai jos în clasament. Utilizarea Internetului de mare viteză

CRIZA TĂCUTĂ

283

în Franta s-a dublat numeric de la 5 ,61 abonati la suta de locuitori la sfârşitul anului 2003 , la 11 ,2 % anul trecut, aducând natiunea pe locul 1 7 , doar cu un pas în urma Statelor Unite . " În primii trei ani ai actualei administratii, remarcă Bleha, preşedintele George W. Bush a mentionat accesul în bandă largă numai de două ori şi doar în trecere. Şi nu doar atât : ceea ce în Statele Unite se socoteşte a fi Internet de mare viteză 200 Kbps - ,,în multe tări n-ar ajunge nici până la genunchiul broaştei " , consemnează Mark Lloyd în numărul din 7 octombrie 2004 al cotidianului Progress Report, publi cat de Center for American Progress . În Japonia, de exemplu , consumatorii plătesc echivalentul a 10 dolari pe lună pentru servicii de 40 de ori mai rapide decât 200 Kbps. Ţările şi oraşele lumii care îşi respectă inteligenta oferă locuitorilor lor nu doar cel mai rapid acces în bandă largă, dar şi cele mai mici preturi , până în cele mai înde părtate colturi . Dar ce le pasă americanilor ? Accesul în bandă largă şi tehnologiile informatiei sunt importante nu doar pentru că reprezintă în sine afaceri globale uriaşe, ci şi pentru că au o importantă crucială în progresul productivitătii şi al inovatiei în fiecare sector al economiei . Cu cât conectezi mai multi oameni educati la platforma lumii aplatizate, într-un mod uşor şi accesibil ca pret, cu atât mai multe automatizări pot fi realizate de aceştia, crescând astfel nivelul de timp şi energie dedicat inovatiei. Cu cât mai multe inovatii , cu atât mai multe lucruri produse care contribuie la dezvoltarea platformei globale . Acesta este un ciclu de mare eficientă , care nu poate fi decât încurajat în cel mai înalt grad . Dacă platforma lumii aplatizate face ca inovatia şi produqia să devină tot mai eficiente, ,,dar un popor nu poate profita de pe urma acestui lucru, pentru că este lipsit fie de infrastructură, fie de educatie, atunci, mai devreme sau mai târziu , acest popor va ajunge la ananghie" , remarcă Craig Mundie de la Microsoft.

Concluzia Când l-am întrebat pe Bill Gates în legătură cu presupusul avantaj educational al Americii - şi anume o educatie care pune accent pe creativitate şi nu pe învătarea mecanică -, el a respins notiunea din start. După părerea sa, persoanele care cred că sistemele educationale din China şi Japonia, orientate mai mult spre învătare meca nică, nu pot produce inovatori care să concureze cu cei americani , se înşală amarnic. ,, Nu am întâlnit niciodată un creator de software care să nu ştie tabla înmultirii . . . Cine produce cele mai originale jocuri video din lume ? Japonia ! Cât despre mine, nu am întâlnit niciodată asem*nea «oameni care învată mecanic» . . . Câtiva dintre cei mai buni creatori de software care lucrează pentru mine sunt japonezi. Trebuie să întelegi mersul lucrurilor, ca să poti inventa mereu cu un pas mai departe de ele . " Nu cred că mai este nevoie să repetăm : tinerii chinezi, indieni şi polonezi, de exemplu, nu ne împing la coada clasamentului . Dimpotrivă, se întrec cu noi pentru

284

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

a ajunge pe podium . Nu vor să lucreze pentru noi ; nici măcar nu vor să fie ca noi . Vor să ne domine - în sensul că îşi doresc să creeze companiile viitorului , admirate de întreaga lume şi râvnite ca potential loc de muncă. Aceşti tineri nu sunt nici pe departe multumiti de nivelul lor actual . Am vorbit de curând cu un american de origine chineză care lucrează pentru Microsoft şi care l-a însotit pe Bill Gates în mai multe vizite în China. Mi-a mărturisit că Gates este recunoscut pretutindeni în China . Tinerii chinezi se caţără ciorchine pe acoperişuri şi cumpără bilete la suprapret doar să-l audă vorbind . La fel se întâmplă şi în cazul lui Jerry Yang , cofondator al companiei Yahoo ! În China zilelor noastre, Bill Gates are reputafia lui Britney Spears. În America de azi, Britney Spears este Britney Spears şi nimic mai mult - şi aceasta este problema noastră. Astfel , nu-i de mirare că Bill Brody, preşedintele Universitătii Johns Hopkins, mi-a declarat că „peste 60 % dintre studentii la ştiinte ai universitătii noastre sunt străini, majoritatea din Asia. La un moment dat, acum patru ani, toti absolventii de matematică de la Johns Hopkins proveneau din Republica Populară Chineză (tară comunistă) . Am descoperit acest lucru întâmplător, pentru că aceşti absolventi func ţionează la noi [ca asistenţi universitari] , iar unii dintre ei nu vorbesc prea bine englezeşte " Un părinte al cărui fiu studia la Johns Hopkins i-a trimis lui Brody o scrisoare în care se plângea că fiul său nu-şi poate întelege profesorul de calcul deoarece acesta vorbeşte prost englezeşte, cu un strident accent chinez. O veche zicală a celor pasionaţi de tehnologie spune că în ţări precum China şi Japonia cuiul care stă în picioare este bătut cu ciocanul , în timp ce în Silicon Valley cuiul care stă în picioare conduce un Ferrari şi are acţiuni la bursă . Reiterarea acestei zicale a reprezentat întotdeauna o expresie a încrederii în sine a Americii, încredinţată că ceea ce îi lipseşte în pregătirea tineretului cu noţiuni fundamentale de matematică şi ştiinţă se compensează prin încurajarea celor mai buni elevi şi studenţi americani de a gândi independent şi creativ. Această opinie conţine o mare doză de adevăr. Chiar şi chinezii vor recunoaşte că până acum au fost buni în producerea tehnologiei viitorului şi în copierea acesteia, dar nu în conceperea teoretică a ei. Totuşi , o schim bare este pe punctul de a se produce. Încrezătoare că elevii chinezi din ciclul primar, gimnazial şi liceal îi vor întrece, de regulă, pe elevii americani , China se pregăteşte acum să declanşeze o veritabilă ofensivă a inovaţiei şi creativităţii în rândurile tine retului ei. Î n octombrie 2005 , cu ocazia unei vizite la Beij ing , i-am luat un interviu minis trului adjunct al Educaţiei din China, Wu Qidi . Redau mai jos cuvintele doamnei ministru din timpul conversaţiei pe care am avut-o cât am servit ceaiul la Ministerul Educaţiei - cea mai nouă şi cea mai cochetă clădire guvernamentală din Beijingul de astăzi : ,, Deşi înregistrăm o creştere economică fără precedent, deţinem foarte puţine drepturi de proprietate intelectuală . Suntem foarte mândri de cele patru mari invenţii chinezeşti [din trecut] : busola , hârtia, tiparul şi praful de puşcă. Dar în decursul secolelor nu am ţinut pasul cu lumea în privinţa inovaţiilor. Aceste invenţii demon strează pe deplin că poporul chinez este capabil să inoveze - aşa că de ce să nu inovăm acum ? Trebuie să regăsim la acel spirit"

CRIZA TĂCUTĂ

285

Accentul pus pe „gândirea creatoare şi pe spiritul antreprenorial reprezintă o prioritate a politicii educaţionale chineze contemporane " , a mai adăugat doamna viceministru Wu . Uşor de zis , greu de făcut, am adăuga noi . Un asem*nea mod de gândire interacţionează radical cu politica şi cultura chineză, realităţi ancorate încă în conformism. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece : culturile se pot schimba. Şi China se schimbă, mai ales acum, când tot mai mulţi tineri chinezi studiază în America şi în Europa. „Odată cu politica de reformă şi de deschidere a Chinei către lume, înregistrăm un număr tot mai mare de savanţi şi profesori care călătoresc în străinătate " , mai spune doamna viceministru Wu , ,, şi care traversează un proces de evoluţie şi de schimbare, aceştia fiind dispuşi să le comunice aceste schimbări elevilor şi studenţilor lor. Vedem astăzi cum lumea se transformă şi cum Internetul schimbă lumea atât de rapid . . . Cred că şi artele vor juca un rol important în viitor. Este cu atât mai important să beneficiem de o integrare atât a artelor, cât şi a ştiinţei în procesul educativ, pentru ca oamenii să-şi poată dezvolta o gândire independentă şi creativă . . . Totuşi există destui profesori care nu sunt bine pregătiţi să realizeze această integrare a artelor şi a ştiinţei" Vorbele doamnei Wu mi-au amintit de cele spuse de Wayne Clough de la Georgia Tech . Iar ele surprind miezul problemei : China se concentrează asupra modalităţilor de a-şi în vinge propriile slăbiciuni - şi începe cu gândirea creativă -, pentru a-şi măsura apoi forţele cu noi . Acest proces va dura ani de zile, probabil chiar mai multi decât anticipează China însăşi. Dar dacă privim realizările recente cu care această ţară a urcat în vârful clasamentului mondial , nu am nici cel mai mic dubiu că va ajunge acolo unde şi-a propus. V-aş ruga să mă însotiţi într-un tur imaginar al Centrului de Cercetare Microsoft Asia, instituţie din Beij ing creată de Bill Gates pentru a trage foloase de pe urma inteligenţei chineze. Microsoft deţine patru mari centre de cercetare în întreaga lume : în Cambridge (Anglia) , în Redmond (Washington) (sediul central) , în Beij ing şi , cel mai recent, în Bangalore (India) . Bill Gates mi-a mărturisit că, în cei doar câţiva ani de la deschiderea din 1 998, Centrul de Cercetare Microsoft Asia a devenit cea mai productivă filială din sistemul Microsoft „în materie de calitate a ideilor inovatoare propuse, care sunt, pur şi simplu, excepţionale " În China, ţară cu 1 , 3 miliarde de locuitori , unde universităţile abia au început să urce în clasamentele mondiale, concurenţa pentru cele mai bune locuri şi posturi este feroce. Folosind o metaforă din lumea animală, ,, somonul " chinez pasionat de mate matică şi ştiinţe, care înoată în amonte şi este admis la o universitate chineză de elită sau angajat de o companie străină, este un peşte inteligent. Salariaţii Microsoft au o zicală referitoare la centrul de cercetare din Beij ing - care, pentru savanţi şi ingineri , este unul dintre cele mai râvnite locuri de muncă din întreaga Chină : ,, Ţineţi minte, în China, unde eşti doar unu la un milion, mai sunt ca tine încă 1 3 . 000" Cu alte cuvinte, inteligenţele care ajung să lucreze pentru Centrul Microsoft din Beij ing reprezintă, fiecare în parte, un procent de unu la un milion. Kai-Fu Lee, care între timp a plecat de la Microsoft, a fost iniţial desemnat să organizeze Centrul de Cercetare Microsoft din Beijing . Prima întrebare pe care i-am

286

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

adresat-o a fost : ,, Cum ati reuşit să recrutaţi personalul ? " Lee mi-a răspuns că echipa sa a efectuat un tur al universităţilor din China, unde pur şi simplu s-au organizat testări de matematică, nivel de inteligentă (IQ) şi programare, la care au participat doctoranzi sau savanţi . ,,În primul an am organizat circa 2 . 000 de testări în toată tara" , adaugă Lee. ,, Din 2 . 000 de aspiranţi, după mai multe serii de testări , grupul s-a redus la 400, apoi la 1 50, până când, în cele din urmă, am angajat 20" Celor angajaţi li s-au încheiat contracte pe doi ani şi li s-a spus că la sfârşitul perioadei de contract, în funcţie de calitatea muncii lor, fie vor primi un contract pe termen lung , fie se vor alege cu o diplomă postdoctorală din partea Centrului de Cercetare Microsoft Asia . Da, ati citit bine : guvernul chinez a acordat companiei Microsoft dreptul de a emite diplome pentru studii postdoctorale. Din cei 20 de angajaţi iniţiali, doar 12 au rămas la Microsoft. Anul următor au fost testaţi aproape 4 . 000 de candidaţi . După aceea , afirmă Lee, ,,testările au încetat. Căpătaserăm deja reputaţia celui mai râvnit Joc de muncă din întreaga tară, unde îşi doreau să lucreze cei mai valoroşi programatori şi matematicieni . . . Aşa am ajuns să cunoaştem elita profesorilor şi a studenţilor. Pro fesorii obişnuiau să-şi trimită cei mai buni studenti la noi, ştiind că, dacă aceştia nu vor rezista la Microsoft, tot se vor alege cu o recomandare extrem de credibilă [în alegerea unei viitoare slujbe] . Acum profesorii cei mai buni , de la şcol ile cele mai bune, ne recomandă cei mai buni studenţi . Mulţi dintre aceştia îşi doresc să studieze la Stanford sau la MIT, dar mai întâi vor să petreacă doi ani la Microsoft, ca interni , pentru a putea primi o scrisoare de recomandare solidă, care să certifice că au calitatea cerută la MIT" Aceşti tineri văd trecerea pe la Microsoft ca pe „ocazia vietii lor de a obţine o slujbă bănoasă" , consideră Lee, membru al echipei de cercetare de la Microsoft Asia. „Aceşti tineri şi-au văzut părintii trecând prin ororile Revoluţiei Culturale. Singura lor alegere era să devină profesori , să realizeze un proiect de importanţă redusă, pentru că profesorii sunt plătiţi mizerabil , şi, poate, să publice vreo lucrare ştiinţifică . Acum ei beneficiază de această institutie, unde lucrează efectiv în cercetare, au cele mai bune computere şi o mulţime de resurse. Au şi administratori , pentru că am anga jat şi persoane pentru munca de jos . Pur şi simplu nu le-a venit să creadă . Lucrează voluntar între 1 5 şi 1 8 ore pe zi şi vin la lucru şi în weekend . Lucrează chiar şi pe durata vacantelor, pentru că visul lor este să ajungă angajaţi ai Microsoft. " Lee, care a mai lucrat pentru firme americane din domeniul high-tech înainte să ajungă la Microsoft, mi-a mărturisit că, înainte de înfiintarea Centrului de Cercetare Microsoft Asia, nu a mai văzut niciodată un laborator de cercetare care să lucreze cu entu ziasmul unei companii proaspăt înfiinţate. Astăzi Microsoft Asia beneficiază de serviciile a 200 de cercetători cu normă întreagă. Harry Shum, de formaţie inginer, absolvent al Universităţii Carnegie -Mellon, directorul actual al Centrului de Cercetare Microsoft Asia, are o viziune foarte clară asupra inovaţiilor care pot fi realizate de savanţii chinezi atunci când aceştia beneficiază de ambianta de lucru potrivită. ACM Siggraph este cea mai impor tantă conferinţă în domeniul graficii computerizate şi al tehnologiilor interactive

CRIZA TĂCUTĂ

287

pe plan mondial . La Siggraph 2005 s-au publicat în total 98 de lucrări, provenind de la universităţi şi institute de cercetare din întreaga lume. Nouă dintre acestea aproape 10 % - au provenit doar de la Centrul Microsoft din Beijing, întrecând universităţi ca MIT şi Stanford . Shum ne-a declarat : ,, În 1 999 am avut doar o lucrare publicată la Siggraph. Tot una am avut şi în 2000 . În 2001 am avut două. În 2002 am avut patru . În 2003 , trei lucrări . În 2004 am avut cinci , iar anul acesta suntem extrem de norocoşi, cu nouă lucrări publicate " Vedeţi în aceste cifre un model de dezvoltare, nu-i aşa ? În plus, Microsoft Asia a contribuit deja cu peste 100 de concepte tehnologice utilizate în cadrul produselor Microsoft de pe piaţă - de la Xbox la Windows. Este, în doar şapte ani , un salt uriaş - dar în afară de pepiniere precum Microsoft, China are calea deschisă spre noi realizări . „ Un ziarist chinez m-a întrebat odată : «Harry, spune-mi sincer, ce diferenţă există între China şi Statele Unite ? Cu cât se află China în urma Statelor Unite ? » . Am glumit, spunându-i : «După cum ştii , diferenţa între tehnologia de vârf din China şi cea din America este de numai trei luni - dacă nu pui la socoteală creativitatea» . Acum 20 de ani , în timpul studenţiei mele în China, nici măcar nu ştiam ce se întâmplă în Statele Unite. Astăzi, dacă un cercetător la MIT pune un proiect pe Internet, studenţii din China îl pot absorbi în trei luni . Dar poate cineva de aici să-l creeze ? Asta e o cu totul altă problemă. La Carnegie-Mellon am învătat aproape totul despre cum se face cercetare . . . Înainte de a crea un lucru absolut nou, trebuie să le înţelegi pe cele deja existente . Odată ce ai pus bazele unei asem*nea abordări , creativitatea se poate învăţa . China nu face altceva decât să pună aceste baze. Astfel , curând , cam în 10-20 de ani , veţi vedea cum din China se va revărsa un veritabil val de lucrări de cercetare de primă calitate . " Odată ce tot mai multe idei originale vor lua naştere în China, ţara va avea totuşi nevoie de capital străin şi de legislaţia necesară pentru a le scoate pe piaţă. ,,Anumite aspecte ale culturii chineze nu au încurajat gândirea independentă" , recunoaşte Shum . (În mod evident, aş adăuga eu , nici structura politică comunistă nu promo vează gândirea liberă în orice domeniu . ) ,, Însă intrarea capitalului străin î n ţară va inspira, cu siguranţă, o nouă generaţie de întreprinzători chinezi . Anul viitor voi preda la Universitatea Tsinghua un curs despre cum se organizează antreprizele bazate pe tehnologie . . . Universităţile [chi neze] deţin tehnologie, dar oamenii de aici nu ştiu ce să facă cu ea - cum să o valorifice pe piaţă. " Câţiva tineri cercetători chinezi (sub conducerea lui Shum) au efectuat, de faţă cu mine, demonstraţii ale prototipurilor create de ei . Am observat că mai mulţi dintre ei aveau aliniate cuburi de granit pe etajere. Am întrebat o tânără care avea vreo 7-8 cuburi : ,, Ce sunt acestea ? " Mi-a răspuns că cercetătorii prlmesc asem*nea cuburi din partea Microsoft ori de câte ori inventează „ceva care se brevetează" Cum se spune la Ferrari în chineză ? La 1 5 decembrie 2004, Consiliul pentru Competitivitate a găzduit un summit al Iniţiativei Naţionale în Inovaţie, care s-a ţinut în Complexul „ Ronald Reagan" din

288

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Washington, D . C . , în scopul lansării unui studiu pe termen lung intitulat „ Innovate America : Thriving in a World of Challenge and Change " ( ,, Inovarea Americii : Prosperitatea într-o lume a provocărilor şi a schimbării ") - o analiză bipartită în detaliu, efectuată de cei mai buni experti în tehnologie şi de cei mai mari industriaşi , despre cum poate fi reenergizată competitivitatea americană c u ajutorul competen telor sporite acordate cercetării , educaţiei şi inovaţiei . La câteva luni după publicarea raportului , Consiliul pentru Competitivitate a fost contactat de Ambasada chineză la Washington şi informat că viceministrul chinez al ştiinţei şi tehnologiei urmează să efectueze o vizită în Statele Unite şi că ar dori să dejuneze cu membrii consiliului . Deborah Wince-Smith, energica preşedintă a Consiliului pentru Competitivitate, mi-a mărturisit că toti colegii ei erau bucuroşi să-i poată împărtăşi oaspetelui chinez concluziile raportului , cum au făcut şi în cazul altor delegaţii străine . Dar acest lucru nici nu a fost necesar. ,,Oficialul chinez a spus că au tradus deja raportul şi că planifică să-l implemen teze în cadrul planului lor strategic pe 20 de ani" , a precizat Wince-Smith, adăugând că, în vreme ce Consiliul a luat iniţiativa de a împărtăşi şi altor tări raportul , „ chinezii au venit direct la noi - nu noi ne-am dus la ei" Cu siguranţă că urmăriseră îndeaproape activitatea Consiliului , care îşi publică rezultatele pe Web site-ul propriu . Wince-Smith mi-a mai spus că motivul ei curent de îngrijorare este dacă nu cumva „chinezii ne-o vor lua înainte şi vor implementa propriul nostru raport [Inovarea Americii] înaintea noastră" Nu râdeţi ! Chiar în ziua în care raportul „ Inovarea Americii " a fost prezentat publicului din Washington, autorii - care, după cum am menţionat, reprezentau un grup extrem de influent de experţi în educaţie şi oameni de afaceri - au implorat Casa Albă să includă participarea la ceremonie în programul preşedintelui Bush , în speranţa că preşedintele avea să facă uz de autoritatea conferită de functie pentru a evidenţia raportul Consiliului şi pentru a atrage atenţia natiunii asupra lui . Consilierii preşedintelui au refuzat cererea autorilor raportului , pe motiv că o intervenţie a acestuia ar dilua mesajul pe care avea să-l transmită în aceeaşi zi . Dar unde avea să ia cuvântul preşedintele Bush în acea zi ? El se afla efectiv la o aruncătură de băt, în acelaşi Complex „Ronald Reagan" , exact în acelaşi interval orar în care s-a prezentat publicului raportul „Inovarea Americii " Şi ce anume tăcea acolo preşedintele mai important decât participarea la lansarea acestui raport ? Preşedintele îşi ţinea propriul summit economic, vorbind în fata unui public ales pe sprânceană, care cuprindea multi donatori de fonduri electorale pentru republicani , încercând să obţină aprobarea propriului plan, în cele din urmă eşuat, de a privatiza partial Asigurările Sociale. Preşedintele şi-a ţinut discursul , având în spate un fundal pe care scria „ Siguranţa viitorului nostru economic " Aşadar la tribună s-a aflat un preşedinte care încerca să dea deoparte vechiul New Deal - când , de fapt, ar fi trebuit să-şi folosească prerogativele funcţiei pentru a promova un nou New Deal , pentru secolul XXI . În tot acest timp , într-o altă sală a Complexului , un grup bipartit condus de Sam Palmisano, director executiv al IBM , şi G . Wayne Clough, preşedintele Georgia Tech, tocmai oferea publicului agenda unui asem*nea nou New Deal , la un

CRIZA TĂCUTĂ

289

summit naţional pentru inovaţie, iar preşedintele nu şi-a putut rupe barem cinci minute din program pentru a participa . Spre deosebire de preşedinte, chinezii au tradus raportul imediat . Tot ce scriu aici este adevărul adevărat. La puţin timp după summit, am discutat cu Craig Barrett , preşedintele Intel , care părea de-a dreptul exasperat că Washingtonul , incluzând ambele partide politice, pare să nu priceapă sensul real al acestei crize tăcute - sau , cel puţin, nu cu repe ziciunea cerută de gravitatea crizei . ,,Vom angaja oameni talentaţi , indiferent de locul de rezidenţă " , a spus Barrett. ,, Încă mai ies absolvenţi de calitate din şcolile noastre. " Dar dacă te uiţi să vezi unde investeşte masiv în proiecte inginereşti compania Intel , a mai adăugat el , ai să descoperi patru sau cinci ţări - Rusia, China, India şi, într-o măsură mai mică, Malaysia şi Israel . Pe aceste pieţe , ca şi pe alte pieţe în ascensiune , Intel vinde din ce în ce mai multe cipuri . Apoi Barrett a adăugat despre Intel un lucru atât de adevărat într-o lume aplatizată, dar cu atât mai şocant pentru mulţi americani . Intel , mi-a mărturisit Barrett, poate rămâne o companie înfloritoare „chiar dacă nu mai angajăm absolut nici un ameri can" S-a grăbit să adauge apoi că Intel nu intenţionează şi nici nu-şi doreşte aşa ceva . ,, Angajăm încă mulţi americani " , a continuat el . ,, Dar astăzi putem angaja cele mai redutabile talente de pe mapamond , rămânând o companie de mare succes . " Intel trebuie să-şi caute intel igenţele (măsurate în coeficienţi IQ , CQ şi PQ) oriunde este posibil , pentru că la fel face şi concurenţa . Să nu uităm că, după cum spune Tracy Koon, director pentru afaceri corporatiste la Intel , cipurile Intel sunt făcute din doar două elemente, nisip şi inteligenţă (siliciul se obţine din nisip) - ,, ş i, chiar acum , n e confruntăm cu u n deficit de inteligenţă . . . Vom avea nevoie de un sistem de imigrare mai bine organizat şi mai deschis spre nevoile oamenilor dacă dorim să-i angajăm pe cei care vor să rămână în America . Altfel ne vom duce la ei acasă . De ce alternative dispunem ? Nu mă refer la programatorii de date ori la cei cu o diplomă universitară în informatică . Este vorba de cei cu specializare în ingineria tehnologiilor de vârf. Tocmai am deschis o structură de cercetare în inginerie în Rusia, unde inginerii beneficiază de o pregătire excelentă - în atare condiţii , nici n-are rost să vorbim de lipsa locurilor de muncă ! Noi chiar le supl imentăm . De ce n-aţi face şi voi la fel ? " Aici avem de a face cu furtuna perfectă a lui Shirley Ann Jackson - nu primim în ţară îndeajuns de multe talente, aşa cum făceam odinioară, oportunităţile de dezvol tare pentru cele mai bune compani i americane se deplasează tot mai mult spre pieţe din străinătate, şi nu ne achităm aşa cum trebuie de sarcina de a le oferi copiilor noştri o educaţie care să elimine decalajele. Dacă o asem*nea furtună se va produce, companiile americane, printre care şi Intel, se vor desprinde de solul american precum navele spaţiale . Apoi vor pluti pe deasupra Americii . Noi le vom crede în continuare companii americane pentru că vor fi l istate la Bursa de Valori din New York, unde vor avea şi oficii poştale, dar în realitate vor fi companii specifice lumii plate . Spaţiul în care se realizează inovaţia este ceea ce contează cu adevărat, întrucât acolo se vor găsi cele mai bune locuri de muncă, iar slujbele cel mai bine plătite

290

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

atrag după ele, în orice comunitate, alte slujbe bine plătite, precum şi o sumedenie de slujbe plătite decent. Contează că sediul central Microsoft este în Redmond (Washington) . Contează că Google are sediul central în Mountain View (California) . Iar dacă, într-o bună zi, aceste sedii se vor muta, şi aceasta va conta. ,, Nivelul de trai este strâns legat de valoarea adăugată medie a fortei de muncă" , afirmă Barrett, ,, iar aceasta, la rândul ei, este strâns legată de nivelul educational mediu al respectivei forte de muncă . Dacă scazi nivelul educational mediu al foqei tale de muncă în raport cu concurenta, nivelul tău de trai va scădea şi el " Să aruncăm o privire asupra atentiei fără precedent pe care Congresul a acordat-o chestiunii dopării cu steroizi în Liga Profesionistă de Baseball , mai spune Barrett, şi să o comparăm cu atentia acordată crizei din educatia ştiintifică la nivelul marilor oraşe americane care găzduiesc echipe din Liga Profesionistă. Cât timp a trecut până când au fost chemati la audieri în Congres cei implicati în scandalul steroizilor din Prima Ligă ? Audierile au avut loc aproape imediat după izbucnirea scandalului . Ce se întâmplă cu criza ştiintei ? Ea mai poate aştepta , cât timp Congresul are de dat fonduri preferentiale clientilor politici, iar preşedintele are alte priorităţi . „ După cum îi place sotiei să-mi spună" , adaugă Barrett, ,,când studiezi istoria şi analizezi fiecare civilizatie care a înflorit şi apoi s-a stins, este imposibil să nu observi că absolut toate lasă în urmă o relicvă - un uriaş Colosseum sportiv în inima capitalei lor" Soarta noastră poate fi diferită de a altor civilizatii , numai să începem odată să facem lucrurile altfel . Este nevoie de 1 5 ani pentru a pregăti un savant ori un inginer de înaltă clasă, începând cu momentul când tânărul sau tânăra în chestiune se simte pentru prima dată atras(ă) de ştiinte şi de matematică, în şcoala elementară . Aşadar ar trebui să instituim de urgentă un program de criză dedicat educatiei ştiintifice şi inginereşti , un program la care să punem cu toţii umărul , fără restricţii şi fără limite superioare de buget. Savanţii şi inginerii nu cresc în copaci . Educatia lor reprezintă un proces îndelungat deoarece, doamnelor şi domnilor, în acest caz chiar putem vorbi despre astronautică . Faptul că nu am făcut până acum toate acestea este, în sine, o criză . Se prea poate să fie o criză ce stă la pândă, tăcută, dar este aici şi este reală. După cum ne aver tiza, atât de spiritual , Paul Romer, economist la Stanford : ,,Ce lucru îngrozitor să iroseşti o criză ! "

Acesta nu este un test Stă în puterea noastră să plăs m u i m civil izaţia pe care ne-o dori m . Dar avem nevoie de voi nţa , de tru d a , de sufletu l vostru dacă ne propunem să constru i m o asem*nea societate . Cei ca re a u venit în această ţa ră au râvn i t să-şi clădească m a i m u lt decât o nouă patri e . Ei a u căutat o l u me nouă. Aşa că a m venit astăzi l a voi în ca mpus pentru a vă s p u n e că puteţi face d i n vizi u nea lor rea l itatea noastră . H a ideţi ca din acest moment să ne apucăm cu toţii de treabă pentru ca , în vi itor, urmaşii să privească în u rmă ş i să s p u n ă: atunci şi n u m a i atu n c i , d u pă u n drum l u n g şi i stovitor, omul şi-a dedicat întreaga e n erg ie a ge n i u l u i său creator propriei propăşiri. ( D i scursul „ M ă reaţa societate", ţinut de Lyndon B . J o h n son în 1 964)

Majoritatea politicieni lor de la noi habar n-au ce d ife renţă este între un server şi un chelner. De aceea puştii din Coreea de Sud a u parte de o conex i u n e mai bună l a I nternet decât puştii d i n s u d u l Bronxu l u i . (And rew Rasiej , candidat î n 2005 pentru postul de Avocat a l Poporu l u i î n N e w York, a cărui platformă el ectorală s-a bazat pe i ntenţia de a perfecţiona infrastructura IT a metropolei - nu a fost ales)

Deoarece am crescut în timpul Războiului Rece, îmi voi aminti întotdeauna de plimbările cu maşina pe autostradă când, ascultând radioul , muzica se oprea brusc şi o voce sumbră intra în emisie spunând : ,,Acesta este un test al Sistemului de Radiodifuziune în Caz de Urgentă" , după care urma un sunet strident, ca de sirenă, ce dura pret de vreo 30 de secunde . Din fericire, în timpul Războiului Rece nu a trebuit să trăim momente în care crainicul radio să intre în emisie şi să anunte : „Acesta nu este un test" Totuşi , ceea ce vreau să comunic în acest capitol exact asta înseamnă : Acesta nu este un test. Oportunitătile şi provocările pe termen lung , pe care aplatizarea lumii le deschide în fata Statelor Unite, sunt profunde . Aşadar abilitatea noastră de a ne descurca pe mai departe, făcând lucrurile la fel ca până acum - adică neavând constant grijă de păstrarea şi îmbogătirea retetei noastre secrete de succes -, s-ar putea să nu ne mai fie de ajuns . ,, Pentru o ţară bogată ca America, este uimitor cât de putine facem pentru a ne mări competitivitatea naturală" , afirmă Dinakar Singh, cetătean american de etnie indiană, administrator al unui fond privat de investitii . ,, Trăim astăzi într-o

292

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

lume al cărei sistem permite convergenta multor miliarde de oameni - şi ar fi bine, pentru o clipă, să reflectăm la acest aspect. Ar fi o coincidentă fericită dacă toate lucrurile valabile în trecut ar rămâne valabile şi astăzi - dar sunt câteva care trebuie abordate într-o manieră nouă . . . De aceea este nevoie de o dezbatere natională mai amplă şi mai responsabilă pe această temă . " Dacă există vreun precedent în istoria americană similar momentului actual , atunci, cu sigurantă, acesta este apogeul Războiului Rece, cam în jurul anului 1 957 , când Uniunea Sovietică a luat-o înaintea Statelor Unite în cursa spatială, trimitând pe orbită satelitul Sputnik . Într-adevăr, sunt multe diferente între acea epocă şi epoca noastră . Atunci cea mai mare provocare venea din partea celor care doreau să înalte ziduri ; principala provocare cu care se confruntă America zilelor noastre este faptul că zidurile sunt dărâmate şi alte tări pot intra astăzi mult mai uşor în competitie directă cu noi . Principala provocare venea atunci din partea ţărilor care aveau ca orânduire de stat comunismul extrem, şi anume Rusia, China şi Coreea de Nord . Astăzi principala provocare adresată Americii vine din partea tărilor care practică un capitalism extrem - China, India şi Coreea de Sud . În acea epocă, principalul obiectiv era construirea unui stat puternic ; astăzi , principalul obiectiv este construirea de individualităti puternice. Totuşi epoca noastră are ceva în comun cu epoca Războiului Rece : gestionarea provocărilor generate de aplatizare necesită o reactie la fel de unitară, de energică şi de precisă ca în cazul provocării reprezentate de comunism . O astfel de provocare pretinde versiuni noi ale contractelor sociale de tip „ Noua Frontieră" şi „ Măreata Societate " , adaptate la epoca Pământului plat. Necesită un preşedinte care să îndemne natiunea să devină mai inteligentă şi să studieze mai sârguincios în domenii precum ştiinţele , matematica şi ingineria, pentru a atinge noi frontiere ale cunoaşterii , frontiere rapid atinse şi împinse tot mai departe de către lumea aplatizată . Şi mai necesită, cu adevărat, o Măreată Societate, care să facă guvernul să-şi dedice energia şi priceperea construirii infrastructuri i , structurilor de sigurantă şi instituţiilor ce-l vor ajuta pe fiecare american să-şi găsească mai uşor o slujbă, într-o epocă în care nimeni nu mai are garantată angajarea pe viaţă. Îmi permit să denumesc propria mea versiune a unui asem*nea contract social „aplatizare miloasă" A-i determina pe americani să se alăture cauzei aplatizării miloase este mult mai dificil decât a-i ralia împotriva comunismului . ,, Este mult mai uşor să-i faci pe oameni să conştientizeze pericolul national decât pericolul individual " , remarcă Michael Mandelbaum, expert în politică externă al Universitătii Johns Hopkins . Economia, după cum s-a remarcat, nu este ca războiul , deoarece poate fi un meci câştigător pentru ambele tabere. Dar câteodată mi-aş dori ca economia să sem*ne mai mult cu războiul . În timpul Războiului Rece chiar am avut prilejul să-i vedem pe sovietici defilând cu rachetele prin Piata Roşie . Am fost cu totii la fel de înspăimântati , de la un capăt al tării la celălalt, iar toti politicienii noştri au fost nevoiti să se concentreze cu seriozitate asupra direcţionării resurselor şi asupra programelor educationale care să ne dea siguranta că America poate tine pasul cu Uniunea Sovietică . Dar astăzi, din păcate, nu ne confruntăm cu nici o amenintare cu rachete venită din partea Indie i . ,, Firul roşu" care lega Kremlinul de Casa Albă a fost înlocuit de

ACESTA NU ESTE UN TEST

293

linia gratuită pentru informaţii , care conectează pe oricine din America cu call -center-urile din Bangalore. În vreme ce la capătul celălalt al „firului roşu" l-ai fi putut auzi pe Leonid Brejnev ameninţând cu războiul nuclear, la celălalt capăt al liniei gra tuite pentru informaţii auzi o voce suavă, nerăbdătoare să te ajute să-ţi pui în ordine factura AOL sau să-ţi ofere asistentă în instalarea unui soft nou. Nu, această voce nu are nimic din ameninţarea lui Nichita Hruşciov bătând cu pantoful în masa Natiunilor Unite, şi nici din mârâitul sinistru al băietilor răi din filmul Din Rusia, cu dragoste. Nu-i auzi nici pe Boris, nici pe Nataşa spunându-ti „O să te îngropăm" , cu un pronun ţat accent rusesc. Nu , Ia celălalt capăt al firului se aude doar o voce prietenoasă, cu uşoare inflexiuni indiene, care estompează perceptia oricărei amenintări sau provo cări . Vocea spune doar : ,, Bună ziua, mă numesc Rajiv. Vă pot ajuta cu ceva ? " Nu, Rajiv. Chiar nu ne poti ajuta cu nimic. Când e vorba de reacţia la provocările lumii globalizate, nu avem nici o linie gratuită de informatii Ia care să sunăm . Trebuie, în schimb, să sondăm în adâncul fiinţei noastre . Aici , în America, avem toate instrumentele necesare unei asem*nea întreprinderi , după cum am argumentat în capitolul 7 . Dar, după cum am dezvoltat în capitolul 8 , nu am avut grijă aşa cum se cuvinte de aceste instrumente. De aici ne-am ales cu criza tăcută. Prezumtia că economia Americii , după ce a dominat lumea mai bine de un secol , va continua să domine la nesfârşit este astăzi o iluzie la fel de periculoasă ca şi iluzia anilor '50, că America va fi mereu în frunte în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Şi nici de acum înainte nu va fi mai uşor. Adaptarea din mers a societătii americane la lumea globală va fi un proces extrem de anevoios. Va trebui să începem să facem lucrurile altfel decât până acum. Vom avea nevoie de o concentrare şi de o vointă naţionale similare celor cerute naţiunii americane de preşedintele John F. Kennedy în faimosul său discurs despre „ nevoile urgente ale naţiunii " , tinut în plenul Congresului Ia 25 mai 1 961 . La vremea aceea, America îşi revenea cu greu după şocurile îngemănate cauzate de lansarea Sputnikului şi de trimiterea primului cosmonaut sovietic în spaţiu, Iuri Gagarin, abia cu două luni înainte de discursul prezidenţial . Kennedy ştia că, deşi America dispune de resurse umane şi instituţionale - mult superioare celor ale Uniunii Sovietice - , acestea nu sunt utilizate la capacitatea maximă . ,,Cred că posedăm toate talentele şi resursele de care avem nevoie" , afirma pre şedintele Kennedy. ,, Dar miezul problemei este că nu am luat niciodată deciziile la nivel national şi nici nu am alocat resursele nationale pretinse de un asem*nea tip de conducere a tării . Nu am specificat niciodată obiective pe termen lung care să depindă de un grafic urgent şi nici nu ne-am gestionat resursele şi timpul în aşa fel încât să ne asigurăm că aceste obiective for fi îndeplinite. " Apoi , expunându-şi programul de trimitere a unui astronaut pe Lună în cel mult 10 ani, preşedintele Kennedy a adăugat : ,, Vreau să se înţeleagă clar că cer Congresului şi naţiunii să accepte fără rezerve angajamentul fată de această nouă direcţie de acţiune, care va necesita multi ani şi va presupune costuri uriaşe . . . Este o decizie ce reclamă un consens naţional major din partea personalului ştiinţific şi tehnic, echipamente şi facilităţi , precum şi posibilitatea de a redirecţiona aceste resurse, folosite sumar în alte domenii de activitate, către proiectul spatia! . Acest proces va necesita un grad înalt de dăruire,

294

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

organizare şi disciplină, calităti care nu au caracterizat întotdeauna activitatea noastră de cercetare şi dezvoltare" În acel discurs, Kennedy şi-a luat un angajament de o rezonantă şi de o actualitate uimitoare : ,, Transmit aşadar Congresului un nou Program de Dezvoltare şi Pregătire a Fortei de Muncă, menit să califice ori să recalifice în meserii noi câteva sute de mii de lucrători , în principal în acele domenii unde ne confruntăm cu şomaj cronic, ca rezultat al factorilor tehnologici , pe o perioadă de 4 ani - în scopul de a înlocui acele meserii pe care automatizarea şi progresul industrial le-au făcut desuete, cu noi calificări , cerute de noile proiecte " Amin. Şi noi , la rândul nostru , va trebui să facem lucrurile altfel . Va trebui să ne hotărâm ce păstrăm, la ce renuntăm, ce adaptăm, ce adoptăm, în ce domenii să ne intensificăm eforturile şi unde să ne direcţionăm atentia maximă . Despre toate acestea voi vorbi în acest capitol . Nu este decât un demers intuitiv, însă aplatizarea lumii va fi un proces care va submina atât societătile traditionale, cât şi pe cele dezvoltate. Cei slabi vor rămâne în urmă mult mai repede. Cei ataşati tradiţiei vor resimti impactul modernizării mult mai profund . Noul se va transforma în vechi mult mai rapid . Ţările dezvoltate vor primi provocări mult mai profunde din partea celor subdezvoltate . Toate acestea mă îngrijorează, deoarece stabilitatea politică se con struieşte, într-o mare măsură, pe stabilitate economică, iar stabilitatea economică nu va fi o caracteristică a Pământului plat. Adunati toti aceşti factori şi veti vedea că efectele distrugătoare se vor resimti mult mai repede şi mult mai profund . Nimeni nu este imun - nici eu , nici dumneavoastră, nici chiar Microsoft. Intrăm într-o epocă a distrugerii creatoare dopate cu steroizi . Abordarea globalizării va reprezenta provo carea unei dimensiuni inedite, chiar dacă tara, oricare ar fi ea, are o strategie în această privintă. Dar dacă nu are nici o strategie . . . atunci, ei bine, v-am avertizat. Acesta nu este un test. Ca american, îmi pasă în primul rând de tara mea. Cum vom reuşi să maximizăm beneficiile şi oportunitătile lumii plate şi cum vom reuşi să le oferim protecţie celor care cu greu vor face fată tranzitiei ? Unii vor veni cu răspunsuri conservatoare tra ditionale ; alţii, cu răspunsuri liberale traditionale. Eu vă ofer aplatizarea miloasă . Aplatizarea miloasă este definitia pe care o dau progresismului într-o lume globală. p*rnesc de la presupunerea că, exceptând unele explozii geopolitice, lumea va deveni din ce în ce mai globalizată şi mai aplatizată, la fel de sigur cum după noapte vine zi . Misiunea guvernelor şi a politicienilor într-o asem*nea lume aplatizantă este mai importantă ca oricând . Ea presupune adoptarea globalizării , dublată de întelegerea faptului că o societate mai dreaptă, mai miloasă şi mai egalitaristă tine de un mănunchi de politici menite nu doar să întărească statul caracterizat traditional de bunăstare - ori pur şi simplu să-l abolească, lăsând pietei mână liberă -, ci să-l reconfigureze pentru a oferi tot mai multor americani perspectiva, educatia, abilitătile şi mijloacele de sigurantă necesare pentru a concura împotriva altor indivizi , într-o lume plată. Toate acestea înseamnă aplatizare miloasă, iar acest concept se con struieşte pe scheletul a cinci direcţii distincte de acţiune : conducerea, fortificarea, amortizarea, activismul social şi educaţia în familie .

ACESTA NU ESTE UN TEST

295

Conducerea Misiunea oricărui politician american , la nivel local , de stat sau naţional , ar trebui, în bună măsură, să fie aceea de a pune umărul la educarea poporului , de a explica oamenilor pe ce lume trăiesc şi ce anume trebuie să facă pentru a prospera într-o asem*nea lume. Totuşi , una dintre problemele cu care ne confruntăm astăzi este că foarte mulţi politicieni americani habar nu au ce înseamnă lumea globală. După cum mi-a mărturisit John Doerr, expert în investiţii de capital , ,,dacă stai de vorbă cu conducătorii chinezi , toţi sunt ingineri şi înţeleg imediat despre ce este vorba. Conducătorii americani nu înţeleg pentru că toti sunt avocaţi " Iar Bill Gates adaugă : „Chinezii îşi asumă riscuri , muncesc din greu, se instruiesc, iar când te întâlneşti cu politicienii chinezi descoperi că toţi sunt oameni de ştiinţă şi ingineri . Poţi purta cu ei o discuţie în termeni tehnici - niciodată discuţia nu degenerează gen «dă-mi o replică scurtă cu care să-i fac de râs [pe rivalii mei politici]». Te întâlneşti cu mem brii unei birocraţii inteligente " Când primul-ministru chinez, Wen Jiabao, a vizitat pentru prima dată India în aprilie 2005 , nu a aterizat pe aeroportul din New Delhi - cum fac de obicei alti lideri străini . A efectuat un zbor direct Beijing-Bangalore - pentru a face un tur de obser vaţie ştiinţifică şi tehnologică - şi abia apoi a mers la New Delhi . Nici un preşedinte sau vicepreşedinte american nu a vizitat vreodată Bangalore. Nu vreau să înţelegeţi acum că cer tuturor politicienilor să aibă o diplomă de inginer, dar ar fi util dacă aceştia ar avea cât de cât idee despre forţele care aplatizează lumea, dacă ar fi în stare să-şi educe alegătorii în privinţa acestor forţe şi să stimuleze o formă de reacţie . În America de azi avem nepermis de multi politicieni care se pare că fac exact pe dos. Parcă se dau de ceasul morţii să-şi prostească alegătorii - încurajându-i să creadă că anumite locuri de muncă sunt „ locuri de muncă americane " şi pot fi protejate de concurenta externă sau că, dacă America a dominat economic contemporaneitatea, aşa va fi de-a pururi , sau că milostenia echivalează cu protecţionismul . Este greu să avem o strategie natională americană în privinţa aplatizării în condiţiile în care cetă ţenii nici măcar nu vor să recunoască existenta unui decalaj educational în formare, precum şi a unui decalaj de ambiţie similar, şi că traversăm o criză tăcută. De exemplu , dintre toate alegerile politice pe care Congresul condus de republicani le-ar fi putut face pentru a elabora bugetul pe anul fiscal 2005 , cum de a ales, pentru numele lui Dumnezeu , să reducă finanţarea Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă cu mai bine de 100 milioane de dolari ? Avem nevoie de politicieni capabili şi doritori atât să explice, cât şi să inspire. Şi ceea ce trebuie să le explice, în primul rând , americanilor seamănă mult cu ce le-a spus Lou Gerstner salariaţilor IBM când a devenit preşedinte al companiei în 1 993 , într-un moment când IBM pierdea miliarde de dolari . La acea vreme, IBM era o companie pe punctul de a intra în moarte clinică din pricina neputinţei de a se adapta la piaţa produselor informatice pe care o crease şi de a trage foloase de pe urma ei . IBM a devenit o companie arogantă . Deşi şi-a construit întreaga politică în jurul ideii de a-şi ajuta clienţii să-şi rezolve problemele, după ceva vreme a încetat să-şi mai

296

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

aplece urechea la cerinţele clienţilor. A crezut că nu mai e nevoie. Iar când IBM a încetat să-şi mai asculte clienţii, a încetat să mai creeze valori care să conteze pentru clienţii săi , iar în aceasta consta întreaga tărie a afacerii . Un prieten care lucra pentru IBM la acea vreme mi-a spus că în primul lui an ca salariat al companiei , în timpul unui curs intern de perfecţionare, instructorul său i s-a lăudat că IBM este o companie atât de grozavă deoarece poate „crea lucruri extraordinare cu oameni obişnuiţi " Totuşi , în condiţiile în care lumea începuse să se aplatizeze, IBM a descoperit că nu mai poate rămâne o companie înfloritoare având atât de mulţi oameni obişnuiţi ca salariaţi ce lucrau pentru o firmă care a încetat să mai aplece urechea la nevoile cl ienţilor săi . Dar când o companie desfăşoară activităţi de pionierat, de avangardă, când este grangurul cel mare, bijuteria coroanei , îi vine greu să se privească în oglindă şi să recunoască criza nu tocmai tăcută pe care o traversează, să-şi spună că ar fi timpul să creeze din nou istorie dacă nu vrea să devină istorie. Gerstner a hotărât că el va fi oglinda în care se va privi IBM . Le-a spus apoi colegilor că imaginea companiei în oglindă este urâtă şi că o strategie axată mai degrabă pe proiectarea şi comer cializarea de computere decât pe serviciile şi strategiile care să scoată ce este mai bun din aceste computere în beneficiul fiecărui client este un nonsens . Este inutil să mai adăugăm că vorbele lui Gerstner au reprezentat un şoc pentru cei de la IBM . „Transformarea unei întreprinderi începe cu conştientizarea unei atmosfere de criză, imperios necesară" , le-a spus Gerstner studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Harvard într-o conferinţă ţinută la 9 decembrie 2002 . ,, Nici o instituţie nu va trece prin schimbări fundamentale dacă nu este convinsă că se află în impas şi că trebuie să facă ceva diferit pentru a supravieţui . " Evocând cuvintele lui Gerstner, este imposibil să ignorăm paralela cu America, luată ca întreg , la început de secol XXI . Când Lou Gerstner a venit la conducerea IBM , unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut a fost să înlocuiască noţiunea de angajare pe viaţă cu cea de potenţial de angajare pe viaţă. Un prieten, Alex Attal , inginer de software născut în Franţa care lucra pentru IBM la momentul respectiv, mi-a descris această schimbare de viziune astfel : ,, În loc ca IBM să-ti ofere o garanţie că vei rămâne angajat, trebuia ca tu să garantezi că eşti în stare să rămâi angajat. Compania îţi dădea doar structura de bază, restul trebuia să construieşti tu. Asta se numeşte adaptare. La vremea aceea eram director de vânzări la IBM Franţa . Era pe la mijlocul anilor '90 . Le-am spus subordonaţilor că, pe vremuri , conceptul de angajare pe viată era răspunderea companiei şi nu o responsabilitate individuală. Dar odată cu trecerea la un model bazat pe potenţialul de angajare, răspunderea se împarte între companie şi angajat . Compania îţi oferă acces l a cunoştinţe, dar tu trebuie s ă profiţi d e ele . . . Trebuie să-ţi dezvolţi anumite abilităţi , deoarece te vei afla în competiţie deschisă cu colegii tăi " Când Gerstner a început să schimbe paradigma la IBM , a insistat în repetate rânduri asupra chestiunii discernământului individual . Attal adaugă : ,,Gerstner a înţeles că o companie extraordinară nu se poate construi decât cu aportul unui grup select de angajaţi extraordinari "

ACESTA NU ESTE UN TEST

297

America se află, astăzi, în situaţia IBM . Americanul de rând trebuie să devină o persoană specială, specializată, în stare să sintetizeze sau să se adapteze. Sarcina guvernului şi a mediului de afaceri nu este aceea de a garanta cuiva o slujbă pe viaţă zilele acelea au apus. Acest tip de contract social a fost pulverizat de aplatizarea Pământului . Ceea ce guvernul poate şi trebuie să garanteze cetăţenilor este şansa fiecăruia de a-şi creşte potenţialul de angajare. Nu vrem ca America să reprezinte la nivel mondial ceea ce a reprezentat IBM în industria computerelor în anii ' 80 : deschizătorii de drum care au devenit apoi prea timizi , prea aroganţi şi prea plafonaţi ca să continue jocul . Vrem ca America să fie ca IBM renăscută din propria-i cenuşă. Totuşi , a explica oamenilor o nouă provocare nu înseamnă doar diagnosticarea problemei şi enunţarea adevărului despre felul în care rămânem în urmă. Înseamnă, de asem*nea, să-i faci să-şi deschidă mintea, să înţeleagă capacitatea noilor tehnologii de a rezolva vechile probleme . Conducerea politică, la rândul ei , înseamnă mai mult decât o competiţie câştigată de cine oferă mijloace de securitate socială mai gene roase . Da, trebuie să atenuăm temerile oamenilor, dar trebuie să le stimulăm şi ima ginaţia . Politicienii pot să ne sporească temerile, creându-ne astfel un handicap, sau pot să ne inspire şi astfel să ne dea aripi . Cu siguranţă nu e uşor să-i faci pe oameni să devină pasionaţi de lumea aplatizată . E nevoie de o brumă de imaginaţie . Preşedintele Kennedy a înţeles că Statele Unite şi Uniunea Sovietică nu se întrec într-o cursă spaţială, ci într-o cursă ştiinţifică, în fapt, o veritabilă întrecere educaţională. Totuşi , preşedintele a ales să-i înflăcăreze pe americani într-atât încât să facă sacrificiile necesare şi să se apuce serios de treabă pentru a câştiga Războiul Rece - eventualitate ce reclama un progres uriaş în ştiinţă şi inginerie - , alegând viziunea trimiterii unui om pe Lună şi nu a unei rachete nucleare asupra Moscovei . Dacă preşedintele Bush este în căutarea unui proiect similar, cu valoare de moştenire profetică, are la îndemână unul care de-abia aşteaptă să fie adoptat - o iniţiativă ştiinţifică naţională care să reprezinte pentru generaţia noastră echivalentul omului pe Lună : un program general privind energiile alter native şi conservarea energiei care, în zece ani , să îi asigure Americii independenţa energetică. Dacă preşedintele Bush ar face din independenţa energetică echivalentul omului pe Lună, dintr-o lovitură ar secătui veniturile care alimentează terorismul , ar forţa Iranul , Rusia, Venezuela şi Arabia Saudită să păşească pe calea reformelor ceea ce nu vor face niciodată atât timp cât un baril de petrol costă 60 de dolari - , ar întări dolarul şi şi-ar îmbunătăţi imaginea în Europa realizând un proiect grandios de reducere a încălzirii globale. Ar crea, de asem*nea, un flux de energie magnetică şi i-ar inspira pe tineri să contribuie atât la războiul împotriva terorismului , cât şi la viitorul Americii, alegând, ca şi în trecut, să devină savanţi , ingineri şi mate maticieni . ,,Acesta nu e doar un meci în care câştigă ambele echipe " , afirmă Michael Mandelbaum . ,, Este un meci în care câştigă chiar şi echipele care nu joacă. " Am fost extraordinar de surprins să văd că editorialele mele, care au avut ecouri dintre cele mai pozitive, în special în rândul tinerilor, au fost cele care l-au îndemnat pe preşedinte să atragă atenţia asupra problemei energiei . Mobilizând toate forţele şi toată priceperea naţiunii pentru a produce, la început de secol XXI , o sursă de

298

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

energie regenerabilă, George W. Bush are şansa să devină pentru americani , dintr-o singură mişcare, atât Nixon în vizită în China, cât şi JFK trimiţând omul pe Lună . Domnul preşedinte Bush a recunoscut, oarecum tensionat, importanţa capitală a acestui proiect în Discursul despre Starea Naţiunii pe anul 2006 , dar încă nu a întreprins aproape nimic în această direcţie.

Fortificarea muşchilor Deoarece angajarea pe viaţă este o formă de ţesut adipos pe care o lume plată pur şi simplu nu o mai poate susţine, aplatizarea miloasă caută să-şi concentreze energia asupra metodelor prin care guvernul şi mediul de afaceri pot spori potenţialul de angajare pe viaţă al fiecărui l ucrător. Potenţialul de angajare pe viaţă necesită înlocuirea ţesutului gras cu muşchi . Contractul social pe care progresiştii ar trebui să încerce să-l impună în relaţiile dintre guvern şi salariaţi , dintre companii şi salariaţi , este unul care să afirme : ,, Nu vă putem garanta angajarea pe viaţă. Dar vă putem garanta că ne vom strădui să vă oferim instrumentele cu care să vă măriţi potenţialul de angajare pe viaţă - cu care să deveniţi mai capabili de a acumula cunoştinţele sau experienţa necesare pentru a vă adapta, a sintetiza şi a colabora cu succes etc. " În lumea plată, lucrătorul individual va deveni tot mai responsabil în gestionarea propriei cariere, a riscurilor, a securităţii sociale, iar rolul guvernului şi al mediului de afaceri este acela de a-i ajuta pe muncitori să-şi fortifice muşchii de care au nevoie în această acţiune . „Muşchii " de care salariaţii au cea mai mare nevoie sunt beneficiile portabile şi oportunităţile de educaţie permanentă. De ce acestea două ? Deoarece sunt cele mai importante bunuri care îl fac pe muncitor mobil şi adaptabil . După cum remarcă Robert Lawrence, economist la Universitatea Harvard , bunurile cele mai de preţ pe care le-a deţinut întotdeauna economia americană au fost flexibilitatea şi mobil itatea atât a forţei de muncă, cât şi a legislaţiei muncii . Ţinând cont de această realitate, afirmă Lawrence, devine din ce în ce mai impor tant pentru societate, în l imitele posibilului , să facă beneficiile şi educaţia - cele două ingrediente-cheie ale potenţialului de angajare - cât mai flexibile cu putinţă. Nu este de dorit ca oamenii să simtă că trebuie să lucreze veşnic pentru aceeaşi companie doar ca să-şi păstreze pensia şi asigurările medicale. Cu cât mai mobilă se simte forţa de muncă - în materie de servicii medicale , pensie şi posibilităţi de educaţie permanentă -, cu atât va fi mai dispusă şi mai capabilă să facă pasul către noi industrii şi să exploreze noi slujbe de nişă, create de lumea plată, să se mute de la companii muribunde la companii înfloritoare. Crearea cadrului legal şi instituţional pentru a asigura portabilitatea contribuţiilor sociale pentru pensii şi servicii medicale - altele decât Asigurările Sociale şi sistemele de asigurări de sănătate Medicare şi Medicaid - îi va ajuta pe oameni să-şi fortifice muşchii de care vorbeam. Astăzi , aproximativ 50 % dintre americani nu au alt plan de asigurări de pensie în afară de Asigurările Sociale . Cei îndeajuns de norocoşi să

ACESTA NU ESTE UN TEST

299

detină aşa ceva au dificultăti în păstrarea acestui plan atunci când îşi schimbă locul de muncă. Avem mare nevoie de o singură schemă de pensionare, simplă, universală şi portabilă, în conformitate cu propunerile Institutului pentru Politici Progresiste, care ar înlătura hătişul derutant al celor 1 6 tipuri diferite de contributii cu amânare la plata taxelor, oferite în prezent de guvern, şi care ar unifica aceste diverse tipuri de con tributii sociale în unul singur. Acest plan universal , care ar intra în vigoare odată cu prima angajare, i-ar încuraja pe salariati să opteze pentru programe private de econo misire, de tip 401 (k) • , cu amânare la plata taxelor. Fiecare salariat, împreună cu patronul său , ar putea depune contributii în bani-gheată, bonusuri , cote de profit sau acţiuni la bursă, în funcţie de felul beneficiilor oferite de respectivul patron. Acestor resurse financiare li s-ar permite astfel să crească, scutite de taxă, indiferent de portofoliul de economii sau de investitii pentru care optează salariatul . Dar dacă salariatul şi-ar schimba locul de muncă, atunci şi-ar putea lua cu el portofoliul , fără să fie nevoit să şi-l retragă sau să-l lase sub umbrela vechiului angajator. Există optiuni de reinvestire a contributiilor, dar sunt complicate şi tocmai de aceea multi salariati nu profită de ele. Formatul universal de pensie ar simplifica reinvestirea contributiei sociale, făcând-o accesibilă şi previzibilă, astfel încât grija fondului individual de pensie per se nu ar mai împiedica pe nimeni să-şi schimbe locul de muncă . Fiecare patron ar putea oferi în continuare propriul său plan privat de beneficii 401 (k) ca formă de stimulent în atragerea de angajaţi . Dar în cazul în care un salariat s-ar muta la o altă firmă, inves titiile în planul 401 (k) individual ar fi pur şi simplu vărsate automat în contul său universal de pensie . Cu fiecare nou loc de muncă, un salariat ar putea iniţia un nou plan privat 401 (k) , în vreme ce la fiecare nouă mutare beneficiile ar fi depozitate în acelaşi cont universal de pensie . Pe lângă acest program de pensii , simplu , universal şi portabil , Will Marshall , preşedintele Institutului pentru Politici Progresiste, face o serie de propuneri legisla tive care ar permite salariatiilor să poată avea acces cu mai multă uşurintă la acţiuni cotate la bursă ale întreprinderilor unde lucrează . Asem*nea modificări legislative ar stimula, prin reduceri de taxe, companiile care oferă mai multor salariati acţiuni cotate la bursă, într-un interval cât mai scurt de timp , şi ar penaliza companiile care nu procedează astfel . În parte , creşterea mobilitătii salariale înseamnă crearea mai multor moduri de a transforma tot mai multi salariati în detinători de părţi sociale, pe lângă dreptul de proprietate asupra fortei de muncă individuale. ,, Ne dorim ca salariaţii să se considere membri ai unui acţionariat, care contribuie la efortul de capitalizare al lumii globale, nu doar concurează pe piaţa globală a muncii " , afirmă Marshall . ,, Cu totii trebuie să fim şi proprietari , nu doar salariaţi retribuiti . Politicile fiscale publice trebuie să se concentreze în această direcţie - să se asigure că oamenii dispun de resurse care produc bunăstare la intrarea în secolul XXI la fel cum s-a reuşit în cazul proprietătii locative în secolul XX . " De ce ? Fiindcă există tot mai multe lucrări de specialitate care afirmă că salariaţii care fac parte din acţionariat, care primesc şi ei o felie din tort, ,, sunt mult mai *

Un plan de pensii popular în Statele Unite care permite angajatului să-şi depună un procentaj din salariu într-un cont de investitii scutit de taxe ş i ales de angaj ator (n . t . ) .

300

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

ataşaţi de valorile sistemului capitalist democratic american, precum şi de politicile care îi menţin dinamismul " , continuă Marshall . Pe lângă proprietatea locativă, acesta este încă un mod de a reitera legitimitatea capitalismului democratic. De asem*nea, participarea la acţionariat este încă un mod de a energiza sistemul , căci salariaţii care sunt şi proprietari sunt mai productivi la locul de muncă . În plus, într-o lume plată, în care fiecare lucrător se va confrunta cu o concurenţă acerbă, cu cât va avea mai multe oportunităţi de a face avere, prin puterea pieţei şi a capitalizării dobânzii , cu atât mai mult va fi în stare să devină de sine stătător. Este nevoie să le oferim salariaţilor cât mai mulţi factori de stabilizare şi să le facilităm accesul Ia acţiuni cotate Ia bursă în aceeaşi măsură ca şi plutocraţilor. În loc să ne concentrăm asupra protejării celor care deţin capitalul existent , cum se pare că fac conservatorii , haideţi mai bine să ne concentrăm asupra lărgirii cercului deţinătorilor de capital . În ceea ce priveşte sistemul de asigurări de sănătate - asupra căruia nu voi intra în detalii, deoarece ar însemna să scriu o altă carte -, este esenţial să elaborăm un plan de asigurări de sănătate portabil care să uşureze întru câtva povara resimţită de angajatori în asigurarea şi gestionarea fondurilor de acoperire. Aproape fiecare întreprinzător cu care am stat de vorbă în procesul de documentare al acestei cărţi mi-a mărturisit că creşterile necontrolate ale costurilor din sistemul sanitar american au reprezentat un motiv serios de strămutare a facilităţilor de producţie în străinătate, unde beneficiile sunt mai limitate ori inexistente sau unde există Case Naţionale de Asigurări de Sănătate . Î ncă o dată, menţionez că sunt în favoarea programului de asigurări de sănătate portabil propus de Institutul pentru Politici Progresiste (IPP) . Ideea este de a înfiinţa , în fiecare stat, fonduri colective de achiziţii, după modelul în care se finanţează Congresul şi funcţionarii federali. Aceste fonduri-bazin ar stabili regulile şi ar crea piaţa în cadrul căreia companiile de asigurări ar putea oferi un meniu de opţiuni . Atunci fiecare patron ar fi responsabilizat astfel încât să ofere acest meniu de opţiuni fiecărui nou angajat. Salariaţii ar putea alege pachete de acoperire completă, parţială sau minimă a costurilor sanitare. Oricum, în acest caz, nu ar exista salariat neasigurat. În funcţie de angajator, toate primele sau o parte din ele ar fi acoperite de firmă, iar restul pachetului , de către angajat. În rest, patronii nu ar avea nici o responsabilitate în negocierea planurilor de asigurări cu companiile de profil, acolo unde influenţa lor este foarte redusă. Fondurile-bazin de stat sau federale ar rezolva chestiunea asigurărilor. Astfel , angajaţii s-ar bucura de o deplină mobilitate şi şi-ar putea transfera asigurarea de sănătate la orice nou loc de muncă . Acest tip de plan a funcţionat ca uns pentru membrii Congresului ; de ce să nu-l oferim şi publicului larg ? Muncitorilor nevoiaşi şi celor cu venituri reduse, care nu şi-ar putea permite un plan de asigurări , li s-ar acorda o subvenţie guvernamentală în acest sens . Dar ideea de fond este aceea de a înfiinţa o piaţă privată de asigurări , supervizată, reglementată şi subvenţionată de guvern, în cadrul căreia regulile generale sunt stabilite de guvern, pentru a nu exista doar înregistrări de angajaţi sănătoşi sau cazuri de refuzuri arbitrare de acordare a tratamentului . Întregul sistem sanitar este administrat privat, în vreme ce misiunea angajatorilor este de a uşura angajaţilor lor intrarea într-un asem*nea fond

ACESTA NU ESTE UN TEST

30 1

colectiv de stat şi , în cele mai fericite cazuri , de a-i ajuta să achite o parte din primele de asigurare sau în întregime, fiind însă scutiti de orice răspundere în actul medical propriu-zis. Totuşi, pe durata tranziţiei , angajatorilor li s-ar permite în continuare să ofere pachete de asigurări de sănătate drept stimulente, în timp ce salariaţii ar avea două opţiuni : fie acceptă pachetul oferit de patron, fie aleg meniul de opţiuni pus la dispoziţie prin fondurile de achiziţii de stat. (Pentru detali i , vizitaţi situl www. ppionline . org . ) S e pot analiza î n detaliu aceste propuneri , dar cred că, în linii mari , criteri ile care le-au inspirat sunt corecte : într-o lume în curs de aplatizare, în care securitatea socială a salariatului nu mai poate fi garantată de corporatii prezente în Fortune 500, care oferă, în ordine descrescătoare, planuri de pensionare şi de asigurări de sănătate, avem nevoie de tot mai multe soluţii de colaborare - din partea guvernului , a forţei de muncă, a mediului de afaceri - care să promoveze angajaţi independenţi , dar nu să-i lase Ia voia întâmplării . Când vine vorba de „fortificarea muşchilor" în ceea ce priveşte potentialul de angajare pe viaţă, guvernului îi revine încă un rol de o importantă capitală : perfec ţionarea nivelului educaţional al întregii forţe de muncă din America . În capitolul 7 am discutat despre educaţia potrivită pentru adjudecarea slujbelor noii clase de mijloc. Dar ca să-i faci pe oameni să înveţe cum se învaţă, cum să-şi cultive inteli genta , să fie adaptabili, să devină capabili să sintetizeze informaţia, trebuie să te asiguri că încep prin a învăţa noţiunile fundamentale. Educaţia adevărată nu se poate construi decât pe bazele asimi lării de noţiuni fundamentale - capacitatea de a înţelege texte scrise, de a redacta, de a deprinde aritmetică şi notiuni ştiinţifice elementare. Dacă nu există destui americani cu o asem*nea bază solidă, nici măcar nu putem spera să construim o nouă clasă de mijloc de amploarea necesară creşterii continue a nivelului nostru de trai . Ne-am mai confruntat cu asem*nea situaţii . Secol după secol , odată ce omenirea împinge tot mai departe frontierele cunoaşteri i , munca la orice nivel devine mai complexă, necesitând abilităţi sporite în recunoaşterea de tipare şi rezolvarea de probleme . Cumva, acum 1 50 de ani am început tranziţia de la o societate prepon derent agrară la una industrială - şi am sfârşit prin a asigura majorităţii americanilor un nivel de trai relativ ridicat . Cum de am reuşit ? Am început prin a decreta obligativitatea învăţământului liceal . ,,Am decis că fiecare american va beneficia de studii liceale " , afirmă Paul Romer, economist la Universitatea Stanford . ,, Aceasta a fost menirea mişcării pentru studii liceale de la începutul secolului XX . " După cum au demonstrat specialiştii în istoria economiei într-o sumedenie de studii (vezi , în principal , lucrările economiştilor de la Harvard Claudia Goldin şi Larry Katz) , atât tehnologia, cât şi comerţul cresc nivelul general al veniturilor - fac „tortul " global mai mare - , dar acestea tind să fluctueze în favoarea forţei de muncă cu calificare superioară , în detrimentul celei cu calificare redusă. Cum societatea americană a produs tot mai multe persoane cu calificare superioară decretând obligativitatea învăţământului liceal , acest fapt a permis unui număr tot mai mare de oameni să-şi sporească veniturile , în contextul unei economii generatoare de venituri din ce în ce mai mari . Spre mij locul secolului trecut am

302

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

îmbogătit sistemul , pe lângă mişcarea pentru studii liceale, cu GI Bill * şi cu învă tământul universitar modem. ,,Acestea au fost idei vizionare" , remarcă Romer, ,, iar ceea ce ne lipseşte în mo mentul de fată este imaginatia politică de a înfăptui ceva la fel de revolutionar şi de important pentru tranzitia în secolul XXI, cum am făcut în secolele al XIX-iea şi XX " Provocarea evidentă, adaugă Romer, este să facem învătământul superior, la nivel de colegiu şi universitate, dacă nu obligatoriu , atunci subventionat de guvern, pentru o perioadă de măcar doi ani, indiferent de institutia de învătământ : universitate de stat, colegiu regional sau şcoală tehnică . Învăţământul superior capătă o importantă capitală pe măsură ce lumea se aplatizează, deoarece tehnologia va cerne vechile locuri de muncă şi va da naştere altora noi , mai complexe, într-un interval de timp mult mai rapid decât trecerea de la economia agrară la cea industrială. Educarea unui număr tot mai mare de cetăteni la nivel de învăţământ superior are două efecte. În primul rând , produce un număr mai mare de persoane calificate pentru a revendica slujbele cu valoare adăugată mai mare din noile nişe profesionale, care reclamă abilităti superioare în recunoaşterea structurilor, sintetizare şi rezolvarea de probleme complexe. În al doilea rând, reduce numărul celor aflaţi în căutare de slujbe cu calificare redusă, de la drumari şi muncitori în construcţii şi reparaţii la barmani în cafenelele Starbucks . Prin micşorarea „ rezervelor" de lucrători cu calificare inferioară îi ajutăm pe aceştia să-şi stabilizeze veniturile salariale (cu conditia să controlăm şi fluxul de imigranţi cu calificare redusă) , deoarece există tot mai putini oameni disponibili să presteze aceste munci. Nu este un accident faptul că instalatorii îşi permit să ceară 75 de dolari pe oră în ariile metropolitane sau că e greu să găseşti menajere sau bucătari de calitate. Bravo lor. Ne dorim ca serviciile lor să fie şi mai solicitate şi să câştige decent. Abilitatea Americii, manifestată între mijlocul secolului al XIX-iea şi mijlocul secolului XX , de a-şi pregăti profesional cetăţenii , de a limita imigratia şi de a reduce numărul de slujbe cu calificare redusă îndeajuns pentru a le asigura salarii decente a reprezentat cheia creării unei clase de mijloc în sânul căreia să nu existe mari decalaje între venituri . ,, Într-adevăr" , remarcă Romer, ,,între sfârşitul secolului al XIX-iea şi mijlocul secolului XX am înregistrat o reducere a decalajului între venituri . Dar în ultimii 20-30 de ani asistăm la o creştere a acestui decalaj , ceea ce ne spune că trebuie să alergăm mai repede ca să ne putem mentine în acelaşi loc " Cu fiecare nouă descoperire tehnologică şi odată cu creşterea în complexitate a serviciilor se cere un nivel din ce în ce mai avansat al abilitătilor pretinse de noile profesiuni . Să devii din argat la fermă operator telefonic, capabil să vorbeşti corect englezeşte şi să fii politicos cu clientii , a însemnat un pas important. Dar să treci de la slujba de operator telefonic, după ce postul a fost externalizat în India, Ia capacitatea de a instala sau repara sisteme de poştă telefonică - sau de a crea soft-uri pentru ele necesită, pe plan profesional , un uriaş salt înainte. Nu este importantă doar extinderea universitătilor de cercetare, cantitativ şi cali tativ, către extremitatea superioară a spectrului , ci şi extinderea numărului de şcoli

Legea de Reintegrare Socială a Veteranilor (n.t. ).

ACESTA NU ESTE UN TEST

303

tehnice şi colegii regionale disponibile. Oricine ar trebui să aibă şansa de a-şi continua studiile după terminarea l iceului . Altfel , copiii din familii cu venituri mai mari se vor alege cu abilităţile cerute de noile profesiuni şi îşi vor revendica partea lor de profit, în timp ce copiii din familii cu venituri mici nu vor avea nici o şansă . Trebuie să mărim nivelul subvenţiilor acordate de guvern pentru a faci lita unui număr tot mai mare de tineri înscrierea la colegii regionale şi pentru a oferi unui număr tot mai mare de muncitori cu cal ificare redusă şansa de a se recalifica . JFK şi-a dorit să trimită omul pe Lună . Viziunea mea este să-l trimitem pe fiecare american, bărbat sau femeie , într-un campus universitar. Angajatorii au o contribuţie crucială în a creşte potenţialul de angajare pe viaţă al salariaţilor lor, ajutându-i , pentru început, să devină mai adaptabili prin intermediul educaţiei permanente . Să luăm , de exemplu , CapitalOne, companie globală produ cătoare de carduri de credit, care a început să delocal izeze elemente ale operaţiilor sale cu caracter secret, încredinţându-le în ultimii ani companiilor Wipro şi Infosys din India . Concurând pe piaţa globală a serviciilor financiare, compania a crezut de cuvi inţă că trebuie să profite de toate oportunităţile de reducere a costurilor de care profită şi concurenţa . Totuşi, CapitalOne a început prin a încerca să-şi educe angajaţii în cadrul unor ateliere de discuţii referitoare la evoluţia companiei în contextul concurenţei . Astfel a devenit clar că nu mai există nici un loc călduţ de muncă în care să fie posibilă angajarea pe viaţă - nici în CapitalOne, nici în exterior. Apoi compania a pus la punct un program consol idat de pregătire a programatorilor, angajaţii cei mai afectaţi de externalizare. Compania lua, de exemplu , un programator specialist în unităţi centrale de procesare şi îl învăţa cum să devină specialist şi în sisteme distribuite . CapitalOne a desfăşurat programe de pregătire similare în toate domeniile sale de activitate, de la împrumuturi auto la managementul riscurilor. Ca urmare a acestui program , salariaţii care au plecat, în cele din urmă , din companie din cauza external izării au devenit sintetizatori mult mai buni , au devenit mai adaptabili, având astfel şanse sporite să-şi găsească un nou loc de muncă, deoarece beneficiaseră de programul consolidat de pregătire. Ceilalţi beneficiari ai programului de pregătire, păstraţi de CapitalOne, şi-au crescut şi ei gradul de adaptabilitate , devenind mai valoroşi pentru companie datorită capacităţii de a îndeplini sarcini multiple. De aceea este în beneficiul întregii societăţi ca guvernul să acorde subvenţii sau stimulente fiscale companiilor, pentru ca acestea să poată oferi , în cadru intern, o gamă cât mai largă de oportunităţi de învăţare. În ziua de azi , meniul programelor de pregătire profesională având ca suport Internetul este enorm - de la programe de licenţă online la ghiduri de pregătire în diferite special izări în cadrul intern al companiilor. (Cu fiecare săptămână, noi descoperiri tehnologice facilitează şi îmbo găţesc procesul de învăţare. De pildă, suntem încă în faza de evaluare a potenţialului educativ al punerii cursurilor ţinute de mari profesori pe suport video . De ce să accepţi incompetenţa unor profesori de-ai tăi când ai la îndemână un profesor grozav pe ecranul monitorului ? ) Acest meniu nu este doar enorm şi în continuă creştere ; costurile companiei care oferă asem*nea opţiuni educaţionale sunt foarte reduse . Cu cât companiile asigură mai multe oportunităţi de învăţare permanentă, cu atât baza integrată de abil ităţi profesionale ale forţei lor de muncă se lărgeşte, companiile

304

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

achitându-se astfel şi de obligatia morală fată de salariatii ale căror slujbe sunt externalizate, asigurându-se că, la plecare, salariatii sunt mai „angajabili " decât la venire. Dacă putem vorbi astăzi de un nou contract social implicit între angajatori şi angajati , acesta ar trebui să sune astfel : Tu îmi oferi munca ta, iar eu îţi garantez că, atât timp cât vei lucra aici, îţi voi oferi toate oportunităţile - prin avansare profe sională sau programe de pregătire - ca să ai un potenţial mai bun de angajare, să devii mai adaptabil. George Miller, înteleptul şi încercatul congresman democrat, de loc din districtul East Bay (San Francisco) , implicat profund în activitatea şcolilor publice din regiune, mi-a spus odată : ,, Educatia înseamnă un proces, nu doar locul unde mergi la şcoală" Educatia poate şi trebuie să se desfăşoare pretutindeni permanent - în şcoli , î n birouri, acasă, î n retea, î n sala de clasă, pe iPod - , c u profesori conventionali , prin metode d e autoinstruire, prin jocuri în retea ; orice metodă este eficientă. N u ai voie să te laşi pe tânjală pentru că undeva te pândeşte un concurent care nu se lasă. Trebuie nu doar să ne dublăm eforturile pentru a fortifica „muşchii" fiecărui american, ci şi să continuăm să importăm „muşchi " din străinătate pentru a compensa deficitul educational din sistem. Î n marea lor majoritate, inginerii, fizicienii şi savantii indieni , chinezi , ruşi, japonezi , coreeni , iranieni, arabi şi israel ieni care vin să muncească sau să studieze în Statele Unite sunt cetăteni-model . Sunt familişti , bine educati şi sârguincioşi, şi nu ar refuza şansa de a deveni cetăteni americani . Sunt exact genul de oameni de care are nevoie această ţară, şi nu putem permite FBI , CIA şi Securitătii Nationale, în zelul lor de a-l neutraliza pe viitorul Mohammed Atta * , să-l îndepărteze şi pe viitorul Sergey Brin, cofondator al Google, născut în Rusia. După cum mi s-a confesat un prieten programator, arhitect de sisteme : „ Dacă într-o bună zi o să-mi ia un străin slujba, aş prefera să fie un cetăţean american, care să se numere printre cei care-mi plătesc pensia" Personal , sunt în favoarea unei politici de imigrare care să acorde o viză de lucru de 5 ani fiecărui student străin care îşi dă doctoratul la o universitate americană acre ditată, în orice domeniu . Nu mă interesează dacă e vorba de mitologie elină sau de matematică. Dacă putem atrage crema intelectualitătii de pe mapamond , acest lucru va constitui întotdeauna un câştig net pentru America . Dacă lumea aplatizată înseamnă interconectarea tuturor rezervelor de cunoaştere, vrem ca rezerva noastră să fie cea mai mare. După cum spunea Bill Brody, preşedintele Universitătii J ohns Hopkins : ,,Ne aflăm în toiul unei căutări globale de talente, aşa că ar trebui să facem tot posibilul să perfectionăm metodele de recrutare în America, pentru că unul dintre nou-veniti va fi la fel de mare ca Babe Ruth - şi de ce l-am lăsa să se ducă în altă parte ? "

Teroristul sinucigaş care a pilotat primul avion (cursa li a companiei American Airlines) ce s-a ciocnit de World Trade Center la li septembrie 2001 (n. t. ).

ACESTA NU ESTE UN TEST

305

„Grăsimea" benefică Căi de amortizare care merită păstrate Chiar dacă multe dintre mijloacele de sigurantă oferite de corporatii şi de guvern vor dispărea în contextul competitiei globale din lumea aplatizată, putină „grăsime " tot va trebui păstrată şi chiar adăugată . Oricine se preocupă de sănătatea proprie ştie că există „grăsimi bune " şi „grăsimi nocive " - oricine , fără exceptie, are nevoie de o oarecare cantitate de grăsimi . La fel stau lucrurile şi cu tările lumii plate . Asigurările sociale reprezintă grăsimile bune, şi vor trebui mentinute. Un sistem de asistentă socială care descurajează cetătenii să muncească este grăsime nocivă . În fapt, asigurările salariale reprezintă genul de grăsimi benefice care vor trebui adăugate pentru a face fată lumii plate . Conform unui studiu efectuat de Lori Kletzer, economist la Universitatea California din Santa Cruz, în anii ' 80 şi '90, două treimi din muncitorii care şi-au pierdut sluj bele în industriile manufacturiere, afectate de concurenta de peste ocean, au câştigat mai putin la următorul loc de muncă . Un sfert dintre salariati i care şi-au pierdut sluj bele şi au fost reangajati au înregistrat scăderi ale veniturilor cu peste 30 % . Pierderea slujbei , dintr-un motiv sau altul , este o traumă - atât pentru salariat, cât şi pentru familia sa -, dar în special pentru salariatii mai în vârstă, care sunt mai puţin capabili să se adapteze la noi tehnici de produqie sau le lipseşte instruirea şi cal ificarea, necesare unei slujbe în domeniul serviciilor. Ideea de asigurare pe salarii a fost propusă prima dată în 1 986 de către Robert Lawrence, de la Harvard , şi de Rohert E. Litan, de la Institutul Brookings, în cartea intitulată Saving Free Trade (Cum să salvăm liberul-schimb) . Ideea a lâncezit o peri oadă, apoi a prins iarăşi aripi în 2001 , îmbogătită cu o analiză adusă la zi , efectuată de Kletzer şi Litan. Tot în 2001 , ea a stârnit tensiuni politice în US Trade Deficit Commission (Comisia Bipartită pentru Deficit Comercial a Statelor Unite) . Membrii comisiei nu s-au pus de acord în nici o privintă - inclusiv asupra cauzelor deficitului comercial şi a căilor de contracarare -, dar au fost cu totii de acord că asigurările sala riale reprezintă o idee înteleaptă . „Comertul creează câştigători şi perdanţi şi am conceput mecanisme prin care câştigătorii să-i poată compensa pe perdanţi, în special pe cei care se bucurau de venituri salariale mari într-o anume slujbă şi deodată s-au trezit cu salarii mult mai mici la noul loc de muncă" , afirmă Lawrence. Chestiunea trebuie gândită în felul următor, explică el : fiecare salariat posedă „abilităti generale şi abilităti specifice " pentru care este plătit, iar la schimbarea locului de muncă aceste abilităti ies uşor la iveală. Poti să fii absolvent de colegiu, cu atestat în contabilitate, sau poti să fii absolvent de liceu , cu calificare în strungărie. Ambele calificări se reflectă în salariul tău . Dar să presupunem că, într-o bună zi , slujba ta de strungar este mutată în China, iar postul în contabilitate primară este externalizat în India, şi trebuie să-ti găseşti un alt loc de muncă . Probabil că noul tău patron nu îţi va oferi nici o compensatie pentru abilitătile specifice, deoarece calificarea ta ca operator de maşini-unelte sau cea de contabil nu îi folosesc la mare lucru . Asigurarea salarială, în acest caz , te-ar

306

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

compensa pentru vechile abilităţi specifice, pentru o anumită perioadă, timp în care îţi găseşti un nou loc de muncă şi deprinzi noi abilităţi specifice . Programul standard al ajutorului de şomaj acordat de stat mai uşurează soarta muncitorilor, dar nu vine în întâmpinarea preocupărilor lor crescânde legate de declinul veniturilor salariale obţinute într-o nouă slujbă şi de incapacitatea de a-şi plăti asigurarea medicală pe perioada şomajului atunci când îşi caută un nou loc de muncă. Pentru a îndepl ini condiţiile cerute de asigurarea salarială, lucrătorii în căutare de compensaţii pentru slujba pierdută ar trebui să ţină seama de următoarele trei criterii . În primul rând , să-şi fi pierdut slujba ca urmare a unei forme de dislocare - offshoring sau externalizare, restrângere de activitate sau închiderea fabricii . În al doilea rând , să fi fost angajati în acelaşi loc măcar doi ani . Şi, în al treilea rând , asigurarea salarială să nu fie plătită până ce muncitorul nu-şi găseşte o nouă slujbă, ceea ce i-ar stimula puternic pe şomeri să-şi caute rapid noi slujbe şi le-ar mări şansele de a se recalifica la locul de muncă . O calificare la locul de muncă este întotdeauna cel mai bun mod de a deprinde noi abililăti - în loc să te înscrii într-un program guvernamental de reconversie profesională, fără nici o garantie că vei obţine vreo slujbă la terminarea cursului şi rămânând şomer pe toată durata lui . Muncitorii care ar îndeplini aceste conditii ar primi , timp de doi ani , compensatii băneşti care să acopere jumătate din suma cu care le-a scăzut veniturile salariale obtinute la precedentul loc de muncă (cifrate la nu mai mult de IO . OOO dolari pe an) . Kletzer şi Litan au mai propus ca guvernul să plătească, pe o perioadă de până la 6 luni , jumătate din echivalentul primelor de asigurare medicală tuturor muncitorilor „ dislocaţi " Asigurarea salarială mi se pare o idee mult mai bună decât să te bizui doar pe asigurarea de şomaj tradiţională, oferită de stat, care, de regulă , acoperă numai aproximativ 50 % din veniturile salariale ale majoritătii lucrătorilor, este limitată la o perioadă de 6 luni şi nu îi ajută pe cei care suferă o pierdere de venituri după ce îşi găsesc o nouă slujbă. În plus, după cum remarcă Kletzer şi Litan, deşi toti salariatii disponibilizati au astăzi dreptul de a-şi achiziţiona asigurare medicală nesubvenţionată de Ia fostul angajator, dacă la angajare li s-a oferit asigurare de sănătate, mulţi muncitori rămaşi şomeri nu dispun de suficienti bani pentru a profita de această garantie . De asem*nea, deşi muncitorii şomeri pot lua ajutor de şomaj încă 52 de săptămâni , dacă se înscriu într-un program acreditat de reconversie profesională, ei nu au nici o garantie că îşi vor găsi vreo slujbă la terminarea cursului . Din aceste motive, sunt de părere că propunerea Kletzer-Litan este o solutie rezonabilă de amortizare a şocului resimtit de muncitori într-o lume plată . Mai ales că ne-am putea permite cu uşurintă să implementăm un asem*nea program . Litan estimează că, la o rată a şomajului de 5 % , costurile cu asigurarea salarială şi sub ventia pentru asigurarea medicală s-ar ridica în prezent la 8 miliarde de dolari pe an, o bagatelă faţă de impactul pozitiv pe care l-ar putea avea programul asupra muncito rilor. Acest program nu ar înlocui clasicul ajutor de şomaj acordat de stat muncitorilor care optează pentru el, ci, dacă ar ajunge să functioneze după cum se preconizează , ar putea practic reduce costul programelor de asistentă socială prin reîncadrarea mai rapidă a şomerilor în câmpul muncii.

ACESTA NU ESTE UN TEST

307

Unii vor întreba : Ce motive am avea să fim milostivi ? De ce să dăm pomeni , să întretinem stări de fricţiune, să ridicăm bariere ? Dati-mi voie să mă exprim cât mai direct cu putintă : în zilele noastre, dacă nu eşti adeptul aplatizării miloase - dacă eşti doar adept fanatic al pietei libere ca instrument al aplatizării - , nu eşti doar crud, ci şi nesăbuit. Înseamnă practic să provoci, mai devreme sau mai târziu, o reacţie politică necontrolată din partea celor loviti de acest proces de aplatizare, iar această reacţie ar putea fi una feroce dacă vom intra într-o perioadă de recesiune prelungită . Tranzitia spre o lume plată va da bătăi de cap multor oameni . Iată ce îmi spunea Joshua S . Levine, director tehnologic la E*Trade : ,, Ştii cum e când treci câteodată printr-o perioadă grea şi ai nevoie de un respiro , numai că acel respiro nu mai vine. De exemplu, să-i luăm pe salariatii liniilor aeriene. Au trecut prin experienta groaz nică a atentatelor de la 11 septembrie, după care conducerea şi sindicatele din dome niu au negociat timp de 4 luni , iar conducerea a anunţat : «Dacă sindicatele nu renunţă la 2 miliarde de dolari din banii pentru salarii şi beneficii, va trebui să închidem compania» . Şi, după o nouă rundă de negocieri la sânge, sindicatele au acceptat. Îmi vine să şi râd , pentru că ştii foarte bine că peste câteva luni conducerea o să vrea o nouă reducere . . . E un ciclu fără sfârşit . Nimeni nu ar trebui să-mi ceară să-mi reduc, an de an , bugetul . Ştim cu toţii că în fiecare an se aşteaptă de la noi să facem mai multe cu bani mai putini . Dacă produci venituri , se aşteaptă de la tine să produci mai mult de la an Ia an ; dacă economiseşti la capitolul cheltuieli , se aşteaptă de la tine să economiseşti mai mult de la an la an. Nu poti niciodată să-ti iei vreo pauză" Dacă societătile nu sunt capabile să gestioneze tensiunile generate de această aplatizare, va apărea o reacţie de nemulţumire şi fortele politice vor încerca să reintroducă unele fricţiuni şi unele bariere protecţioniste , actualmente eliminate de fortele aplatizante - dar o vor face într-o manieră brutală care, în numele imperati vului de a-i proteja pe cei slabi, va sfârşi prin a coborî nivelul de trai al tuturor. Fostul preşedinte mexican Ernesto Zedillo este foarte sensibil la această problemă, după ce a trebuit să gestioneze tranzitia Mexicului în cadrul NAFTA, cu toate impedimentele sale asupra societătii mexicane . Vorbind despre procesul de aplati zare, el mi-a spus : ,, Ar fi foarte greu de oprit, dar poate fi oprit temporar. Poate că nu-l poţi opri în totalitate, dar îl poti încetini . Şi e o mare diferentă dacă ajungi acolo în 25 de ani sau în 50. În acest interval , două sau trei generatii - care ar fi putut beneficia mai mult de extinderea globală a comertului - se vor alege doar cu firimituri " Ţineti minte, a spus Zedillo , că în spatele acestei tehnologii se găseşte o infra structură politică ce îi permite să se desfăşoare. ,, În ultimii 50 de ani s-au luat o serie de decizii politice concrete care au adus lumea exact unde se găseşte acum " , afirmă el . ,,Aşadar tot deciziile politice ar putea da peste cap întregul proces de aplatizare. " După cum glăsuieşte zicala, dacă vrei să trăieşti ca un republican, votează ca un democrat - ai mare grijă de perdanti şi de cei rămaşi în urmă. Singurul mod de a fi de partea aplatizării este să fii adeptul aplatizării miloase .

308

AMERICA ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Activismul social Un nou domeniu în care vor trebui să aibă loc clarificări îl reprezintă relatia dintre corporatiile globale şi propria lor conştiintă morală . Unii ar putea râde la ideea că o corporatie globală are conştiintă morală sau că s-ar putea aştepta din partea ei să-şi formeze una . Dar unele dintre ele chiar au conştiintă morală, iar altele vor trebui să capete una, dintr-un motiv foarte simplu : în lumea plată, cu linii de aprovizionare atât de întinse, echilibrul de putere între companiile globale şi comunitătile indivi duale în care îşi desfăşoară activitatea se deplasează tot mai mult în favoarea com paniilor, multe dintre ele cu capital american . Ca atare, aceste companii vor avea mai multă putere - nu doar de a crea valori , ci şi de a transmite valori - decât orice altă institutie transnatională de pe planetă . Activiştii sociali , împreună cu cei de mediu şi cu companiile progresiste, pot astăzi colabora în diverse direcţii care să facă şi companiile mai profitabile, şi lumea plată în care trăim una mai hună . Conceptul de aplatizare miloasă îşi propune să promoveze acest tip de colaborare. Permiteti-mi să ilustrez această notiune cu câteva exemple . Dacă ne gândim la fortele care epuizează în cel mai înalt grad biodiversitatea planetei, nu există alta mai puternică decât fermierii . Nu că ar fi dăunători naturii , dar e în firea profesiunii lor. Astfel , contează unde aleg oamenii să cultive şi să pescuiască, dacă suntem interesati de păstrarea habitatelor naturale şi a speciilor. Conservation International (CI) , una dintre cele mai puternice organizatii nonguvernamentale din lume, are ca misiune principală păstrarea biodiversitătii . De asem*nea, organizatia crede sincer în posibili tatea colaborării cu marile corporatii , deoarece când atragi în proiect un mare competitor global , faptul poate avea un impact uriaş asupra mediului înconjurător. În 2002 , McDonald ' s şi CI au perfectat un parteneriat pentru a folosi lantul global de furnizori ai McDonald 's - un leviatan care înghite cantităti enorme de carne de vită, peşte, pui , porc, pâine, salată, murături , tomate şi cartofi din cele patru colturi ale Pământului plat - nu doar în scopul producerii de valoare, ci şi de valori diferite în privinta mediului . ,, Împreună cu McDonald 's, am anal izat o serie de probleme de mediu şi am ajuns la concluzia că «acestea sunt lucrurile pe care le pot face furnizorii de alimente pentru a reduce impactul de mediu , cu costuri reduse sau chiar fără costuri» " , explică Glenn Prickett, prim-vicepreşedinte al Conservation International . Apoi , cei de la McDonald ' s s-au întâlnit cu principalii lor furnizori şi, împreună cu ei şi cu CI , au elaborat un set de reglementări în privinta a ceea ce McDonald 's numeşte „aprovizionare cu alimente responsabilă din punct de vedere social " ,, Pentru ecologişti , provocarea înseamnă luarea a sute de milioane de decizii în timp real şi contactarea unui număr similar de factori de decizie din agricultură şi industria pisci colă, care nu sunt coordonati în nici un fel , cu exceptia coordonării impuse de piată" , afirmă Prickett. ,, Căutăm aşadar parteneri care să-şi poată alinia puterea de achizitio nare la un set de practici de conservare a mediului , într-un mod benefic pentru ei, pentru producători şi pentru biodiversitatea naturală. Astfel , poti începe să atragi în program tot mai multi factori de decizie . . . Nu există nici o autoritate guvernamentală

A CESTA NU ESTE UN TEST

309

globală care să protejeze biodiversitatea. Trebuie să colaborăm cu competitorii majori , iar McDonald's este unul dintre ei . " Conservation International a înregistrat deja îmbunătăţiri în ceea ce priveşte conser varea apei, a energiei şi a zonelor sălbatice ca progrese în încurajarea unui mana gement mai responsabil al pescuitului în rândul furnizorilor McDonald's. E însă prematur să facem bilanţul ; evaluarea va necesita ani , timp în care se vor colecta date relevante şi se va vedea dacă impactul asupra mediului este cu adevărat pozitiv. Această formă de colaborare nu poate şi nu trebuie să substituie reglementările şi supravegherea guvernamentale. Dar dacă funcţionează, ea poate deveni un vehicul de implementare efectivă a reglementărilor guvernamentale. Activiştii de mediu care preferă reglementările guvernamentale în defavoarea acestor iniţiative orientate mai mult spre colaborare ignoră adeseori faptul că măsurile drastice, impuse împotriva voinţei fermierilor, sfârşesc prin a fi puse foarte timid în aplicare - sau chiar deloc. Cu ce se alege McDonald 's din acest proiect ? El reprezintă o oportunitate uriaşă de îmbunătăţire a imaginii globale de firmă, obţinută prin comportamentul de bun cetăţean global al firmei . Da, în esenţă, proiectul reprezintă o oportunitate de afaceri pentru McDonald's. Câteodată, cel mai bun mod de a schimba lumea este să-i determini pe marii jucători de pe piaţa globală să facă ceea ce trebuie din motive de altă natură decât conservarea - fiindcă, dacă ne-am aştepta ca ei să facă aceste lucruri doar de dragul mediului , s-ar putea să aşteptăm o veşnicie. Conservation International a realizat proiecte similare privind lanturile de furnizori cu Starbucks, adoptând reglementări care vizează lantul de furnizori al cultivatorilor de cafea, şi cu Office Depot în domeniul produselor de papetărie. Aceste colaborări reuşesc să „dărâme zidurile ridicate între diferite grupuri de interese " , afirmă Prickett . În mod normal , de o parte a baricadei s-ar afla activiştii de mediu , iar de cealaltă, fermierii, ambele tabere încercând să determine guvernul să adopte reglementările care le servesc mai bine interesele . Iar guvernul ar sfârşi prin a emite măsuri care să favorizeze mediul de afaceri . ,,Acum , în loc de aşa ceva, avem o entitate privată care afirmă : «Dorim să ne folosim lantul global de furnizori ca să facem un bine» , dar înţelegem că, pentru a fi eficienti , trebuie să existe o formă de colaborare cu fermierii şi cu activiştii de mediu dacă ne dorim un impact pozitiv " , adaugă Prickett . În spiritul aceleiaşi concepţii , în calitatea mea de adept al aplatizării miloase, mi-aş dori să văd scris pe eticheta fiecărui produs electronic dacă lanţul de furnizori care a contribuit la producerea sa respectă sau nu standardele fixate de, să zicem , noua aliantă HP-Dell-IBM . În octombrie 2004 , aceşti trei giganti şi-au unit fortele într-un efort de colaborare, cu participarea unor membri-cheie ai lanţului de furnizori pentru computere şi imprimante, în scopul de a promova pe plan mondial un cod unificat de practici de producţie, responsabile din punct de vedere social . Noul Cod de Comportament în Industria Electronică include interzicerea mitei, a exploatării copiilor prin muncă, a deturnării de fonduri şi extorcării şi a violării proprie tătii intelectuale ; de asem*nea, include prevederi care reglementează întrebuintarea apei reziduale, a materialelor periculoase, a substanţelor poluante, precum şi indicatii privind raportarea accidentelor de muncă. O serie de companii importante din

310

AMERICA Ş I PĂMÂNTUL PLAT

industria electronică ce deservesc lanţurile de furnizori ai Del l , IBM şi HP au colaborat la redactarea codului , printre ele numărându-se Celestica, Flextronics, Jabil , Sanmina-SCI şi Solectron. Tuturor furnizorilor HP, de exemplu , li se va cere să urmeze prevederile codului , chiar dacă există flexibilitate în graficul de armonizare a activităţii firmei cu acestea . ,, Suntem pe deplin pregătiţi şi am rupt relaţiile de afaceri cu furnizorii care au fost, în mod repetat, refractari la prevederile codului " , ne-a declarat Monica Sarkar, purtătoare de cuvânt a HP. În octombrie 2004 , HP terminase de evaluat mai mult de 1 50 din totalul de 350 de furnizori , incluzând fabrici din China , Mexic, Asia de Sud-Est şi Europa de Est. De asem*nea, împreună cu IBM şi Dell , HP a înfiinţat un comitet de coordonare care să găsească modalităţi colective de a monitoriza respec tarea codului şi de a-i pedepsi pe cei care îl încalcă în mod repetat . Alinierea la prevederile codului este extrem de importantă - rămâne de văzut cât de vigilente vor fi , de acum înainte , compani ile cu furnizorii lor. Oricum, această utilizare a lanţurilor de furnizori în scopul creării de valori - nu doar de valoare - ar putea reprezenta o tendinţă de succes a viitorului . ,, Deoarece am început deja să încredinţăm furnizorilor offshore majoritatea ope raţiilor de fabricare a produselor noastre, am realizat că trebuie să ne asumăm o serie de responsabilităţi pentru modul în care aceştia se achită de sarcină " , expl ică Debra Dunn, prim-vicepreşedinte la HP, director comercial şi pe probleme de cetăţenie globală. În primul şi-n primul rând , este ceea ce îşi doresc mulţi clienţi ai HP. „Clienţilor le pasă " , afirmă Dunn , ,, iar clienţilor europeni le pasă cel mai mult . Iar grupurile pentru apărarea drepturilor omului, precum şi ONG-urile, a căror influenţă globală este în creştere, odată cu scăderea încrederii în corporaţii , ne transmit, în linii mari , următoarele : «Puterea e în mâinile voastre. Sunteţi companii globale, puteţi stabili un nivel de expectanţă care să influenţeze practicile de conservare a mediului, de respectare a drepturilor omului şi pe pieţele în ascensiune» " Aceste voci au dreptate şi, mai mult, dacă vor, pot folosi Internetul pentru a obţine efectul maxim , determinând corporaţiile globale să se al inieze la prevederile codului , fie şi de jenă . „ Când dispui de fondurile de achiziţii deţinute de HP şi de McDonald ' s " , adaugă Dunn, ,,oamenii vor să facă afaceri cu tine, aşa că deţii toate pârghiile, fiind în postura de a impune standarde, iar acest lucru devine responsabilitatea ta". Rolul corporaţiilor globale de a impune standarde pe pieţele în ascensiune are o importanţă dublă, deoa rece adeseori guvernele locale doresc să îmbunătăţească şi standardele de mediu ale ţărilor lor. Guvernele ştiu că acest lucru este un factor important pe termen lung , dar presiunea de a crea locuri de muncă şi constrângerile bugetare sunt enorme, de unde şi presiunea, la fel de mare, de a se orienta în cealaltă direqie. Ţări precum China, observă Dunn, îşi doresc deseori o forţă externă , cum ar fi o coaliţie internaţională de afaceri , care să exercite presiune în vederea adoptării de noi standarde şi valori , altfel imposibil de impus la nivelul cetăţeanului şi al birocraţiei de stat . În cartea mea The Lexus and the Olive Tree am denumit această formă de creare de valori printr-un j oc de cuvinte : ,, globaluţie " - sau revoluţie impusă din afară .

ACESTA NU ESTE UN TEST

31 1

Debra Dunn : ,, Credeam că, atât timp cât ne conformăm legislaţiei în vigoare a unei ţări , acesta este singurul lucru care se aşteaptă de la noi . Dar astăzi dezechili brele de putere sunt uriaşe şi nu este indicat să spui că Wal-Mart sau HP pot face ce le taie capul , atât timp cât guvernul unei ţări sau statul nu le împiedică . În caz contrar, ar fi imoral ca HP să uzeze de pârghiile de putere, mult superioare, pe care le deţine . . . Avem puterea de a transmite o formă globală de guvernământ intern în întreg universul nostru de furnizori , angajaţi şi cl ienţi , şi este un univers destul de mare" Dunn mai observă că , într-o ţară precum China există o competiţie intensă între companiile locale pentru a deveni parte a lanţului de furnizori ai HP, Dell sau Wal-Mart . Deşi se exercită presiuni puternice, acest lucru se concretizează într-un volum constant şi considerabil de afaceri - genul de comerţ care poate ridica sau ruina o companie. Ca urmare, HP dispune de multiple pârghii de putere în relaţiile sale cu furnizorii chinezi care, la rândul lor, sunt foarte receptivi la ridicarea standardului fabricilor lor deoarece ştiu că, dacă se vor ridica la standardele impuse de HP, vor fi în măsură să facă afaceri şi cu Dell sau Sony. Adepti i aplatizării miloase trebuie să-i educe pe consumatori în aşa fel încât să realizeze că deciziile lor de cumpărători şi puterea lor de cumpărare sunt factori politici . De fiecare dată când , în calitate de cumpărător, iei o decizie , susţii de fapt un întreg ansamblu de valori . Decizia ta este un vot la adresa barierelor şi fricţiunilor pe care doreşti să le păstrezi sau să le el imini . Este nevoie ca progresiştii să facă aceste informaţii mai accesibile consumatorilor, astfel încât tot mai mulţi dintre ei să-şi poată exprima votul şi să susţină tipul corect de comportament al corporaţiilor globale.

Educaţia în familie Nici o discuţie despre conceptul de aplatizare miloasă nu ar fi completă fără discu tarea nevoii de a îmbunătăţi educaţia în familie . A-i ajuta pe indivizi să se adapteze la o lume plată nu este doar sarcina guvernelor şi a companiilor. Este şi sarcina părin ţilor. Şi ei trebuie să ştie în ce lume cresc copiii lor şi de ce vor avea nevoie ca să prospere. Pe scurt, avem nevoie de o nouă generaţie de părinţi pregătiţi să le arate copiilor o dragoste severă : vine o vreme când trebuie să îndepărtezi consola cu jocuri Game Boys, să închizi televizorul şi iPod-ul şi să-ţi pui copiii cu burta pe carte . Sentimentul că totul ni se cuvine, că dacă am dominat odată comerţul global şi geopolitica lumii - ba chiar şi baschetul olimpic - aşa vom face de-a pururi , că răsplata întârziată este o pedeapsă mai rea decât o chelfăneală, că progeniturile noastre trebuie ţinute în puf, ca nu cumva să li se întâmple ceva rău , dezamăgitor sau stresant este, fără îndoială, un cancer galopant al societăţii americane . Şi dacă nu începem să schimbăm ceva, copiii noştri vor resimţi un şoc devastator, pe plan per sonal şi social , la contactul cu lumea plată . Este necesară şi o abordare diferită a fenomenului din partea politicienilor, dar nu şi suficientă .

312

AMERICA Ş I PĂMÂNTUL PLAT

La puţin timp după publicarea acestei cărţi, soţia mea (de profesie cadru didactic) mi-a semnalat o scrisoare adresată redactorului-şef de la The New York Times ( 1 septembrie 2005) , ca răspuns la un editorial despre declinul sistemului educaţional american, scris de colegul meu Bob Herbert. Scrisoarea în cauză parcă mi-ar fi luat vorba din gură : ,, Domnului redactor-şef : Cu privire la starea educaţiei în Statele Unite, Bob Herbert scrie : «Vă sugerez cu respect că s-ar putea ca fenomenul cu care ne confruntăm să fie unul de criză» . . . Ca profesor cu toate gradele didactice care predă engleza la nivel de liceu, sunt de acord . Dar criza pe care o observăm în şcolile noastre îşi are rădăcinile în casele americanilor, din ce în ce mai lipsite de cărti şi materiale tipărite, în care copiii se orientează exclusiv către televizor, computer şi jocuri electronice, ca forme de divertisment - şi îi văd şi pe părinţii lor făcând acelaşi lucru. Tehnologia care oferă mulţumire pe loc a înlocuit, pentru mulţi elevi şi studenţi , sarcina - şi emoţia - de a citi o carte. Nimeni nu-şi poate construi abilităţi solide de redactare scrisă fără a fi mai întâi un cititor de nivel mediu ; însuşirea nesatisfăcătoare a acestor abilităţi se traduce prin rezultate slabe la testele naţionale standard , indiferent de rasă şi de apartenenţă socială, la toate materiile. Educaţia începe acasă, unde lectura reprezintă o valoare intrinsecă şi necesară ; unde recunoaşterea muncii sârguincioase, împreună cu educaţia şi cu rezultatele bune la şcoală, sunt priorităţi de vârf ; şi unde părinţii înşişi îşi continuă educaţia permanentă de dragul viitorului copiilor lor. Fără această bază esenţială şi fără sprijinul constant acordat în familie, mâinile unui profesor sunt legate . Jo Ann Price, Freehold, New Jersey". David Baltimore, laureat al Premiului Nobel şi preşedinte al Caltech (California Institute of Technology) , ştie de ce este nevoie pentru a-i pregăti pe copiii noştri să intre în competiţie cu crema inteligenţelor din lumea globală. Mi-a mărturisit că a fost uimit să constate că majoritatea elevilor care reuşesc la Caltech, una dintre cele mai bune universităţi ştiinţifice din lume, provin din şcoli publice, nu din şcolile private care, câteodată, induc elevilor sentimentul că sunt special i şi li se cuvine totul doar pentru că învaţă acolo . ,,Mă uit la tinerii care ajung la Caltech : au crescut în familii care i-au încurajat să muncească serios, să amâne pentru viitor recom pensele oferite de distracţie şi divertisment şi să înţeleagă că trebuie să-şi şle fuiască abilităţile intelectuale dacă vor să joace un rol important în lumea de mâine " , afirmă Baltimore. ,, Vreau să subliniez meritul enorm ce Ie revine părinţilor acestor copii care provin din şcoli publice - şcoli percepute ca foarte slabe. Sistemul de învăţământ public produce asem*nea elevi remarcabili - deci se poate . Părinţii acestor copii i-au crescut în aşa fel încât să se asigure că îşi valorifică din plin potenţialul . Cred că avem nevoie de o revoluţie în ţara noastră în ceea ce priveşte educaţia în familie . " Părinţii de origine străină, în special din Asia şi Europa de Est, se pare că sunt mai buni în această privinţă. ,,Aproape o treime din studenţii noştri au origini asiatice sau au imigrant recent" , adaugă Baltimore. În marea lor majoritate, studenţii care reuşesc la Caltech în discipline inginereşti sunt născuţi în străinătate, la fel ca şi o parte însemnată din personalul didactic al acestor facultăţi . ,, La biologie, la nivel

ACESTA NU ESTE UN TEST

313

postdoctoral , ponderea studenţilor chinezi este covârşitoare" , mai spune Baltimore. Nu este de mirare că la marile conferinţe ştiinţifice de astăzi , majoritatea lucrărilor de cercetare care prezintă cele mai noi descoperiri în ştiinţele biologiei au printre semnatari cel puţin un nume chinezesc. Pentru că veni vorba, aproape 90 % dintre tinerii care urmează MIT, o şcoală de acelaşi profil ca şi Caltech, provin tot din familii cu doi părinţi , în sânul cărora copilul poate fi îndrumat pe calea anevoioasă a performanţei . În iulie 2004 , umoristul Bill Cosby s-a folosit de prezenţa l a conferinţa anuală ţinută de Coaliţia Rainbow/PUSH înfiinţată de Jesse Jackson şi Fondul pentru Edu caţie Cetăţenească pentru a-i muştrului pe afroamericani că nu-şi învaţă copiii să vorbească corect gramatical şi pe copiii afroamericani că nu se prea omoară cu învă ţatul . Cosby declarase anterior : ,, Toată lumea ştie cât de important este să vorbeşti englezeşte, cu excepţia acestor tolomaci. Nu poţi să te faci doctor când îţi ies ase menea tâmpenii pe gură" Referindu-se la afroamericanii care îşi irosesc şansa unei vieţi mai bune, Cosby a spus în faţa Coaliţiei Rainbow : ,,Trebuie să încetaţi să vă mai bateţi nevestele pentru că nu puteţi să vă găsiţi de lucru, pentru că nu aţi vrut să învăţaţi şi acum câştigaţi salariul minim pe economie . Trebuia să vă gândiţi mai mult la voi când eraţi în liceu , când încă mai aveaţi o şansă" Replicile tăioase ale lui Cosby au atras o mulţime de critici , dar reverendul Jackson i-a luat apărarea, spunând : ,, Bill ne spune să ducem lupta cea dreaptă. Să oferim tuturor şanse egale. Însă beţivii nu sunt în stare de aşa ceva . Analfabeţii nici atât" Adevărat. Americanii sunt cei care trebuie, din ce în ce mai mult, să le ofere tuturor membrilor societăţii şanse şi avantaje egale în domeniul educaţiei - nu prin tragerea în jos a altora, nici prin autocompătimire, ci prin autoperfecţionare. Cu privire la modul în care putem face aşa ceva, Bill Cosby spunea ceva extrem de important, atât americanilor albi , cât şi celor de culoare, atât bogaţilor, cât şi săracilor. Educaţia, făcută de părinţi sau în şcoală, trebuie să însemne ceva mai mult decât o sumă de abilităţi cognitive. Ea trebuie să includă şi formarea caracterului . Realitatea este că părinţii , şcol ile şi culturile pot forma şi formează oameni . Cea mai importantă influenţă din viaţa mea, pe lângă familie, a fost exercitată de profesoara mea de jurnalism din liceu, Hattie M . Steinberg . Ea şi-a învăţat elevii cum să desluşească buchile jurnalismului - nu doar cum să scrie o ştire sau să transcrie un citat cu fidelitate, ci, mult mai important, cum să se comporte din punct de vedere profesional . Se apropia de 60 de ani când am avut-o profesoară şi îndrumătoare la gazeta liceului , la sfârşitul anilor '60 . Era la polul opus al conceptului de profesor ,,mişto" , dar cu toţii frecventam cursurile ei , aşa cum roiesc muştele în jurul bor canului cu miere. Nici unul dintre noi nu ar fi putut explica cu precizie de ce, dar ne plăcea ca ea să ne facă morală, să ne disciplineze şi să ne înveţe . A fost o femeie cu viziune clară şi cu principii într-o epocă de nesiguranţă. Şi astăzi îmi scot pălăria numai gândindu-mă la ea ! Copiii noştri vor intra tot mai mult în competiţie directă cu copii chinezi , indieni şi asiatici , ai căror părinţi împărtăşesc abordarea lui Hattie Steinberg referitoare la formarea caracterului într-o mai mare măsură decât părinţii americani . Nu sugerez nicidecum să militarizăm educaţia, ci doar să facem mai mult

314

AMERICA Ş I PĂMÂNTUL PLAT

ca să-i determinăm pe tinerii noştri să meargă mai departe de zona confortului imediat, să facă alegerile corecte şi să accepte sacrificii pe termen scurt în perspectiva beneficiilor pe termen lung . Din păcate, a trecut cam mult timp de când America nu a mai avut un lider pregătit şi dispus să îndemne natiunea să înfăptuiască ceva măret - să facă unele sacrificii nu doar de dragul câştigului , nu pentru traiul de azi pe mâine, ci pentru o mare cauză natională a viitorului . Dar poate că avem liderii pe care îi merităm - o reflectare perfectă a ceea ce suntem şi a modului în care ne creştem copiii . Paul A . Samuelson, economist la MIT şi laureat al Premiului Nobel, ale cărui cărti au format economişti din întreaga lume în ultimele cinci decenii , a acordat un interviu de excepţie săp tămânalului german Der Spiegel, pentru un număr special , intitulat Globalizarea . Lumea nouă (decembrie 2005 ) . Întrebat cum vede el viitorul economiei americane, Samuelson a răspuns : ,, Poate încă suntem primul ciclist din pluton, care taie aerul pentru urmăritori , dar aceştia se apropie. Statutul Americii ca natiune pe locul întâi devine din ce în ce mai fragil , pentru că am devenit o societate în care se economiseşte atât de putin. Suntem o societate în care nu contează decât propria persoană şi momentul prezent - fără să ne gândim la ceilalti şi la ziua de mâine . . . presupun că electoratul este problema, şi nu liderii . . . În trecut, puştii isteti , care mai târziu au devenit matematicieni , rezolvau careuri dificile. Astăzi aceştia se uită la televizor. Există prea multe elemente care distrag atentia de la studiu , prea mult divertis ment, încă unul din motivele atitudinii în care nu contează decât individul şi momen tul de fată" Dacă acesta este un test - şi eu cred că este - , atunci liderii şi părintii americani nu şi-au dat toată silinta să-i pregătească pe tineri pentru lumea de mâine . ,, Suntem ca un pocal pe trei sferturi plin, iar lichidul reprezintă avuţia noastră " , afirmă Steve Jobs, fondator al Apple Computer şi unul dintre cei mai mari inovatori ai Americii . „ Lângă el se află un pocal mult mai mare, dar care conţine mai puţin lichid . Astăzi nu facem decât să conectăm printr-un furtun cele două pocale, care nu au mai fost conectate până acum. " Ca urmare, continuă el , nivelul nostru de trai va scădea cu siguranţă dacă nu vom continua să fim „ incredibil de inovatori " Dar, adaugă Jobs, ,,mă tem că ne apropiem de momentul în care va fi prea târziu . Pentru că nu putem schimba sistemul de învăţământ peste noapte, vom începe să plătim oalele sparte pentru neglijenta manifestată în ultimii douăzeci de ani " Jobs a mai spus că Apple a hotărât de curând să deschidă o fabrică în China şi a fost uimit de iuţeala cu care guvernul chinez a luat decizia de localizare a acesteia, de asigurare a capitalului prin care să-i subvenţioneze construcţia şi să ajute la recrutarea forţei de muncă. ,, S-au făcut toate cât ai bate din palme" , a mai spus Jobs . ,,Acum 10- 1 5 ani , aşa ceva s-ar fi întâmplat în Texas sau în oricare alt loc [ din America] . Astăzi se întâmplă în China . Aşa că lichidul se scurge deja dintr-un pocal în celălalt. Şi se va scurge şi mai mult când vor începe să proiecteze singuri produsele . Sunt optimist [în ceea ce priveşte viitorul Americii ] , dar dacă stăm gură-cască privind cum arde Roma, e greu să fim optimişti . " Cu apelul mobilizator al lui Steve Jobs punem punct în mod inspirat acestui capitol , un capitol care a început cu preşedintele Kennedy mobilizând America să

ACESTA NU ESTE UN TEST

315

răspundă provocării de a trimite u n om pe Lună . Deoarece, într-un fel , ambele per sonalităti s-au angajat pe aceeaşi cale - impulsionarea americanilor de a face ce ştiu ei mai bine, adică să inventeze viitorul . În numărul din 24 octombrie 2005 , revista Time a publicat un articol de fond despre cea mai recentă inventie Apple. Pe copertă apare Jobs, tinând în mână cel mai nou iPod Apple, pe care se pot vedea şi videoclipuri , nu doar asculta muzică. Iar titlul spune : ,,The Man Who Always Seems to Know. . . WHAT'S NEXT" ( ,,Omul care parcă ştie mereu . . . CE URMEAZĂ" ) . Acesta este singurul fel în care America va înflori în lumea plată - inventând mereu ultima noutate din orice domeniu . Prietenul meu Jerry Rao, întreprinzătorul indian care a fondat compania MphasiS , a făcut odată, pe nepregătite, un comentariu care îmi răsună şi acum în urechi . Pentru India şi China, viitorul este foarte clar, a spus el . Aceste două tări ştiu cu exactitate ce vor face în viitor. ,, În viitor vom face ceea ce astăzi fac americanii " , a mai spus. ,,Treaba voastră este să inventati viitorul . " Au atâta dreptate aceste vorbe - treaba Americii nu este să concureze cu India şi China în privinta vechii clase de mijloc, ci să inven teze noua clasă de mij loc, şi mai mult de atât. ,,Asta e întotdeauna greu de făcut" , adaugă Rao, ,,pentru că nu ştii cum arată viitorul " şi pentru că întotdeauna este nevoie de o credintă oarbă că vei rămâne capabil să inventezi mereu ultima noutate . Dar aceasta este misiunea noastră - şi marea noastră sperantă . Preşedintele Kennedy a înteles acest lucru. La fel înteleg şi Steve Jobs, Marc Andreessen, Shirley Ann Jackson, Michael Del l , Craig Barrett şi Bill Gates . Singurul mod în care ne vom păstra nivelul de trai ascendent este acela de a construi o societate care să producă oameni capabili să inventeze mereu viitorul . Dar cum cunoaşterea avansează cu paşi de uriaş , inventarea viitorului devine o sarcină din ce în ce mai grea - una care cere educatie de specialitate superioară , infrastructură superioară, mai multă ambitie, lideri pe măsură, mai multă educatie în familie. Trebuie să determinăm întreaga Americă să facă tot ce-i stă în putere pentru a se ridica la înăltimea acestei provocări . Viitorul nu ne va aştepta - iar dacă nu-l inventăm noi , o va face altcineva . Deoa rece, după cum vă va mai spune Jerry Rao, India şi China vor face mâine ceea ce America face astăzi, dar, multumită platformei lumii plate, poimâine India, China şi multe alte tări vor inventa şi ele viitorul . După cum am încercat să subliniez, versiu nea Globalizare 3 . 0, care ne-a adus în această lume aplatizată, nu este doar o inten sificare a Globalizării 2 . 0 - este un model absolut deosebit. Nu înseamnă doar abilitatea tărilor dezvoltate de a înghiti mai multe piete de desfacere sau de a accesa mai multă fortă de muncă ieftină. Între versiuni există diferente de grad atât de mari gradul de interconectare cu costuri scăzute, gradul de autonomie profesională indivi duală, gradul de înmultire al retelelor globale de colaborare - , încât apare o diferenfă de tip . Ultima versiune schimbă toate regulile referitoare la competitori şi la felul în care aceştia pot concura . Un eseu apărut în numărul din noiembrie 2005 al revistei Mercer Management Journal, intitulat „Are You Enjoying Globalization Yet ? " ( ,, Încă nu vă place globalizarea ? ") , rezumă bine aceste diferente , consemnând că lumea plată oferă mai multor oameni , din mai multe colturi ale globului , abilitatea de a beneficia de muncă la costuri reduse, combinată cu tehnologie de ultimă genera tie. Până acum nu am mai fost martorii unei asem*nea combinatii - şi, în sine, ea

316

AMERICA Ş I PĂMÂNTUL PLAT

reprezintă astăzi o provocare pentru ţările dezvoltate. Dar India, China şi altele asem*nea lor adaugă din ce în ce mai mult un ingredient nou, pe lângă munca la pret scăzut şi tehnologia de vârf : imaginaţia neţărmurită - adică enorme capacităţi inovative şi creatoare. Mai întâi , aceste ţări se vor concentra asupra rezolvării problemelor lor legate de munca la preţ scăzut, de tehnologia de vârf şi de creativi tatea de înalt nivel - reimaginându-şi propriul viitor. Apoi se vor concentra asupra viitorului nostru . Şi vom avea nevoie de oameni , de foarte mulţi oameni care pot face acelaşi lucru . Aşa că vă avertizez pentru ultima oară . Acesta nu este un test.

ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI PĂMÂNTUL PLAT

Fecioara din Guadalupe Nu d eve n i m pe zi ce trece mai a n g lo-saxon i . P u r şi s i m p l u dăm piept cu rea l i tatea . ( F ra n k Schi rrmacher, editor al cotid i a n u l u i german Frankfurter Allgemeine Zeitung, comentând pentru The New York Times necesitatea m u n citori lor germ a n i de a se retehnolog iza şi de a l u cra peste progra m ) Că utaţi cunoaşterea c h i a r şi în C h i n a .

(maximă atribu ită profetu l u i Ma homed )

Pe măsură ce proiectul acestei căqi avansa, m-am trezit întrebându-i pe oamenii întâlniţi în călătoriile mele unde se aflau când au descoperit pentru prima dată că Pământul este plat. Într-un interval de doar două săptămâni , am primit două răspunsuri edificatoare : unul din Mexic, celălalt din Egipt. Mă aflam în Mexico City în primăvara anului 2004 şi am pus această întrebare în timpul prânzului servit cu câtiva colegi jurnalişti din Mexic. Unul dintre ei a mărturisit că şi-a dat seama că trăieşte într-o lume plată când a început să vadă reportaje în media mexicană sau pe Internet care relatau că multe dintre statuetele Sfintei ocrotitoare a Mexicului , Fecioara din Guadalupe, sunt importate din China , probabil pe filiera unor porturi comerciale din California. Când te numeşti Mexic, o tară care îşi revendică faima de economie în care lucrătorii din industriile manufacturiere au salarii mici , iar unii cetăţeni importă statuete ale Sfintei ocrotitoare din China, deoarece China le poate produce şi expedia tocmai peste Pacific mai ieftin decât le poţi tu produce, atunci cu siguranţă trăieşti într-o lume plată . De asem*nea, ca stat, te confrunţi cu o problemă . În cursul unei vizite la Banca Centrală a Mexicului , l-am întrebat pe guvernator, Guillermo Ortiz, dacă este conştient de această problemă . A făcut ochii mari şi mi-a spus că, de câtva timp , doar priveşte cifrele de pe ecranul computerului şi îşi poate da seama că, odată cu nivelarea mediului concurential , Mexicul îşi pierde o serie de avantaje naturale geografice detinute anterior pe piaţa americană . ,,Am început să examinăm statisticile pe 2001 - a fost primul an, după două decenii, când exporturile [Mexicului] în Statele Unite au scăzut" , mi-a mărturisit Ortiz . ,,A fost un adevărat şoc. Am început prin a

320

ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI PĂMÂNTUL PLAT

ne reduce profitul materializat în cote de piată, iar apoi am început să-l pierdem complet. Ne-am spus că are loc o schimbare majoră . . . O schimbare de care China nu e străină. " China este o sursă de productie cu costuri reduse atât de puternică, încât, chiar dacă NAFTA i-a acordat Mexicului un statut preferential în relatiile comerciale cu Statele Unite şi chiar dacă Mexicul se află la doi paşi de noi , în 2003 , China a înlocuit Mexicul în pozitia de al doilea exportator în Statele Unite. (Canada rămâne exporta torul numărul unu . ) Deşi Mexicul detine încă o pozitie puternică în cazul exporturilor de mărfuri de lux , a căror expediere este costisitoare (automobile, piese auto, frigi dere) , China vine puternic din urmă şi a surclasat Mexicul la exportul unor mărfuri precum piese pentru computer, componente electronice , jucări i , textile, articole sportive, încăltăminte sport. Dar ce e mai rău pentru Mexic este faptul că, în prezent, China dislocă de pe piată anumite companii mexicane chiar la ele acasă, motiv pentru care în Mexic vezi articole vestimentare şi jucării fabricate în China pe rafturile tuturor magazinelor. Nu e de mirare că un jurnalist mexican mi-a povestit despre ziua când a intervievat pe un funqionar al băncii centrale a Chinei, care i-a spus ceva cu ade vărat şocant despre relatia dintre China şi America : ,, Mai întâi ne-a fost frică de lupul cel rău, apoi am vrut să dansăm cu el , iar acum vrem să fim lupul " La câteva zile după ce m-am întors din Mexic, am servit micul dejun la Washington cu o prietenă din Egipt, Lamees EI-Hadidy, reporter la Cairo cu îndelungată expe rientă în domeniul financiar. Fireşte că am întrebat-o şi pe ea unde se afla când a descoperit că Pământul este plat. Mi-a răspuns că revelatia s-a produs cu câteva săptămâni mai devreme, în timpul Ramadanului , sărbătoare sfântă a musulmanilor. Scrisese un articol pentru CNBC Arabiya Television , despre lampioanele colorate numite fawanis , cu o lumânare aprinsă înăuntru, pe care şcolarii egipteni le poartă pe durata Ramadanului - o traditie care durează în Egipt de secole, din perioada fatimizilor. Copiii flutură lampioanele şi cântă cântece, iar oamenii le dau dulciuri sau daruri , cum se întâmplă în America de Halloween. Timp de secole, aceste lam pioane au fost fabricate, pe bani putini , în mici ateliere din vechile cartiere ale capi talei Cairo - asta până acum câtiva ani . Adică până când lampioanele de Ramadan fabricate în China, din plastic, cu un bec alimentat la baterie în loc de lumânare, au început să inunde piata, lovind în atelierele traditionale egiptene . Lamees mai spune : ,, Ne invadează traditia - într-o manieră inovatoare -, iar noi nu facem nimic . . . Aceste lampioane au izvorât din traditia, din sufletul nostru, dar [cele chinezeşti] sunt create cu o tehnologie mai avansată decât ale noastre" Când îşi întreabă conationalii unde sunt fabricate lampioanele de Ramadan, aceştia răspund invariabil că nu ştiu . Apoi se uită şi văd că provin din China . Totuşi, multe mame, printre care şi Lamees, apreciază faptul că lampioanele chinezeşti sunt mai sigure decât cele traditionale egiptene, care au muchii ascutite de metal şi sticlă şi în care, de obicei, încă se ard lumânări . Lampioanele chinezeşti sunt făcute din plastic, au luminite care pâlpâie şi un microcip încorporat, care cântă cântece egiptene traditionale de Ramadan, ba chiar şi genericul muzical al popularului serial de desene animate dedicat Ramadanului , Bakkar. Conform numărului din

FECIOA RA DIN GUADALUPE

32 1

decembrie 2001 al revistei Business Monthly , publicată de Camera de Comerţ Americană din Egipt, importatorii chinezi „nu luptă doar între ei pentru acapararea pieţei, ci şi împotriva unei industrii egiptene multiseculare. Î nsă modelele chinezeşti se vor impune cu certitudine, după cum afirmă un faimos importator, Taha Zayat. «Importurile au redus drastic vânzările de fawanis tradiţionale» , declară el . «La ora actuală, dintre

Pamantul este plat. Scurta istorie a secolului XXI [2&nbsp;ed.] 9789734604364 [PDF] - VDOC.TIPS (2024)

Pamantul este plat. Scurta istorie a secolului XXI [2 ed.] 9789734604364 [PDF] - VDOC.TIPS (2024)